BALTAG ANDREEA-MONICA, AN 3, SEMIAN A 2008-2009

Ideologia urbanismului s-a nascut din confruntarea dintre miturile masiniste si mizeria muncitorimii. Utopiile urbanistice ale secolului XIX erau de esenta socialista si au aparut ca reactie la la consecintele revolutiei industriale in domeniul locuirii: au inceput mutatiile de la sat la oras, in orase a aparut specula funciara, a inceput sa se construiasca intr-un ritm alert, dar necorespunzator, orasele transformandu-se in orase liberale. Dar intre anii 1840-1910 utopiilor le-a urmat un million de metode, care vor fi doar reluate si amplificate in perioada interbelica. Astfel se va internationalize idea urbanismului rationalist care va conduce la CIAM si la Carta de la Atena. Proiectele de orase utopice care au tins sa fie puse in aplicare au fost: orasulgradina a lui Ebenezener Howard (care a fost acuzat ca s-a transformat in oras-dormitor), orasul regional al lui Patrick Geddes si al lui Lewis Mumford, monumentalismul lui Haussman, megalomania totalitarista a lui Hitler, Stalin, Mussolini si Franco. De asemenea, mai sunt si conceptele originale generate de urbanismul modern: orasul deschis ( anti-urban) al lui Wright, orasul linear al lui Soria, orasul-radios al lui Le Corbusier, care se leaga de traditia orasului-gradina , cat si de cea a roasului monumentelor si constituie versiunea modernizata si asezata pe verticala a falansterului. Aceste modele ideologice ale orasului se incadreaza in 3 mari categorii: modelul ideologic progresist, modelul ideologic culturalist si modelul naturalist american. Dupa cum declara Fr. Choay, toate pleaca de la critica orasului liberal si industrial si a ssocietatii industriale care i-a dat nastere, dar se deosebesc prin accentual pus pe diferite aspecte, considerate ca fiind esentiale: Modelul culturalist are in centru degradarea individului si are ca principali reprezentanti pe Charles Fourier, Robert Owen, Victor Considerant, Jean-Baptiste Godin, Jules Verne etc. Acestia se inscriu pe linia de gandire a rationalismului filosofiei luminilor: explicarea fenomenelor prin relatia cauza-efect, gandirea lor este orientate spre progres si viitor. Au o conceptie abstracta asupra omului ca individ-tip (determinand, pe cale stiintifica un model uman ), in acelasi timp si loc, incercand sa-i creeze un cadru satisfacator printr-o analiza

stiintifica. De asemenea, propun un spatiu foaret riguros, chiar rigid, specializat dupa activitatile principale locuire, munca, timp liber. Consecinta periculoasa a acestui tip de gandire consta in reificarea individului. Modelul ideologic culturalist pleaca de la pierderea coeziunii culturale si are ca principali reprezentanti pe August Welby, Northmore Pugin, John Ruskin, William Morris etc. Acesti ganditori sunt strans legati de traditia romantismului englez, iar ideea de baza este ca orasul pre-industrial a reprezentat un moment exceptional al istoriei, iar realizarea individuala si inflorirea culturii s-a facut gratie mediului urban. Gandirea este anti-industriala, hranita de nostalgia pentru orasul trecutului, cu caldura sa umana si cu calitatea arhitecturii care se cer reinviate. Insa pericolul acestei linii de gandire este rreificarea istoriei. Modelul naturalist american, care ii are ca principali ganditori pe Thomas Jefferson si Henry Adams nu depaseste tarmurile Americii si poate fi considerat ca o varianta locala a modelului culturalist, dar prezentand unele diferente care, paradoxal, ra putea fi incadrate in linia de gandire progresista : spatial urban este liber, geometrizat si omogen, iar organicitatea si inchiderea spatiala se regasesc la nivelul edificiilor. Mizeaza pe relatiile cu natura pentru desavarsirea personalitatii umane. Prezentul in urbanism in Romania este complicat, darn u complex. Este haotic, se spune adesea. Fata de complexitatea traditiei, el se prezinta mult mai modest, omogen, repetabil pe spatii immense si in forme de multe ori identice. Una din cause este dimensiunea colosala si mobiliytatea afacerilor din constructii, o alta, unificarea normelor, fiecare sprijinindu-se pe reciproc. Principalii promotori (politicieni, constructori si producatori de materiale) tind sa reduca arhitectura si urbanismul la nivelul unei simple afaceri. Apar deja premisele globalizarii tehnologiilor, materialelor si modelelor. In acelasi timp, creste perisabilitatea constructiilor, scade durata de utilizare, arhitectura devenind treptat treptat un obiect de consum( nu ma refer la locuinte aici, care, oarecum, pot fi considerate de consum, cum au fost, intr-un fel, dintotdeauna). Spatiul este tratat la fel, orasele devin aglomeratii urbane, iar satele tind sa dispara.

