Tiberiu Florescu

FORMA ~I TRANS-FORMARE
URBANA

Continuitate ~i discontinuitate
In abordarea si evolutia organismului urban

Ed. a 2-a

/
Editura universitara "Ion Mincu"
Bucuresti, 2009
 Descrierea CIP a Bibliotecii Nationals a Rornaniei

FLORESCU, TIBERIU
Forma ~i trans-formare urbana / Tiberiu Florescu. _
Ed. a 2-a. - Bucuresti : Editura Universitara "Ion Mincu", 2009
Bibliogr.
ISBN 978-973-1884-41-7

711.4
911.375.5

Familiei mete,
co/egi/or si Profesorilor mei

Coperta: urb. Bogdan Jantea (foto: arh. Tiberiu Florescu)

Machetare: ing. Elena Dinu

© 2009 Editura Universitara "Ion Mincu", Str. Academiei 18-20,

sect.1, Bucuresti, cod 010014, tel. 40.21.307.71.93
 Forma §i trans-formare urbana

Cuprins

Cuvant inainte 8

Capitolul 1.
Introducere 11

Capitolul2.
Organism urban §i forma urbana 16

2.1. Conceptul de forma 16

2.2. Reprezentanle formale ale orasului 20

2.3. Forma si definirea spatiului formal 24

2.4. Modelul constitutiv al organismului urban ~i forma urbana ..... 28

2.5. 0 noua definire, mai cuprinzatoare, a formei urbane 30

Anexe explicative la Capitolul 2 : 33

Capitolul 3.
Continuitate §i discontinuitate de forma urbana 38

3.1. Partlcularitatile de scara ale formei urbane 38

3.2. Continuitatea elementelor de forma urbana 43

3.3. Particularitati constitutive ale formei urbane 48

3.3.1. Fractalitatea in structura urbana 49

3.3.2. Fractalii ~i forma arhitecturala 53

5
 Forma ~i trans-formare urbana
Forma ~i trans-formare urbana

Capitolul 5 .
3.4. Complexitatea "inveiisului" formei. Continuitate, discontinuitate ~i context 113
Forma statica :;;iforma metaoolica 57
5.1. Definirea contextului ca spatiu formal 113
3.5. Complexitatea interna, constitutiva, a formei urbane.
Forme urbane elementare :;;iforme urbane complexe 63 5.2. Despre limitele contextului 115

Anexe explicative la Capitolul 3 68 5.3. Discontinuitatite statice, ca discontinuitati spatiale ale formei
urbane In raport cu contextul. Deformarea obiectelor arhitecturale
Capitolul 4. :;;i urbane 117
Continuitate, discontinuitate ~i timp 74
5.4. Discontinultatlle dinamice. Doua evolutii simultane .
4.1. Topologie urbanistica 77 Context si forma urbana, forma urbana :;;ic~ntext .
.................................................................................. 122
4.2. Transformari topologice ale formei urbane 81
5.5. Riscul ca element de raport
4.2.1. Miscarea 82 tntre forma :;;icontext 126

4.2.2. Transforrnarile proiective 83 5.5.1. Raportul continuitate / discontinuitate

In evolutia organismului urban :;;i problematica riscului 126
4.2.3. Izometriile 84
5.5.2. Riscurile naturale 128
4.2.4. Deformarile 84
5.5.3. Riscurile antropice
4.3. Morfogeneza urbana 86 Tn corelare cu tipologia hazardelor 133

5.5.4. Riscurile In mediul urban. Particularitatt 134

4.3.1. Morfogeneza urbana ca proces al aparitiei
sau evolutiei unei forme urbane complexe 89
Anexe explicative la Capitolul5 : 141
4.3.2. Morfogeneza urbana
ca rezultat al dinamicii formelor urbane 94
Capitolul 6.
4.4. Riscurile urbane :;;idiscontinuitatea de forma urbana 100 Concluzii 152

4.4.1. Riscurile urbane 102 Scurt glosar de termen i 157

4.4.2. Analiza de rise In mediul urban 103 Bibliografie cronologica 161

4.4.3. Riscuri :;;ivulnerabilitate urbana 105

Anexe explicative la Capitolul4 _ 107

7
6
 Forma §i trans-formare urbana
Cuveni tneinte ... despre riscul asumat
Desi, dintr-un inceput, orientat pe conceptele de "risc" ~i "stare de
criza", subiectul acestei lucrari a impus ani de cercetare pentru definirea
spatiului de joc ~i a directliior de abordare. Odata cu aceasta, autorul a
observat ca este necesara trecerea de la 0 analiza de stare la 0 analiza
de proces, fapt din care a rezultat 0 abordare in sensul cuprinderii
comentariului celor doua concepte in contextul, mai larg, al conceptului
de "continuitate" (implicit discontinuitate) in abordarea ~i evolutia
organismului urban. Inteleqerea "starii de criza" ca fapt care, irnpunand
discontinuitate, creeaza disponibilitatea de a continua evolutia
organismului urban, situeaza interpretarea crizei, ca fapt ~i consecinte, in
ansamblul abordarii dialectice structural-fenomenologice. Dincolo de
importanta intelegerii in plan teoretic, 0 astfel de abordare are 0 mare
irnportanta IIi practica existentei urbane a starilor de criza. In
managementul acestora se constata inca 0 /ipsa de stapanire care
provine din subordonarea deciziei aproape in mod exclusiv concluziilor
(intereselor) politice prin ignorarea preqatirf profesional-stiintifice a
acesteia.
In aceste conditii, doua aspecte caracterizeaza lucrarea autorului:
pe de 0 parte definirea prin considerare ~i reconsiderare a conceptelor de
baza utilizate, ulterior, ca referinte, iar pe de alta parte constructia unui
aparat metodologic, sprijinit pe comparatism, aparat necesar mai ales in
conditia existentei deja a unui demers stiintirlc in sensul comentariului,
demers valabil, care nu se cerea a fi inlocuit, ci completat.
Comentariul crizei urbane, indeosebi in planul formei urbane (fara
a neglija procesul), deci 0 restranqere a spatlului de analiza, este 0
optiune a autorului pe care 0 sustin, convinsi fiind arnandoi ca aici se
rnanifesta, in ansamblul abordarilor de specialitate, importante goluri de
inteleqere. Insist asupra acestei precizari pentru ca inteleqerea formei
urbane se opreste inca pentru multi dintre noi la infatisarea vazuta a
orasului, ceea ce astazi este incorect. Lucrarea este 0 dernonstratie in
sensul in care referirea la morfoqeneza urbana nu poate exclude
componenta dinarnica a formei urbane, in acest context, fiind evidenta
8
Forma §i trans-formare urbana
relat!a rise - vulnerabilitate. urbana, spre exemplu. Riscul este prezent in
spatlu~urban dincolo ~~ onc: preocupare a noastra pentru buna practica
? spatlul~1urb~n. Posibila prabuslrs a unor constructii in caz de cutremur
msearnna un nsc..Posi?ila talharie a unei persoane in spatiul urban este
d~as~men~a un nsc; ~I nu sunt nicidecum singurele. Riscul urban atat
pnn I~c~rtltudlne ~at ~i prin inevitacbil, impune starea de criza u~bana
atunci cand el devine 0 problema de interes comunitar, chiar daca esenta
g
sa est~ e ~nteres comun. Orice lnterventie in spanul urban, ~i in
conse~lnta once pr~lect de urbanism i~i asurna 0 anurnita vulnerabilitate
urbana. Pen~ru ar~ltect ~i urbanist lnteleqeraa acestei vulnerabilitati in
toate _planunle existental urbane : functionaia, economica estetica
mor~la, etc. nu poate fi inlaturata printr-o sirnpla sau ~omPlicata
rnanifestare a actului de creatie.
~~te de in..telesdeasemenaa optiunsa autorului rezultata In urma
.::ercetanlor ?esfa~~rate pe parcursul studiilor doctorale pentru retinerea
In come~t~nul. refent~r la continuitate - discontinuitate a doar doi terrnem
de referinta: timpul ~I contextul. Aceasta a fixat premisele unei abordan
aprofundate care, ~e~i sectoriala, este foarte utila in planul lamuririi
a~pectelor.prob~em~I.luatein obiectiv. 0 dezvoltare interesanta, nu hpsita
~,~ltl?1de InCertltud.~,nl~se impune la un moment dat in studiu privind
ilmltele contextutul : In raport cu aceste limite este comentat subiectul
A~to~ul_a. fost capabil ca in baza tatonarilor si in urma unor reale
fram.antan profeslo,nal stiintifice, .S? alsaqa ~i sa limiteze conceptual
spatiul contextual In plan fizic ~I Indeosebi in plan filosofic istoric si
mental. ' Y
, ~o~:n.~ari~1 in disjunctie asupra discontinuitatii statice ~i a
dlscontlnultatll dinarntca I-a dat autorului posibilitatea de a p ,
di tie Jd ' .. une In
rscune I eea unei ev~lutll simultane in care avem de a face cu 0
~aportare pe de 0_pa,rteintre context' ~i forma urbana, iar pe de alta parte
Intre fc:rma urban_a~I context. Autorul releva astfel un aspect care desi nu
~pare In textul sau S~,bacest termen, se apropie de ceea ce Insearnna
recre~rea c~ntextu,IUI. Este yorba aici de 0 Inteleqere noua, in curs de
consolidars ,In teoria arhltectural-urbanistica, ce cred ca va implica un
Intere~ sporit din part~~ noastra. Recrearea contextului imi apare ca 0
evolutie ~ con?ept~lul ,genius loci" a lui Norbert-Shultz , trecand prin
framptonl~nul reglon~ll~m critic". 0 legare de aceste concepte a
Probl.:n:el dlscontinuitatll urbane, a riscului ca element de raport intre
forma 71 cont~x~_es~e,chiar daca nu rezu'ta foarte direct din comentariul
textului, 0 poslblla ~I necesara deschidere pentru cercetari viitoare.
~nn lucrarea lui Tiberiu Florescu nu obtinern un program sau 0
meto~a - a~samblu de procedee spre a ne opune riscurilor in evolutia
~rgan~s'2lul.ulurban; obtinern Insa 0 fundamentare cu definitie istorica
~i
filosofica ~I faptica a unei posibile intelegeri unitare, la nivelul politicii
9
 Forma ~i trans-formare urbana
Forma ~i trans-formare urbana

practicii urbane, a crizei ~i riscului, comentariul .spr~jinindu-se

_pe 0" calit~~e
deosebita a notelor de raferinta si a exempliflcanl~r, a caror boqatte
parcimonloasa" evidentiaza efortul autorului de a cauta ex~~t ce~a_ce
trebuie pentru a demonstra: exem~lu~ ~otrivit I~ locul, p~tnvlt, a?lca 0
selectie, ea Tnsa~i obiect al trarnantaru c:r~et~toruIUl, .I~ opo~lt~e cu
opulenta inutila a exemplifi.carilor..p~ care ? Intal~lm uneon In lucranle de
cercetare din domeniul arhitecturu ~I urbanismului.
Prof. Dr. arh. Alexandru M. Sandu ,..'
Decan al Faculta\ii de Urbanism din Universitatea de Arhltectura ~I
"Ion Mincu" Bucuresti
lunie 2006
Capitolul1
Introducere
"Utilizarea metaforelor nu este singura modalitate
prin care avem dreptul de a compara oresut cu 0
simfonie ori cu un poem; ele sunt realmente lucruri
ce au eceeesi natura. Poate chiar mai pretios inca,
oresul se siiueezs la conitueme dintre natural §i
artificial, Congregalie a unor entitali biologice ce
Urbanism Inscriu istoria evolutiei lor in limite spetis!« pe care
Ie modeteeze permanent prin toate tntentiite §i
ectiunite lor de fiinte ganditoare, oresut se reteve
simultan ca 0 procreere biologica, evoluiie organica
§i creetie estetice. EI este concomitent obiect al
naturii §i subiect al culturii; identitate singulara §i
colective; experienla traita §i dorinla: cadru uman
prin excelenla, "

Claude Levi-Strauss, Tristes

Tropiques, ed. Pion, Paris,
1955, pp 137-138

ORA$UL purtator al istoriei, dens, delimitat, marcat de conqruenta

tntre spatii ~i practici sociale, a suferit tn ultimele secole unele rnutatii
profunde. Caracterizat de transformari permanente la nivelul elementelor
ee compun structura urbana, el a fost marcat Tntotdeauna In evolutie de
r portul continuitate/discontinuitate.
Fie ca este yorba de pastrarea sau schimbarea identitatii, fie ca
za progresul sau regresul relatiilor ce se stabilesc ln structura
n~, cu consecinte directe asupra structurii sale ccnfiqurativ-spatiale,
c t raport a avut permanent un rol hotarator In materializarea ~i
m nlf starea formei urbane.
Constituit Inca de la aparitia sa ca 0 forma de organizare a
t rltoriului, orasul nu mai reprezinta astazi un spatiu fizic clar delimitat, ci
con era noi raporturi lntre spatiu-distanta ~i timp. Existenta urbana
e pata valori generale; este esentiata surprinderea ~i analizarea
I mentelor ce descriu « natura » urbana, pentru descrierea,
in~elegerea ~i explicarea dinamicii urbane, In scopul de a pune in
evlcenta mecanismele prin care se poate interveni pentru reglarea ~i
eontrolul acestei dinamici.

11
10
 Forma §i trans-formare urbana
Forma §i trans-formare urbana

forma .ur~ana / context), presupune considerarea momentelor de

Problema continuiti:i\ii :;;i discontinuita\ii in abordarea :;;i evolutia
organismului urban este plasata in cuprinsul cercetaril prezentate in
paginile acestei carti in planul real al evotutiei urba~e. Cercetar~a este
canalizata pe studiul "naturii" formei urbane, ca modahtate ~e m.anl~estare
existentiala a organismului urban, urrnarind in principal doua obtecnve:
• Reperarea tendintelor generice de avolutie ce ca~a~terizeaza.
organismul urban :;;i dinamica sa, specifi~e transf?rman~o.r for:ne ! lucran.
urbane cautand raspunsuri pentru urmatoarele tntreban: exista
eleme~te invariante de forma urbana? Cum pot fi ele exprimate
spatial? Pot fi ele descrise? Exista mai multe categorii de forme
urbane?
• Reliefarea momentelor de continuitate I discontinuitate in evolutia
formei urbane pentru a putea pune in eviden\a cu ajutorul lor
dinamica organismului urban, in raport cu trei paliere determinante:
complexitatea interna a formei urbane, svolutia formei urbane in
raport cu timpul :;;iin raport cu contextul.
Aceste obiective ale cercetarf au fost stabilite pornind de la
urmatoarele premise:
1. evolutia organismului urban este exprimata prin evolutia formei
urban'e deci problematica continuitate I discontinuitate in avolutia
organi~mului urban vizeaza continuitatea I discontinuitatea de
forma urbana; originea acestui enun\ se regase:;;te in Teoria
Structurilor urbane (AI. Sandu)
2. ca 0 consecinta a apartenentel la lumea generala a formelor,
pentru in\elege~ea oomplexa a formei ur~ane, legita\ile ge~erale ale
lumii formelor trebuiesc aplicate acesteta; au fost avute In vedere
noile tentinte in cercetarea contemporana privind lumea formelor
(teorii morf~logice contemporane) . ~
3. pentru studiul complex al formei urbane se rehefeaza ca
indispensabila 0 abordare interdisciplinara; tnteleqerea proble-
maticii formei urbane presupune a depasi limitele unei cercetari
strict urbanistice
o atta intrebare s-a ridicat inca de la inceputul cercetarii: este
problema csrcetata semnificativa pentru 0 in\elegere mai complexa a
organismului urban? . .
Se va arata pe parcursul lucrani de fa\a ca rela\ia contlnUitate I
discontinuitate este deosebit de importanta pentru studiul organismului
urban si al formei urbane, in contextul dinamicii acestor~. Strateqia de
cercetare utlllzata, ce a vizat abordarea celor trei planun determlnante
pentru in\elegerea transformarilor suferite in plan real de c~tre ~orma
urbana (complexitatea formei urbane - raportul forma urbana / timp -
?lscontlnUlt~te ca. u~ fac~or determinant pentru morfogeneza urbana,
Incerc?nd sa contribuie la inteleqerea :;;i"controlul" fenomenului urban.
. Incer~area d~ a defini mai detaliat notiunea de forma urbana la
nlvel teoretic, d.~ a interpreta transformarile acesteia prin prisma dinamicii
generale a IU~1I f~rmel~r, precum si.abordarea formei urbane in teqatura
cu ~r?blematlca riscului, reprezinta aportul teoretic :;;i practic al acestei
Strategia de investigare a problematicii prezentate a constat in
corobo~area m~i ~ultor teorii asupra formei in general :;;i a formei urbane
n partl~ul~r, :;;1 In~~rpretar~a ac~stora In sensul unei noi inteleqeri a
bor~arll ~I evol~\I:1 orqanlsrnului urban, relativ la forma urbana ~i la
n cnerea ..acesteia In lumea qenerala a formelor. 0 serie de fapte, teorii
I concluzli prezentate .sunt de ultima ora la nivelul studiului organismelor
urbane sau a formelor In general, altele apartin autorului.
In cuprinsul lucrarii se evidentiaza aspecte care diferentiaza
cercetarea .de al!e studii existente, constituind elemente de oriqinalitate.
Acestea vrzeaza y?blematica existentei urbane prin raportare la
conceptul de forma, In contextul Inteleqerii si interpretarii acestuia din
punct~ ~e vedere a~hitectural-urbanistic. Particularitatea demersului
onsta In ~~relarea :;;1interpretarea In rnaniera proprie a mai multor teorii,
u plicabilitate pentru forma urbana, utilizand mai multe notiuni cheie
r cteristice acestora (fenomen urban, forma urbana '- Teoria
Iructurilor urb~ne; problefr!atica div~rsitatii formelor - Teorii morfologice
ntempor~~e, problematica forrnei urbane In abordarea urbanistica -
eprezentanle formale ale oresului; riscul ca factor obiectiv In evolutia
forme/or urbane - Tipologi~ hazardului ~i dezvoltarea durabila), '
Cercetarea efectuata a condus In acelasi timp la dezvoltarea unor
Ipotez.e particulars, pr?prii, privind caracteristicile, definirea ~i evolutia
formei urbane tceteqotii ~e (orme .urba~e; dinamica forme/or urbane prin
prl fr!~ .T~polog!el . ~r?antstlce; dinemice formelor urbane In contextul
I nf',e, discontinultetllor - morfogeneza urbana; riscul §i vulnerabilitatea
~"?". ~r~ane; princi~ii privind reg/ementarile necesare In practica
urb ntstice, .. cu refenre la elementele minime de continut ale
d cumenteiiitor ~e urbanism pentru zonele cu riscuri natura/e), precum si
ropunerea unut no.u mod d~ lnteleqere pentru forma urbana (prin
Introducerea unor nOI parametn de determinare In relatia forma urbana -
-r nomen urban. : factori de rise, biturceiii In evolutie, co~tinuitate de forma
urb nt!, evotuiie fo~n:~/a prin morfogeneza, interpretarea formei urbane
prfn raport~re fa fegltat/~e generale ale fumii forme/or).
Por~l~d de la inteleqerea actuala a formei urbane si de la
caractenstlclle. generale ale formei, pe parcursul cercetarf au fost testate
unele enunturi formulate, aceasta perrnitand In final desprinderea unor

13
 Forma §i trans-formare urbana
Forma §i trans-formare urbana

unele componente de forma urbana, cu rol determinant Tn

·, . cu privire la problema continuitatil si discontinuita\ii Tn
conc IUZII nOI ' dtferentierea §i particularizarea diferitelor organisme urbane.
abordarea §i evolu\ia organismului urban. ~ . 3. spatialitatea formei urbane, cat §i considerarea proprietatilor
Principalele ipoteze de plecare au fost urmatoarele. spatiului formal, conduc la evidentierea a doua categorii noi
Relativ la forma urbana: . t f r propuse de forme urbane: forme urbane statice §i forme urbane
Tntele erea actuala a formei urbane ca manifestare exts .e~,la..a a metabolice. Putem defini 0 categorie de forme urbane suficient de
1. organTsmului urban, prin prisma caracteristicilor sale deflnltorll ca stabile structural (forme urbane elementare), ca 0 components de
sistem socio-spatia/; .' did baza pentru forma urbana qlobala. Acestea contribute Tn mod direct
fenomenul urban' exprima evolu\ia formei urbane m tl~P, gra.u : la determinarea identitatf si caracterului formei urbane complexe,
2. complexitate al acestora fiind caracterizat de 0 rslatre de dlrecta globale. .
Proportionalitate
, ~
.' t . I'
t f abordata atat sincromc (ca ma ena izare
3. forma urbana poa e I t t .. bane) Aceste doua categorii de forme urbane definite Tn lucrare sunt
s atiala la un moment dat, a unor elemente ale s. ru~ uru ur .. o Ir ct rizate de evolutii diferite Tn raport cu timpul sau cu contextul: una
c~t §i diacronic (ca etapa a unui proces cu dlfente stadii de (I rm urbana eiementerii; este caracterizata Tn principal de continuitate
evolutie). (lr nsforrnarl topologice) cealalta (forma urbana complexa) categorie este
C r cterizata de discontinuitate (transforrnari dinamice).
In corelare cu aceste trei ipoteze, ~elativ la conceptul de forma Tn Referitor la irnpllcatiile teoretice ale studiului prezent §i la modul
general, s-a porn it de la urmatoarele premise:. . .
. t m de um va influenta el cunoasterea Tn domeniu, ca §i Tn ceea ce priveste
1. conceptul de forma reprezinta 0 spatlallzare a unui SISe pllc bilitatea rezultatelor cercetarii, lucrarea de fata lncearca a pune
elemente abstracte sau reale . 1 I teoretice si practice pentru 0 abordare moderna a problematicii
forma Tn~asi ca manifestare existentiale. se defme§te ca ~ (V lull i formei urbane §i a organismului urban, vizand inteleqerea mal
2. dicontinuitate' a unui context general, fata. ~e~ care se deta§eaza 'I r fundata a acestora Tn corelare cu riscurile majore ce influenteaza
tntr-un anumit mod, devenind astfel ~~r.ceptlblla . . .. . . v lutl oraselor In epoca contemporana,
materialitatea formelor of era poslbllitatea deflnlnl unui .spatlu C utilitate ulterioara, lucrarea de fata poate constitui fundamentul
3. formal, cu anumite legitati; evolu\ia acestora presupune existenta noi cercetari privind determinarea unor metode moderne de
unui proces formalizabil. Inv tlgare a caracteristicilor §i particularitatilor diferitelor categorii de
r rm urbane, vizand Tn mod direct masurile necesare pentru asigurarea
Tn raport cu aceste ipoteze initiale, pe parcu~sul ..cercetarn au /ost un i evolutii convenabile §i predictibile a organismului urban, urrnarind
testate mai multe snunturl formulate, prin investl~a\1I ce ~u ~avu ~ca r rea unui cadru-suport pentru elaborarea de reqlernentari urbanistice
subiect diferite studii de caz sau prin interpretarea intr-o lumina noua a rtlculare, lucru realizat de catre autor Tn cadrul a doua lucrari de
r tare realizate pe parcursul desfasurarii stagiului de doctorat, incheiat
unor a~~;~~~r~~;~n~:ior doua planuri (teorii actua/e privid forma urba~a .~ AI ustinerea publica a tezei cu titlul "Problema continuitate /
teotii morfologice contemporane) a cond.us la for~u.larea unor cone UZII /I nttnunete tn abordarea §i evolutie organismului urban".
derivate,. pr~zentate pe lar g T~ ulttim~!t~aPlto~:r~I~~~~~I~toare coroborarti In acest sens, pornind de la contributia ce se doreste a fi adusa la
Pnnclpalele t
enuntun es '~ . Till I rea reprezentsrii, constituirii, menitestetii §i evoluiiei formei
III/ In , cartea de fata poate oferi un suport teoretic §i practic pentru
iPotez~lor pr~~~:at~r~aa~:u;~=t~ f~iS\~;;;~~~;~e§i Tn\el~asa ca .sistem
r t rile ulterioare In domeniul urbanismului, ce au ca scop studiul §i
s~cio-spa\ial, reprezentarile forma/e .a/e oresului constitulnd un d l rmlnarea particularitatilor organismului urban In planul real al
instrument nou pentru studiul morfo~?glel. urbane. .. v lutl I acestuia, a caracterului §i identitatf ca atribute indisolubil legate
2 exista posibilitatea evidentierll mal multor cateqoru de for~e d f rma urbana.
u~bane, Tn raport cu gradul de complexitate a ~lstemuIUi. SOCIO-
s atial considerat, corespunzatoare unor p~liere ~Ifente de
a~o~dare §i definire Tn raport cu spatiul, eviden\lIdu-se rn acest fel

