MISCAREA CITY BEAUTIFUL

Angheluta Andra
An I V / Semian A / 2013-2014








APARITIA SI EVOLUTIA ORASULUI FRUMOS IN AMERICA SI IN
EUROPA TOTALITARISTA
Angheluta Andra / Semian
A

CUVINTE CHEIE : urbanism, city, beautiful, monumental, simbol, vizionar, comercial,
revolutionara, populaie, natur, maretie, miscare, design, transport public, zona verde,
automobile, ignorare, sustenabilitate, centru civic, bulevard, parc.


Din 1860 pana in 1910, populatia SUA a crescut de la 31.400.000 la 91.900.000 de locuitori. Asta
nseamn c n acest interval de patruzeci de ani, populaia s-a triplat in dimensiune. In centrele
urbane se resimtea cel mai mult presiunea numarului mare de locuitori, ariile urbane gazduind un
procent de 46% din populatia tarii. Pentru a fi posibila gazduirea a milioane de oameni, un fapt
firesc a fost extinderea oraselor, ceea ce a condus totodata si la un proces grav de deteriorare.
Patura saraca a populatiei era nevoita sa traiasca in faimoasele mahalale, renumite pentru
conditiile insalubre si inumane de trai. Aceste cartiere rau famate, considerate periculoase, se
ascundeau in spatele mirajurul bulevardelor principale, accesul se realiza prin intermediul unor alei
inguste si de cele mai multe ori foarte murdare, iar locuintele propriu-zise prezentau un grad de
confort mai scazut decat constructiile ce adaposteau animale. Fiecare apartament era format din
cate o camera si un grup sanitar, si in cele mai multe cazuri locuiau minim doua familii intr-un
apartament. Deasemenea, aceste camere reprezentau si spatiul de lucru al locatarilor (mici
mestesuguri), locul de nastere si uneori chiar camera de autopsie, in cazul deceselor.
Pana la progresul infrastructurii transporturilor, insa chiar si dupa, clasele sarace au populat
zonele de mahala, in timp ce clasele instarite s-au retras din centrele oraelor in zonele linistite,
rurale. Apariia de sisteme feroviare urbane i drumuri permit maselor de oameni cu o situatie
finaniciara buna migrarea catre suburbii. Elita oamenilor care au rmas n ora a fost nconjurata de
srcie, acestia se temeau pentru sigurana lor, intrucat multi oraseni ajunsesera in pragul disperarii
datorata lipsei banilor i hranei.
Micarea Orasul Frumos, condusa de clasa mijlocie i cea superioara, a aparut cu scopul de a se
ocupe de aceste probleme n cretere de salubritate, crim, i depasire a numarului populaie din
orae. In momentul de glorie a Epocii de Aur, un grup de reformatori au considerat ca cel mai bun
mod de combatere al acestor probleme ar fi fost consumul si crearea de frumusete. Ei au simit c
frumuseea clasic a oraului ar inspira sentimente de loialitate civic i corectitudine moral n
constiinta paturei sarace, care ar ajuta la scderea ratelor criminalitii. Curtile necultivate i
terenurile virane au fost vzute erau considerate orori. De fapt, unele grdini de legume menite sa-i
hraneasca pe cei sraci au fost "mbuntite" sau distruse pentru a fi nlocuite de parcuri n stil
clasic, i de promenade.