Pentru a descrie orasul ideal adaptat la realitatile contemporane, din punctul meu de vedere, ma voi lega de 3 aspecte pe care le consider esentiale: 1. raportul oras-sit; 2. organizarea spatiala interioara; 3. structura intima, profunda. Privind raportul oras-sit, consider ca orasele trebuie sa fie, precum spune si modelul culturalist, circumcise unor limite precise ( a nu se intelege ziduri de aparare), trebuind sa faca un contrast lipsit de ambiguitate cu natura salbatica. De asemenea, trebuie sa fie lipsit de geometrism, urmarind idea ca numai o ordine organica poate sa integreze aporturile successive ale istoriei si ale sitului.Adica, avand o forma organica, organizarea orasului se poate face beneficiind la maximum de calitatile sitului, zonele mai putin favorizate pot fi evitate, iar extinderea orasului, de neevitat, se va face spontan. Aceasta adaptare, fara exceptie la conditiile sitului se traduce si printr-o relatie prietenoasa cu mediul natural, deoarece interventia omului in cadrul mediului ar fi minima, (spre deosebire de orasele cu un plan prestabilit geometric, unde probabil ar fi nevoie de terasari, desecari, defrisari etc.), ceea ce este un argument in plus in sprijinul oraselor cu o forma organica, avand in vedere ca, in timpurile moderne, in ciuda unor concepte care iau in considerare raportul cu mediul si conservarea calitatior sale, in realitate dezvoltarile merg pe alte cai, acumuland si distrugand, in fond, mediul natural. De asemenea, tot in legatura cu situl si protectia mediului terbuie sa amintesc de groapa de gunoi a orasului, pentru care trebuie gasita o solutiedaca s-ar putea sa nu existe cumva(doar e oras ideal). Al doilea aspect, organizarea spatiala intrioara a orasului este deosebit de important, deoarece defineste materialitatea concreata a orasului, cu relatiile dintre cladiri, circulatia etc., influentand perceptia orasului de catre om. In primul rand, consider ca orasul terbuie sa aiba un decupaj rational, pentru a avea cel mai bun acces intre punctele de interes diferite din oras, pentru o relatie mai buna cu situl,

chiar si pentru fluidizarea traficului. De asemenea, decupajul rational duce si la economisirea de produse (se vor consuma un numar minim de tevi, asfalt, chiar si combustibil: benzina, motorina etc.) Pentru realizarea organizarii interioare a orasului consider ca este nevoie sa se plece, precum spuneau ganditorii progresisti de la un model uman tip, deoarece omul comum are, in ceea ce priveste locuirea aproximativ aceleasi nevoi. De asemenea, contribuie si la simplificarea sarcinii de a gandi si a proiecta un oras pentru aprox. 100000 de locuitori, dintre care fiecare are propriile gusturi. Insa nu trebuie exagerat, iar cladirile trebuie sa fie diversificate, in special cele pentru locuinte, pentru a evita uniformizarea. In ceea ce priveste aceste nevoi, exigentele igieniste joaca un rol important. Pentru orasul ideal, consider ca este esentiala zonificarea atenta a acestuia. Trebuie sa se faca distinctia intre zona rezidentiala, zona industriala ( cat mai excentric situata, pentru a evita, pe cat posibil, poluarea in oras), o zona administrative , unde vor fi amplasate primaria, judecatoria, finantele etc., cat mai aproape de centru, iar in apropiere de acest centru o zona unde vor fi cladirile de birouri, sediile firmelor. Bisericile si scolile vor face parte din zona rezidentiala, nu numai din considerentul functional de a fi usor accesibile principalilor consumatori (batranii si copii) dar si pentru a evita o anumita monotonie care s-ar putea crea in zonele rezidentiale. De asemenea, organizarea interioara logica a orasului pleaca de la o necesitate vitala : necesitatea gasirii casei. Stradutele intortocheate deci trebuie evitate, precum si realizarea asemanatoare a unor zone , strazi din oras trebuie si ea ocolita, pentru a nu genera confuzie in mintea locuitorilor. In plus, orasul trebuie sa aiba capacitatea de a crea imagini = acel imageability despre care vorbeau ganditorii. In acest sens, orasul trebuie sa se structureze pe un fond neutru, iar dinamismul va fi dat de un oarecare numar de figuri semnificative, in functie de topografie, populatie, compozitia si interesele acesteia.

