FACULTATEA DE DREPT ORADEA

MASTER ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ

ANUL I

Analiza comparativă între

Regiunea Sud-Est a României şi Insula Corsica (Franţa)

Masterand: Pop Anca Florica

1
 Cuprins

I. Introducere
II. Analiza comparativă între Regiunea Sud-Est a României şi Insula
Corsica (Franţa)
III. Concluzie
IV. Bibliografie

I. Introducere

2
 Dezvoltarea regională este un concept nou ce urmăreşte impulsinarea şi diversificarea
activităţilor economice, stimularea investiţiilor în sectorul privat, contribuţia la reducerea
şomajului, şi în cele din urmă, să conducă la o imbunătăţire a nivelului de trai.
Politica de dezvoltare regională reprezintă un ansamblu de măsuri planificate şi
promovate de autorităţile administraţiei publice locale şi centrale, în parteneriat cu diverşi
actori(privaţi, publici, voluntari), în scopul asigurării unei creşteri economice, dinamice şi
durabile, prin valorificarea eficientă a potenţialului regional şi local, în scopul îmbunătăţirii
condiţiilor de viaţă.
Principalele domenii care pot fi vizate de politicile regionale sunt: dezvoltarea
intreprinderilor, piaţa forţei de muncă, atragerea investiţiilor, transferal de tehnologie,
dezvoltarea sectorului IMM-urilor, imbunătăţirea infrastructurii, calitatea mediului înconjurător,
dezvoltarea rurală, sănătate, educaţie, învăţământ, cultură.
În 1986, prin Actul Unic European se adoptă o nouă reformă structurală a Comunităţii
Europene(CE), poate cea mai importantă din istoria sa, pentru a răspunde noilor obiective
formulate, s-au realizat noi transferuri de competenţe, de la state către comunităţi, pentru o mai
mare eficacitate şi menţinerea echilibrului instituţional. Consecinţe, în plan economic, al
adoptării Actului sunt demersurile şi programele vizând formarea unei adevărate pieţe interne şi
unice plecând de la ideea că eliminarea obstacolelor vamale nu este suficientă, fiind necesară şi a
celor nevamale (fizice, tehnice sau fiscale).
Actul Unic plasează coeziunea economică şi socială în rândul priorităţilor CE, în
consecinţă politica regională devine politică comunitară. Politica regională funcţionează ca o
adevărată politică comunitară: sprijinul UE vine să completeze eforturile ţărilor membre şi în
curs de aderare în domeniul regional.
În acest context are loc, în 1988, o reformă privind fondurile structurale şi se instituie, în
1993, Fondul Structural pentru Coeziune, fond destinat prioritar ţărilor mai slab dezvoltate
(Grecia, Irlanda, Portugalia, Spania). Tot în 1993, apare un nou fond structural, de data aceasta
pentru orientare în domeniul pescuitului.

Din Fondul de Dezvoltare Regională se oferă sprijin în următoarele domenii prioritare:

3
 domeniul I: zone foarte defavorizate – are în vedere acele regiuni apar-ţinând nivelului
NUTS II, care dispun de un PIB pe cap de locuitor mai mic decât 75 % din media comunitară;
cca. 65 % din sprijinul acordat din acest fond este destinat acestui grup de regiuni;
 domeniul II: regiuni serios afectate de schimbări structurale industriale; se adresează
regiunilor de categoria NUTS III, şi are în vedere trei indicatori de bază: rata şomajului (peste
media pe CE), şomerii din industrie (peste media din CE) şi un trend descendent al celor
angajaţi în industrie; cca. 11 % din fonduri dirijate în acest sector;
 domeniul V / b: regiuni periferice cu o industrie firavă – se referă la regiuni mai mici
(NUTS III), cu un venit mediu mic, cu o populaţie în regres sau cu o densitate foarte mică a
populaţiei; suma totală a sprijinu-lui acordat constituie cca. 5 % din fond;
 domeniul VI: sprijin pentru ţările care au aderat ultimele (Austria, Finlanda, Suedia);
pentru regiuni aparţinând nivelului NUTS II; cu un cuantum de 0,5 % din fondul regional.
Celelalte 3 direcţii prioritare legat de acest fond nu sunt condiţionate de structuri regionale,
şi anume: domeniul III: reducerea şomajului prelungit, sprijin pentru tineri cu probleme sociale;
domeniul IV: cursuri pentru sporirea capacităţii de integrare la locul de muncă; domeniul V / a:
pentru schimbări structurale în agricultură şi pescuit.