In faza initiala, ideile a ceea ce avea sa insemne City Beautiful promovau conditii de viata mai
bune, un mediu urban mai frumos, mai curat, in care oamenii devedeau mai buni tocmai datorita
frumusetei ce ii inconjura. S-a dovenit, pe parcursul istoriei, ca toate aceste beneficii aveau sa fie
resimtite doar de o parte a locuitorilor oraselor, partea instarita, in timp ce problemele pentru care a
fost creata aceasta miscare au ramas la fel de grave, in unele cazuri inrautatindu-se, si in cea mai
mare parte gasindu-se o posibila rezolvare in alte idei urbanistice propuse de vizionarii vremii.
Miscarea City Beautiful a aparut in anii 1980 cu scopul de a crea frumusete si ordine in orasele
deprimate si ingramadite ale Americii. Desi se dorea a fi o revolutie in proiectarea urbana,
mostenirea sa cea mai evidenta ramana in monumentele si centrele civice din nucleele urbane.
Multe campusuri universitare au fost deasemenea produsul acestei perioade. Printre lucrurile
importante si pozitive realizate de reformatorii miscarii s-au numarat contributii la planificarea
transportului si amenajari de spatii verzi. Ei au trasat legaturi feroviare intre centrele marilor orase
si oraselele satelit, avand o centura verde intre acestea. Parcurile si amplele spatii publice au
reprezentat componente importante ale miscarii, promitand sa aduca un aer proaspat in interiorul
oraselor.
Parte a Universitatii din Paris, Scoala de Arte Frumoase, a fost scoala de referinta in domeniul
arhitecturii din anii 1870 pana in 1930. Misiunea scolii a fost sa pregateasca arhitectii, folosind
ultimele tehinici de design, astfel incat acestia sa poata proiecta planuri la scara mare in interiorul a
cat mai multe comunitati. Studentii erau indoctrinati sa creada ca acest design compact ar promova
econimie, eficienta si caracter civic in interiorul oraselor pe care le servesc. Succesul lui George
Haussman in transformarea Parisului dintr-un oras vechi, depasit, intr-o capitala moderna, a
demonstrat ca rationamentul proiectarii a functionat.
Vizionarul miscarii City Beautiful este Daniel Hudson Burnham, arhitect nascut in Chicago si
designer a primilor zgarie-nori clasici din orasul natal, este unul dintre entuziastii utilizarii
principiilor Beaux-Arts. Acesta prezinta principiile Orasului Frumos in 1893 in cadrul Expozitiei
Mondiale a Columbiei de la Chicago. Orasul sau de vis, cunoscut sub numele de White City (
Orasul Alb), prezenta monumente de o scara impresionanta, instalatii electrice de iluminat stradal si
sisteme de transport modern. Din planul orasului, este exclus orice semn vizibil de saracie, astfel
incat cei 27 de milioane de vizitatori ai expozitiei au cunoscut o adevarata utopie urbana.
Burnham aplica ideile Orasului Frumos in diverse designuri de orase intre anii 1902 si 1905,
proiectand planuri pentru Washington, D.C., Cleveland, Ohio, Manila si San Francisco, California.
Insa, apogeul acestei miscari a fost vizibil in 1906, cand Burnham a facut echipa cu Edward
Bennett , proiectand planul orasului Chicago, primul plan complet de crestere controlata a unui oras
american.
Planul sau a cuprins dezvoltarea orasului Chicago pe o raza de 96 de km, propunand amenajarea
unui vast parc pe malul lacului Michiagan. Una din strazile perpendiculare parcului, devine axa
principala a noului Chicago, avand o promenada de 92 de metri. O caracteristica importanta a
Orasului Frumos este valorificarea centrului civic. In majoritatea cazurilor, acesta are o forma
circulara din interiorul careia pornesc doua bulevarde largi sub forma unor raze dominante. Acest
model de centru civic se regasea si in proiectele Chicagoului, insa in mod ironic a fost printre
putinele elemente care nu s-au realizat.


