Opinia publică

Curs 2
Agendă:

 Definiție
 Istoric
 Caracteristici
 Perspective
 Ce este opinia publică?

 ?
 Harwood L. Childs (1965) – se confundă cu masele: „opinia publică se
indignează...”, „opinia publică acuză...”, „se îngrijorează...”, „ dezaprobă”,
„ia act”, „este avertizat”
 „exprimarea prin cuvinte ale unei atitudini”
 Elisabeth Noelle-Neumann – Spirala tăcerii. Opinia publică – învelișul nostru
social. Comunicare.ro, București, 2004 - „definiție operațională a opiniei
publice: acele opinii asupra unor teme și controverse pe care le poți exprima
public fără a te izola” (85), dpdv empiric.
 Sensul psiho-sociologic al opiniei publice: „slăbiciunea, dependența omului de
instanța de judecată a mediului în care trăiește, semnificație care privește
învelișul său sensibil, natura sa socială” (84).
 Caracteristici

 Conținutul opiniei publice: „problemele importante pentru societate,

problemele comunității” (84).
 „În ceea ce privește purtătorii opiniei publice, aceștia sunt persoanele dintr-o
societate care sunt dispuse și capabile să-și exprime în mod responsabil
opiniile în legătură cu probleme publice și să exercite, în numele celor
guvernați, o funcție critică și de control față de modul în care este condusă
societatea (84)
 „formele opiniei publice: opinii care se manifestă public, deci sunt accesibile
tuturor, sunt opiniile răspândite, mai ales prin mass-media.”
 Sens psiho – sociologic = „slăbiciunea, dependența omului de instanța de
judecată a mediului în care trăiește” (84)
 Spirala tăcerii: „procesul prin care ia naștere și se
răspândește opinia publică”

 „Acel proces în care se formează o opinie publică nouă, tânără sau se

răspândește o formă modificată a unei opinii vechi” (81).
 „Pentru procesul spiralei tăcerii, nu are nicio importanță dacă cineva se
izolează printr-o opinie sau printr-un anumit comportament” (82)
  
Conceptul de opinie: „Meinung” & „opinion”:
 prima folosire a termenului „opinie”: dialogul lui Socrate cu Glaukon în orașul
port Pireu; caracterul fals al opiniei este evidențiat de Socrate: „Opinia ți se
pare a fi mai întunecată decât cunoașterea, dar mai luminoasă decât
necunoașterea?”; „Atunci ea se află în intervalul cuprins de cele două”.
 Cf. Kant a avea o opinie = [a avea] o judecată insuficientă, atât din punct de
vedere subiectiv, cât și obiectiv”.
 În spațiul anglo-saxon și francez opinia „conținea pe lângă o valorizare (care mai
degrabăl ăsa fără răspuns problema gradului de valabilitate a opiniei), o aluzie la
consensul unui popor sau al unui grup cu privire la o problemă oarecare.
 În 1739, David Hume a denumit acest fenomen „common opinion”, astfel
conceptul englez și francez de „opinion” implica ideile de consens și colectiv”
(82). => structura spiralei tăcerii se potrivește conceptului așa cum este el folosit
în spațiul englez și francez.
 „Individul observă existența nonsensului în mediul [său] și îi răspund[e] prin
propriul comportament” (82).
 Alte valori ale opiniei publice

 O stare de conștiință: „Ce este acel ceva care îl „expune” pe individ și îi

acaparează permanent interesul pentru structura socială care îl înconjoară?
Este teama sa de izolare, de desconsiderare, de a fi privat de afecțiune, este
nevoia sa de confirmare din partea celor din jur” (84).

 „Atenția încordată a individului este orientată asupra sferei publice ca

instanță de judecată, afecțiunea și lipsa acesteia venind tocmai de la această
instanță anonimă ca și considerația sau lipsa de considerație” (84)
 Conținutul și formele opiniei publice

 „Conținutul opiniei publice se referă la problemele importante pentru

societate, la problemele comunității” (84).
 „Purtătorii opiniei publice [...] sunt persoanele care sunt dispuse și capabile
să-și exprime în mod responsabil opiniile în legătură cu probleme juridice și
să exercite, în numele celor guvernați, o funcție de control față de modul în
care este condusă societatea” (84).
 „Formele opiniei publice, ele sunt acele opinii care se manifestă public, deci
sunt accesibile tuturor, sunt opiniile răspândite, mai ales prin mass-media”
(84).
 Spirala tăcerii - [...] ”fenomen empiric care se manifestă acolo unde între
diferite opinii are loc o luptă, unde situații noi intră sub influența acestora
sau unde sunt răsturnate concepții deja existente” (85).