15
 Forma ~i trans-formare urbana
Forma ~i trans-formare urbana

\1 n rul explicativ al limbii romane (DEX) prezinta notiunea de

Capitolul2 r prezentand "modul de organizare a elementelor din care se
un obiect, structura sa interna ~i externa : lnfatisare, aspect
proprietate a unei figuri deterrninata Qe raporturile dintre
ORGANISM URBAN ~I FORMA URBANA I dimensiuni ; invelisul sonor al unui cuvant'", Aceasta a treia
II III d flniliei, data de Dictionarul Explicativ al Limbii Rornane, este
11111 rl nt pentru lnteleqerea unuia dintre aspectele fundamentale ale
II \Iunll d forma - acela de lnveli§.
2.1. Conceptul de forma D Itfel, un alt dictionar' defineste forma ca "eperente, aspect
VIIIM, ansamblu al contururilor unui obiect sau organism, rezultat prin
Conceptul de forma are abordari si modalitati dive!se de intele~ere.: 1111 tur rea partilor sale componente". Un al doilea sens conferit formei
. I mai vechi timpuri pentru rnteleqeree U~" I \( eela al aparentei exterioare ce confera unei entitati 0 anume
III Ifleltate, precum si cel al "ansamblurilor contururilor unui obiect sau
ir;~~~~ft~~r: s~~nco~~r~tizat in stu?ierea lucrurilor ii fen5'm:;:{i~r ~io~~::
III J nl m privite din punct de vedere estetic" . In fine, ea mai este definlta
de la aparenta ~i modul de mamfesta~e al ac~s ora e~~nirea 'formei sub II dlctlonarul citat ca fiind "0 materializare particulars ~i concrete a unui
Insa§i probl~m_a. exist~ntiala se redu~:~~::~,n~ ~~t~une. Forma devine 1'1 t neral, 0 maniera verieblie sub care 0 notiune, un eveniment, 0
care m se Infatl§eaz~ ~n lucrtu, ~~elegerea determinarea §i delimitarea tlune, un fenomen se prezinta". Dictioriarul enciclopedic l.arousse" , pe
astlel elementul defimtonu pen ru m, . _' inn sensul de aspect exterior, structure expresiva, contur, leaga
in spatiu §i timp a elementelor lumii inconjuratoare.
II tlunea de forma de cea de gestaltism, ( din germ. Gestalt, structure),
~itat de Herni Focillon in lucrarea sa Viata FOr~el?rl, ~a':af !~t~n~ If rl psiholoqica ~i filosofica ce refuza a izola fenomenele unele de
intr-unul din tratatele sale p~littiCle:,'~i~~\z~~t~:~;~~' ~I~t~~~~~~ despre III I pentru a Ie explica, considerandu-le ansambluri indisociabile
forma." Focillon dezvolta CUVIne e 11/ I ,(urate ( forme).
forma in arta:
"Viata este forma, iar forma este "!odul de ,,!ani~t~ta;:r
Raporturil~ dintre forme _Tnnatu~a nu pot fl p~~e~~n~~;:s~r 'Tntreformele
. ti!
i:~~ tA In
In afara acestor definitii descriptive, exista unele referiri la concept
rea 0 abordare rnorfoloqlca, in sensul definirii formei ca obiect de
III lu in cadrul teoriilor morfologice contemporane. Gaston Bachelard
noi numim viata ~a.turala se .d:fm(§~e 1c:e ~:tr:C lucrurile in arta. Relatiile I unea ca forma" este tnsasi libera diversitate ". In cartea sa " Inventarea
fara de care ea mCInu a: exts a. a e . ere constituie 0 ordine, 0 formetor" 5, Alain Boutot definea forma ca fiind "0 realitate de nestapanit,
formale din cadrul u~el opere sau ~~::a °jorme imprimand obiectelor v care poate fi perceput, dar nu cuprins, detinut, rnasurat, cantarit. Pe
urt, este ceva care vorbeste deopotriva - sau chiar mai mult -
;;~t~:~:a e~t~n~~:~~~:~'§rf~~~~~u;:r~rlea~imDafignUerzle§ui
Sai~:t;n~!~~~:~;!~ tnt IIgentei ~i sirnturilor, ratiunii ~i senzatiilor" .
- I - ut tn ea opera unUi um ,
t: ~~~b~~~i. ~~~!/e cu fr~~Ve;~e~::z~a~;~:~t~~it~~/~~:~~~:i~~e~:'
o forma propne. Vlata orgamca e ..... "
Daca aceste doua Incercari de definire ale formei scot in evidenta
mplexitatea caracteristica a notiunii ~i reliefeaza dificultatea detirnitarii
inul obiect al cercetarii, 0 alta definitie, mai praqrnatica ~i mai riquroasa,
lar daca vreau sa 0 studiez tncep cu forma §I vanatll1eet. ._ ."
d flne~te forma [urbana] ca fiind"o ipostaza analitica, la un moment dat, a
Este dificil a incerca 0 definitie complete. general ~al~blla, a n?t.lun~ unul organism [urban] ce consituie exprimarea structurii ~i a elementelor
. _ definitie atotcupnnzatoare mCI n
de forma (probabil ca 0 asemenea '. - intele ere a tuturor I morfologice. Ea se constituie in acelasi timp ca un cadru secventiat
exista): Dator~ta co~plexitatii sal~~ Pf~~~~u~o~~~ b~;~i ahor~ata aici pri~ I unui fenomen [urban)" 6. Aceasta definitie tnlesneste abordarea notiunii
l
s~i~~~II~rtr:~r~~~~~~d ; ~~~~~~~ d~:init~i des9ri~tive: defin~ii morfologice, §I , Dlctlonarul explicativ allimbii romans -DEX, Ed. Univers Enciclopedic, Bucuresti, 1998
~in punctul de vedere al intelegem el In arta ~I arhltectura. Micro Robert, Dictionnaire du francais primordial, 1987, Paris
• L Petit Larousse, dictionar enciclopedic, ed. 1995
~ Boutot Alain, Inventarea formelor, ed. Nemira, Buc. , 1997, pag.12
1 Henri Focillon, viata formelor, ed. Meridiane 1995, editia a II-a, traducere Laura Irodoiu Asian, CSandu Alexandru, Teoria structurilor urbane, curs UAU.I.M. Bucuresti

pag. 7-9

17

16
 Forma ?i trans-formare urbana
= Forma ~i trans-formare urbana

de forma de catre arhitectul urbanist, perrnitand totodata a abordare nu III IHI t I notluns [de rnasa] vrem sa tnt I .
doar statica a notiun!i (luand in consideratie doar calitatea sa de aspect 11111 Ill! po ed~ continur, ceea ce ins::~en: u~a din =. m~i simple forme spaliale.
III II/lt lur I subiective. Masa de constru r na ca nu es~e 'n.ca rezultatul vreunei idei
exterior, contur, etc.), ci f?i fenomenologica, in contextul unei evolutii, a
II lilt d I rminata. De aceea es c.~e nu are conllnut In sine !;ii nu exprima Tnca
unor succesiuni de stari caracteristice, de ipostaze, faze, tranzitii ale unui
I IHIII(I r .[... J Cu alte cuvinte: « m!;a; formte .al. total libera !;ii lipsita de
obiect [arhitectural] de la conceptie la realizare, fenomen [urban] sau al P III I. a nu este purtatoarea unui .e cons rUC\I.e». este cea mai simpla forma
unui organism [urban]. Asocierea notiunii de forma cu cea de ipostaza 1111111/1 I1d nt~ fala de aceasta [n r contlnur sublectiv, Intern, arhitectural. Ea este
enetitic«, la un moment dat, permite, asa cum vom vedea, studiul II p n blillale fala de acest~ i ~~fe c~ ~masa nu poarta un continur Tn sine, nu are
dinamicii formelor in contextul fenomenului urban f?i a jonctiunf intre 11111 ox ct Invers in ceea ce priv!!;ite fo~mn general, Independe~ta rata de el, lucrurile
I c r punda, ea 11exprirna [ Fa. ea este dependenta de continut !;ii trebuie
teoriile morfologice, structura formelor complexe f?idinamica sistemelor.
or! wi lucru. Ea este delimitare~ '~'~pe~;~a ~ste expresia substantsl, conlinutului
o a treia categorie de definitii ar putea-o constitui cele intalnite in HI1I1 lurale ..· u UI. orma ahltecturala este expresia ideii
literatura de specialitate de arhitectura f?i arta. Foarte vasta, aceasta
Alte definitii arhitecturale ale f r . v"
categorie ar putea ea insaf?i sa faca subiectul unei cercetari separate, /lOll I nzii, adlca element f?i inovatie'? (~Ie~ ? ?esemneaza ca rezultat al
tntr-atat de cornplexa f?i interesanta este prezenta notiunii de forma in ItIII II I, pe care 0 transcede in v .'ssltzky, 1924) sau "rezultatul
cadrul istoriei artei, arhitecturii si urbanismului. hili lnatie" (Frank Lloyd Wrig'ht, 1;5a;)~~a In care poate fi secondata de
Daca in arta, asa cum arata Henri Focilion, forma a fost adeseori
perceputa sl definita ca sugestie a altor forme, fiind legata mai putin de I rt ~~~~a~:o~;a. arhitecturala 'poate fi interpretata ca fiind pe de 0
aparenta f?i mai mult de simbol f?i semnlficatie, in arhitectura ea a fost llrb n) f?i in ace,~;~mtf~epa~arent~t a ~!1ei entitati (obiect arhitectural sau
legata intotdeauna de expresia materializarf obiectului de arhitectura, ndltlonari specifice trans us~e~u an a de star~. a acestuia (suma de
lnsotita de toate conotatiile sale, definind astfel forma arhltecturala. In lU patiala exprimate la u~ mo~ne~~~~~~termlnan de factura functionala
abordarea urbanistica, forma [urbana] presupune Inteleqerea cornplexa a
tuturor elementelor ce intervin in manifestarea existentiala a cadrului Tn sensul abordarii sistemice '.
urban f?i a vietii urbane, in sensu I definirii acestor concepte potrivit 1111I f rme [urbane] determina (da ~ao~ganISmUI~1 urban, a evolutis a
capitolelor urmatoare. II iunea staritor sale de tra " f?ere) unu. fenomen urban, prin
PI 1/ ul unui film, dau naf?tere nZ~f~e'dcar~, asemenea secventelor de pe
Fara a avea pretentia de a epuiza toate abordarile existente, vom Ii tulnd portiuni din acel fil: I eru tarea .Ior unor cadre evolutive,
prezenta foarte pe scurt cateva aspecte esentiale privind conceptul de Ipltolele urrnatoars cum aceste ~ exrs ente.1 ~rba~e. ~om arata in
forma in arhitectura, considerandu-le ilustrative pentru gandirea r nismului urban ce d f' adre (p°rtlunl eXlstentlale din viata
arhitecturala f?i perceptia asupra termenului. e mesc procesul it tenomor ,
r cterizate de continuitate, reprezentand on~ml I~n0m.en u!ban) sunt
Probabil ca cea mai cuprinzatoare definitie a formei arhitecturale I torita unor momente de discontinu't t ezvo ar~ Ilne~ra, sau ,:um
apartine lui Walter Gropius care in 19197 definea forma arhitecturala ca tr cerea la 0 noua etapa prin naster Iita ef' ele se incheie, marcand
, ea a or orme urbane.
fiind echivalentul pentru "noua constructie a viitorului, care va fi totul intr-o
Pornind de la definitia gen Iv t .
forma - arhitectura f?i sculpture si pictura", Aceasta definitie pune n tituie ca parte a siste~ului corn a a erm~nuIUl, ~orfologia urbana se
accentul pe caracterul de ansamblu de calitali interdependente al formei, prln doua planuri de manifestar~~lex Inu~lt .0r~anJsm urban, exprimata
care alcatuiesc, individualizeaza f?i definesc obiectul arhitectural. Tot la
I t1Vltati~f?icel al cadrului urban (ca ~uc~a ~e ~~~~;iZ~r~)~~e (ca suma de
inceputul anilor 1920, Ylia A. Golosov facea distinctie, in leqatura cu
aparenta unui obiect [arhitectural] tntre notiunea de mese f?i cea de Pnn morfologie dictionarele cure t d v
forma8 : dl clpline ale f?tiintelor naturii care stUd~ e v ~semneaza. un "complex de
lnteme a organismelor sau 0 raza ?rma ex~enoara §i structura
'in compozitiile formate din grupuri de cladiri sau cladiri individuale, trebuie
total/tatea regulilor de mOdifi:a~:~ ~ stru~tum gramatlcale constituita din
facuta deosebirea Tntre rnasa !;ii forma ... sa eadem de acord asupra faptului ca, prin
C re se ocupa cu studiul acestor ~:g~~.I"cuFvmtelor; partve a gramaticii
I. orma urbana nu poate fi
7 Walter Gropius. Staatiisches Bauhaus din Weimar. Manifest si Program. - Functiune

ed. Meridiane. 1989. pag. 180-186

?i forma. 0-:-:--------
ldem
1o . pag. 119 si 190
B Idem. pag. 187 si urm
Alexandru Sandu - Teoria structurilor urbane curs U A U 1MB .
• . . .. . ucurssn

ill

19
 Forma §i trans-formare urbana
Forma §i trans-formare urbana

I xl t ln mai multe categorii de modele in care se pot inscrie

.' ntul de forma exterioara - volumetrie
II r . r z ntari formale. Trecerea lor in revista are rolul de a
redusa, in mtelesul ". d~a~I~ e:e~:nd orice concretizare in static sau
I nil m dul de intelegere a formei urbane pana la acest moment.
spatlata. ea desemna~ Ing °utand include forme spatiale, forme. d:
dinarmc a fen?m~n~IUI urban ,p . ta urbana (psiho-sociala, economlca, I up Antoine Bailly, putem distinge doua categorii de modele ale
organizare tentonala, forme de via III I tilt II, d natura diferita: modelele de simulare ~i modelele
s.a.), etc. III tit III III ". A~a cum sunt prezentate In lucrarea lui Antoine Bailly'",
It 1111111 m t matice (cu predilectie cele ale ierarhiilor urbane) au meritul
1 11111 II ofera 0 imagine orqanizata a sistemelor urbane ~i ca au
2.2. Reprezentarile formale ale orasului. . . _
. Tntelegerea arhitectural-urbanlstlca II 11111 numeroase cercetari In anii 60 ai secolului trecut. Studiile de
in sensul ~elor arat~te mal SU!'at~t calitativ- secventiala a acesteia II 1 I II I '. u tnrnultit In acea perioada mai tntai In Statele Unite, apoi tn
a formei urban.e rnsearnna abo:d~~emanifestareexterioara, aparenta - cat lilt \ II nglo-saxone, pentru a se generaliza apoi In anii 70 la nivel
- aspect extenor, contur, forma I . evolutii (pozitive sau negative) a 111111111111. M [oritatea studiilor se concentrau asupra a doua d.ireciii : fie
. I . a- tn contextu unel, . - . I III I( I, ularea mai aprofundata a teoriei locurilor centrale"', fie Tn a
!;II fenomen~ oqtc , . _ easta evolutie 0 succeSlune de stan,.
organismulUl urban, .~?nSlderane~ ~~ane. Abordarea secventiala ~ formel VI I rill I hemele teoretice prin intermediul studiilor empirice.
ipostaze, faze, tran~ltll ale ~r~ cesteia atat ca manifestare spatlala, de Av nd in vedere cantitatea considerabila de inforrnatii asupra
urbane conduce cat~e s~u IU a_ moment dat a organismului urban, 1111 <lIlilul urban, analiza tectoriete de exemplu este 0 metoda care permite
cadru construi~,~at ~I ~a ~postazau\a~~istentei urbane. Studiul acest?r dl 0 I r acestor inforrnatii, pornind de la existente materiale
ce se matenahzeaz~ In plan I t de reprezentarea acesteia In III I I cente, explicand evolutia unui fenomen. Cu ajutorul seriilor
manifestari ale forrnei urbane e~~e eg~aracterformal. Ne vom apleca ln I III IIc ce descriu rezidenta, deplasarile sau confortul, se poate estima
cadrul unor modele sau reprezen an cu. rt t . , HIIiI d urbanizare al unui teritoriu. Oaca variabilele rezidernii ~i
cele ce urrneaza asupra a patru aspecte impo an e .
11'1111' r variaza In mod concomitent Tntre doua arii geografice
Ce sunt reprezentarile formale ale orasului? lllVI 011111, exista 0 corelare Tntre ele, aceste variabile nefiind
b -? 111111 p II nte. Ele releva existents unei dimensiuni subadlacente".
Cum putem descrie concret forma ur ana.
Care sunt atributele (componentele) formei urbane? ucrarea de fata nu isi propune sa aduca In discutie modelele
Cum Ie putem reprezenta I folosi pentru Tntelegerea sau modelarea II' ,I In tlce existente ale orasului de-a lungul timpului, caci ele lncearca
crie organismul urban In ansamblu, nefacand trimitere directa la
structurii urbane? II [lun a de forma urbana. Oesigur ca inteleperea ~i interpretarea lor
po I conduce la concluzii irnportante privind rnanifestarile organismului
Reprezentari formale - elemente definitorii tH'l In, implicit la fenomenul urban !;Ii forma urbana. Insa analiza
I t V nIl I~ a fenomenului urban, pentru surprinderea acelei ipostaze
1 II 1)1 rl tice - forma urbana, nu poate avea loc apeland la aceste
- ului vom desemna acele forme 1110 I I , Ie constituind modele globale In care analiza starilor succesive
Prin reprezentare forma/a a ~r~!rea elementelor esentiale pentru
I It d t rminanta. Reprezentarile formale lncearca sa descrie starea
spatiale abstracte .~e au ~~.scop r~ Iearii i evolutiei oraselor din punctul I I mulul, atat din punct de vedere al configuratiei spatiale, cat ~i
Tntelegerea na~te:1I(f~r~an.I), fUt~c?onl a~estora 'adica al formei urbane. I n m nologic, existential. in acelasi timp, modelul' se poate constitui
de vedere al manifestarJIexistentia e a e, ..
. . tegorii particulare de spat", III -un model formal sau Tntr-un model continud".
Ele ne vor ajuta la mtelegereafunel ~aurbane c:i anume spatiile
. 'festarea ormei , 'f ' -
determmante pentru manl_. .' I pot fi exprimate printr-o schema
formale. Aceste reprezenta? torme e 111\111In Bailly - L'Organisation urbaine, Centre de Recherche d'Urbanisme, Paris 1975, Cap
teoretica sau printr-un model . III, I ( modeles, pag. 10.
I~ Ant In Bailly, L'organisation urbaine, theories et modeles, Centre de recherche
d' II'J nl me, Paris, 1975, Cap. 5 - Les theories mathematiques des hierarchies urbaines, pag.
all IWin.