Pentru raelizarea acestora, arhitectura va juca un rol decisive. Este lesne de inteles ca cele mai impozante cladiri, cu cea mai deosebita arhitectura vor fi cele din centru. Cum suntem intr-o epoca moderna, acestea vor fi realizate tot intr-un stil modern, dar vor fi proiectate intr-o asemenea maniera incat sa relationeze unele cu altele, astfel incat sa creeze un tot unitar. Spatiile trebuie sa fie ample, strazile largi, iar apa si spatiul verde ar fi cat se poate de dorite aici. Amplasarea naturala langa o apa (rau, fluviu, mare) ar fi cea mai favorabila. De asemenea, alte cladiri carora le trebuie acordata o atentie deosebita sunt teatrele, operele, muzeele, care ar putea fi amplasate tot catre centru. Cladirile de birouri vor fi amplasate adiacent. Zonele rezidentiale trebuie si ele tratate cu grija. Este deosebit de importanta constructia de locuinte pentru toate paturile sociale. Blocurile de locuinte colective isi dovedesc utilitatea in coditiile aglomeratiei din zilele noastre, deoarece contribuie la restrangerea spatiului alocat locuirii. Inaltimea optima ar fi, din punctual meu de vedere 6-8 etaje, pentru a nu crea impresia de masiv. Insa , se vor construi si care, atat pentru dinamizare, cat si pentru a evita uniformizarea locuitorilor.Natura trebuie sa patrunda cat mai mult in aceste zone rezidentiale, dupa modelul oraselor gradina . Plecand de la premise ca oamenii au aproximativ aceleasi nevoi de baza, cat si pentru simplificarea solutiilor, compartimentarea apartamentelor va fi oarecum standardizata, realizandu-se complexe de blocuri pe categorii de comfort, respectand modelul progresist. Insa, pentru evitarea monotoniei, este importanta tratarea diferita a volumelor. De asemenea, parcurile ( care vor cuprinde si terase, cafenele, terenuri sportive, iazuri cu barcute, spatii de joaca pentru copii), scolile, gradinitele, bisericile, mall-urile si magazinele vor dinamiza peisajul. Este important sa existe o legatura pietonala intre zonele rezidentiale si centru, flancata de terase, baruri, magazine diverse, pentru a confeeri vitalitate orasului. Ar fi frumos ca, intr-o parte a orasului sa fie amplasat un campus universitar, intr-o zona relativ apropiata cu cea a cladirilor pentru birouri, dar inspre iesire din oras. Campusul va

fi structurat ca un orasel de sine statator: va cuprinde facultatile, camine, biblioteca, parcuri, zone pentru distractie. Nu in ultimul rand, zonei industriale trebuie sa i se acorde si ei o atentie deosebita, pentru ca trebuie sa fie conceputa astfel incat sa se obtina o productivitate maxima, cu o poluare cat mai mica, iar muncitorii sa aiba conditii bune de munca. Astfel, zona industriala ar trebui amplasata intr-un colt al orasului, separate de un aprc de restul orasului (unde muncitorii vor putea lua si masa in pauzele de pranz), iar accesul sa se faca cu usurinta cu metroul. De asemenea este important sa se interzica constructia de locuinte sau centre comerciale dincolo de zona industriala, pentru a evita ca aceasta zona sa ajunga in timp in interiorul orasului. Al trilea aspect, sructura intima, profunda a orasului este subtil si cere o anumita metoda si profunzime in cercetare. Se refera la sanatatea/igiena mentala, care o conditioneaza chiar si pe cea fizica si pe care sa o asigure orasul. Trebuie studiata aglomeratia urbana din perspective repercursiunilor asupra comportamentului uman, find concentrat in jurul igienei mentale. Este legat de o psihologie a comportamentului umanse considera efectele morfologiei umane asupra comportamentului uman, punandu-se in evidenta legatura dintre cauza si effect, dintre diferitele aspecte morfologice si diferite aspecte comportamentale, Acest punct de vedere este sustinut de psihiatri, sociologi, etologi, polemisti (ex: Jane Jacobs, Death an Life of Great American Cities) Privind aceste aspecte, reiese necesitatea de a adduce omului natura chiar in mijlocul constructiilor artificiale, pentru ragaz si cugetare in interiorul vietii urbane trepidante. Aici trebuie avuta grija ca marile spatii lobere verzi pot deveni sursa de angoasa, fin percepute ca vid , in opozitie cu alte tipuri traditionale de spatii. O solutie ar fi crearea spatiilor verzi de dimensiuni medii, in care vor fi amplasate puncte de concentrare a comunitatii : terase, ceainarii cu pavilioane de lectura, un muzeu, cat mai multe dotari pentru agreement: carting, hidrobiciclete etc.