II. Analiza comparativă între Regiunea Sud-Est a României şi Insula

Corsica (Franţa)
România este împărţită în opt regiuni de dezvoltare de rang NUTS II: Nord- Vest, Nord-
Est, Sud-Vest, Sud-Est, Sud, Vest, Centru, Bucureşti şi Ilfov. Acestea nu au personaliate juridică
fiind un acord liber între consiliile judeţene pentru atragerea de fonduri europene.
Franţa este împărţită în 26 regiuni : 21 dintre acestea sunt în partea continentală a Franţei
metropolitane, una este Corsica pe insula omonimă, (cu toate că strict vorbind, Corsica este o
colectivitate teritorială nu o regiune dar este uzual considerată regiune) iar 4 regiuni sunt situate
peste mări. Aceste regiuni sunt subdivizate în departamente. Regiunile Franţei considerate de
rang NUTS II sunt: Alsacia, Aquitania, Auvergne, Normandia de Jos, Bourgogne, Bretania,
Centru, Champagne-Ardenne , Corsica (statut special), Franche-Comté, Normandia de Sus, Île-
de-France, Languedoc-Roussillon, Limousin, Lorena, Midi-Pirinei, Nord-Pas de Calais, Pays de
la Loire,Picardia, Poitou-Charentes, Provence-Alpi-Coasta de Azur, Ron-Alpi la care se adaugă
departamentele de peste mări , Guzana Franceză, Martinica, Guadelupa şi Reunion.

4
 Localizarea geografică a Regiunii Sud-Est a României
Regiunea Sud-Est este o regiune de dezvoltare a României, creată în 1998. Ca şi celelate
regiuni de dezvoltare, nu are puteri administrative, funcţiile sale principale fiind coordonarea
proiectelor de dezvoltare regională şi absorbţia fondurilor de la Uniunea Europeană.
Judeţele care fac parte din această regiune de dezvoltare sunt: Brăila, Buzău, Constanţa,
Galaţi, Tulcea, Vrancea. Centrul administrativ al Regiunii de Dezvoltare Sud-Est, este
Municipiul Brăila.
Regiunea Sud - Est este situată în partea de sud-est şi se invecinează la nord cu Regiunea
Nord-Est, la vest cu Regiunea Centru şi Regiunea Sud-Muntenia, la sud cu Bulgaria, la est cu
Republica Moldova, Ucraina şi ţărmul Marii Negre. Acoperind 35.762 km² sau 15 % din
suprafaţa totală a tării, regiunea este a doua ca marime din cele 8 ale Romaniei.
În 2004, Regiunea avea o populaţie de 2.850.318 locuitori, reprezentând 13,1 % din
populaţia ţării; densitatea de 79,7 loc/kmp este sub media pe ţară (90,91 loc/kmp).
Harta nr.1. Regiunile de dezvoltare din România

Sursa: Hartă realizată de Stănilă Cristian în Arc Gis 9.2.

Localizarea geografică a Regiunii Corsica

Corsica este una dintre cele 26 regiuni ale Franţei situată pe insula omonimă din Marea
Mediterană, la 200 km de Coasta de Azur, la vest de Toscana şi la nord de Sardinia.
Din punct de vedere administrativ, Corsica este organizată diferit faţă de celelalte regiuni
ale Franţei continentale, fiind constituită sub forma unei colectivităţi teritoriale (franceză
collectivité territoriale), având câteva puteri în plus faţă de cele ale unei regiuni. În limbaj uzual,
Corsica este considerată tot o regiune şi aproape totdeauna este listată împreună cu celelalte
regiuni ale Franţei, spre deosebire de regiunile ultramarine.
Capitala regiunii este oraşul Ajaccio, iar regiunea cuprinde 2 departamente: Corse-du-
Sud şi Haute-Corse.

