COMUNICAREA

PUBLICĂ
Curs 1
Agenda:

◦ Definiție
◦ Funcții
◦ „Public”
 Comunicarea publică
„Domeniul comunicării publice se definește prin legitimitatea interesului
general. Atribuțiile puterilor publice și misiunile serviciilor publice relevă
dispoziții constituționale, legale și regulamentare proprii oricărui stat de drept.
Comunicarea publică însoțește orice aplicare a regulii, desfășurarea oricărei
proceduri, luarea oricărei hotărâri publice. Mesajele sunt, în mod teoretic,
emise, primite, tratate de către instituțiile publice «  în numele poporului », așa
cum sunt votate legile sau pronunțate hotărârile judecătorești.” (Pierre Zémor,
Comunicarea publică, 2003, p. 27)
 Funcțiile comunicării publice

1. Informare: a aduce la cunoștință, a da seama, a pune în valoare

2. Ascultare: așteptările, întrebările, dezbaterea publică
3. Contribuire la asigurarea relaționării sociale: sentimentul de apartenență
colectivă, luarea în considerare a cetățeanului în calitate de actor
4. Însoțește schimbările comportamentelor și pe cele ale organizării sociale.
„Comunicarea publică este comunicarea formală,
care tinde către schimbul și împărtășirea de
informații de utilitate publică și spre menținerea
liantului social, a căror responsabilitate revine
instituțiilor publice.”
(Pierre Zémor, Comunicarea publică, 2003, p. 27)
 „Public”

„Spațiul public, prin definiție deschis tuturor, fără a fi

opresorul libertăților, este amenințat fără întrerupere de
manipularea făcută de către orice actor sau de către mass-
media, de îndată ce sunt pierdute din vedere interesul
general sau drepturile omului”.
(Pierre Zémor, Comunicarea publică, 2003, p. 28)
 „Public” - Elisabeth Noelle-Neumann – Spirala tăcerii. Opinia publică –
învelișul nostru social. Comunicare.ro, București, 2004
◦ Termenul „public” pune accentul pe ceea ce este deschis, în sensul de „accesibil tuturor” (ex. loc public,
proces public) și domeniul privat (care provine din limba latină privare cu sensul de a separa ceva, a-și însuși
ceva) => dicotomia public / privat.
◦ În conceptele juridice de „drept public” sau „putere publică” se exprimă relația cu statul în sens juridic,
politologic, de știință. „Public” intră într-o anumită categorie cea care privește interesele publice. Astfel,
există „responsabilitatea publică a jurnalistului” care scrie despre, descrie și adresează „probleme și
întrebări care îi privesc pe toți”. De aici derivă „puterea legitimă: individul are posibilitatea de a-și exercita
puterea prin intermediul organelor statului, iar legile și reglementările pot fi impuse prin puterea publică”
(83).
◦ Doi teoreticieni ai dreptului Ihering și von Holtzendorff au studiat „capacitatea miraculoasă a opiniei publice
de a impune indivizilor norme, moravuri, reguli fără ca pentru aceasta, să dea de lucru vreunui legiuitor,
guvern sau tribunal” (83). Astfel, opinia publică reprezintă opinia „dominantă” apare ca un fir roșu în multe
dintre definițiile termenului, deoarece opinia publică poate să-l determine pe individ să adopte un anumit
comportament chiar și împotriva propriei voințe” (83).