De asmenea, spatiile prea mari si pustii trebuie sa fie complet evitate, pentru ca pot fi folosite de catre copii/adolescenti in mod necorespunzator, conducand la delicventa juvenila, ca si in cazul cartierelor marginase saracaciase, care trebuie solutionate gu grija ( de exemplu evitarea crearii locurilor ascunse). De-densificarea, despre care s-a vorbit atat de mult nu este nici ea chiar atat de utila. Doar strazile si circulatia auto trebuie de-densificata, deoarece relatia de proximitate joaca un rol foarte important pentru un om, pentru dezvoltarea valorilor, a carierelor, a modului de comportamentare, asigurand totodata si acel climat atat de necesar de libertate. Vitalitatea este si ea de dorit intr-un oras, nu trebuie sa se ajunga la orase-dormitor precum in cazul oraselor gradina, deoarece genereaza un sentiment de melancolie. Vitalitatea unui oras depinde in mare masura de calitatea vietii sale publice, de adunarile pasnice si de conversatiile oamenilor. Toate marile culture cs-au remarcat prin calitatea interactiunilor publice, modalitati prin care si-au ratat urbanitatea. Prezenta numerosilor pietoni pe strazi, in piete, inclusive in cele de marfuri si in zonele pietonale invioreaza orasul si accentueaza sentimental orasenilor ca formeaza o comunitate, satisfacand deci nevoia umana de apartenenta. De aici se impune deci si crearea acestor zone pietonale, piete etc. Acestea deoarece psihologii au ajuns la concluzia ca, pentru sanatatea mentala este nevoie de: asigurarea climatului de securitate si de libertate, bogatia in alegere a activitatilor, impresia de viata, elemental de distractie. De asemenea, un alt element care ar oferi un plus de csatisfacutie , contribuind deci la sanatatea mentala ar fi multumirea locuitorilor ca au contribuit cu ceva la imaginea orasului. Deci, populatia ar trebui solicitata sa participle la modelarea cadrului ei de viata, cel putin prin idei. Pentru aceasta este nevoie de campanii initiate de catre clasa politica. De altfel, orasul este definit drept locul prin excelenta al schimbarilor de ordin social, experienta care apreciaza deformarile cantitative si calitative pe care le sufera societatea. Atunci cand societatea este corupta, gresit intocmita sau nedreapta , mediului construit

arhitectura sau oras ii este adresat un discurs inca mai critic , pentru ca deseori orasul este privit drept cauza prima a degradarii sau cel putin salasul acesteia. Privind cele trei aspecte din perspective carora am vorbit despre orasul ideal, se constata ca orasul nu este doar suma unor elemente componente (sit+cadru construit+populatie), este mai mult decat suma acestor parti componente, care sunt intrinsic legate, ducand la crearea unui organism viu, unde creierul si inima vor fi societatea. Orasul utopic implica cu necessitate o dimensiune absolute transcendenta si, intr-o anumita masura ideala. De asemenea, nu putem crea un oras utopic, considerat dupa planuri perfect, in care s-au luat in calcul absolute toate necesitatile umane sis a-l consideram ideal. Orasul poate deveni ideal sau nu in timp, deoarece civilizatia care va evolua acolo il va desavarsi; conform legilor echilibrului dynamic si a evolutiei structurilor dissipative, orasele sunt considerate in acelasi timp obiecte si subiecte ale culturii si civilizatiei. Insa, reflectand asupra unui oras ideal, dar si asupra perfectiunii in general, constatam ca perfectiunea nu doar ca nu este tangibila (chiar daca au existat mai multe incercari de a se construi orasul ideal, toate au esuat intr-o anumita masura), dar nici nu este de dorit. Orasul utopic este precum geniul eminescian : Traind in cercul vostru stramt/Norocul va petrece/Ci eu in lumea mea ma simt/Nemuritor si rece. Este deci un oras rece, mort, vazut de sus, pe cand realitatea cotidiana este in antiteza, sub semnul norocului, calda, este orasul prins in istoria sa.