Desi proiectul lui Burnham avea o utilitate pur comerciala, neglijand sau mai bine zis ignorand
probleme legate de locuinte, in speciale locuintele destinate paturei sarace a societatii, maniera in
care isi prezenta planul insufla maretie, concepul fiind asemanat cu orasele europene, folosindu-se
de instrumente pur estetice, si neavand in realitate o baza utilitara solida. Ambitia si maretia
proiectului se baza si pe un sentiment patriotic, prin incercarea de a arata ca in America se pot
construi orase si cladiri la fel de monumentale ca in Europa si ca acest lucru ar putea atrage chiar
turisti straini, la fel cum marele orasele europene o faceau de sute de ani. Latura sociala nu
reprezenta punctul sau de interes, si cu cat evita realitatea tragica a conditiilor de trai existente in
multe zone defavorizate ale marelor orase, cu atat reusea sa atraga asupra sa mai multe critici.
Desi miscarea City Beautiful a fost revolutionara in America, a imprumutat asupra sa idei de
urbanism folosite de mai multi ani in Europa. In special, Burnham a folosit Parisul ca un model de
succes in planificarea urbana, stilul cel mai imbratisat al miscarii fiind arhitectura Beaux-Arts ce
promova simetria, monumentele centrale sau domurile, intrarile largi, casele de scara largi,
elementele de natura clasica si ornamentele.
Orasul frumos a coincis cu epoca transportului feroviar si a tramvaielor. City Beautiful a imbratisat
transportul urban eficient. Proiectantii asigurau ca serviciul feroviar era extrem de bine conectat:
liniile intre orase faceau legatura intre centrele urbane si oraselele satelit, ca mai apoi legatura cu
alte mari orase pe intreaga intindere a tarii. Un aspect important, reformatorii tineau cont de
valorile estetice ale designului liniilor de trasport, sustinand ca experienta calatoriei ar trebui sa fie
cat se poate de placuta.
Promenadele reprezentau drumurile de agrement care interconetau parcurile si centrele urbane,
fiind un element de transport specific perioadei respective. Aceste alei au fost destinate pentru
pietoni, biciclisti, cai si trasuri. Conceput ca niste coridoare de teatru de catre Frederick Law
Olmsted, primele promenade erau bordate cu verdeata si impartite de o linie mediana verde.
Desi transportul public prin intermediul trenurilor si tramvaielor a fost gandit si inclus in planul
miscarii, Burnham a acordat putina atentie masinilor, aceasta omisiune costandu-l mai putina
credibilitate in randul criticilor(2) spune William H. Wilson in cartea sa ,The City Beautiful Movement.
Privind mai de aproape, se poate observa cat de greu era de preconizat viitorul in perioada
respectiva, neavand la indemana tehnologia intr-un stadiu avansat. Aparitia automobilelor a avut un
impact major in domeniul social, cat si cel economic si tehnologic. Acest impact s-a resimtit in
mare masura in planurile de urbanizare ale lui Burnham, intrucat nu erau prevazute spatiile
destinate locurilor de parcare, luand in considerare invadarea accelerata a oraselor de catre
automobile.
Progresul tehnologic , reprezentat in acest caz de catre aparitia masinii, poate fi considerat un
factor major ce a condus la disparitia curentului.
In anii 1920 miscarea City Beautiful s-a diminuat odata cu cresterea popularitatii masinilor, iar
orasele au inceput sa se extinda spre periferii, inghitind satele alaturate. Liniile de cale ferata
electrice au ajutat sa se extinda suburbiile in mediul rural, iar automobilul oferea acces mai usor la
zonele indepartate ce nu beneficiau inca de calea ferata. Dupa al doilea Razboi Mondial, si pe
parcurcul intregului secol, modernitatea si comoditatea au fost preferate in schimbul esteticii.


In timp ce aceasta miscare pretuia ordinea si valorile clasice, ignora, pe de alta parte, vitalitatea
comerciala si dezordinea deseori sanatoasa a metropolelor moderne.
Miscarea a pornit din Europa si in cele din urma, s-a intors in Europa, in anii 1930, insa in cadrul
unei vieti sociale tumultoase, datorata prezentei regimurilor totalitare, nazist in Germania si
comunist in Rusia. Aceste tari au imbratisat monumentalismul ca simbol al puterii si suprematie a
tarii, desi doctrinele totalitare erau opuse.
In Germnia lui Hitler, City Beautiful a aparut din admiratia acestuia fata de planul lui Mussolini de
a construi o noua Roma. Planul invoca sentimente de glorie, de redescoperire a imperiului lui
Augustus. Maretia arhitecturala avea rolul de a scoate in evidenta maretia ideologica a tarilor in
perioada respectiva. Peter Hall declara in cartea sa,Orasele de maine, ca Orasele Germaniei, si
mai ales Berlinul, trebuiau sa indeplineasca o functie psihologica, cvasi-religioasa, chiar magica in
calitate de puncte de intalnire pentru vaste ceremonii publice, in timp ce populatia producatoare era
stramutata in zona rurala.(1)
Pe langa aceste motive de natura simbolica, aceasta miscare a fost imbratisata in Germania si
datorita frustrarilor acumulate de Hitler intrucat, desi si-a dorit dintotdeauna sa fie arhitect, a fost
respins la academia din Viena. Avand puterea politica in mana si cunostintele necesare proiectarii
orasului, Hitler a inceput pe hartie, impreuna cu Speer, proiectarea noului Berlin, dupa clasicele
modele ale miscarii, Parisul si Viena.
Dorea sa aiba propriu Champs Elysees, marele bulevard,format pe axa est-vest, propriul Ring din
Viena, propriu dom ce trebuia creat pentru a surprinde prin amploare la fel cum erau proiectate si
restul cladirilor imense si monumentale, cu vaste spatii verzi intre ele.(1)
Berlinul nazist avea pe hartie majoritatea elementelor caracteristice ale Orasului frumos: centrul
civic circular, palatul viceregal sub forma de dom, marele bulevard, insa din punct de vedere
financiar, era imposibil de construit.
In Rusia, in schimb, planul de dezvoltare a Moscovei avea sa aiba rezultate vizibile in mult mai
scurt timp. Populatia orasului era in continua crestere in timp ce materialele din care eau construite
cladirile erau mult prea invechite, astfel ca Moscova avea nevoie de un plan urbanistic nou.
Avantul muncitoresc, existent si datorita doctrinei comuniste era considerat mandrie nationala,
oamenii insistau asupra faptului ca vechile case cu doua etaje trebuiau sa dispara, ca Moscova va
fi un oras adevarat cu cladiri demne de capitala celei mai mari tari din lume.(1)
Tot ce se construia trebuia sa fie monumental si sa exprime maretie, indiferent daca era vorba de
propriul dom a lui Stalin sau de simple locinte rezidentiale. In spatele bulevardelor flancate cu
cladiri impunatoare, se aflau acelasi timp de cartiere saracacioase, existente si in Orasele frumoase
ale Americii.
Aceasta miscare existenta in regimurile totalitare s-a resimtit, intr-o anumita masura si in tara
noastra, in perioada de dictatura a lui Nicolae Ceausescu.
Cu pretextul reparaiei pagubelor de dup cutremurul din '77, Nicolae Ceauescu i-a propus
eliminarea identitii istorice i culturale a oraului prin nlocuirea cldirilor vechi din zona central
cu un nou Centru Civic. Acesta urma s fie nlocuit cu cldiri cu arhitectur inspirat din ri
precum China sau Coreea de Nord, amplasate de-a lungul unei artere asemnntoare cu Champs-