5
 Corsica are o suprafaţă de 8680 km2 şi o populaţie de 275000 de locuitori, rezultând o
densitate a populaţiei de 32 loc/km2, o valoare mult inferioară densităţii regiunii Sud-Est.
Harta nr.2. Regiunile de rang NUTS II din Franţa

CORSICA

Sursa: http://www.map-of-france.co.uk/maps/Corse.gif

Econimia Regiuni Sud Est

Cu un PIB care reprezintă 11,3% (2004) din economia ţării, regiunea se situează pe locul
6, în timp ce pe locuitor acest indicator se situează sub media naţională. Până în 2004,
productivitatea muncii deţinea o poziţie de mijloc între regiunile ţării, cu valorile cele mai
ridicate în judeţul Constanţa.
Specificul Regiunii Sud - Est îl reprezintă disparităţile dintre nodurile de concentrare a
activităţilor industriale şi terţiare (Brăila - Galaţi; Constanţa - Năvodari), centrele industriale
complexe izolate (Buzău, Focşani), areale cu specific turistic (litoralul şi Delta Dunării) şi
întinsele zone cu suprafeţe de culturi agricole şi viticole. Regiunii îi este caracteristică
discontinuitatea în teritoriu a activităţilor industriale şi îmbinarea cu activităţi terţiare (comerţ,
servicii, turism) şi agricole. Această situaţie este generată de specializarea intraregională. Astfel,
Galaţi şi Constanţa sunt caracterizate de o rată mai mare a populaţiei ocupate în industrie, Buzău
şi Brăila cu procente mai mari de populaţie ocupate în agricultură, Constanţa, Galaţi şi Tulcea în
construcţie şi servicii.
Restructurările industriale care au avut loc în procesul tranziţiei la economia de piaţă, au
dus la creşterea masivă a şomajului în marile centre de industrie grea (Galaţi, Brăila, Buzău) şi în
micile centre urbane mono-industriale. Activitatea intensă de construcţii de locuinţe proprietate

6
privată din jurul marilor centre urbane, litoral şi alte areale turistice din Subcarpaţi a preluat o
parte din forţa de muncă disponibilizată şi astfel şocul social al disponibilizărilor a fost atenuat.
Deşi zona Brăila – Galaţi, Constanţa – Năvodari a fost marcată de un puternic fenomen de
disponibilizări, ultimii ani prezintă un oarecare reviriment al activităţilor industriale, respectiv un
proces de stabilizare a întreprinderilor nou create pe platformele marilor complexe industriale
restructurate. Astfel, pot fi menţionate atât întreprinderile (textile) care funcţionează la Brăila cât
şi Combinatul de la Galaţi precum şi rafinăria de la Midia Năvodari. Un alt exemplu de
revigorare a industriei îl reprezintă Buzău, unde au apărut numeroase întreprinderi noi, ca de
exemplu cele de prelucrare superioară a lemnului şi sticlei, etc. Spre deosebire de acest proces de
oarecare stabilizare economică a marilor centre urbane, oraşele mici nu reuşesc să-şi găsească
echilibrul, pierzând în continuare locuri de muncă (Babadag, Negru Vodă, Hârşova, Făurei,
Tulcea, Măcin, etc.). Aici nu există investiţii străine şi din cauza unei infrastructuri deficitare
(drumuri, alimentări cu apă, canalizări, etc). Arealele de maximă sărăcie cuprind nordul judeţului
Galaţi, estul şi sudul Brăilei, nordul Dobrogei, Delta Dunării, precum şi estul Judeţului Vrancei .
Economia Corsicii
Produsul intern brut (PIB) al regiunii a fost de 9,6 miliarde de euro în 2018, reprezentând
0,4% din producția economică a Franței. PIB-ul pe cap de locuitor ajustat pentru puterea de
cumpărare a fost de 25.400 de euro sau 84% din media UE27 în același an. PIB-ul pe angajat a
fost de 103% din media UE. 
Turismul joacă un rol important în economia corsicană. Clima, munții și coastele insulei
o fac populară printre turiști. Insula nu a avut același nivel de dezvoltare intensivă ca și alte părți
ale Mediteranei și, prin urmare, este în mare parte nealterată. Turismul este concentrat în special
în zona din jurul Porto-Vecchio și Bonifacio în sudul insulei și Calvi în nord-vest. 
În 1584, guvernatorul genovez a ordonat tuturor fermierilor și proprietarilor de pământ să
planteze patru copaci anual; un castan, măslin, smochin și dud. Multe comunități își datorează
originea și bogăția anterioară pădurilor de castani care au urmat. Pâinea cu castane se păstrează
proaspătă până la două săptămâni. Corsica produce brânză gourmet, vin, cârnați și miere pentru
vânzare în Franța continentală și pentru export. Mierea din Corsica, dintre care există șase soiuri
oficiale, este certificată în ceea ce privește originea de către Institutul Național de Origine și
Calitate Francez .Principalele exporturi ale Corsica sunt granit și marmură, acid tanic, plută,
brânză, vin, citrice, ulei de măsline și țigări. 