 Tönnies (Kritik der Öffentlichen Meinung): opinia publică se regăsește în trei

stări diferite de agregare: în stare solidă, lichidă și gazoasă.
o „Spirala tăcerii se manifestă numai când opiniile se află în stare lichidă. Acolo
unde opiniile și comportamentele s-au fixat și au un caracter dominant, acolo
unde au devenit un obicei, o tradiție, elementul de controversă nu mai poate
fi recunoscut.”

 „Spirala tăcerii este descrisă ca o reacție la aprobarea și dezaprobarea

manifestate public „într-o constelație de valori aflată în mișcare”. „opinia
publică nu este doar domeniul purtătorilor opiniei publice; astfel, opinia
publică nu este doar domeniul unor indivizi anume desemnați să critice, al
„sferei publice cu atribuții politice” (Habermas), în ea suntem cu toții
implicați” (86).
 John Locke enumeră trei legi care guvernează viețile oamenilor: legea divină
(1), legea civilă (2) și legea virtuții / legea opiniei și a renumelui (3). (1) se
referă la datorie și păcat, (2) legal și ilegal, iar (3) virtute și viciu.

 Opinia publică, cf. Locke, este trecătoare: „pe de o parte se bazează pe

consens, care poate fi definit ca un element comun unei colectivități, având
deci caracter public. Și apoi în elementul local și în acea anvergură publică
implicată în ideea de loc” (92).

 În viziunea lui Locke a-și expune părerea / opinia înseamnă a vorbi de ceva
banal, precum a vorbi despre peruci (care erau la modă în timpul său).
 Camelia Beciu – Comunicare și discurs
mediatic, 2009
 Perspectivă sociologică
 „Opinia publică este echivalată cu însumarea răspunsurilor majoritare la scala
societății și de aici se creează impresia că „societatea gândește într-un
anumit fel”. Opinia publică este o construcție, care poate fi statistică (opinia
publică, produs al sondajelor) sau simbolică (opinia publică, produs al unor
strategii de mediatizare, de discurs etc.)”.
 Camelia Beciu – Comunicare și discurs
mediatic, 2009 (2)
 Opinia publică reprezentativă – sondajele de opinie, măsurarea opiniei
publice (acuratețea instrumentului de măsurare)
 Opinia publică nereprezentativă – operații simbolice: strategii de discurs,
folosirea unei anumite retorici („românii sunt reticenți față de,,,”)
 Un subiect de interes general (pentru cetățean și „societate”)
 Suferă schimbări
 Publicuri diverse
Jürgen Habermas – Sfera publică și
transformarea ei structurală (1998)
 „Opinia publică dobândește un sens diferit, potrivit felului în care este
abordată: ca instanță critică în relațiile față de publicitatea comandată de
exercitarea puterii sociale și politice sau ca instanță receptivă față de o
publicitate extinsă demonstrativ sau manipulator, pentru persoane și
instituții, bunuri de consum și programe” (296)
Edward L. Bernays – Cristalizarea opiniei
publice, 2020
Concept polimorf:

1. Judecăți prost definite, instabile și schimbătoare ale indivizilor și grupurilor

2. Ca agregat al opiniilor individuale, când uniforme, când contradictorii, ale
indivizilor care fac parte din societate sau din anumite grupuri sociale
3. ca opinii uzuale ale unor persoane privind aspecte ale vieții publice și
individuale
 Leonard W. Doob (1948, 35)

 „atitudinile oamenilor față de o problemă dacă sunt membri ai aceluiași grup

social”

1. Opinia publică externă (evaluările indivizilor aflați în grupuri)

2. Opinia internă (se exteriorizează numai într-un spațiu sigur sau în condiții de
gratificare)
3. Opinia manifestă (exprimată deschis de către grupurile majoritare)
4. Opinia latentă sau convingerile oamenilor (cu o orientare opusă opiniei
majorității)