21
20
 Forma 9i trans-formare urbana
Forma 9i trans-formare urbana

Aceste doua categorii de modele, tntalnite In lucrarea lui Rene

Iii IIlnl' / I I tlnctie Intra acest ti d .
Thom13sunt importante pentru lnteleqerea proceselor trans-formale ale 111111/111111/) rc ptiv _ reprezentareP m:~~~~ezenta:e .~~,:'te doua, distincte:
formelor urbane, datorita componentei cinematice In cazul primelor, ~i al 11I",1i11 II r Individul se raport 't ~.a con~tttulta In conformitate cu
conservarii proprietatilor tn cazul ultimelor. Despre aceste procese vom III I IIIIJI, I modelul de dezvolt::ez~ ra;,e~~e~I se depl~seaza In cadrul
vorbi In capitolele urmatoare. In lucrarea "Representer la ville,,14, Antoine 1'", lIt I ntru evolutia orasulul. re exie a strategllior ~i masurilor
Bailly defineste reprezentarile teoretice ale orasulul ca fiind instrumente
formale (bazate deci pe conceptul de forma, Tn sensuI abordarii sistemice lol d t , capitolul de fata - .
a acesteia) apte de a descrie ~i a explica fenomenele geografice ~i 1IIIIIIIIi I rillor ~i modelelor de 're nu I~I tropune expunerea ori analiza
H11111I prezentative sunt c Frezen are ale ora~ul~i existente pana
economice ce caracterizeaza spatiul urban.
IIill Ifll I/lulul : Von Thunen Chris~a~e/LropusheRde treJ6 teoreticieni ai
Aceste reprezentari, (fiind forme spatiaIe abstracte, asa cum am , , osc, eynaud .
aratat mai sus) se bazeaza In abordarea lor pe doua categorii de Nil v m face aici nici abordar .t . ,
componente spatiale : pre-Iocurile sau locurile - elemente spatiale fara lit '" I III II cu referire la elementel ea IS onca ? .re~~ezentarilorformale
continut, eventual afectate de suprafete, caracterizate prin atribute de 11I1I1rll,IfI I lor de-a lungul istorieie/ormale ,defmltom ~Ie acestora ~i ale
axa
II/ III lit; cercul _ perfectiunea i - e.eme~t unl.ficator; sageata -
stoc (populatie, statut social dominant, nivel al serviciilor, etc) sau de flux
(miqratii alternante) simple sau compuse, si distantele - elemente I, I "lit/lilt ; hexagonul _ eChilibru~ prote~tl?, tn~ng~Iul - dinamism ~i
spatiale ce separa pre-Iocurile sau locurile unele de altele, rnasurabile In hllllllill : mandala _ simbolul tot i·~'f.ptlmlz~r~, patratul - ordine ~i
/11111101 C stora ne-ar fndeparta da I,a,II, vezi flg.3 ), caci abordarea
unitati de spatiu sau de timp.
111111111 m faptul ca In acce tiun e. a sco~u.' nostru. Dorim doar sa
Locurile sunt definite astfel ca unitaf spatiale considerate IIII I r prezentar, formale Pa o~:~U~~I(~ordan ge~grafice17, construcn»
indivizibile a priori prin conventie la un moment dat al discursului teoretic 1/11111 utilizeze un aparat tehni~ UJ. smgura eXlstenta, pana acum),
si pentru nevoile acestui discurs. Atributele acestora sunt : densitate !loll/bins fntr-o maniera particula;~ ~onc~Pat~al~are sa defineasca ~i
ridicata, intensitati mari de flux, existenta interactiunilor, accesibilitate, ,/I 11/1(( ,p ntru a descrie forme simp] ocun mcarcate de atribute, ~i
atractivitate, centralitate (calitate ce lnsurneaza densitatea ~i e sau complexe.
accesibilitatea). " I I cceptiune, bazata pe notiu'l d I '"
111111101 ludll de urbanism recente' rn e ~ ocur~ ~I atstente, sta la baza
Distantele sunt definite, asa cum aratarn, ca distente tunctionele - " III II, fntelegerea organism' ,c~re ~ lefe~z~ faptul ca Tn abordarea
rnasurabile tn unitati monetare sau de timp ~i distante itinerare - III urll r ce se impun entru u UI ur an ~I '~ consecinta stabilirea
aproxirnari simple ale distantelor reale, definite ca distante rectilmii, prljlt1 pe notiunfle de loc~ri, rete,~r~?~~~~:~~'utlel formei urbane, se
distants radiale, periferice, circum-radiale sau arc-radiale.
Oistanta rectilinie, adaptata In mod particular tramelor rectangulare,
a fost dezvoltata Tn special pornind de la reprezentarea deplasarilor In
orasele nord-americane.
In lucrarea Penser la villes, theories et modeles ( cap I, - La villes
et ses representations formeIJes, vezi bibliografie) este amintit principiul
estlmarii distantei rectilinii de la locul A la locul B prin suma lungimilor
deplasarilor ce trebuie facute paralel cu axele unui sistem ortogonal, tara
Tntoarcerilnapoi. I!
(,Iltill rln Baumont si Jean-Marie Huriot .
Trebuie specificat totodata faptul ca reprezentarea forrnala a \ Ifill IIr 10ville, Theories et modeles ed E - "La ville et ses representations formelles" _
"ALl I models sunt prezentarte ~ '. eonomlea,Anthropos, Paris, 1996
orasulul reprezinta 0 categorie aparte de reprezentare, diferita de alte
I tlill Pumain, Marie-Claire RO~ie'?rg I~ eap;tolul "Theorlser la ville" p.107 -163 semnat
modele ce TI descriu pe acesta, Catherine Baumont si Jean-Marie ,I, l/l·Marle Huriot, Denise Pumain ~~ v~ umu "Hepresenter la ville" - Pierre-Henri Deryeke
lit I r "L'Organisation urbaine'" . eonomlea, Paris, 1996, 9i de catre Antoine Bailly in'
13 Rene Thom - Stabilite strueturele et morphogenese, Intereditions, Paris, 1984 "lIllm
14 Antoine Bailly - Representer la ville, ed. Eeonomiea, Paris, 1995 In
vII'I "o!'unea de toe in struetura urbana la Alexandru Sandu T . t .
- eo ria s ruetunlor urbane

22
23
 Forma ~i trans-formare urbana
Fig. 3 - Mandala tibetana, care reuneste patratul ce simbolizeazil palatul ~i cercul, care
reprezintil cosmosul, Cele patru porti ale palatului corespund punctelor cardinale.
2.3. Forma ~i definirea spatiului formal. Procesele trans-formate".
Notiunea de spatiu formal.
Inteleqerea formei urbane nu poate avea loc in sensul unei abordari
morfologice fara definirea spattalizarii acesteia in cadrul existentei
urbane. Spatializarea formei urbane tnsearnna definirea caracteristicilor
spatiuiui real ~i virtual pe care forma urbana il determina, II ocupa ~i II
defineste, determinand diferite categorii spatiale. Spre deosebire de alte
categorii de forme, forma urbana in ansamblu este evident 0 forma
evolutiva, in continua transformare.
Evolutia formei urbane este determinate de insasi evolutia societatii
umane, ce conduce la transformari.ale rnanifestarii formei urbane in timp.
Aceste transformari pot avea caracter de continuitate (in care
24
I orrn 91lrfln ·formare urbana
1111 I 111111 I ill lonn u b n se rnanifesta prin evolutie dintr-o forma
IIIii II ill 1111111 )( ,u de, pastrand toate elementele constitutive ale
llilill llill\llil I IV 11 I r t r IIniar) sau de discontinuitate (transformarile
11111 d It IlIlhllllll I ntru chimbarea caracterului formei, in decursul
1'11111 111111 IV 11 I I mot Iii ale elementelor constitutive ce conduc la
III 111\11 1111 I I111 I rill ). Procesele din prima categorie au fost numite
II/tI' I (/ III' 11,,/1 II, a de a doua categorie de procese sunt legate
ilil I I I ii, IIII\I~III 1 d rnofoqeneza, si vor face obiectul unuia dintre
11111111 I. 111111 I ro.
I'll I I I Ir n -formale sunt procese evolutive (in sens pozitiv sau
III lillv I Ii urrn carora unele dintre elementele constitutive ale unei
1111111 1111 I tr nsformare continua, avand ca rezultat un izomorfism 19.
I 1 I I I II I rnn ca forma initiala i~i pastreaza caracterul, suferind un
1'/1111 (II I v lulle manifestat prin crestere sau descrestere, proces in
11111111 IIII1 r rm rezultata decurge din forma initiala. lmportanta definirii
111111 I 101 Ir n -formale este esentiala pentru operarea cu un nou
1111111 pi. I pologia urosntsttc«, ~i pentru definirea categoriilor de forme
I I II I t se aplica, forme in a carer alcatuire intra cu rol
ill It IIlIln nt diferite categorii de spatii formale.
111111 n tlunea de spetlu formal vorn inteleqe un subansamblu de
• I 1111 III! (flzlce sau non-fizice, adica elemente de cadru urban sau de
vi Iii 11/ I In ) localizate in cadrul organismului urban si care au 0
IIpl 111\ f renta ca teritoriu in care i~i manifesta existents, ce
Iii 1111 un sistem coerent, de irnportanta vitala pentru definirea
I pi otlv I forme urbane. Asadar orice forma urbana, indiferent de
III 11111 I, devine perceptibila prin materializarea intr-un spatiu, denumit
/1 11111 formal. Intre spatiul formal ~i forma urbana exista ~ relatie de
II .If)r c determinare asa cum vorn.arata in capitolul 5 al lucrarii.
fntrebarea care se pune este: care categorii de spatii pot fi definite ca
I Itll formale? Asa cum arata Antoine Bailly, cu referire la spatiul urban
111.1 , "un spatiu definit cu ajutorul unui ansamblu de locuri, 0 functie-
III l nt~ ~i eventual 0 rnasura de suprafata constituie un instrument de
I( pr zentare general tradus, cu diferite specificatii, ce fac apel la
I metria euclidiana sau la topologie,,20.
In contextul acestei definiri a spatiului ~i al geometriei euclidiene,
I lilly defineste urrnatoarele categorii spatiale:
IU V .c:I definitie izomorfism, Glosar de termeni
I\ntoine Bailly - Representer la vilie, ed. Economica, Paris, 1995, Cap. III - Metodologia
/1)
I pr zentaru teoretice, paragraful 4 - Proprietati si forme ale spatiului urban
25
 Forma §i trans-formare urbana
• spatiu continuu: luand in studiu un subansa~blu L d~ .Iocurice ocup~
o anurnita suprafata proprie din spatiul euclidian (cu doua
dimensiuni), pentru un tip de deplasare specificat, acesta. este
continuu daca si numai daca pentru oricare cuplu de loc~n C~-I
apartin exista cel putin un itinerar realizabil intre ele, continut In
intregime in L.
• spatiu discontinuu: reuneste puncte izolate; pe.ntru arice fel de
itinerar intre acestea trebuie parasit spatiul respectlv
• 0
• B
• A
• C • E
• spatiu retea: ansamblu unitar alcatuit prin reuniun~a unui n~~~r finit
de curbe simple care nu au ca puncte comune decat extrernltatile
~F
.=-.,-.c-----.. E III II 1 I trasaturl caracteristice, spatii care pot fi identice'". In paragrafele
• spatiu omogen: un atribut al acestui spatiu are aceeasi valoare in
toate locurile
• spatiu izotrop (lntr-un loc) : pentru un atribut d~t, acesta.din .~rma are
aceeasi valoare la 0 distanta data din acel loc In toate dlrectiile
Este interesant de remarcat faptul ca, asa cum sublinia §i Bailly,
utilizarea spatiului euciidian cu doua dimensiuni trnpreuna cu ipoteze d~
omogenitate si izotropie due cel mai frecvent la reprezentarea orasului
prin forme simple §i regulate (Christaller, Losch). Aceste m~dele de
reprezentare conduc la 0 idealizare a proceselor ce au !oc In cadrul
formei urbane, constituind doar model~ teoretice ce nu tin 2~eama.de
dterenuerea spatiala din cadrul acestuia. Alexandru Sandu , vorbind
21 Alexandru M. Sandu _ Teoria structurilor urbane. Bucuresti, I.A.I.M .. 1976. Cap. IV.2.
Diferenjiere spatiala urbana. pag. 194]
26
Forma ~i trans-formare urbana
Ii I"l dill II 11\1 r spatiata in cadrul orasului, distinge doua categorii
Ii I' t\1I P ,\11 mogene §i spatii heterogene.
, 111\1111 II b n omogen este prezentat ca un spatiu artificial, care are
I 111 I tllIl d fini\iei lui Bailly un caracter uniform, iar in opozitie cu
II I I III' II P Ilu este prezentat spatiul heterogen, ce "rezulta firesc din
Ii I III III 1 P tlului urban, adica un spatiu diferentiat, chiar In interiorul
1111 III/ dill I nIl t fata de un alt spatiu din cadrul aceluiasi organism
11111 III"i II ndu-I pe Lefebvre, autorul arata ca un spatiu omogen nu
1"1 lit II n principiu caracteristic pentru fenomenul urban, acesta
II 1'111 1111 genereze In evolutia sa spatii urbane uniforme, lipsite total
Ii I I, 1111,,1 P rticularizante.
• F
I I 1 ontrazice aftrmatia de mai sus, vom arata In capitolul trei ca
II III I I 1\111 omogene, daca sunt §i continue, pot sta la baza definirii
1111111 IIwmlt categorii de forme urbane (pe care Ie vom numi forme
111/11/11 I mentare), intr-adevar tnsa, neputand a constitui in sine, fara
I III It II U Ite categorii de elemente, suportul definitoriu pentru forma
Ii III Il1lf tare a intreg organismului urban (nurnita forma urbana
I 1111II II! ).
11 drul formei urbane, luand organismul urban In totalitatea sa ca 0
11111'1 Ir concrete a formei urbane, AI. Sandu arata ca distingem trei
I ,Iii 111111 spatii in raport cu conceptul general de diferentiere spatiala -
I' 'I III I pice, spatii heterotopice §i spatii utopice.
'" 1(/11 izotopice sunt spatii care releva un acelasi loc, deci spatii
IIIIH,I Ilil in acelasi fel, spatii care se dovedesc legate tntre ele prin
111111 I re vom defini 0 categorie de forme urbane care pot constitui
III II rl IIzarea acestor spatii (acele forme urbane e/ementare).
patiile urbane heterotopice sunt spatii care releva locuri diferite,
II tin ndu-se fiecare prin caracteristici functionale, spatiale §i de
I uprlndere diferite. Ele pot sta la originea diferentierii formelor urbane,
11111 lItuind materializarea a ceea ce vom defini In paragrafele urmatoare
I I llind forme urbane comp/exe.
Spatiile urbane utopice sunt spatii care au 0 caracteristica aparte.
unt definite ca spatii simbolice, ce realizeaza la nivelul conceptului 0
Iura tntre izotopia §i heterotopia urbana. Care dintre aceste categorii
tli pa\ii aratate mai sus pot fi spatil formale? In mod necesar spatiile
I ( ntlnue. Spatiile discontinue nu, pentru ca prin definitie 0 sirnpla rnultirne
II I la de elemente nu poate alcatui 0 forma, daca aceste elemente nu
Imt legate intre ele prin relatii structurale stabile. Dealtfel toate
lI'd m
27
 Forma~itrans-formareurbana I orm 21lrans-formare
urbana

categoriile de spatii aratate mai sus, daca indeplinesc conditia de spatii se exprima foarte diferit, fie in concret In
continue, pot constitui spatii formale.
Diversitatea lor poate sta la baza unei posibile clasiticari a formelor
urbane, apeland la notiunea de specificitate:
"Ca surprindere a formei urbane, specificitatea se refera nu la 0 forma lnteleasa
metafizic, ci la 0 totalitate de rnanifestari Imbracand 0 multitudinede exprirnarl statice !}i
dinamice." (AI. Sandu)

2.4. Modelul constitutiv al organismului urban ~i forma urbana. rea soetio-temporete a formei urbane, Inteleqand
urbana nu este ceva a priori, indiferent de spatiu ~i

Conceptele de organism urban ~i forma urbana sunt abordate in

lucrarea de fata in sensu I Teoriei Structurilor Urbane profesorului arhitect lilll I) II rd re sisternica, opera rea cu ajutorul conceptului de
Alexandru Sandu. Aceasta abordare constituie baza de pornire pentru 111111 111/1 II/ \In ama de urmatoarele afirmatii :
cercetarea ce face obiectul acestei lucrari, Modelul constitutiv al 11110111 nul urban ca sistem se deflneste numai prin intermediul
organismului urban este prezentat In cele ce urrneaza (preluata din /1111/1 I111/) /11 , fapt care conduce la ideea cunoasterii ~i dirijarii
lucrarea mai sus arnintita). EI infatiseaza organismul urban ca 0 , 11111111/1111111 urb n prin analiza atenta, coroborata, a rnanifestarilor de
coroborare In plan existential a structurii urbane ~i a rnanifestarii urbane, II11II It I III r rm i urbane
In stransa corelare cu conceptele de forma ~i fenomen urban. Forma
II II, f nomenul urban are 0 desfasurare continua, infinita prin
urbana este tnteleasa ca 0 ipostaza analitica, la un moment dat a unui
11\111111111\1/11 I tlpoloqica, spatiala ~i temporala a succesiunilor sale
organism urban, ce constituie exprimarea structurii ~i a elementelor sale
1'"1 1111111 I! II ,forma urbana care II reflecta are momente cel putin de
morfologice. Ea se constituie In acelasi timp ca un cadru secvential al
I I III III, I I nu chiar de discontinuitate, datorita stabititatii ~i chiar
unui fenomen urban.
II II \/111111111t rilor ei
Asa cum arata autorul teoriei, "structura urbana este In fapt 0
II IIIi urbana acuzand, printre altele, diferentierea spatiala, cu
manifestare combinatorie, In sensul ca ea integreaza 0 serie de elemente
III lit I I t Ie pe care aceasta Ie implica, se releva tntr-o converqenta
specifice vietii urbane. Aceasta manifestare combinatorie se exprirna prin
ilt p 1\11,d obiecte, de prod use si de interese care se constituie pe de 0
forma urbana, inteleqand aceasta forma urbana drept concretizare In
timp ~i spatiu a fenomenului urban.,,23 In acelasi timp, se arata ca
I' lilt IW-O existenta urbana rnateriala, iar pe de alta parte, tntr-o
1111/1111\ ociala urbana, de abia din integrarea acestora rezultand acele
"existenta urbana este 0 r.nanifestare a formei urbane, aceasta fiind
I I 1!llmlt semne ale urbanitatii
inclusa conceptual ~i practic fenomenului urban. Forma urbana nu poate
fi redusa, In Intelesul ei, doar la elementul de volumetrie spatiala, ea desprinde rolul acestor semne ale urbanitatii in definirea
desernnand / lnqloband orice concretizare in static sau dinamic a calitatii vietii, situatie In care se poate evidentia 0 relatie
fenomenului urban, putand include forme spatiale, forme de organizare 11I1I1pl!X de determinare lntre forma urbana ~i calitatea vietii, ca una
terttoriala, forme de viata urbana (psiho-sociala, economica, s.a.), etc." 1111\111 I rlnclpalele relatii lntre calitatea vietii pe de 0 parte, ~i procesele de
lit IVI II r , pe de alta parte, 'In concitiile actualei dezvoltari a societatii
Conform Teoriei Structurilor Urbane?", forma urbana are un
1111/ 111 forma urbana constituindu-se
I ca factor fundamental de medi.u.
caracter dialectic, reflectand, In fapt, evolutia fenomenului urban. A~a
I I 1111mul urban se constituie astfel ca rezultat al unui proces continuu
cum reiese din demonstratie, trasaturile formei urbane sunt:
till cI voltare, definit prin acumularea treptata, adiacenta sau suprapusa
I 111\r xistente urbane.
23 Teoriastructurilorurbane,cap.IV - Fenomensi formaurbana
24 Op.Cit.,subcapitoluIIV.1.3.- "Dialecticaformeiurbane"

28 29

- - ~ ~- ------
 Forma ~i trans-formare urbana 101m sl trans-forrnare urbana

2.5. 0 noua definire, mai cuprinzatoare, a formei urbane. tlunea de forma urbana poate fi definita ca un
Ca urmare a celor tuturor celor aratate anterior, se impune 0
sinteza a intelegerii conceptului de forma urbana, in incercarea de a 0
defini mai precis. Aceasta definire are in vedere, pe de 0 parte, 0
abordare sisternica, pe de alta parte cauta sa reduca la esenta forma
urbana, exprirnand elementele sale constitutive in raport cu spatializarea
lor (deci cu spatiul formal, in sensul celor aratate mai inainte),
considerand aceasta spatializare ca atribut definitoriu pentru forma IIIIlilll v lullei formei urbane presupune asadar studiul
urbana. In epoca conternporana, forma urbana constituie 0 manifestare II If ",11111 lilt I i111~ rite de componente/e acesteia ("Iocuri" ~i "distants") in
deosebit de cornplexa la nivelul spatializarf organismului urban. Evolutia 1111111 I ,11111 I I t a se rnodiflca, dar ~i al proprietati/or ce raman
actuala a formelor urbane releva 0 complexitate ce face irnposibila , "/1 III/fit lilt ( r se conserve ) in decursul acestor transformarl.
delimitarea exacta a rnanlfestarf spatiale a organismului urban. De r rmel urbane face apel in primul caz la studiul dinamicii
111I1i111
aceea, in definirea formei urbane actuale, limitele spatiale, ca "granite" III, III ! [ulm t prin suscesiunea de rnanifestart ale organismului urban
fizice ale formelor urbane, nu mai pot fi luate in consideratie'". (II/II I 1111, III ), uccesiune ce are ca rezultat fenomenul urban, iar in al
In acest context, studiul formei urbane presupune definirea "" Ii I I 1/ 11n tlunea de topoloqle" , 0 extindere a acestui ultim tip de
sisternica a acesteia in raport cu principalele elemente constitutive ~i cu Il/lItI,lil dill unct de vedere arhitectural urbanistic conducand la
identificarea rnanifestarilor spatiale ale acestora, tara a mai fi necesara 1IIIIIIdlili II I un 1noi notiuni, aceea de topologie urbanlstlca" pe care 0
luarea in consideratie a existentei sau non-existentei limitelor fizice. 11111 ill IIIII n c pitolele urmatoare.
( 1lIIIpi xltatea organismului urban face ca insas] forma sa qlobala
II III 11111I r - forma urbana - sa fie in fapt un sistem complex ale
, . 1111I It 111I III sunt tot forme urbane. Aceasta deosebire de scara face
Illtlllll r irm 1urbane sa trebuiasca a porni de la diferentierea scarilor
" 11/1I IV 1\1 ~I abordare, .~nraport cu care poate fi stabilita evolutia ~i
/1111'1111111\ I tuturor cateqoriilor de forme urbane in studiul raportului
I 111111111111Il / discontinuitate in evolutia organismului urban.
1'1(bl ma continuitate / discontinuitate relativ la forma urbana poate
II 1111 !llll pe mai multe planuri, dlntre care lucrarea de fata abordeaza
Iii I pi Hlllri principale : '
I, in raport cu alcatulrea formei urbane, a relatiilor intre
1111111
III I constitutive, avand ca urmare posibilitatea de cI~sificare a
II' It!! I dup~ diferite criterii, luand in consideratie

If rltele scari de observatie (forma urbana qlobala I forma

111111t
otur I~ )
• p rtlcularitatile constitutive exterioare : contur uniform I neuniform
I (I III rll particulare de forme, fractali, etc);
Aglomera\iile urbane de astaz! releva imposibilitatea rnaterlalizarti concrete a limitelor • complexitatea exterloara, "inveusul" formei, defapt caracteristicile
fizice ale formei urbane. (Sydney, Australia) 111111111
ria sensibilitatii acestora: statica I metaboltca
• complexitatea interna ~i categoriile de spatii care Ie exprirna
( I 1\11lzotopice I heterotopice) care conduc la clasificari in categorii de

30 31
 Forma ~i trans-formare urbana t-erm ~, trans-formare urbana

forme urbane: elementare I complexe, exprlrnand componente de forma la capitolul 2

urbana;
- modul de interactiune Intre diferitele tipuri de forme urbane, care
poate poate conduce la aparitia discontinuitatilor de forma urbana I 1111111111" It copie redusa a lumii, 0 aplicatie experimentala bazata
I' II II 11111 ,I t un flltru prin care putem vedea lumea. Daca acest filtru
2. 'in raport cu timpul, relativ la evolutia formei urbane, §i aici sub II IJlIII, I III rmite sesizarea unei realitati structurate ce nu parea a
doua aspecte : " III IIIlit !It ·1 utlliza decat haos" - Antoine Bailly - L'Organisation
- in considerarea evolutiei lineare (Topologie urbanistica) evolutie lIill IIIIi , ,t ntr de Recherche d'Urbanisme, Paris 1975, Cap III. Les
ce prin natura formei urbane are loc pe 0 perioada scurta, deterrninata de liliid Ii ,I . 10.
timp, sau III ," III I t I afirmatii, lucrarea de fata Incearca prezentarea formei
- in cazul eperttiei discontinuitafilor (a morfogenezei) in evolutie ce III It III 1111· noua abordare urbanistica pentru a putea descrie mai
conduce la modificarea formei §i nasterea altei forme), conducand la lId 1111111111nul urban. '
discutarea mai multor situatii, in functie de factorii de morfogeneza. " 11/1
Ii " II matematice stabilesc un izomorfism (vezi definitie
Particularizare in acest caz a factorilor ce duc la aparitia discontinuitatilor I 1111111111 Ill) ntre diverse fenomene ale lumii reale. Oar adesea, ca
- riscurile urbane (riscuri "interne") 111111111 I n IIzei aprofundate si a frecventei proceselor, nu reusim sa
3. in raport cu contextul, in considerarea factorilor externi JI Iii I III/ r §i sa aplicarn teoria fenomenului concret. Simularea
(naturali, economici, sociali, administrativi, politici) leqati de context - 1"1I1111t tI ori surmortarea acestei dlficultati. Cunoastsrn situatia
definit ca spatiu suport general de materializare a formei respective. Jiliit II I procesele in derulare; iqnoram aportul lor la procesul general.
1I1I1I1111t1 rI caruia reguli contextuale, este posibil de a utiliza sistemele
a. continuitatea (Iinearitatea) relatiitor forma I context duce la Ii III 111111111,p ntru a reconstrui procesul. lncercarn astfel sa vedem in ce
evolutia linlara (continuitate) a acesteia in raport cu contextul ;
III III' I( ullle utilizate permit redarea evotutiel reale." (Antoine Bailly-
b. aparitia perturbatiilor ce rnodifica aceste relatii de schimb I III J ,"I III n urbaine, theories et modeles, Centre de recherche
conduc la modificarea formei prin adaptare la noile conditii de existenta d I lilt lIiI III , Paris, 1975, pag. 11 - 15, citand din lucrarea lui Claval,
(Ia context) §i deci la morfcqeneza. Particularizare in acest caz a Ilf' ,,/)/.22)
factorilor ce due la aparitia discontinuitatilor - riscurile naturale si
III II It rn dele sunt prezentarte pe larg in capitolul "Theoriser la ville"
antropice - riscuri "externe" formei urbane .
l' 1111 1 3 semnat Denise Pumain, Marie-Claire Robic in cadrul
In cele ce urmeaza, vom aborda problema continuitate VlIlllIlllIlul "Representer la ville" - coordonatori Pierre-Henri Derycke,
discontinuitate la nivelul fiecaruia dintre cele trei planuri enuntate. It III M rle Huriot, Denise Purnain, ed. Economica, Paris, 1996, §i de
I II I Antoine Bailly in lucrarea "L'Organisation urbaine"
Iv Mil/it /11/ formal este acel model care a priori este constituit din doua
I' 1\1: un c!nematica (cinematica se ocupa cu studiul miscartl,
II 1"11/ ntata In cazul nostru de transformare, de evolutia formei) pentru
I III I bl ctivul este de a descrie forrnele/stanle procesului considerat §i
II ill I otnemice, ~c.e c:re ca scop descrierea evolutiel temporale intre
11 I I forme (start). In cadrul sistemului formal elementele sistemului
t.IIll I rat evolusaza pastrand simetria initlala a sisternulul: trans-
Ii 1111r a I evolutia acestuia este Insa vizibila'. In cazul in care in urma
I Ill( I v rlatii A foarte mici de stare "aparenta" sistemului din punct de
VI I r fenomenologic nu sufera nici 0 schimbare, avem de-a face cu un
II/ tl I continuu.