7
 În ceea ce privește anumite acțiuni de dezvoltare a mediului de afaceri la nivelul regiunii,
următoarele sunt considerate: foarte prioritare: dezvoltarea și digitalizarea IMM-urilor; -
prioritare: procese de inovare la nivelul IMM-urilor și activități de incubare, sprijin spin-off-uri
și start-up-uri; - puțin prioritare: infrastructura de afaceri (parcuri industriale, parcuri științifice și
tehnologice). Studiul ”Evoluția dezvoltării economice în Regiunea Sud-Est” și-a propus să aibă o
finalitatea strategică, care să definească, pe baze bine fundamentate și consultative, un set de
măsuri, politici și recomandări pentru dezvoltarea economică în Regiunea Sud-Est, creând
totodată și un plus de valoare, printr-un set sintetic de concluzii ce au reieșit din analizele
efectuate și de recomandări, care sunt utile pentru viitoarea perioadă de programare. Pe baza
radiografiei punctate anterior, la nivelul studiului a fost construit un set coerent de
măsuri/recomandări ce vizează dezvoltarea economică a Regiunii Sud-Est, ținând cont de
posibilitățile oferite de cadrul politicoadministrativ actual și de prerogativele deținute de
autoritățile publice regionale, precum și de imperativul utilizării mai bune a surselor europene de
finanțare. Acestea au fost formulate în jurul a trei priorități și au rolul de a furniza un sprijin
important în orientarea și utilizarea cu maximă eficiență a fondurilor structurale și de coeziune de
care România va beneficia în perioada de programare 2021- 2027.
III Concluzii
Ambele regiuni analizate sunt regiuni atractive din punct de vedere al potenţialului turistic
natural şi antropic de care dispun, acest lucru atragând după sine un număr mare de turişti. Din
punct de vedere a calităţii serviciilor oferite, a gradului de instruire a personalului hotelier şi din
alte unităţi de cazare, Corsica este superioară Regiunii Sud-Est , acest lucru reflectându-se şi în
numărul de turişti , cei care vizitează insula fiind de două ori mai numeroşi.
Regiunea de Sud – Est dispune de un mare potenţial turistic, în special litoralul Mării Negre şi
Delta Dunării, care, din nefericire, nu este îndeajuns valorificat, dar spre deosebire de alte regiuni
ale ţării, aceasta este mai exploatată.
IV. Bibliografie
https://www.fonduri-ue.ro/statistici
https://www.adrse.ro/Documente/Planificare/Studii/Rezumat_studiu_EDER.pdf