Elysees din Paris. Acest bulevard specific miscarii City Beautiful se incheia prin construirea unui
palat, de dimensiuni cu adevarat monumentale, deasemenea avand rol de simbol al puterii si
prosperitatii economice a tarii. Aceasta prosperitate era departe de a fi adevarata, iar punerea in
aplicare a proiectului a adus urmari grave asupra identitatii si patrimoniului national.
Spre deosebire de restul oraselor in care s-a incercat acest tip de urbanism, in Bucuresti sacrificiile
culturale au fost foarte mari, intrucat un mare numar de cladiri istorice au fost demolate pentru a
face loc noul plan de urbanizare.
In plus, proiectul permite suprapunerea hrii demolrilor peste orice alt ora i afieaznumrul de
oameni strmutai pentru a face loc proiectului relativ la densitatea medie a fiecrui ora i
procentul ocupat relativ la suprafaa orasului.
Dorina dictatorului de a construi Noul Centru Civic n Bucureti a devenit rapid realitate prin
ridicarea fostului Bulevard Victoria Socialismului, actualul Bulevard Unirii, ntre Piaa Constituiei,
Piaa Unirii i Piaa Alba Iulia. n plus, tot pentru "centrul civic", mai precis pentru ridicarea Casei
Poporului pe Dealul Arsenalului, a fost ters de pe hart i cartierul Uranus.
Printre cele mai cunoscute cldiri czute victim aspiraiilor ceauiste se numr Spitalul
Brncovenesc din Piaa Mntuleasa (intersecia Calea Clrai-Str. Mntuleasa) i Institutul de
Medicin Legal Mina Minovici.
Intorcandu-ne la White City lui Burnham, se poate afirma ca a fost o fantezie a artelor frumoase, o
transformare a 1100 de acri de teren mlastinos intr-un oras de vis format din pavilioane neoclasice
albe. Design-ul a inaugurat o noua imagine a ceea ce un ora ar putea, i ar trebui s fie.
Filosofia lui Burnham a propus ca designul urban sa creeaz ordine social i virtute civic, in
conditiile in care acesta este executat corect. Chicago, San Francisco, si Washington, DC, au purtat
amprenta acestei micri. Insa, cum ar arata un Oras Frumos al zilelor noastre? Dei virtuile
originare ale micrii orasului frumos aveau scopuri nobile, micarea de design sustenabil i toate
ramificatiile acestuia ne determina sa reflectam dintr-o alta perspectiva, noua si total radicala,
asupra unui nou concept ce ar putea insemna in zilele noastre Ora Frumos.
Design-ul sustenibil real, prin natura sa, este frumos. Intelege Pamantul si procese sale, si se
bazeaza pe conexiunile dintre oameni si mediul inconjurator. Accepta ca planeta este sursa a tot
ceea ce omul produce, si prin conservarea ei se prelungeste existenta omenirii pe Pamant. In
aceasta miscare de design sustebanil, totul conteaza fiindca tot este in relatie de interdependenta.
Privind design-ul urban din aceasta perspectiva, White City pare sa fie, in realitate, mult mai
colorat.
Proiectantii oraelor sustenabile obisnuiesc s judece valoarea proiectelor lor in functie de un set de
3 criterii: mediu, echitate, i economie. White City a lu Burnham nu s-ar fi descurcat prea bine,
folosind aceste criterii: tone de beton a fost turnat ntr-un ecosistem fragil, muncitoriilor li s-au
refuzat dreptul sa formeze sindicate, i aproape toate structurile au fost abandonate dup un sezon
estival. Insa chiar si asa incercarile de orase verzi" din zilele noastre sunt departe de a fi un ideal.
Un exemplu ar fi Tianjin Eco-City n China, un prototip de oras ecologie, ce a aparut ca o reactie la
degradarea severa a mediului inconjurator in China, ce pune probleme atat la nivelul sanatatii
publice, cat si la nivelul stabilitatii sociale urbane.