32 33
 Forma ~i trans-formare urbana
I 11I11I I Ir n -rormare urbana

v. in lucrarea "Documentare privind proiecte urbane in Franta" - Centrul

I' II I Ii Ii II, cJ n Ilz~ are loc prin lucrarils geografilor, care
de Documentare pentru Constructii, Arhitectura, Urban1~~ ~I
I II I • '11111111 1111xl t locuri privilegiate a priori, ci puncte nodale,
Amenajarea Teritoriului, Bucuresti 2002, ar~. _ IIean~ Mlhall~s?u ,,,,, Ii II, lit It "ilili 11 d locuri de adunare, puncte ce produc
lmpreuna cu un colectiv de autori abordeaza m capitolul "Scanl~
Ii '"lilll 1111\111'dl !rIb \1 popuiatiei, a activitatilor ~i a valorilor :
orasului: de la masura la seep" (pag 37 - 47) notiunea de sc~r~
terttortete ca unul din elementele fundamentale utilizate de urbanisti I " I 11\1III, II 1\1II P r prin urmare a fi fost inventate de oameni, iar
pentru studiul ~i organizarea programelor de actiune in teritoriu. ,," III II I, 11,1111 a fi un . loc, este un sistem de relatii. [oo.J
, 'lit II dl 11/II 1111m b zate pe decupaj si zonificare, chiar daca aspira
Problema corelarii acestor scari in cadrul planurilor ~i proiect~lo~ d~
I '11111 IlId, " I lit IJ I I stapanirea orasului, pot tot mai greu sa reflecte
urbanism intervine insa in mod diferit, odata cu interpretarea teritoriului
""11111 II H, I uu turli urbane."(pag. 42). Potrivit aceluiasi studiu,
ca 0 juxtapunere de suoreteie independente un~le .f~ta ~e alt~~e sau .c~ I' I II I, II nfruntare intre abordanle sectoriale.
o retea de puncte de importerne diferite. Este [ustiflcata pozitia potrivit
care'ia in prezent se pune problema abandonarf ide::iid~ intrepatrunder~ "ll,l I 11111I! " cln paginile urmatoars (pag. 42, 43), pe acelasl tip de
a scarilor teritoriale ~i a situarii proiectului urban rn rniezul dernersului I II/ I pll)ln ~I analizele morfo-tipologice preconizate de scolile
de planificare. /I II III I II III -, precum ~i unele din inovatiile mai recente din
"1111 111111 I III) r rll planurilor de urbanism, exemplificat fiind acest fapt
Trecand in revista scara unitatilor de reierime ca element de aborda.re /11111111/ 11)1 I lonala din Toscana, datand din 1992, prin care se
urbanistica - celula de locuire (Le Corbusier), unita.tea de loc~Jr~
Ill ••"", III ulrea zonificarii cu observatli asupra teritoriului
(gruparea unitatilor de baza - locuintele .~i alat~r_a:ea I.nfrastructurll ~I I, , II I" rl uncastereasistemelor ~i locurilor :
serviciilor), unitatea de vecinetete (grupun d_eu~ltatl_ rezidentiale leg~te
pentru a functions de un spatiu verde, ~coal~ pnmara, centru co~erclal: I II III I I I In lor de mobilitate, ale peisajului, ale locuirii, ale
dotari culturale), cartierul (ansamblu mal vast, cu. p~pu~atl~. mal '/11011/1 1/1II nomice ~i ale centralitatlt, conduce la crearea mai multor
/
numeroasa, ce adaposteste colegiul, cas a pentru .tmen ~I sail d_e I 1\1 1I 1111 ra poate depa~i nivelul comuna!. Suprapunerea acestor
spectacole), aglomeratia (grupare de ca~ie!~ cu functlo~ar: .autonoma, "'111111',11111/111 Identificarea locurilor care sunt in acelasi timp ~i teritorii
nivelul la care se arnplaseaza marile echipari precum pnmana, casa de I' ," 1111111, pr duse ale istoriei ~i direct perceptibile de locuitori, si
cultura, muzeul, liceul, universitatea) autorii prezinta doctrina ce a /III iii " I III II rt'n unor sisteme. Fiecare din aceste locuri se deflnests
marcat practica de urbanism pana la sfarsitul ani lor 1970 : 1/ I" I II I unblu de "prestatu": caracteristici fizice (deschidere sau
IIII 111I1t1i1 , ( ntlnuitate sau discontinuitate, densitate, permeabilitate a
"Orasul visat de promotorii politicii marilor ansambluri era ?
federat~e de
\1 11111111/) 1 C sibilitate, prezenta infrastructurilor ~i serviciilor, valorile
mici cornunitati independente unele de altele. Aqlorneratia urbana era 11tl11I1I0111 I sau peisagisticeoo. tnterventla publica trebuie prin urmare
prin definitie multipolara"] ... J Practica de urbanism "se ba:a defapt ~e 0 111I1 lid ze, sa amelioreze ~i sa diversifice aceste prestatn."
rnunca de decupare a spatlului (zonificarea), care sa condu~a la
delimitarea unor zone lntre care trebuie repartizate in mod echilibrat I 1 II oncluzle a studiului adus in dlscutie apare ideea ca "abordarea
populatiile, activitatile, locuintele ~i infrastructurile:. Se ~junge astfel la 'II I Ililll prln prisma zonificarii, al unui decupaj al spatiulul in unitati
repartizarea sarcinilor lntre diferitele nivele de planificare (pag. 39). IlId, I" II I nte, explica faptul ca trecerea de la un nivel teritorial la altul
I I pi I put ca 0 simpla problema de traducere din limbajul previziunii
Este prezentata ca alternativa notiunea de retea caracterizata prin III I I I II dreptului, de transcriere a unor norme ~i reguli in obiective
suprapuneri si intrepatrunderi: 1/1 I III n Ie.
'
" Este yorba despre lntensltatl si concentrarl, legate de prez~nla I I I II conceptie este insa prea putin cornpattbila cu functionarea
anumitor actlvltati sau de anumite forme de locuire, de fluxun de III 11I plor contemporane, in care modalitatile de luare a deciziilor tin
circulatie, de ob{ceiuri ~i valori funciare [...J. Nucleul ur~an este IIII1 cI raba de 0 buna guvernare ~i nu de guvern. A devenit deci
caracterizat printr-un sistem de activltatl cu gr~d malt de III I I nsabila construirea de noi imagini reprezentative pentru a
comunicare intr-un spatju limitat, ceea ce permlte 0 mare II1Ii I ~i a actiona asupra orasulut, sprijinindu-se pe notiunlle de
concentrare de postbititati". I 011I1, retete §i sisteme.

::14
35
 Forma ~i trans-formare urbana
1111111 l!rrlll

Teritoriul nu mai apare ca un continuum, ci ca un ansamblu de

puncte mai mult sau mai putin legate intre ele. Urbanismul ur tl, 2002, Cap. Involutia: oras _
7, peg. 141 si urm.) ,
urmereste deci mai putin sa creeze un spatiu omogen, cat sa
amelioreze prestatia iiecerui« dintre nodurile care compun reteeue. matematicii ce are ca scop studiul
Activitatea de proiect, cea care ceute sa analizeze §i sa trans forme
un sit anumit, joaca un rol central in demersurile contemporane de
planificare urbana." (sublinierea autorilor).
vi.Un sistem de forme In evolutie sufera un proces trans-formal daca
raspunde urrnatoarelor conditii:
- pentru un sistem formal P, orice stare A poate fi caracterizata printr-un
sistem de caracteristici a ale sistemului P.
- daca In decursul timpului stare a A se transforms In starea B, B de
asemenea po ate fi definita de un ansamblu de parametrii b ai sistemului
P In asa fel incat B se deduce formal din A In interiorul sistemului P.
Asadar exista 0 aplicatie bijectiva ale componentelor lui P In ansamblul
formelor reprezentate de evolutia sistemului, adica nu apar elemente
noi, iar cele existente evolueaza In interiorul sistemului.
vii. Autorul arata ca "inteleqerea topiei ca mai mult decat doar 0
confiquratie spatiala, socials, cinernatica, etc., 0 confiqurane complexa
prin faptul ca se refera la toate manifestarile formei urbane, pe un
anumit plan de esentializare; topia urbana este 0 schema a formei
urbane, care se realizeaza mental pornind de la (ne)identitatea
existentelor urbane."
viii. De-a lungul istoriei asezarilor umane, pana In secolul XX, una dintre
caracteristicile fundamentale ale orasului era definitia spatiala a
acestuia, caracterul sau finit. Asa cum arata Teodor Gheorgiu
"societatile traditionale nu puteau concepe Intemeierea unei asezari fara
o delimitare ferrna. ZiduJ de incinta, santu: de aparare, palisada sau pur
~i simplu limita proprietatii au existat ini~ial din ratiuni religioase, la care
s-au adauqat cele legate de securitate. Asa se explica perenitatea
acestui concept In Intreaga istorie a urbanisticii premoderne, de la cea
surnero-babiloniana, hltita, eqlpteana, pan a la cea qreceasca, etrusca ~i
romana. Limita orasului medieval s-a dovedit la fel de importanta, cu
atat mai mult cu cat In Europa, mai ales, ea separa oamenii liberi de cei
neliberi. Exista, oricum, un contur al oricarei asezari, indiferent de
statut."
Astazi, problema aqlorneratiilor urbane releva problema limitelor
controlabile sau previzibile, organismul urban - orasul - fiind din ce In
ce mai greu de delimitat spatial de asezarile adiacente irnpreuna cu
care alcatuieste 0 aqlorneratie urbana. (Teodor O. Gheorghiu, Locuire ~i

36
37
 Forma l?i trans-formare urbana
I 111111 111(111 ·rormare urban~

Capitolul3 IU d locafitatl, orasul !;li zona de influenta, ,

•
Continuitate ~i discontinuitate de forma urbana nivelul de amenajafe

3.1. Particularitatile de scara ale formei urbane. Forma urbana ca

sistem socio-spatial,

A aborda problematica confinultatii !;li discontinuitatif" unei forme in

alcatuirea !;li evolutia ei presupune mai intai delimitarea acesteia,
stabilirea unor limite ale obiectului de studiu.
Conceptul de forma urbana, tntrucat desemneaza 0 manifestare la
un anumit moment dat in spatiu !;li timp a organismului urban, este un
concept foarte general, legat de Inteteqerea orasului ca sistem general' al
II
spatiului construit !;li folosit de om, ce include toate tipurile de interactiuni
intre activitatile umane !;li spatiul in care acestea se desfasoara. Forma
urbana, cadru de manifestare al unei multitudini de procese (sociale,
comportamentale, politice, ecologice, institution ale, etc.) este funda-
mental determinate pe de 0 parte de un suport spatial, pe de alta parte de
tnteleqerea ei ca sistem socio-spetiel specific urban. Diferenta de scara !;li
complexitate a celor doua componente determinante aratate mai sus
I--------orc~ul $1
conduc la posibilitatea abordarii unor tipuri de forme particulare prin care zona de
II)
se manifesta organismul urban, la scari diferite, ce corespund deflnitiei influenlo

formei urbane.
In lucrarea "Sistemele spatiului amenajat,,26definirea sistemelor
socio-spatialeface apella notiunea de soetiu amenajat. Conceptul de
speiiu amenajat este tnteles ca "sediu al unei conflquratii socio-teritoriale,
acoperind 0 varietate de fenomene cu caracter locational (Iocalitati, zone
intraurbane polifunctionale, teritorii sau retele de transfer de energie,
bunuri, cornunicatii, utilitati, persoane, informatil). Toate componentele introurbon

acestei tipologii au 0 caracteristica esentiala : dezvoltate la 0 scara mai

mare decat programele arhitecturale propriu-zise, ele se descriu prin
II, I I I,IIl\rlguralii socio-spatiale. Exemple. Sursa: Mihai Botez, Mariana
lnteractiunile dintre terenul propriu-zis si identitatile in functiune in
I I hll, I II III I spatiulu! amenajat - modelare, optimizare, previziune; pag. 24
economie !;li in viata socials si spirituala a zonet."" Autorii arata printr-o
schema nivelele la care se constituie confiquratiile socio-spatiale,
" u~ arat~ a~torii2B, configuratiile socio-spatiale sunt sisteme
I
1/1 II IUHI
U In alcat~lrea IO.r elemente d.e .naturi diferite (ecologice,
25 Vezi deflnitia discontinuitatii in Glosar de termeni " 11111 II III , tshnoloqlce, arhltecturale); exista 0 serie de relat ce se
26 Mihai Sotez, Mariana Celac, Sistemele spatiului amenajat - modelare, optimizare, previziune, ii
Ed. $tiintificii si enciclopedicii, Sucuresti, 1980
27 Idem, pag. 22 -23 I II III/II , ·39

38
39
 Forma §i trans-formare urbana
III/iii I Ir n -rormare urbana

stabilesc tntre aceste elemente; admit un mediu ambiant; prezinta un

, 111,,1,,/Hllillll IIIi II t la ba .
comportament dinamic, manifestat printr-o evolutie dependenta de timp. , I I III I I ,,1111till nrhltectural za c~racterulUl respectivei forme
Sistemul socio-spatial presupune asadar un cadru de manifestare - 1111II I 111/1111 rid' ' ca ~.I programul, nu pot constitui
Igur, sunt rusts forme da d . f
spatiu: amenajat, considerat una dintre componentele sistemului, precum I "" H 11111111111111111 nd relati'/ I . ,r evm orme
~i existents unor relatii complexe cu exteriorul, toate necesitand existenta I III It III' III I IPOll U ria d I ~ ce e.stabilesc cu exteriorul capata
elementului uman ~i consumul de spatiu. 1111 1111I I I I pulln forme~ e~~rvltre a, pr,?gramului, conducand
I 111/,II er. I ec ura e Intr-un cadru existent
Coreland aceaste nivele de manifestare ale sistemelor socio-
spatiale cu conceptul de forma urbana, vom aborda ultimele doua II I 11/1/1 I IIII tf rhltectura sau
paliere", cel al orasului ~i zonei de influenta, ce deflneste forma urbana de I I 111111111 III ln r fi sufi.' t I pr~gramUI, s-ar putea constitui ca
en
ansamblu, ~i nivelul intraurban, ce conduce la definirea unor forme 111111/,1/,I I rr urnana peCn't Imp ementarea acestora In cadrul
I

a ru ca aceasta sa devin ~ .
urbane particulare, componente de forma urbana de ansamblu (qlobala). I 11111 III II 1011111 urbana globala A f f' ~ P~1ncumul de
I /II ii' 1',,11" I tc. dintr-o co~u~d ~~ ,~.,en.~catpnmana, ~pitalul,
Tn lucrarea mai sus arnlntita se arata ca obiectul arhitectural, in
II 11/1I , II' I I unui ora . re I en Ice ca obiect de
sine, ca forma fizica, expresie a programului arhitectural, nu constituie un
/1 III I III I M I mult form! ~~~~u tca ~~ c~muna sa devlna oras?
sistem socio-spatial. Complet de acord, ~i in consecinta, spunem noi, nu
" I"'1 I 1111 IlIllll tn fo'rma urbana ~ec urala, .In _sensu I celor aratats
poate constitui 0 forma urbana. Subliniem tnsa faptul ca nu trebuie facuta
.JI,,/ 111/, I I l n\a ~i manifest o~r atunci cand de la bun inceput,
confuzie lntre programul arhitectural ~i forma arhltecturala. Asa cum
I· I I 1/ /" 1 tui cadru ce a;: es e cadrul ur~an .. Ea nu poate sta
aratarn la inceputul capitolului doi din prezenta lucrare, forma
I "/1 Iii I I 11Int ractiune 'alattri ~~pune 0 multltudlne de elemente
arhitecturala presupune mai mult decat exprimarea directa a programului
"" "I"" 1/11nlvet partic~lar al siste~~~pone~tele d~ forma urbana;
arhitectural. 0 forma arhitecturala nu poate fi cosiderata forma urbana
"" /I 1/r I J la Inceput In cad I bor soclo-spatlale, ce depinde
doar ca rnasa (vezi acceptia lui Golosov pentru forma arhitecturala) ci
1/ "lit c ra trecerea la un ru .ur an. :entru crear~a cadrului
poate deveni suportul unei forme urbane doar atunci cand este
/, II III IInbiului arhitectural ~~~~'V~~ al slste.m:lor soclo-spatiale,
caracterizata de acele actiuni ~i interactiuni ale activitatilor umane din
"I III ii, IIrb nizare" din ultim I ~~a ~I mcercat defapt In
interiorul ~i exteriorul ei, ce 0 oetermina, facand-o sa fie perceputa ca
III III I I) 1/ I aici exista unele e.e d~ce~1I ale secolului trecut In
obiect arhitectural cu valente estetice, functionale ~i de semnificatie. Ea nscun. Sirnpla "sist f " .
III 11111/1 I IIII r ansambluri arhitecturale ema Iz~re, pnn
este caracterizata de asemenea ~i de interactiunile ei cu exteriorul
/Ili II /111II desigur insotite de . cu caracter urban In cadrul
(contextul), prin relatia cu situl, interactiuni specific urbane (caracterizate
/ ililli II 1/" III c~nizarea 'agriculturii °t s:!ne tde alte masu~i .(Infiintarea de
de un anumit nivel calitativ si cantitativ al schimbului de informatii tntre "/1111 II decretate ora en' s ramu a.r~a p~opulatlel, etc.) pentru
elementele interioare ~i exterioare sistemului). Defapt masa arhitecturala, /111/1/1I. I ru urban. Ignorlre'a t~ a. f.~st s~flclen~taye~tru crearea unui
in contextul definitiei lui Golosov, exprima doar programul arhitectural. I HIIIIII/l tli vi ta existent prin im aditiifor ~I a trasa~~nlo~ esen~iale ale
Forma arhitecturala, dincolo de exprimarea programului arhitectural, I • 1/1111 1/ 1 tula a condus de cele ,:unerelta u~or rela~1I"nol, artificiale, In
pentru a putea fi considerata 0 forma urbana, presupune 0 manifestare at mu e on la operatu nereu~ite.
socio-spatiala specific urbana, avand 0 arie de manifestare, de deservire.
Coreland definitia formei urbane enuntata in partea I-a a lucrarii29 cu cea
de sistem socio-spatial, putem stabili palierele de constituire pentru forma
urbana, la diferite scari de abordare In raport cu conceptul de speiiu
amenajat (vezi figura).
Tn determinarea palierelor de constituire pentru forma urbana intra
ca un criteriu determinant spatialitatea acesteia, spatiul fizic concret de
manifestare in raport cu functia, functionarea ~i functlonalitatea obiectului

29 Vezi subcap. 2.6. - 0 noua definire, mai exacta, a formei urbane

41
 Forma !?i trans-formare urbana

In interiorul nivelului intraurban, distingem urrnatoarele categorii

(paliere) de sisteme ale spatiului construit :

Nivel
- componente (elemente) constructive
1 I Obiect de arhitectura ca
sistem -
accese
expresie arhitecturala

I 1IIIIIIIIIIIIl componentelor de forma urbana

2. Programul de arhitectura - obiect de arhitectura
- categoria de utilizatori

I SISTEME SOCIO-SPATIALE
I
Forma arhitecturala - programul arhitectural
3. (ca functiune localizata) - aria de deservire

- functtune
4. Ansamblu arhitectural - popuiatie deservita _ ..
- manifestare (prezenta In terrtorru)

- ansamble arhitecturale
5. I Ansamblu arhitectural -
-
activitati (relatii) integratoare
gestiune si organizare
integrat (ansamblu urban)

- totalitatea ansamblurilor construite

6. Elemente de cadru urban - planificare
construit - cercetare - dezvoltare
- productie

Dintre acestea, ca sisteme socio-spatiale, In s~nsul definitiei

aratate entru acestea, se constituie doar cele corespun~atoare nlvel~lo~
trei pat~u ~i cinci tntrucat sunt definite precis ca localizare ~I pr~~'n!a
drept componenta' esentiala prezenta soci~tatii, care asa cum
lucrarea sernnata de Botez si Celac: sistemul soclo-spat1a_ ump ~
lara a ;n =
incintele ~i cladirile cu activitati, antreneaza sc_him?un,gene~eaz~u~~~~~:'
raspunde unor semnale· venite din afara ~I cunoas e , ,

42
43
 Forma ~i trans-formare urbana
n -Iormars urbana

Hotel Athenee Palace (1912, arh. Teophile Bradeau) la inceput de secol, apoi in anul urarea .este. una dintre principaieie operatiuni ce
1938, dupa modernizarea facuta de arhitectul Duiliu Marcu ~i astazi ca Hotel Hilton,
dupa renovarea ~i modernizarea suferita in anii 1993 -1995. Oaca interventia lui Duiliu formst arhltecturaie, 9i a eiementeior d~ forma
Marcu a vizat unele scnlmbari de detaliu ale fatadei ce au condus la impunerea unui
nou stil arhitectural formei urbane, interventia conternporana lasa absolut intacta
aparenta formei, fiind unul dintre cele mai potrivite exemple de manifestare a
ccntinuitatii de forma arhitecturala.