Tianjin Eco-city(SSTE) este rezultatul unui acord de colaborare ntre China i Singapore, pentru a
dezvolta n comun un ora armonios social, prietenos i de conservare a resurselor de mediu n
China.
SSTE poate fi considerat un risc economic, ce are scopul de a construi un ora prototip care poate fi
replicat i n alte orae din China, insa tocmai aceasta idee de oras model ce poate fi multiplicat in
orice mediu inconjurator nu empatizeaza cu natura. Caraceristicile ecologice sunt n mare parte
produse de tehnologii avansate de mediu, cum ar fi o bun izolare termic pentru cldiri i utilizare
a energiei solare pentru a reduce consumul de energie, de colectare a apei de ploaie pentru irigaii i
caracteristici extinse de amenajare a teritoriului, cum ar fi grdini suspendate.
SSTE i alte zeci de proiecte eco-pilot germinare in diverse locatii ale Chinei, au o serie de
caracteristici n comun. n primul rnd, aceste proiecte implic de multe ori mobilizarea unei reele
internaionale de experi n politic, planificatori profesionale, arhiteci, ingineri, etc care se
angajeaz n tehnici de "transferurile de cunotine". n plus, aceste proiecte sunt, de asemenea,
conduse puternic de obiective antreprenoriale / comerciale i idealurile de modernizare ecologic,
si mai putin de intelegere a comunitatilor si a problemelor ce apar.
Dar dezvoltarea de proiecte-pilot de mare profil nu este lipsit de probleme. Ea aduce n discuie
dac dezvoltarea proiectelor urbane sustenabile i a eco-oraelor este pur i simplu o strategie de
justificare a dezvoltarii oraelor antreprenoriale. Mai mult dect att, cu lipsa semnificativa de
participare la nivel local, consensul general a fost c acest lucru este un proiect condus n mare
parte de o strategie de marketing.
Unele orase, se pare, au avut noroc, intrucat au fost construite caracteristici care le fac mult mai
usor sa se adapteze la sustenabilitate. Reykjavik, Islanda, este un oras ce are doar 170.000 de
locuitori, situat pe Dorsala Atlanticului, produce forte geotermale, care pot da energie si caldura
orasului intr-un mod curat si eficient.
Incepand cu anii 1930, Reykjavik a construit pe acest avantaj regional si a inflorit, creand un oras si
o societate care sunt pe primul loc in proiectarea sustenibila. Poate fi, desigur, un exemplu
remarcabil de dezvoltare urbana si de intelegere a ceea ce inseamna oras sustenibil, insa, nu poate
rezolva inca problema care a existat inca din perioada miscarii Orasului Frumos si pana in prezinta,
suprapopularea oraselor. Populatia planetei noastre este de asteptat sa creasca pana la 9,4 miliarde
pana in 2050. Pentru astefel de probleme, solutiile ar trebui sa fie la scara mult mai mare.
Consider ca noul Oras Frumos este departe de a fi realizat, poate fiindca progresul tehnologic nu a
evoluat atat de mult incat sa faca posibila materializarea lui, sau poate fiindca dimpotriva, datorita
acestui progres tehnologic, uitam sa luam in calcul natura insasi.



























































Sursele bibliografice



1. Peter Hall , Oraele de mine, Bucureti, All, 1999
2. William H. Wilson, The City Beautiful Movement, 1997
3. The South Shore Journal, Vol. 2, 2007
4. www.wikipedia.com