1 0111111111111111111 forma urbana. E ti d B

x In erea ibliotecii Centrale Universitare Bucure~ti

44
45
 Forma ~i trans-formare urbana
1111111 IllIill (011111IIlIrl) H)

Asupra acestui lucru nu este necesar sa insistarn, el fiind evident.

Operatiunile de extindere sau completare (prin modernizare sau
renovare) pot sa constituie uneori exemple de continuitate a formei
arhitecturale.
Vorbind despre continuitatea formei arhitecturale in timp ~i tipurile
de interventie, putem intalni ~i situatia continuitatf prin discontinuitate
(forrnala). Aceasta situatie particulara a continuitatii formei arhitecturale
apare atunci cand evolutia formei are loc printr-o discontinuitate forrnala 111111111111
lIilllllI continuitate. Sediul Uniunii Arhitectilor
, din Romania ,re~
Bucu t·I.
ce-i rnodifica (sau cornpleteaza) aspectul exterior, fara tnsa a altera ArM ell Dan Marin, Zeno Bogdanescu ~i colab.
programul, extinzandu-i lnsa aria de deservire. Caracterul formei (uneori
~i imaginea sa de ansamblu) se pastreaza, discontinuitatea formala
avand un caracter local, aparent.
Nu la fel se tntampla tnsa in cazul reconversiei tunctionele, care
prin schimbarea functiunii produce 0 discontinuitate in manifestarea de
pana atunci a formei arhitecturale si a relatiilor acesteia cu contextul ~i cu
utilizatorii. Desi anvelopa, conturul formei arhitecturale rarnane acelasi
(masa constructiei) relatiile din interiorul sistemului socio-spatial se
schimba, elementele lui se schirnba prin schimbarea categoriei de
utilizatori, ~i relatiile dintre elemente se schimba, prin schimbarea
functiunii ~i a programului arhitectural. Avem de a face deci cu un sistem
socio-spatial nou, deci cu 0 atta forma urbana.

de ansamblu arhitectural prin discontinuitate fermata aparenta

Plrarnida de la Luvru, Paris, arhitect Y.M.Pei

46
47
 Forma §i trans-formare urbana
, 1111II 91 Ir ns-formare urbana

in sensul celor aratate mai sus, cazul ansamblurilor arhitecturale ~I

III. ", I I I Itfel ~i formele urbane in ansamblul lor _
a ansarnblurilor integrate sunt similare. Operatiumle urbane d
restaurare, renovare, modernizare, extindere, completare, sunt proces 1111 I "'1', I' P \Ial a caret manifestare in teritoriu este dificil
ce pot avea ca rezultat continuitatea de forma urbana.
u I I I I plill nd in primul rand de conceptor apoi de 0 serie
" I 111111 I II" IIlu n\ aza manifestarea existential~.
Discontinuitatea de forma urbana apare atunci cand in schimbul de
"11111 I 1111, inn, ste considerata in abordarsa curenta un
relatii din interiorul formei sau d~ntre forma si exterior caracterul acesteia
este afectat sau se rnodiflca. In cele mai multe cazuri, acest tip de
II' "1111111 ill (I m
nte relai10nale ~i entitati materiale lipsita in
discontinuitate a componentelor de forma urbana este reflectat in
discontinuitatle spatiale". Discontinuitatea poate sa se manifeste nu doar in
plan fizic - material, ci ~i in sensu I afectarii relatiilor dintre elementele
I 'II"
I II f /1 ". I I II I t n\ ver~ta?ila, ce nu are dacat 0 eXistenta derivata
1/ ,lIr ul lucrarii, vorn contrazice aceasta abordare
1111"1 Ii/iid 1111 II p rticulara de intelegere a formei urbane. p
rin

constitutive ale respectivei forme urbane (cazul reconversiei, uneori a I" III H III I nurnara ~e~ a lui Pierre Frankhauser, ce pune in
rnodemizarii ~i renovarii urbane, a demolarii ~i reconstructiei, al constructiei). tc"I'llw,lll" "'" III 1111 rna de alcatUlre, dupa reguli precise obiective ce
III 1111111 IlIti/ IN lid nt la un anumit moment dat al existentei for'mei
Discontinuitatea de forma urbana la nivelul ansamblului arhitectural
" III 1/11'11 /() t cazun se reliefeaza proprietat" ·f· '
se poate manifesta si la nivel strict formal, prin transformarea, ,II I I 111111 I r' ,I spec Ice pentru
dezvoltarea sau aparitia unor forme arhitecturale noi in cadrul acestuia, " orme, .ce pot sa circumscrie ~i formele urbane. in
I 1111 II I "' t r regull de alcatuira formala se au in vedere
ce sunt integrate prin contrast in cadrul ansamblului. Relativ la forma
urbana de ansamblu, problema continutatii si discontinuitatii va fi ",' \1 tI, I"~{" ului forr:nei, legate de uniformitate / neuniformitate
, I ; 1111" II t t , dar ~I 0 anurnlta loqica intern a a relatiilor dintre
abordata pe larg in capitolele urmatoare, de dinarnica urbana.
II , I 1111 lltutlve ale acesteia. 0 astfel de categorie particulara 0
Raportul continuitate / discontinuitate de forma urbana in raport cu 111'11 I" II/lit II fr: eta/e. Pentru definirea acestei categorii de forme se
scara de abordare a acesteia este determinat de tipurile de interventie I" I I h uctura formelor complexe la relatia di t .
asupra sistemelor socio - spatiate, intre care forma arhitecturala ocupa II" II I II (111 tria fractala". ' ,In re geometna
un lac aparte, fiind primul nivel de manifestare al acestor sisteme.
1 III If I litatea in structura urbana
Discontinuitatea elementelor de forma urbana (Ia nivelul formei
arhitecturale ~i al ansamblului arhitectural - urbanistic) poate determina, 111111 III I t ori~.i fra?tali!or in abordarea structurii urbane este 0
dar nu in toate cazurile, discontinuitati ale formei urbane globale. I IlllIt tbliitatil uneia dintrs noile teorii morfologi t
1/'1 III 11111 mi· ' b ce con emporane
Exceptia 0 constituie continuitatea prin discontinuitate, in care I U UI ur an, ce conduce catre 0 modalitate particuiara de
discontinuitati locale manifestate la nivelul formei sau ansamblului I /' II I r rmei ~i fenomenului b -
arhitectural nu afecteaza continuitatea de ansamblu a formei urbane -
,'I
111111 Iii / dlscontinuitate ur an, . In contextul raportului
cazul operatiunilor de r.enovare, modernizare, reabilitare, etc. I, I I 1111 1/0 I lructurii urbane,,31 ;,a'~/~~:rres~~~~~~, studiului intit~lat
I,"" 1111,','1, It /( I de doctorat pe care acesta a su:~~~;~:e~re~~~1an'ad
II " f I II' I nrls I. '
3.3. Particularitaf constitutive ale formei urbane
I I 1111 Inea tezei prezentate sta observatia "
Ii /III 111111 1 .:'pati~lui. construit apare ca fenornan ~:ra~;:r1s~:c ~~
o a doua directie de cercetare a raportului continuitate / I I III ""1 1t1 In tentonu. 0 prima analiza a relatiei d· t . .
discontinuitate relativ la formele urbane II constituie studiul caracterului
constitutiv al acestora, logica lor interna de alcatuire, relatiile consitutive
1
,:: 1;: 1/111'11 !I.~,'\
tr~~aparl.unCn.lupil.uimdPortadn~
nu~ar d~ zone me~~o;o~t~~~~~~~c~
e or Ine Interns In orga . . "
ce pot determina anumite categorii particulare de forme urbane. , I "";Iillltllill ~,urbane ceodepinde de 0 morfologie nereg~;~~~~~;:s~t~:~t :
III! II I If) carea umn nou concept - geometria fractala _ care ermi
La prima vedere, forma urbana constituie 0 manifestare extrem de 111111111 1111 turllor morfologice complexe Studiul . . I I P ite
complexa, cu caracter de particularitate, a fenomenului urban. Forma II III I I It (tul t" d . pnncipa e or caracte-
nou Ip e obiecte geometrice (obiectele fractale) arata ca
arhitecturala - constituind, asa cum am aratat, primul nivel de manifestare
I, I I" 1IIlllkil u er -La fractalite des stuctures urbaines , Ed. Anthropos, Paris 1996

49
 Forma ~i trans-formare urbana

fractalitatea este leqata in mod determinant de existenta unei organiz II

spatiale ierarhice in cadrul unei structuri. Clrcu!ara. Ea este justificata prin
unt incluse ~i limitele poligonale,

"Teoria fractaia a blfurcatiilor genereaza 0 structure arborescenta a auto-slrrularitatii"

(Charles Jencks, The Architecture of the Jumping Universe, Academy Editions, London)

Paris. Vedere aeriana ce ilustreaza organizarea ierarhizata a tramei stradale

Teza lui Frankhauser arata ca materializarea fenomenului urban in

perioade diferite sub forme urbane diferite de-a lungul istoriei asezarilor
umane se datoreaza in principal uneia dintre caracteristicile formei
urbane. Este vorba de 0 caracteristica esentiala pentru lnteleqerea
orasuiui pana in sec XX, asa cum aratarn ~i in subcapitolul 2.5. din
lucrarea de fata, ~i anume limita oresuiui, definitia spatiala a acestuia,
exprimand caracterul sau finit.
Legat de geometria aparenta a acestei limite, Frankhauser face
urrnatoarele observatii:
- forma rectanqulara, ca limita a oraselor, apare din cele mai vechi
timpuri, in foarte multe clvllizatii. Ea este legata de ideea de ordine ce se
manifesta fie din ratiuni mitologice, fie politice. Aceasta forma apare cu
predilectie in cazul oraselor-resedinta sau a oraselor nou create.
I " 11,,"klllll r, op. cit., pag. 26

50
51
 Forma §i trans-formare urbana
1111111 1111111 rOlIllB urbnn
-''--------

Doua exemple ce ilustreaza

stcucturi spatiale echivalente. in
stanga, 0 zona peri urbana - satelit
al lui Mexico City, in dreapta un
fractal construit de catre
Frankhauser, ce urmeaza un
pnnclplu de organizare spattata
slmll~r:. rezultat lnsa in urrna
aplicaru metodelor matematice.

(sursa ilustratiilor'
Dupa stabilirea metodelor ce trebuie aplicate In analiza fractala a National Geographic nr. 5/78
structurilor empirice, autorul aplica aceste concepte structurilor urbane. p:eluata de P. Frankhauser, §i op.
cit. pag. 160 -161)
Astfel, este aratat faptul ca repartitia suprafetei construite a oraselor
urmareste aceleasi legi fractale, atat la nivel regional, cat ~i la nivelul
aqlomerarilor urbane.
Utilizand un aparat matematic complex, prin rezultatul obtinut
"studiul confirma faptul ca organizarea spatiala a aqlornerarilor urbane
urmareste un principiu de ordine interna care este descris de un singur tip
de parametru, dimensiunea trectele. Este yorba deci de 0 masura globala
care joaca astfel rolul de parametru de ordine ~i care caracterizeaza
repartitia ierarhica a suprafetei construite. [ ... j" Aplicand diferite metode
de analiza, tesutul urban este analizat sub diferite aspecte, rezultand mai
I 1 I II 1(,1III ~I forma arhitecturala
multe categorii de aqlornerari urbane. Legat de dinamica urbana,
rezultatele indica faptul ca "daca aspectul fractal al unei aqlorneratii 1/1' till" II utul urban a fa t b' ,.. .
urbane persists In cursul evolutiei sale, variatia dimensiunii fractale ,.11/,., I I I I rmele arhitectu~~leo ;t~t~1 abordaru P~I~.prisma teoriei
caracterizeaza evolutia spatiala In ansamblul zonei urbanizate.f' I C re au cautat In I~ ic IIn a ~omplexltatll a fa.scinat ~i
,III/III 11101,
I, 11111'III Iltru obiectul arhitectu~ala multlml~or fractal: nOI principii
Recurqand la un exemplu experimental pentru a cerceta ,III II I III I ,I formelor arhitecturale. ' care sa conduca la 0 noua
caracteristicile evolutiei urbane ce tind In favoarea unei cresteri fractale a
oraselor, autorul pune In evidenta trei mecanisme importante care prin III I 1I111111ultIii aparente a a I .
organizarea lor spontana conduc catre manifestarea aspectului fractal al 111111ill " I If) I multe ori continu~~~eopel vol~mului ~r~itectural se
tesuturilor urbane: 1111I 1111111 (,llIr Ie. Spre deosebire d a s,Pr,ala cautata In alcatuirea
I III" lit apar rocese e cazu .ormel~r urbane globale, In
• crestere radials, ce tnsoteste caile de circulatie I /1 I III I I/, ,I formei ~rhitectu!~ea~~o-organlzare ~I fenom~ne de auto-
11111/I III "II 1111 rnasura strict la . ,e~tea nu s~ pot mamfesta decat
, ruve u apropneru spatiului construit, al
33 Pierre Frankhauser, op. cit. , Concluzii, pag. 271 - 272

52
53
 Forma ~i trans-formare urbana

asimilarii lui de catre utilizatori, cat ~i la nivelul relatiilcr dintre form 1

arhitecturala ~i cadrul urban inconjurator.
in lucrarea The architecture of the jumping universe", Chari
Jencks prezinta "noile criterii pentru arhitectura" contemporana : Aston Raggatt Mc
Dougall, Storey Hall,
- a construi aproape de natura si dupa limbajul naturii; Melbourne, 1993-96.

- a reprezenta adevarul cosmogenetic fundamental - auto-

organizarea, ernerqenta ~i constituirea unui nivel superior de inteleqere a
arhitecturii;
- profunzime a demersului, multivalenta, complexitate la limit
~tiintei haosului;
-celebrarea diversitatli, a varietatii, maximizarea diferentelor;
-Impingerea arhitecturii catre 0 diversitate ce poate astazi sa fie cu
succes exprimata tehnic prin colaj, eclectism radical ~i superpozitionare:
- arhitectura trebuie sa depaseasca temporalitatea actuala, ce
include imperative de natura ecoloqlca ~i pluralism politic; arhitectura
trebuie sa aiba In vedere un cod dublu, al esteticii si al conceptuallzarii:
- arhitectura trebuie sa se apropie de ~tiinta, mai cu searna de
stiintele contemporane, pentru a contribui la dezvaluirea Codului Cosmic:
"Arhitectura Cosmogenica trebuie sa fie cea care da trsu
fiber imaginatiei,
punend-o tn eciiune, oremetizend actuf creator, ori sa nu mai fie defoe. ,.35
Dincolo de mesajul voit manifest, concluziile prezentate de Jencks
cu privire la noua arhitectura conternporana, ce incearca sa ilustreze ~i sa
transpuna In forme arhitecturale principiile stiintelor diversitatil, nu
reusesc sa convinqa.
Aplicarea sau folosirea suportului teoretic al diferitelor teorii
morfologice contemporane In cadrul procesului de conceptle al formelor
arhitecturale este un act de vointa, ce nu decurge natural din evolutia sau
necesitatile formelor urbane actuale. Spre deosebire de fractalitatea
structurii urbane, proprietate particulara, obiectiva, pusa In evioenta ~i
demon strata de studii urbanistice, fractalitatea formei arhitecturale
reprezinta doar 0 trasatura artificiala a unei categorii de forme create
special In acest scop. Aceasta trasatura a formei arhitecturale poate sa
reprezinte 0 reusita pentru creatia arhitecturala doar In cazul In care ea
reprezinta un raspuns pe care obiectul de arhitectura II ofera mediului
extern, intrand In armonie cu acesta. Altfel, ea nu constituie 0 proprietate
fermata, ci un formalism,
A iOIl R ggatt Mc Do II S
uga, torey Hall, Melbourne, 1993-96.
34 Charles Jencks ,The architecture of the jumping universe, Academy Editions, London, 1997
35 Charles Jencks, op.cit., cap XXVI Criteria for architecture, pag. 169

55
 1'1111\ 1111111 forlll r urban~
Forma ~i trans-formare urbana ~~~---------------

II II, I "v II 1I1ul"formei. Forma statica ~i forma

borda pr~blema continuitatii ~i

r urbane, luand In discutie invetisu!
o face vizibila, perceptibila, 0
c- tn cadrul ariei sale de existenta ca

Bruce Goff - Joe Price Studio, Bartlesville, Oklahoma, 1956.

Plan ~i imagine interioara. Triunghiuri, hexagoane, paralelograme §i alte forme
utilizeaza acetetasl unghiuri in alcatuiri diferite, la scari diferite, materializate de
materiale diferite.
t rllor asupra fenomenului discontinuitatii In fizica
In exemplele prezentate, citate ~i de Jencks tn lucrarea sa ca descoperirea
exemple ilustrative pentru utilizarea formelor fractale Tnarhitectura, forma
arhitecturala este creata arbitrar, Tnmod independent de context, fara nici
o legatura cu el, fara sa fie un produs al acestuia ~i fara macar sa
stabileasca vreun raport cu contextul. Ea se constituie doar Tntr-unsimplu
exercitiu formal, cu rezultate posibil a fi catalogate drept interesante, dar
departe de a putea fi generalizate ca trasaturi pentru 0 noua arhltectura
In concluzie, aceasta abordare a unei categorii particulare de forme
urbane _ formele fractale - pune In evidenta tnca 0 data principiul
continuiU'ltii formei urbane prin discontinuitate. 0 forma urbana (Tn
i
ansamblul ei), desi la anumite scar' de observatie prezinta discontinuitat ,
fiind foarte fragmentata tn aparenta ei exterioara, poate sa releve la scara
globala 0 logica interna de organizare, manifestandu-se ca 0 forma
fractala, avand ~i manifestand defapt continuitate mterna, constitutiva.
Aspectul fractal al structurii urbane este unul particular, tnsa
dovede~te doua lucruri deosebit de importante: forma urbana ~i
fenomenul urban au un caracter evolutiv, Tncare problema continuitaiii ~i
discontinuitaiii de structura poate fi subtil nuantata: In mod independent,
apar fenomene de auto-organizare Tn interiorul formei urbane ~i de auto-
reglare Tn cadrul fenomenului urban, care Tnscriu manifestarea
I I ,It 11111/111 1111; Nol, particula §i lumea~ ed. Polirom, lasi, 2002, pag 9 -10
existentiala a orasului ca manifestare a unui organism (urban). , \I 1'1/1111111111, I lInk, discontinuitatea §I revolutia cuantica, pag. 11
I II I II IIjlll'" lY - Las discontinurtes spatiales, ed. Economica, Paris, 1995

57
 Forma ~i trans-formare urbana
1111111 1111111 1111111111 Uib n
~-------
provin dintr-o perturbare adusa unei evolutii, dar provocata dill
exterior.[ ... J Vom numi aceste discontinuitati exogene. [ ... J Exista in ,Ii III 1111 Tn orasul modern - element de
(II nllnult Ie spatiala oinam.ca la scara
discontinuitati care apar fara a exista 0 perturbare exterioara, in cursul illmblulul arhitectural, element de
unei evolutii continue: Ie vom desemna ca fiind discontinuitati dinaml II ol1i1nultale la scara formei urbane.(Sydney
endogene.;,39 ' I\u Irolla) ,

in abordarea urbanistica, problema discontinuitattlor formale trebuln

discutata pe doua paliere disctincte : cel al formei la nivelul ansarnblulul
arhitectural, ~i cel al formei urbane globale. Oaca in cadrul forrru I
arhitecturale putem intalni atat discontinuitati statice (de conforrnaru
exterioara, cu rol estetic, exprimate prin suprafete discordante In cadrul
ansamblului formei arhitecturale sau al acesteia cu contextul), in cadrul
formelor urbane globale nu putem tnsa discuta decat de discontinultatl
dinamice. Acestea sunt rezultatul interactiunilor Tntre diferite tipuri d
componente de forma urbana, In cadrul fenomenului urban.

hilt II ceasta este 0 concluzie diferita fata de cea

III 111111I1 ill(liulul privind fractalitatea structurii urbane potrivit
I "lllIllfllll(
I ner.egularitatea de forma urbana est~ defa~t
I

~'IIIIIIIIIfIIHfI 1/111 I I (lfilinult~tl ce se manifesta dupa reguli precise d

III ' e

caracterul fractal al structurii urbane, ea Intareste

rarea de fata la finalul subcapitolului 3 2 2

I 1IIIIIIvifi pentru care ne-am exprimat rezerva asupra

I I 1111111Ii II h rles Jencks privind "principiile" unei noi arhitecturi
1"1"11 111I

Sydney Opera House. Discontinuitate spatiala statica

39 R. Brunet - Les phenomenes de discontinuites en geographie, Paris, CNRS, 1967, pag. 35-
36

58
59
 Forma ~i trans-formare urbana
1111'" 91 tr n ·rormare urbana

A~a cum Ie definea ~i Rene Thorn" , formele statice constituie ac I

f rma urbana ce constituie materializarea ca
categorie de forme pentru care .. frontiera" are In general 0 qeornetrle
moment dat
sirnpla ~i este relativ riqida, msensibila la perturbatil. Daca 0 astfel do
forma este supusa interactiunii cu un sistem exterior, ea rarnane mill
deqraba lzomorfa" cu ea insa~i prin stabilitate structurale.
Cu alte cuvinte, coeziunea elementelor sale constitutive esto
suficient de puternica pentru a Impiedica deforrnarea". Avem de a face in
acest caz fie cu un sistem nedeformabil In anumite conditii de intensitat
a perturbatllior exterioare, fie cu 0 transformare izomorfa, adica evoluti I
formei In aceiasi parametri caracteristici, dar avand alta marirne. Notiunea
de forma statica va fi abordata ~i interpretata In capitolele urrnatoare,
contribuind la definirea formei urbane elementare ~i a formei urban
complexe, notiuni fundamentale In abordarea dinamicii forme lor urbane.
Necesitatea abordarii formei urbane luand In considerati
raspunsul pe care aceasta II ofera perturbatiilor exterioare se datoreaza
faptului ca 0 definire qlobala, generalizata, a formei urbane este atat d
vasta ~i qenerala tncat nu poate servi unei cercetari precise In raport CLi
anumite fenomene / activitati, De exemplu, considerand 0 subrnultime a
elementelor de cadru urban ca una dintre manifestarile formei urbane, in
raport cu actiunea de functionare sau gestionare a spatiului, avem de a
face cu 0 forma statica. Considerand tnsa aceeasi cornponenta a formel
urbane in lnteractlune cu alte sisteme de activitati, cum ar fi cel al
reabilitarii, modernlzaru urbane, al reconversiei functionale sau al
remodelarf urbane, este evident ca aceasta sufera transformari,
lncadrandu-se In alta categorie forrnala. Aceasta este categoria forme/or
metabolice, care din contra, pot avea .. frontiera" complicata din punct de I 1I1t11l1l11Ipa.r~n~ al formelor urbane (globale sau arhitecturale)
vedere topoloqic'"; ele sunt In general foarte sensibile la perturbatii sl 11111/rlill" vizibtle, materiale. Acestea se manifesta In planul
fluctuante; supusa unei perturbatii slabe, forma metabolica rezista prin I 11\ I rl'ILI I au In alcat~ire elemente de cadru construit, dinamica
stabilitate structurala, dar topologia suportului sau este afectata, I I II" /1 III de forme fllnd descrisa de modelele formale vi T
rnodificandu-se. Peste un anumit prag de interactiune, forma se dizolva III " I I IIl1rllor, p,ert.urba~iile ce produc dinamica formelor luat~ I~
instantaneu tntr-un continuum de forme elementare de structura interns "" 11111 lit r
ctura dinarnlca exoqena.
mai simple, in forme statice sau forme metabolice mai simple (acest I , /1111118 ~inamica forme lor in interactiuna aceasta este
proces poarta numele, asa cum vorn vedea, de catastrofa qeneraltzata'"). 1111II II doua aspecte distincte: de modul de interactiune al
Sa tncercarn a interpreta intuitiv urmatorul exemplu, pentru a /' III I" III dlul exterior ~i de modul de interactiune libera al acestora
Inteleqe trasaturile unei forme metabolice: , , lit, Inz~~d de natura acestor forme. Primul aspect va face
I ,"/I , npll IUlu.1 5 al tezei, ilustrand dinamica formelor urbane in
1111,1;1/ ,IH rdarll raportulu. contlnuitate / discontinuitate ~i context. In
40 Rene Thorn, op. cit., cap. 6, subcap. 6.1. Les grandes types des formes et leur III Iv te4;e! de al doilea aspect, vorn interpreta consecintele
changements, pag. 99-100 II I" III" III lib re dintre doua forme urbane pornind de la caz I 'I
41 Vezi definitie izomorfism in Glosar de termeni 11,,1,I tI\ltlllllllbere dintre forme. u genera
42 Idem, vezi'definitie

43 in capitolele urmatoare, vorn clarifica aceasta notiune; vezi glosar de termeni

44 Aceasta notiune, care va fi explicata ulterior, apartine Teoriei Catastrofelor a lui Rene Thom 1"1 I I' IlIlHlnlntoracliune libera apropierea sau punerea in contact a doua sisteme

60
61
 Forma ~i trans-formare urbana
""11 111/111 11/11/11111111I11111

In general, daca cele doua forme in interactiune sunt forme st III

aceasta interactiuoe nu are efecte calitative, care sa aduca schimb II III nslbilitatea acesora la
conformarea invellsului acestora, schimbul de inforrnatii nefiind po Iltll
datorita naturii lor relativ rig ide.
Este interesant de abordat aceasta situatie qenerala de interactlun
a formelor, luand in discutie forme urbane sau arhitecturale. Dfll
teoretic, la nivel general, interactiunea a doua forme statice nu are erOiI
asupra acestora §i lasa formele neschimbate, in arhitectura interactiuru I
a doua forme statice poate avea efecte calitative. Aceasta in sensul c III
aratate in cap 2.1. cu privire la caracteristicile formei in arta §i arhitectur
Desi formele i§i pastreaza unitatea §i individualitatea din punct d
vedere al materializarii lor in spatiul real, interactiunea lor intr-adevar, 1111
conduce la modificarea lnvelisului formelor respective, neavand I I
deformarea, dar poate face ca formele sa se contopeasca la nivelul
perceptiei sau lecturii spatiului, sa alcatuiasca un ansarnblu
compozitional, generand 0 perceptie oiferita pentru utilizator de cea I
fiecarei forme in parte, dand nastere unei alte forme arhitecturale m II
complexe (ansamblu arhitectural). Aceasta interactiune poate fi de natur
compozitionala - rnaterializata prin efectul de dorninanta, camp structur II
s.a., sau de natura sirnbolica, etc. Perceptia acestei interactluni estu
legata de psihologia spatiului construit urban."
La scara formei urbane globale, interactiunea a doua forme urbane
ca entitati disticte, localizate in teritoriu, luate in consideratie din ace I
punct de vedere ca forme statice, poate fi ilustrata prin starea d I
vecinatate'". $i in acest caz lnteractiunea celor doua forme nu are C I
efect deformarea, dar se manifesta pe alte planuri (functional, economi I
social, etc.) conducand la efecte calitative ce modiflca cele doua form
urbane la nivelul unora dintre elementele consitutive - elementele d I
viata urbana.
Aceste doua exemple ilustreaza complexitatea formelor
arhitecturale §i urbane, precum §i dificultatea de a delimita §i defini striel
(formal) aceste rnanifestari existentiate ale organismului urban.
In cazul interactiunii libere a doua forme metabolice, din contra,
putem avea ca rezultat schirnbari calitative fundamentale, ce fac ca In
urma interactiunf formele sa sufere deforrnari. Avand in veder

46 vezi Mariana Eftenie, Psihologia spatiului construit urban, ed. Universitara "Ion Mincu" ,
Bucuresti 2004, cap. 3.2. Ipostaze ale spetiulu! realla nivelul teprezentiirilor subiective, pag.
24-25
47 AI. Sandu, Starea de vecinetete ca efect de suprapunere, Teoria Structurilor urbane, curs
universitar, Universitatea de Arhitectura ~i Urbanism "Ion Mincu" Bucuresti /llIllIt III : caraclerut unei zone este dat de te t .
x ura cu cea mal mare pondere (AI.

62
63
 Forma ~i trans-formare urbana
III III HI 1111111111" 111111111

formei urbane complexe, caracter dat de ponderea diferitelor elem nit_

o compun precum ~i de modullor de manifestare. localitatii rura/e
A~a cum am aratat, forma urbana reprezinta 0 manifestare I I I,
anumit moment dat a organismului urban, ce are 0 anurnita co fr'III
forma/a. In interiorul ei, relatiile existente intre elementele a <l I
manifestare 0 constituie trebuie sa fie stabile, suficient de puternl u
definitorii pentru natura ei, spre a 0 putea percepe ~i deosebi d 111
forme urbane, constituind un sistem socio-spatial. Simpla localizare I
decupare In interiorul organismului urban a unei rnanifestari existenllnl
nu este suficienta pentru a defini 0 forma urbana.
De exemplu, 0 retea de transport In comun la nivelul unei localll \I
cornpusa din /ocuri - puncte nodale, ~i distenie - fizice sau de timp p 11
fi definita ca 0 forma urbana In conditiile In care aceasta retea deserv I
Intreg teritoriul tocalitatii ~i are In components ei un numar suficient Ii
elemente (nurnar de puncte nodale - locuri, ritmicitate, feluri variat II
mijloace de transport - autobuze, tramvaie, metrou, s.a.) care 1111
densitate ~i intensitate a relatiilor 0 deosebesc de alte retele de transpot
(preorasenesti, comunale).
In planul existentei fizice spre exemplu, 0 portiune de eras nu poal , I
constitui 0 forma urbana doar prin simpla localizare In interiorul acestul
decat daca se constituie ca un sistem socio - spatial; ea trebuie sa aiba "
r"
IIIIIIIIM Ollrllsti, judo IIfov, 1977 - 1978. Planul'~nainte ~i du a
alcatuirea ei elemente structurante care sa Ii confere coerenta ~i caract I I ~ rnatizars al zonei centrale (sursa : Mircea Stancules~u
2:0 de doctorat, Bucuresti, 1980)
care sa 0 individualizeze In raport cu alte portiuni de oras similare. D I
fiind stransa leqatura tntre forma urbana elementere ~i caracter, aceasl
poate avea drept componente elemente de textura urbana" (constituirnl '" /' 111111111 I mentare se clasifica In ..
un sistem socio-spatial) sau elemente de cadru urban ce au 0 conformal II 111111 1111111 I urbana globala, categorii care di~~t~~~;~/~r;a/e
specifica In raport cu functiunea (forma arhitecturala). Asadar, form
thlili/ I II , xlr rl rul s~nt forme statice (au
0 structura insen~i~i~:
urbana elernentara poate fi, dar nu In mod necesar, forma arhitecturala. 111
/'''" 11;''\'' I'",
IIIJU la Interaqiunii cu mediul extern face ca f
Este important de remarcat faptul ca unele forme urban I: I ;11/1 lit I II a insas], prin stabilitate structorara). MOdifiCo;~:
elementare pot fi tntalnlte nu numai In alcatuirea unei forme urban I 1111 III r urbane elementare duce la alt .
complexe, ci ~i In cadrul manifestarilor existentiale a altor forme d ,1111 11111111/1 nd la disparitia respectivei form:r~~~:ns:~t~~~~:~::
asezare (rurale spre exemplu), implementarea acestora (a formelOI
urbane elementare) constituind 0 prernisa pentru procesul de urbanizar 5o
'1111 I 1111 I bollce nu pot constitui forme urbane eleme
asa cu aratarn ~i la Inceputul acestei a treia parti a lucrarf (anumit I '0 II " II lit " lor instabf ~i al sensibilitafii ridicate la t tJare
calitati existente ale unitatilor de locuire, completate cu dobandirea unOI
noi functii pentru asezarea In cauza sau coroborate cu existenta sau
/I 1111/1: "i 11:1 tru tura ~cestora. ~iind deosebu
de sensibi~o~ a~~dfu~
coezums Suflclent de mare Intre I t
evolutia altar forme de manifestare ce tind catre forme urban /1/"" III lilt fluctuante «i instabil _ . e emen e, aceste
elementare, pot sta la baza procesului de urbanizare). I .. y e, In consecmta ele se modifica
I II "IIIIH 111, nefiind definitorii pentru forma glo'b 1- d'
a a In care fac

49 vezi definitie textura urbana tn Glosar de termeni

I IIIIIIIIIIi I din subcapitolul anterior

64
65
 Forma ~i trans-formare urbana
1'11111 .1 ""11 11111'"1111111111111

Acest tip de forme sunt forme adiacente formelor urbanu

elementare, care Insa pot avea un rol important In completar I
caracterului formei urbane globale prin aportul pe care II aduc II
conturarea identiUitii acesteia.
Ele trebuiesc analizate odata cu trecerea discutiei asupra formel ,
urbane complexe de la general la particular, analizand comparativ dou
forme urbane complexe de acelasi tip (avand acelasi caracter).
Din punct de vedere al perceptiei forma Ie, a rnateriatltatil efective I
al domeniului de manifestare, formele urbane elementare se clasifica III
forme reale, vizibile, fizice (elemente de cadru urban - forme arhitectural
sau ansambluri urbane) ~i forme abstracte (non-materiale, avand c
elemente constitutive elemente de viata urbana, perceptibile Tn planul
existential, al manifestarii caracteristice al formei urbane complex
respective), determinate de activitati, relatii Intre elementele de vial
urbana sl/sa« cadru urban, fiind yorba de locuri-activitati, adica
spatializarea, distributia Tn teritoriul organismului urban a unui / uno:
centre de activitati legate prin functii sau functionare; materializarea
acestor forme abstracte qenereaza forme tip arbore, retea, sistem
radiant, fagure, etc. Exemple: activitatea de transport Tn comun cu
mijloace de transport supraterane (forma urbana Tn sistem retea): reteaus
de metrou (sistem arbore); trnpartirea pe circurnscriptii electorale (sistern
fagure), etc.
Putem ilustra modul de alcatuire a unei forme urbane complexe,
luand Tn discutie, ca exemplu, unitatea de vecinetete ca forma urbana,
Ea este 0 forma urbana cornplexa, alcatuita din mai multe forme urbane
primare, ~i anume :
- forma tipului de locuire (materializata fizic prin elementele
specifice programului de locuit - locuintele - de tip blocuri de locuinte,
case, vile, etc)
- forma relatiitor de locuire (materializata prin tipul locuirii ~
individuala, colectiva, sernicolectiva)
- forma relatiilor culturale (tipul dotarilor culturale, amplasarea ~I
distributia lor Tn teritoriu, materializarea lor ca ~i conformare vclumetrica)
- forma relatiitor comerciale ~i a elementelor de program specifice
- existenta spatiilor verzi ~i a activitatilor de recreere.
Toate aceste categorii de forme urbane elementare au irnportants
lor tn cadrul formei urbane complexe pe care 0 alcatuiesc ~i sun!
determinante pentru caracterul acesteia. Insas: existenta fiecareia dintrs
ele conditioneaza existenta formei urbane complexe, lipsa sau disparitis

66
67
 Forma ~i trans-formare urbana
1111111 I Ii 1111

ANEXE EXPLICATIVE la capitolul 3

cui tractus, derivat la randul sau di
f ce b ". In
ucati, a zdrobi In segmente
i. Tnlucrarea "Sistemele spatiului amenajat" autorii Mihai Botez ~i Marian I
Celac definesc notiunea de sistem general ca "0 colectie de obiecte 111
interdependenta, ce se cer studiate in ansamblul conexiunilor interno
}ii in leqatura cu mediul care iI tnconloara, intr-o perspective global~",
In lucrare se arata ca alaturi de acesta abordare, care uneori est
denurnita ~i structurala, mai exista ~i 0 abordare procesuala, c
deflneste sistemul nu pornind de la elemente, ci de la procese.
Aceasta identifica relatiile invariante in raport cu unele familii d
transformari. Considerand tnsa aceste procese ca prime elemente,
operarea in spatiul abstract al proceselor considerate elementare, n
inscrie defapt in cadrul definitiel generale enuntate. La fel se petre
lucrurile ~i cu alte tipuri de abordari - functionaliste, taleologice, etc. care

Elementele sistemelor genera Ie, ca ~i interdependentele dintr III II", I I forma sau structura . A

acestea, depind de timp, avand caracter dinamic. Elementele pot fI I III rl dl~ rite putand f uura dcaf~I Intregul, chiar 1i'icane
, sor e ormate;
clasificate tn intrari ~i iesiri, sau intrari, iesiri si start, introducandu-s
conceptele de sistem Tnchis, sistem deschis, bucla de retro-actiune, rl xt;:~r ~iesnereg,ulata, fie extrem de Tntrerupta sau
reglare si autoreglare, etc. Pag. 34, 35, 36 (Mihai Botez, Mariana cara a care se face observatia'
Celac, Sistemele spatlului amenajat - modelare, optimizare,
>IIIIii 1/ 11111/ II nt distinctive ale caror scan pot f f rt . " .
previziune, Ed. Stiintiffca ~i enciclopedica, Bucuresti, 1980, Cap. 1.5, I oa e vanabl/e
Sistem - sistem general- sistem social, pag. 31 - 36) llill\, I Ililpi I de multimi f . .
I I III II 1 1111 von Koch i Sit:aft~le pot. fl i~talnite pulberile lui
Ii. Nivelul regional ~i nivelul retelei de localttaf ca sisteme socio-spatiale 1111 I Ii 1111'" Itele s~nt UI Sle,?lnskl (aceste exemp/e,
reunesc mai multe forme urbane. Doar abordarea celorlaltor doua I /11/1/ II, , paruta la e:rezentate. In cartea lui Mande/brot
nivele - eel al orasului ~i cel al teritoriului intraurban concentreaza I lilli/orin Munteanu). itura Nernira, Bucure1i'ti 1998 sub
discutia asupra formei urbane.
Iii. Discontinuitatile spatiale sunt abordate pe larg In capitolul 3.3.
IV.Viollet Ie Duc, asa cum se stie, a adauqat formei arhitecturale initiale 0
serie de elemente noi, completand-o, la fleche fiind cel mai important
dintre acestea
v. Vom prezenta aici pe scurt cateva elemente privind structura formelor
complexe, geometria fractals ~i Teoria fractalilor.
Teoria fractalilor a fost fondata de matematicianul Benoit Mandelbrot.
Primele idei asupra acestei teorii au fost prezentate de catre acesta In
lucrarea " Les objets fractals" aparuta la editura Flammarion, Paris, tn
1975, dar fundamentarea propriu-zisa a teoriei a facut-o In lucrarea
"The fractal geometry of nature", aparuta la editura W.H. Freeman,
New York, 1982. Aceasta teorie studiaza numai 0 anumita familie de
forme, formele fractale. Cuvantul fractal este inventat chiar de

68
69
 Forma ~i trans-formare urbana
I ""ii ---..:::.=~-----
1111/1 ·rolln r

Curba matematicianului Von Koch a fost imaqinata in 1904. Elernentul

initiator al acestei curbe este un segment de dreapta oarecare, care dup
lmpartirea in trei parti egale, sufera inlocuirea segmentului median II
cele doui laturi ale unui triunghi echilateral ce are ca baza chiar ac I
segment. Se obtine in acest fel 0 linie franta alcatuita din patru segmento
ce au fiecare 0 lungime eqala cu 0 treime din lungimea segmentulul
initial. Aceasta linie franti'i constituie generatorul multirnii. Repetar 1
operatiei la nivelul fiecarui segment in parte, la infinit, conduce 11
, 1111IIill nSC11IIS!I
inrr-o tehnica marematica des folosita,
constituirea unei multimi - limita, reprezentata de curba lui Von Koch
dCl1ulllllametoda lui Newton
Alaturand trei astfel de curbe dupa un model asernanator unui triungill
echilateral, se genereaza 0 figura ce are aspectul unui "fulg de zapada", ( hl~IIIII'Ul1!!I"llficaa acesun alt 0 it .
" 1111I1111)!' polinomiale se d g n rn folosit pentru rezolvarea
un poligon cu 0 infinitate de laturi, denumit insula lui Von Koch. II"hhlll'(j _ iluslratie preluataa~;:a~ marematJclanului John
'''IIW/t//I, cd. Teora, Bucuresti 1996) crarea Iui DICk Oliver -

Insula lui Von Koch

Mandelbrot a observat ca aceste rnultimi matematice, alaturl de altele,

pun in evidenta cele trei caracteristici esentiale ale obiectelor fractale,
reusind sa Ie utilizeze in descrierea lumii reale a formelor.
Teoria lui Mandelbrot se distinge de geometriile traditionale nu numai prin
continutul notiunilor sale, ci ~i prin structura sa : ea constituie un limbaJ
sau mai degrabi'i 0 metoda de interpretare a naturii. Mai intai Mandelbrol
tncearca sa defineasca matematic 0 rnultirne fractala, apoi el exploreaza
cat se poate de sisternaticmultirnile ce corespund deflnitiilor alese.
Mandelbrot afirma ca cea mai mare parte a formelor naturale nu poate II
reprezentata adecvat cu ajutorul geometriei euclidiene, poate fi cel mull
aproximata de aceasta sau ideallzata cu ajutorul ei: "norii nu sunt sfere,
rnuntii nu sunt conuri, tarmurlle nu sunt cercuri, scoarta nu este neteda iar
fulgerul nu se propaqa in linie dreapta.] ...] Sau, asa cum spune ~i Alain
Boutot, "fara Indoiala, Galilei avea dreptate sa afirme ca Natura e sensa
in limbaj matematic, dar se tnsela crezand ca acest limbaj ar putea fi eel
al geometriei euclidiene".
Aceasta geometrie care in viziunea lui Mandelbrot descrie mult mai fidel
structura forme lor este cea fractala. Geometria fractala este caracterizata
in primul rand de catre dimensiunea trectele, rnarirne (nurnar) care
cuantlfica gradul de neregularitate ~i de fragmentare al unei structur
geometrice sau al unui obiect din natura, numar care, in cazul obiectelo
geometrice euclidiene se reduce chiar la dimensiunea lor obisnuita,

70
71
 Forma l?i trans-formare urbana
1111111 1111111 tWill/lit 11I1)111

vi. Despre model formal ~i model continuu. Proces trans-formal.

Studiul forme lor ~i a evolutiei acestora presupune gruparea formelor !II
categorii ce alcatuiesc sisteme sl subsisteme particulare, cu elemente o I
au aceleasi caracteristici de manifestare existentiala ~i moduri (III
manifestare, numite sisteme formale.
Punerea In evidenta a evolutiei unui sistem formal ~i definirea acestuln
apartine lui Rene Thom, care a tncercat sa generalizeze acest proces, II
cadrul studiului formelor.
Potrivit acestuia, vom spune ca un sistem de forme In evolutie 11
constituie Intr-un proces trans-formal (proces formalizabil) daca exista UII
sistem formal P care sa satisfaca urrnatoarele conditii :
Orice stare initiala A poate fi caracterizata printr-un sistem do
caracteristici a ale sistemului P (cuprinde suficiente elemente care 0 f
posibil de diferentiat spatial ~i temporal, caracteristicile de stare
constituind un subsistem al caracteristicilor sistemului P). Daca ill
decursul timpului starea A se transforrna In starea B, B deasemene I
po ate fi definita de un ansamblu de parametri b ai sistemului B In asa f I
tncat B se deduce formal din A In interiorul sistemului P.
Cu alte cuvinte exista 0 aplicatie bijectiva (vezi glosar de termeni) a
componentelor lui Pin ansamblul formelor reprezentate de evolutia
sistemului, adica nu apar elemente noi, iar elementele existente
evolueaza In interiorul sistemului.
Asadar, orice model formal (model ce prezinta interes din punct d
vedere morfologic) cornporta a priori doua parti : una cinemetice, al carel
obiectiv e de a descrie formele / starile procesului considerat ~i alto
dinemice, ce are ca scop descrierea evolutiei temporale tntre acest
forme / start. In cadrul modelului formal elem~ntele sistemului consideral
evolueaza pastrand simetria initiala a sistemului ; transformarea / evolutia
acestuia este insa vizibila.
Exemplu
Sa considerarn un ansamblu de forme arhitecturale definit ca sistem, In
care elementele definitorii sunt considerate unitatile de locuit (blocurile),
iar locuirea reprezinta liantul acestor elemente, ce contribuie la
materializarea sistemului avand caracterul de cartier rezidential, 10
teritoriu.
In studiul operatiei de indesire suferite de cartierul Drumul Taberei la
Inceputul ani lor 80 acesta poate fi considerat ~i abordat ca un sistem
formal, pe de 0 parte datorita caracteristicilor acestui proces, pe de alt~
parte datorita partilor cinematice si dinamice ale acestuia (elementele
constitutive evolueaza prin crestere cantitativa, pastrandu-si Ins~

72
73
 Forma ~i trans-formare urbana
1"'111 11t"1I tllillitllllllll""1

Capitolul4

Continuitate, discontinuitate §i timp

In raport cu timpul, studiul raportului continuitate / discontinuital«

presupune abordarea formelor urbane ;;i a evolutiei lor la diferll
momente succesive in cadrul procesului de manifestare existential
organismului urban. Inteleqerea formei urbane ca 0 ipostaza
fenomenului urban releva 0 caracteristica definitorie a acesteia, anum
evotiuie §i transformarea permanenta si succesive in raport cu timpu/
Aceasta evotutle se poate manifesta in doua moduri. Ea poate fi I.
evolutie continua, caracterlzata de 0 variatie lineara a componentelor d
forma urbana, in sensul unei dezvoltari pozitive sau negative a acestelt
sau poate fi 0 evolutie caracterizata de discontinuitate, in care apar la UII
moment dat momente caracterizate de modificari radicale, ce pot av
ca rezultat aparitia unei noi forme. Aceste procese de evolutie a formei II
timp fac obiectul studiului morfogenezei urbane.
In procesul evolutiei temporale a formei urbane, continuitatea /
discontinuitatea de forma urbana trebuie discutata in raport cu dou
concepte cheie, identitatea de forma urbana ;;i caracterul formei urban I
aceste doua aspecte fiind legate in mod direct de manifestarea in timp t
formei urbane. Continuitatea se rnanifesta prin mentinerea concomitent
a caracterului ;;i identitatii formei urbane in timp, discontinuitatea de form
urbana aparand atunci cand fie identitatea, fie caracterul, fie arnandou
sufera transforrnari.
MORFOGENEZA URBANA
Aceste doua procese (continuitate / discontinuitate) corespund
topologiei urbanistice, respectiv morfogenezei urbane.
Factorii deterrninanti pentru evolutia formei urbane, ce se manifest
I 11••111-III. lilill(lftil Iin volulie
o schimbarea
FU
gradului de vulnerabilitate a

atat in interiorul acesteia cat ;;i In exterior, se constituie in factori de risc fIIII11H VtllnorOblHtatu FU in raport cu manifestarea factoriJor de rise
ce in momentul depasirii unui anumit prag de complexitate intema asoci
formei urbane, tn coroborare cu 0 anurnita intensitate de manifestare
acestora, rnarcheaza momentele de trans-formare, schimband direc] III II putem desprinde urmatoarele observatii .
de evolutie a formei urbane. Aceste procese sunt reliefate de schem '1/11\/1 111111I urbane poate . t~ . ' .
urmatoare: I I 11111 I rlz; ta de ra 0 exrs a u.n In!erval de evolutie
1IIIIIjlIt II t a
Intern Pa~ con~ta~t (dlrecta Propof\ionalitate)
1111111I1 I volu za (de re ul~~~~~;;1 ma~ifes!area factorilor de
Ii 1/1111I1n)lltmoment ~and ns P?ZltIV, In sensul cre;;terii)
filII I 1,11,I I ltil nsitatea manife ~r~dul.el de complexitate 0 face
I 11111/1111/1 (II l rl de rise), stanlor (Interne sau externe) cu rol

74
75
 Forma ~i trans-formare urbana
'111111 III III ·(Olllllll( llll1111

- In acest moment, denumit punct catastrofic (R. Thom), forma

sufera transformari ce conduc la pierderea identitatii ~i I .obl ctul (opologiei urbanistice Asupra
modificarea manifestarii existentiale a organismului urban, adica I In subcapitoJuJ ce urmeaza. .
aparitia altei forme urbane (rnorfoqeneza).

- Evolutia formei urbane poate urma din acest punct traiectorii foart
variate, situate deasupra sau dedesubtul unei evolutii lineare,
caracterizata de cresterea cornplexitatii insotita de 0 vulnerabilitat
In crestere (tinde sa devina forma metabolica) sau In scader
(tinde catre 0 forma statica), transformandu-se, schirnbandu-sl
identitatea.

- Schimbarea caracterului formei urbane este determinata d

atingerea unui anumit prag de dezvoltare, marcat prin punct
catastrofice In evolutie (prin analogie cu Teoria catastrofelor - R,
Thom), puncte ce rnarcheaza Inca 0 data schimbarea gradului d
vulnerabilitate In raport cu factorii de risc.
Cele patru etape In evolutia complexitatii interne a formei urbane ilustrat
de schema sunt caracterizate astfel:
I - evolutie tineara, caracterizata de continuitate, rnarcata de mentinere
identitatii ~i caracterului formei urbane
II - evolutie llneare, caracterizata deasemenea de continuitate, marcat
tnsa de schimbarea identitatii dar meniineree caracterului formei urbane
III - evolutie nelineara, rnarcata de aparitia primului moment d
discontinuitate In evolutie (punct catastrofic), caracterizata deasemene
de schimbarea identitatii dar memineree caracterului formei urbane
IV - evolutie (evolutii)nelineare, marcatate) de dlscontinuitati 111
evolutle, caracterizata de schimbarea identitatii ~i schimbare
caracterului formei urbane Tn timp.

Ultimele trei faze corespund procesului de constituire a unei n

forme urbane, denumit tn continuare, asa cum vorn arata, morfogenez
urbana.
Se constata ca pe parcursul anumitor intervale de timp de I
aparitia (constituirea) ei, forma urbana poate avea 0 manifestai
particulara, de continuitate [structurala]. Ea poate suferi transforms
locale aparente, fara tnsa a-~i modifica natura elementelor, numarul 101
tipul rel?tiilor dintre acestea, comportandu-se ca un sistem socio-spatl
Tnchis. In acest caz, studiul transformarilor suferite de forma urbana

76
77
 Forma ~i trans-formare urbana
Forma ~i trans-formare urbana

, xlstenta unor categorii de forme urbane elementare

"0 metoda uti/a de a trece in revist« multimile de puncte
echivalente topologic cu 0 multime de puncte data X este de a ne imagina
"'11111,1111 de
'11 for~~ ur~ana, ca subsisteme ale acesteia, cu anumit~
I I I I II I 1de stabilitate In tirnp'",
ca multimea X este din cauciuc. Daca X poate fi deformata n muumee Y
intinzand-o tntr-un toe, strangand-o in altul §i resucind-o pe undeva (insa III III r rea sa "Stabilitate structurala §i morfogeneza,,23 Rene Th
fara a 0 rupe sau a 0 lipi), atunci X §i Y sunt echivalente topologic. De 1111111111 t 'Ilul c~ analiza co~plexita~ii unei forme se bazeaza Inainte °d~
exemplu 0 mica sfera (un balon) poate fi umflata, apoi comprimata tntr-un I 1" II I rrnmarea formei cele mai simple existente In alcatuirea sa
elipsoid si, in fine, oetotmend-o mai tare, poate fi adusa la forma unei , HI , Illimea "forma d e b aza. ~"AI n mod similar
. . analiza cornplexitatii '
gantere. De asemenea, eceeesi sfera umflata poate fi constrense sa ia 0 '1111I III" m trebuie sa porneasca de la identificarea com onentelor
forma data, de exemplu de paralelipiped sau de tetra edru ". '""111 II! tlnltorf ale acesteia, respectiv ceea ce am numit for~e urb
Oeoarece doua mul~imi echivalente topologic au aceleasi / ",' IItllll , notat .?i faptul ca In cadrul teoriei lui Pierre Frankhaus:~=
I 11111111 tructurf urbane", se opereaza cu 0 anumita categorie de
proprietati topOlogice, un topolog Ie va considera In esenta identice
1111 I It Ill( nt re, conform definitiei propuse), respectiv formele fractale.
(nedistincte din punct de vedere topologic). Acest fapt are un analog In
geometria eucudiana. unde doua figuri egale sunt complet echivalente. i I I i III)nl
unor trensiormsri topotoqice, definite ca procese
Un topolog este prin definitie, un matematician care nu vede diferen~e " 'till I ( I eleme~telor componente ale formei urbane (elemente
I II III 11111
m u de viata urbana) ce sunt transforrnari continue ca
tntre un covrig si 0 ceasca de cafea.
111111II 11110 procese de rniscare, deformare (evolutie pozitiva 'sau
"in geometria proiectiva figurile sunt eehivalente aece exista 0
I II I IV II I c racter de izometrii, In care anurnite proprietati ale
transformare proieetiva care duee una dintre figuri in eealalta,,s5.
57 , II 11111111 Il I( p \la,1se conserve In decursul acestor procese fo~mele
In lucrarea sa56, Rene Thorn arata ca doua spatii topologice X §i /'11111 ill 1111) nd din formele initiale - acestea pastreaza n~marul §i
Y au aceeasi forma daca sunt omeomorfe (adica exista 0 aplicatie f a lui "I II II II (I m ntelor componente, cat §i al relatiilor de coeziune
X pe Y biunivoca §i bicontinua). In acest sens, ceea ce In mod curent II I \I I I '
numim obiect In spatiu este din punct de vedere topologic un sub-
,I 1I111t II I~ rl I transforrnarilor topologice In lumea formelor
ansamblu Inchis al acestuia. I I II I Arcy Thompson, care In 1917 publica lucrarea "On
Se impune aici 0 prima concluzie. [ntrucat topologia are ca obiect III lid 11l1i1l" ("Forma si ere§tere") la Cambridge University Press
de studiu "obiecte" In spatiu ce constituie, asa cum am aratat, din punct , III I II' I pi r formele (de viata) prin intermediul fortelor care I~
de vedere topologic, sub-ansambluri inchise ale spa~iului,· studiul
topologic al formelor urbane (care In general nu sunt sisteme Inchise,
avand permanent schimburi de intormatii cu exteriorul) presupune
determinarea unor forme urbane "stabile" pe 0 perioada determinata de
timp.
Daca In maternatlca topologie Insemna 0 structura definita pe un
spatiu cu ajutorul unor pa~i ale acestui spatiu'", anumite categorii de
forme urbane (formele urbane elementare), ca subsistem al formei
urbane complexe, se pot constitui ca astfel de structuri.
Topologia urbanistica face asadar apel la urrnatoarele categorii de
elemente:

55 Idem, pag. 62-63

56 Rene Thom, op. cit., cap. Etude des formes, pag, 13
57 Aceeasi definitie a spatiului topologic am tntalnlt-o §i la A. Delachet, in lucrarea La topologie,
ed. PUF, Paris, 1978, pag. 22, ca ~i in lucrarea Introducere in Topologie, W.G. Chinn si N.E.
Steenrod, ed. Tehnica, Bucuresti, 1966
56 R. Courant si H. Robbius - Ce este matematica, ed. Stiin\ifica, Bucurer~ti 1969

79
78
 G

Forma §i trans-formare urbana

Forma §i trans-formare urbana

In rnasura In care oresu' este analizat prin prisma conceptului de I IIIIIII cestor procese duc la a aritial
organism [urban), teoria transforrnarllor poate fi interpretata In contextul dill III III t de vedere structural d~c I' d~eneza altor forme urbane, distincte
evolutiei formelor urbane. e e tn care au derivat.
I I" punctul de vedere al . t tiunu
In consecinta, am definit Topologia urbanistica drept disciplina ce I 1111 III re sufera numai transf~~~;~~t'unll, cu ext~~iorul: formele urbane
studiaza proprietatile neschirnbatoare ale formelor urbane elementare d. I' ( rme statice (vezi definitia acesOtpo ~glce, ~lInd din a~est punct de
fata de unele transformari . . . ora rn capitolu] antenor).
'0

III zul In care rnteractiun f ..

In acest context, numim transformare topologica a unei forme I IIII I III structurale proprn fO~~ cu actors .externi depa~e~te pragul
urbane procesul In urma caruia forma urbana initiala I~i pastreaza "" II1I11t. rl majore ce produc mutatii ~I re~pe~tlve, ac?asta determina
structura (tipul ~i natura relatiilor care 0 compun si 0 definesc), I~i Ilf \11 I forma urbana elerns t or~el rnltlale, ~uca~~ la pierderea
pastreaza numarut elementelor constitutive, lnsa sufera un proces de 1/ 1111 (. I (vorn analiza acea :n ara ~au .'a dlspantla acesteia -
trans-formare fie catre un alt mod de manifestare In cadrul organismului " I III ill I urmatoare). sta situatia In exemplele aratate In
urban (prin reducerea/cresterea intensitatii relatirlor ce 0 definesc) fie prin
modificarea "geometriei sale" (capatand de exemplu 0 arie de ocupare II III Formarile topologic suferit
III • III I upr elementelor coem en e de ~orma urbana elementara pot
mai mare/mai mica In teritoriu prin deplasarea relativa a elementelor sale
I I 111111," tructurals ce dau s~~~~tn~e p;,mar~ (::/o.curile") sau asupra
constitutive), In urma acestui transformari rezultand 0 forma distincta,
Ii ,"" , III , drul topologiei urbanisti a e crrnei (od~stantele'). Cu alte
izornorfa cu cea anterioara (acelasi nurnar ~i tip de elemente, aceleasi c
"" 1\, IHIIII r sunt descrise de izom ;, .tran~~ormanl~/evolutia formelor
tipuri de relatii, dar cu intensitati ~i spatialitati/localizari diferite).
"1/,,,
It , •• III It in evolutia for I rflsme., apar~tla momentelor de
'II' • ill I, V FItratat In s~bcaPit~,~,o~r~gt~~.ucand catre morfogeneza,
Comentariu: exemplu de transformare topologica urbana - noua zona centrala a
municipiului Giurgiu. III I 1)11Au Ie forma urbana . .
"tli III "II I rga'rusmulu: b ' ca manrfestare eXlstentiala la un
Procesul de "sistematizare" inceput inainte de 1989 a facut ca adiacent I ur an poate fi a r ta sl '.-
IIit 11111 II Iii 1/1If stariiunorforme'urban I nanzata ~Iode~cnsa ca 0
centrului istoric al orasului Giurgiu, "sistematizat" ~i ella inceputul anilor 60, sa fie creat
'illf. I III/ Ill( urbane adiacente. e e ementare, alatun de care se
un nou centru "civic", prin constructia unor edificii (imobile de locuinte, sediu
administrativ, servicii, prirnarie, zona verde, parcaje). Rarnase neterminate, acestea au
'I Ir orm urbane elementar t f·.
constituit tnsa 0 components majora a noii forme urbane a zonei centrale. "11/" I I lup I ice. Simpla ev I f r e P,?
su en . rn evoluua lor
lata ca dupa zece ani lucrarile se finalizeaza ~i are loc reorganizarea acestei it" 111111111 C tor transfor 0 u.',e meara a formel urbane globale
0

zone (perrnutari lntre elementele costitutive ale zonei centrale ce compun in " 111111111 Ip Irlt I discontinu~:;;;o~o~'f,~ar~a structural~ a acesteia
acceptiunea termenilor definiti anterior, 0 forma urbana) : primaria se mula in noua
locatie, prefectura la fel, etc.
'''', I I I IlllI I r 'rmelor b '.' ac on perturbaton ce produc
" I (11,"1IP I) r rmelor ~;b:~: e~dlacente, manifest~te prin trans-
Insumand aceste elemente structurante pentru aparatul administrativ ~i de II II II • 11I1III I c rezultat at +enoemmenta, r~ sbau apant,a altor forme
reprezentare al zonei centrale (prirnarie, Consiliul Judetean, spatiu de reprezentare- , .' enu UI ur an.
zona verde ~i functiuni adiacente) irnpreuna cu relatille dintre ele putem defini 0 forma
urbana elernentara, pentru care transformarea survenita in reorganizarea zonel
centrale a fost una ce tine de topologia urbanistica. f I III IIJ"11 rl to I .
po oglce ale formei urbane. Topologie spatial a
Reqasim ace/ea§i e/emente dispuse insa spatlat diferit, ocupand un teritoriu mal
extins (forma .initiala suferind deci 0 deformare), pestrsnd insa retetiite de baza intre ete
neschimbate.'
1
1: ;", :;~,';l
rid top~'ogige pot f~ puse In evidenta numai la
orma urbana ce caracterizeaza nivelul
I 111111(/ fo t definite In capitolul 3, (respectiv forma
Discutia asupra transformarilor topologice ale formelor urbane " 111"Jilil IIr n, ansamblul urban integrat), pentru ca doar
prezinta interes In privinta analizei starilor de continuitate, caracteristice II1I t 'I' c elemente constitutive forme b
transforrnarilor topologice. Aparitia discontmuitatilor In evolutia/schimbarea "Iv. ,,,' lor III I urbane globale, de ansamblu (Iau~c~~:
formelor urbane elementare, ca ~i raportul continuitate/discontinuitate in
111111
III1111III III III I rm nl

80
81
 Forma 9i trans-formare urbana
Forma 9i trans-formare urbana

orasului) discutarn de 0 forma urbana cornplexa, care nu poate suferi

transformari topologice, prin definitie (ea este 0 forma fluctuanta,
caracterizata de 0 sensibilitate crescuta, este un sistem deschis, tn
continua evolutie :;;i adaptare, tntr-o relatie de schimb permanent de
informati' cu exteriorul). De aceea, transformarile topologice, In sensuI
aratat al definitiei acesteia, nu pot fi puse Tnevidenta la scara Tntregului
eras, ci doar la scara unor portiuni ale acestuia.
4.2.1. Miscarea
Miscarea, ca transformare topoloqlca a formei urbane, presupune
deplasarea (mobilitatea) unor elemente componente In cadrul aceluiasi
sistem socio-spatial, prin schimbarea locului lor tn structura, pastrand
tnsa nemodificate caracteristicile acestora - rol, functie, nurnar de
elemente, etc. Ea poate fi 0 expresie a evolutiei caracterizate de
continuitate a formei urbane In sensul adaptarf continue pe care aceasta
o are tn raport cu satisfacerea nevoilor (functionarea) organismului urban I ~IIII/III d arta itineranta Cow parad ,. lB' . .
" e a ucursstl - iulie - septembrie 2005
sau cu procesul de adaptare al formei urbane la evolutia globala a
organismului urban.
I r n formarile proiective
Exemple de transforrnari topologice materializate prin miscare, la
scara nivelului intraurban: transformante suferite de spatiile dinamice, 1I111/11I1Itllll/I\I~ll ~a~led~eC~n~urdul
a~arent (co~str~i9 al f?rmelor urbane,
adaptabile, ce permit permutarea activitatilor legate de un anume profil . nee e vista urbana, utllizatori si activitati.
functional caracteristic programului sau ansamblului arhitectural, categoriei II 01 l!llln rll proiective ca transformari topologice ale for~elor
de utilizatori sau calitatilor fizice ale spatiului respectiv (spatiile polivalente 1'111 II mn mOdlflca~ea (prin cresters sau descre tere) a
:;;i multifunctionale; muzeele ce qazduiesc expozitii temporare, centrele (II iii 1111117r a spat~ulUi(prin numar de utilizatori sau intensltate
culturale - Beaubourg, la Paris, este cel mai ilustrativ exemplu; nivelul I III lun ~I I I functlonalitatii spatiutut).
parterului este tntr-o perrnanenta schimbare fermata) ; dinamica fluxurilor
auto (devierea ternporara) :;;i pietonale Tn pietele publice cu ocazia
diverselor actiuni, ca exemple de transformare topoloqica a formei urbane;
localizarea diferita In spatiu, permutarea acestor elemente; expozitiile
itinerante tn spatiul urban, rnanitestarile culturale, procese ce conduc la
dinamica elementelor de viata urbana; fluxurile de circulatie tn oras (auto ~I
pietonale); rniscarea migratorie periodica a categoriilor de utilizatori ~I
concentrarea acestora ln anumite zone ale orasului catre anumite functiunl
(de folosinta zilnlca sau In week-end), irnportanta pentru dimensionarea
spatiului urban, ca functiuni :;;icirculatil.
De retinut ca posibilitatea materializarii rniscarli, ca transformar
tcpoloqica a formelor urbane, este deosebit de irnportanta, ea fiind direc\
leqata de caracteristicile spatiului suport (sau contur) al formei urbane,
dintre care esentiale sunt adaptabilitatea, multifunctionalitatea, polivalenta
A avea In vedere acest tip de transforrnari topologice ale formelor urban
tnseamna a gandi structurarea spatiului urban tn raport cu valentele sal
functionale prezente si viitoare.

82
83
 Forma ~i trans-formare urbana
= 1111111 111011·r rm ra urbana

Transformarile proiective sunt importante pentru determln Iii

capacitatii de deservire sau de satisfacere a nevoilor prezent III
viitoare ale unui spatiu urban, a unei functii sau activitati urbane.
4.2.3. Izometriile
Variabilitatea formei urbane, In cadrul rnanifestarii sale existenttnl
materializarea ei prin intermediul cadrului urban, poate conduce II
transforrnari ce vizeaza evolutia prin crestere sau descrestere, In r I i\1
cu aceleasl elemente constitutive. Spatii fluctuante, adaptabile la div I
dimensiuni, pentru aceleasi categorii de elemente (mari sau micl)
spatiile muzeale de expozitii ce pot gazdui atat sculpture monument II
sau obiecte mici sunt doar cateva exemple ce pot ilustra astfel II
trasnforrnari. Amploarea §i variabilitatea rnanifestartlor In cadrul LllIIII
spatiu urban, ca §i adaptabilitatea sa In raport cu aceeasi destinall
conduc catre transforrnari izometrice.
Acestea au 0 importanta deosebita pentru stabilirea, proiectar I
definirea limitelor de utilizare a spatiului urban (de Intindere I
functionale ).
4.2.4. Deformarile
Deformarea presupune actiunea de modificare a Invelisului unol
forme §i rezultatul ei, In urma actiunii asupra conturului aparent II
acesteia, fara a afecta continuitatea de lnvelis, rezultat manifestat num II
prin influenta unor rniscari interioare sau exterioare a elementel I
componente.
La nivelul formei arhitecturale, ca transformare topoloqica, urmar
a miscarilor interioare al elementelor componente, respectiv categoria d
utilizatori sau aria de manifestare, poate avea loc 0 functionare a form I
arhitecturale tntr-o arie restransa temporar, datorita unor urqente sau
rnasuri de moment, impuse de anumite considerente, strategii sau neval
Deformarea nu afecteaza atat conturul aparent, fizic, al formei, cat m I
ales conturul virtual, qranita ei de manifestare si percepere ca form
urbana In spatiul sau aferent, lucru echivalent din punct de veder
topologic.
Aceasta "deformare" este importanta pentru perceptia utilizatortlot
asupra respectivei forme urbane, perceptia partiala a acesteia rezultat
prin restranqerea ariei de utilizare conducand la 0 alta cunoastere ~I
"recunoastere" a respectivei forme urbane de catre utilizatori.
Sunt numeroase exemple ce pot ilustra afirrnatia de mai sus. in
multe ansambluri arhitecturale (de la cele istorice ce devin obiectiv
turistice, pana la cele mai banale, obisnuite, ce ne rnarcheaza existents

84
85
 Forma ;;i trans-formare urbana

circulatii functiuni localizate, elemente polarizatoare; consumul II

ulul de aparltte a unei noi forme urbane,
spatiu; ~zul de spatiu etc.).
dl cutarea raportului Intre identitatea de
Cele aratate mai sus conduc la concluzia ca deformarea, rfogeneza urbana?". Morfogeneza urbana
transformare topoloqlca a formei urbane, se manifesta cu predllecti
spatiul socio-perceptiv, ce tine de manifestarea formei urba.ne~ I
important de subliniat ca putem vorbi despre deform.are atunc~ cand II
urma acestui proces forma initiala (de origine) poate f perceputa, cu II
cuvinte atunci cane identitatea formei initiale nu este foarte mult alter I
Peste un anumit prag al deforrnarii, transformante prod use sunt atat d
radicale, tncat conduc la perceptia unei forme urbane diferite, d~I\l1
nastere procesului de morfogeneza.

4.3. Morfogneza urbana

Termenul de rnorfoqeneza desemneaza generic "procesul dtl
formare a structurilor morfologice ale orqanismelor'". Pornind de II
aceasta definitie, morfogeneza urbana este det~minata de aparitia un I
noi forme urbane printr-un proces de formalizare .
Aceasta tnsearnna aparitia unei noi structuri morfologice urbane II
un anumit moment dat, sau manifestarea diferita a aceleiasi structutl
morfologice In interiorul aceleiasi forme urbane, P!in s~~imba.ra I
raporturilor dintre aceasta lili aria de deservire sau numarul utilizatonlor,
aceasta face ca forma urbana initiala sa se manifeste si sa fie perceput
diferit.
Printr-o paralela cu studiile lui Rene Thorn'" privind morfogeneza ill
biologie, avand In vedere acceptiunea orasului ca organism urban,
aparitia unei noi forme urbane este car~cterizata f~e printr-o dezvoltare
structurii urbane initiale care pnn evolutie sau schirnbare (trans-forrnare]
rezulta ca fiind diferita de cea a organismului urban initial. Ea mai poate II
caracterizata de aparitia unor noi elemente morfologice urbane In te~itoriU I III 1111111 I rocesului de creare (aparitle) a unei noi forme urbane
(elemente de sit, parcelar, spatlu stradal, spatiu interstitial, volumetne) c 111,11111111< orl ca rezultat al unei decizii)
irnboqatesc forma urbana initiala, transforrnand-o printr-un proces d
III I II III Formelor urbane existente, indiferent de palierul la care
evolutie (In sens pozitiv sau negativ).
III Iiilill lend fie caracterul, fie identitatea de forma urbana
Prin rnorfoqeneza urbana vorn desemna nasterea, aparitia unei nol , lillI/ii /I ,in condltltls urmatoars:
forme urbane, ca rezultat al unei nevoi sau datorita transformarii unel
iii IIlIill unei transforrnart In timp, cand are loc schimbarea
forme urbane existente, intr-o alta forma urbana distincta, cu alt caracter.
/1/ t/, urbana (aceasta poate constitui
It)fnl~ urmarea fie a
1/11 1/1111I( poloqlcs ale formei urbane - se bazeaza pe continuitate
"1\1 , lill o nduc la materializarea diferita a formei urbane, implicit
63 DEX - Dictionarul explicativ al limbii rornane, Ed. Univers Enciclopedic, Bucuresti 1998
64 creare a u ~ei forme noi 11111111/11
nl
65 Rene Thom, Stabilite stucturelJe et morfogenese, InterEditions, Paris 1984 ",,,1,
Formei Urbane

86
87
 Forma ~i trans-formare urbana

la perceptia unei alte forme de catre utilizator; fie a rnanifestartk I II

discontinuitate In evolutie, ce conduc la modificarea elernenluh
constitutive ale sistemului' socio-spatial, ducand la schimbarea idenlll
formei , deci la aparitia unei noi forme urbane).
- pastrarea identitatii de forma urbana Tn timp, lnsotita Ins II
schimbarea caracterului acesteia, ca urmare a aparitiei discontinuit, \111
Tn evolutie (schimbarea caracterului nu poate avea loc Tn i I
transforrnarilor caracterizate de continuitate - cazul topologiei urbani II
- intrucat Tn contextul acestor transformari componentele de form I
urbana, respectiv formele urbane elementare, rarnan aceleasi, decl 1 lilllli VI III b rda relatia dintre morfogeneza urbana si
pastreaza caracterul, acesta fiind exprimat prin intermediul texturlk III 1111 1/ i vldentia factorii de risc specifici ce apar cu
urbane'" de catre textura cu cea mai mare pondere Tn teritoriu; pastr I I Iii 1/111I I m lor socio-spatiale, fie la nivelul deciziei, a
elementelor neschimbate tnseamna rnentinerea acelorasi texturi, d I II I 11111 II I u a proiectarf de urbanism ~i amenajarea
pastrarea caracterului; discontinuitatea Tn evolutie Insearnna schimb III dlill 1111 ulul de evolutie a formei urbane complexe,
raporturilor intre texturile urbane, ce are ca rezultat schimbarea pondrn I "I/Ih 1/1 II /J . Acestea reprezinta factori interni de
intre acestea, deci schimbarea caracterului formei urbane). I' 111111 Illflll urbana. Factorii externi vor fi abordati In
- indeosebi la scara formei urbane de ansamblu, in condi\11I hllill 111111 In I tezei, in ilustrarea raportului contlnultats /
conservarii caracterului ~i identitatii de forma urbana, In urma Uti •••••• ",' •• '1111"'· IIIIIIIt I,
trenstormeri caracterizate de evolutie tineer« a componenetelor de ioru;
urbana, in sensu I cresterii sau descresterii acestora ca nurnar, intensit I
a relatiilor sau variatie a ariei deservire, conducand la 0 forma urban urbana ca proces al aparitiel / evolunel unei
noua ca alcatuire (nurnar diferit de elemente), complexitate ~i rol h
teritoriu. In acest sens, de exemplu, procesul de crestere urbana II
teritoriu reprezinta un proces de morfogeneza. Orasul i~i poate pasu
identitatea si caracterul, tnsa rolul sau in teritoriu se modifica, conducan
la 0 manifestare exlstentiala diferita a organismului urban, deci I
materializarea unei noi forme urbane, mai complexe.
Este important de avut In vedere factorii de rnorfoqenez
indeosebi in contextul posibil al aparitiei discontinuitatilor in evolutl
pentru ca ei sunt aceia care in mod obiectiv sau subiectiv, influenteaza II
mod determinant evolutia organismului urban, facand-o sa se abata de I
o dezvoltare continua, lineara, perfect controlabiia, usor de modelat sat
de prevazut, asa cum Tn mod ideal se doreste a fi evolutia urbanistica
orasului.

68 Vezi glosar de termeni /1 I 111

( 10 ar de termeni, precum ~i notele explicative aferente capitolului 5

88
89
 Forma f,>itrans-formare urbana
Forma f,>iIrans-formare urbana

Olscutand despre aparitia unui nou organism urban, putem distinge

\
urmatoarele situatii ca origini posibile ale morfogenezei urbane:
IIo'''''Y'
Sfruf!:<1rllntJ "'--""-"--

1. crearea (aparitia) unei forme urbane complexe noi; ';')nt,,·t'S ~

\
2. discontinuitate In evolutia unei forme urbane existente,
caracterizata de evolutie In sens pozitiv sau negativ .

Aparitia unei forme urbane prin crearea unui nou oras (organism
urban) la un anumit moment dat ca urmare a vointei omului, se datoreaza
unei decizii, ca rezultat al unei nevoi, ducand la aparltia unei forme
urbane complexe pe plan prestabilit. Morfogeneza urbana poate fi pusa tn
discutie Tn context istoric, inca de la aparitia primelor erase. Intrucat
lucrarea de fata nu are valentele unei lucrart de istoria urbanismului, vorn
da tn capitolul de fata doar cateva exemple situate mai aproape de
contemporaneitate, considerandu-le reprezentative pentru inteleqerea
raportului Tntre morfogeneza ~i riscurile urbane. Ne vorn margini asadar la
a ilustra cateva situatii reprezentative ale ultimelor doua secole, odata cu
aparitia "urbanisticii" ca disciplina speciflca, fiind considerate ilustrative
pentru concluziile pe care dorim sa Ie evidentiem In lucrarea de fata.

Problematica aparitiel noilor erase incepand cu sfarsitul secolului

XIX ~i Tnceputul sec XX este deosebit de complexa. Ea vizeaza doua
situatii distincte, cea a oraselor europene ~i cea a oraselor din afara
Europei ca urmare a colonializarii. Ambele situatii Tnsa, asa cum arata
Leonardo Benevolo In lucrarea sa, "pun In evidenta caracterul ~i limitele
traditiei urbane eurcpene"?". Fara a considera necesara tratarea pe larg a
subiectului, vom Tncerca sa ilustram cateva dintre situatnle in care
morfogeneza urbana a condus la evidentierea unor factori de risc ce nu
au fost luati tn consideratie la momentul initial, ducand la manifestarea
Adelaide, 1836. oras pe plan prestabilit
vulnerabilitatii acestor forme urbane de-a lungul timpului, vulnerabilitate"
manifestata ln sfera socialului, a culturii, a urbanismului.
- colului XVIII ~i Tnceputul secol~lui
A·

in afara Europei, de ~a sfar~ltul s:laturi de transformarea vechllor

XIX Tncepe fondarea notlor or~~e: I in India sunt fondate ora~el~
bastioane colonizate tn ora~e pnn~patatii de vacanta pentru europenl;
Simla (1827), Darjeeling (1835)~ c~ es Inno··orase Du'pa Sydney (1788),
1
a f populata ~I apar 'f
Australia tncepe sa Ie Ad I ide (1836) §i Brisbane (1840).
apar Melbourne (1835), e at . I . dupa planuri complet
•• A ti derea Salgonu UI I .
in 1865 francezll tncep ex In. . ase de-a lungul canalu UI
. Tot dupa planuri noi se constrUiesc trei or
nor.
70 Leonardo Benevolo. Orasele in istoria Europei. Ed. Polirom. lasl, 2003. pag. 186
71 Notiunea de vulnerabilitate esle abordata pe lar9 in Cap 5
91

90
 u

Forma ~i trans-formare urbana

Forma si trans-formare urbana

Su~z - Port-Said (1859), Port Tewfik' ,, ,

China apar noi orasa, In urma "moderni~'o I,~,~aliia (1~6~~: In Japonia ~i greu transmisibile de la un tip de societate la altul, impunerea acestora
de adaptare la modelele europ E arn ~I urbamzarll, In Incercarea conducand Tntotdeauna la crize manifestate prin dezordine urbana,
~p~r noi orass alatun de aseza~~~'a st~ penoada In care ~i In Europa promiscuitate, speculatie funciara si insuficienta la un moment dat a
i,m,telor acestora din urma fii d j d eXlstente care sunt lasate In afara
reglementarilor publice. Pe de alta parte, utilizarea planului prestabilit ~i
In Grecia sunt fondate SP~rt; (1~03~)a~na,te la decadere sau disparitie, neluarea Tn consideratie de la bun Tnceput a directiilor posibile de evolutie
Rusia se fondeaza In 1861 ora I VI ?nnt (1858) ~i Teba (1861),'in tn timp a formei urbane, reducand strategia de dezvoltare la limitele sau
ferate trans-siberiene catrs Ocea~~ Pa~i~~ostok, ca punct final al liniei gabaritele proiectate ale orasului - care la un moment dat au fost/sunUvor
~atre osfaryitul secolului XIX In Euro " fi depasite, orasul iesind din limitele lnitiale proiectate, au condus la
care vlzeaza relnnoirea arhitect ", pa apar Idelle de avantgarda creearea unor dezechilibre tn evolutia formei urbane".
Olbrich~ Mackintosh InCearCa t~;~si~r a artelor, H~rta, Van de Velde, Nu In ultimul rand, utilizarea unor "modele", asa cum aratarn, a
propunand 0 relatie Incarcata de ,~area locala a formei urbane
condus la incornpatibtlitaf Tntre formele urbane existente §i cele
cadrul construit '~i utilizator S emot,e Intre manifestarea acesteia prin
"adaptate", rnarcand discontinuitaf Tn evolutia elementelor de viata §i de
planificarea urbana Apar d' e reu~e~te cu succes interventia 'In
, ,easemenea id' f ' cadru urban:
realizarea de locuinte po ular ,el re ormatoare, ce vizeaza
i~dustrial" sunt dou~ forrte ur~~:~~~entlonate: "o~a~ul-gradina"~i "orasut "principiile ioreeatui european}, repetate cu nostalgie de
hpul de oras al vutorului. $i exemplelemPlexe c~nsld:rate potrivite pentru colonizatori In toate regiunile lumii §i admirate, de altfel, ca nisie simboluri
ot ale superioriietii Europei, sunt adaptate tntr-o oarecare mssure oreselor
cu ap~ritia conceptului de "ora mote ~ontlnua In se,colul XX, odata
Chandlgarh sunt doar doua dl' t ~ rn (Le Corbusler), Brasilia "i europene, dar intra tntr-un conflict iremediabil cu oresele din coionii.
n re exemple, Y
Strada coridor, dertvete din strada publica meaievete si beroce
Care sunt In acest caz factorii de ri " europeene, spre care se deschid tetedele cliidirilor, nu are nimic in
urbana? Care a fost orl'gl'n e nsc legatl direct de morfogeneza
lnt b ea acestora? Pent - comun nici cu striunnete islamice §i orientale care unesc casele orientate
In re an trebuie remarcat fa tul ca ' , , ru a raspunde
0 ,

acestor spre curtile lor interioare, nici cu celle de ceremonie din capitalele
fondate la sfar~itul sec XV P,II 'I apant,a nonor orass In coloniile
, , I ustreaza prin ' , I d'~ '" asiatice, care sunt mai degrab8 0 succesiune de incinte ellnieie.
eurocem ~I populat;;le locale, CIPIU "erent,eru Intre
Aparitia automobilului - care nu poate trece pe strazile isla mice,
Localitatile existente sunt mar i " , destunde celte de ceremonie §i poate fi dirijat tntr-o oarecare mesure
noi pentru a crea un organism b 9 nali~ate ~I nu se contopesc cu cele
doar prin speilile publice haussmaniene - duce la izbucnirea conflictului;
este de sine statatoare ignora u~ an ~nltar, Forma urbana nou creata
in realitate, in ultimii seizeci de ani, strezite asfaltate au distrus aproape in
Traditiile europene intra ',n ace ntO reall~atea Istonca ~i traditiile locale,
intregime peisajele treanionete ale oresutui extre-europeen. ,;v
"sti/uri" ~i "modele" Asez 'I as a ,noua lume culturala red use la ni"te
(s ' ' 0

Y an e eXlstente su t f Y
In cadrul procesului de urbanizare, s-a dovedit ca trasaturile initiate
aiqon), fie stagneaza In dezvolt n re aproape distruse
tran~formate, orasul colonial irn ~re, sau sunt aproape complet ale formei asezarii anterioare (neurbane), trasaturi care at at Tn plan
destinate indigenilor, punand forma rea unor noi cartiere morfologic (structura parcelarului, raportul plin-gol, trama stradala
existents, etc.) cat §i structural (functiuni, activitati, relatii Tntre acestea,
Segregarea sociala ~i cultu 1 0

etc.) pot constitui obstacole dificile pentru evolutia fireasca ulterioara a

organizare economica a 0 I ra a, translatarea unor modele de
formei urbane nou create, ce vor impune peste 0 scurta perioada de timp
"mOd~rnizari" a lurnf noi ce r~~~s~~ :u~opene prin implementarea unei
o noua mutatis, caracterizata de transformari radicale, ~i implicit, aparitia
autorizeazg libera folosire a solul ~ ,In Introducerea dreptului funciar ce
unei alte noi forme urbane, deci 0 noua morfoqeneza. Acest proces se
Ilustreaza riscurile urbane ce ' UItin contextul unor slabe reglementari
E,xemplele dlscutate mai sus sustin
InSO esc acest ' poate perpetua, §i exista riscul ca forma urbana sa nu ajunqa niciodata la
" proces de morfogeneza un echllibru.
Asa Yom arata In capl'tolul 'o,mportanta specificitatii formei urbane'
, urmator dinam' ~' , Urmarea directa a celor aratate tn paragrafele de mai sus este
Influentata de raportul pe care aces ' _ ~Ica, tormelor urbane este
toata complexitatea sa Ele d d tea Ilostabilesc cu contextul - situl In cresterea densitatf elementelor de cadru §i viata urbana cu consecinte tn
, ove esc ca unele principii ~i institutii sunt plan cultural, economic, social sau In cel ecologic si al dezvoltarii durabile

92

93
 =r
Forma ~i trans-formare urbana
Forma ~i trans-formare urbana

(trafic 9i noxe, modificarea structurii I" .

afectarea e/emente/or de med,'u dPoPU at,e, rezldente sau active Aceste premise duc la considerarea faptu/ui ca exista pasibi/itatea
sau ca ru natural, etc). '
Morfogeneza determinata de tr ~ de a extinde principiul fizic al obiectivitat'i la fenomenele morfologice 9i
existente a condus insa i la " ~~s or~area unei forme urbane structurale; ca exlsta posibilitatea de a desprinde legi ale formei prin
pozitive in evoluna formei ~rbane~P~::t~ r~u9Ite, ce au ~rodus mutatii organizarea fenornenologica a manifestarii acesteia. Principiile de baza
doar cazul orage/or o/impice Barcel p.e e sunt n~numarate, amintim ale acestor tearii sunt prezentate in anexev. Aplicarea lor in domeniul
p/anificata prin proiectarea satul . o/~a ~I Sydney, In care dezvo/tarea dinamicii formelor a constituit 0 noua modalitate de tnteleqere a
aces~ora ansamb/uri de locuit i~~ 0 irnpic a permis ~lterior devenirea proceselor de morfogeneza.
contnbUlnd la dezvo/tarea contr~/ataegrate c~ succes In forma urbana, Modelarea dinarnica a formelor urbane a constituit obiectul
cons~ituie Parisul 9i operatta urbani~t~c~est~,a: ~n a/t exemp/u ce/ebru iI

IA '
cercetarii cu precadere pentru domeniul socio-economic, tlustrand
practJc premise/e de evo/utie pentru 0 ,a U1, auss~an, care a creat dinamica formelor urbane abstracte, ce cuprind elemente de viata
f
~ma urbana. urbana. Dinamica formelor urbane vizibile, materiale, nu poate fi studiata
separat de context, adica de cadrul fizic al materiallzarii formelor urbane.
Ea va face obiectul capitolului urmator al lucrarii de fata.

"1~~ _"0. ~ Doua rnodalitati de modelare dinarnica sunt aplicate la momentul

~-- actual in domeniul socio-economic: cea a dinamicii sistemelor dupa J.

Forrester, 9i cea nascuta ca urmare a cercetarilor Scolii de la Bruxelles a
lui lIya Prigogine. Prin comparatie cu metodele clasice, care fondate pe
notiunea de echilibru 9i pe instrumente de optimizare permit descrierea
r , starii unui sistem 9i a evolutiei acesteia prin extrapolarea valorilor
varia bile lor sistemului (implicit, leqata de descrierea starii sistemului
- ooflC$lrlri
urban este descrierea rnanifestarii acestuia in teritoriu la un moment dat,
adica forma urbana), utilizand sisteme de ecuatii simultane, dinamica
sistemelor presupune ca schimbarea variabilelor este suscepttbila de a fi
explicate in general in functie de nivelul atins de celelalte variabile 9i de
4.3.2. Morfogeneza urbana I
anumiti parametrii. Modelele utilizate sunt exprimate prin ecuatii
ref/e~tata prin dinamica forme/o~a ~~bzUtat al evo/utiei urbane in ~imp,
diferentiale care transcriu bucle de retroactiune (ilustrarea conceptului de
sufente de acestea prin prisma dina '" a ne. Abordarea transfarmarilor
f
rrucu orme/or. feed-back) .
Modelul de dinamica urbana a iui J. Forrester este definit pentru 0
Dinamica forme/or este una d' t ef " unitate urbana in totalitatea sa, fara nici 0 subdiviziune spatiala lnterna.
Teoriile morfologice contem 0 In r~ Irectl/le de cercetare pentru Conceptia orasului, exprimata prin alegerea unor variabile ce descriu
teoria structuri/or disipative fe;r~;~ (teo~la ~atastrafe!or, teoria haosu/ui, starea sistemului, se sprijina pe aspecte functionale 9i temporale, dar nu
inte/es modul in care 0 a'numita or~el u: ane). Pnn prisma ei poate fi spatiale"
evo/ueaza, dand nasters procesu/uic~ee~~~ de fo~me (f~~me/e urbane)
Modelele Scolii de la Bruxelles nu se reduc la 0 sirnpla
au la baza conceptul de comple 'f t . ogeneza. Teonlle morfalogice
1 perfectionare a modelelor pre-existente prin combinarea dimensiunilor
comune, enuntate de catrs Rene Thorn: 9 pornesc de la doua premise
spatiale cu cele temporale. Bazandu-se pe teoria structurilor disipative 9i
- ori.ce structura este 0 morfologie nascuta dintr-o dinamica lnterna pe teoria catastrofelor, ele utillzeaza metode de formalizare rnaternatica
asemanatoare pentru a descrie 0 dinarnica ce permite nu numai
, - once morfologie este un siste d . '. , .
aparute intr-un spanu abstract sau real. m e dlscontJnUltatl ca/itative simularea unei cresterl sau unui declin si repartitia spatiala a acestora, ci
9i de a produce rnodificari calitative asupra structurii spatiale ale oraselor.
Tn acelasi timp, ele selectioneaza 9i redefinesc interactiunile spatiale
fundamentale ale cadrului urban.

94

95
 Forma ~i trans-formare urbana
r Forma §i trans-formare urbana

. I b de modele urbane (teoria

Dinamica formelor urbane globale (Ia nivelul organismului urban), teorii utilizate anterior pentr~ e ~ orarea flictelor etc.)" cadrul
echilibrului economic, teona jocUrll?r sa~ a con ,
ce se rnanifesta exciusiv in plan existential, in principal in domeniul socio-
conceptual sistemic are doua avantaje majore. .., .
economic (avand ca elemente constitutive activitati, relatii, nevoi, etc.),
P de 0 parte fundamentul descrierii structUril slsternului este bazat
rezultat al dinamicii fortelor urbane in teritoriu ca manunchiuri de mobiluri
umane, ce contureaza 0 vointa a locului respectiv (Doxiadis), are in pe inter~ependente - interactiuni ce ~,:ista intrea~ea~:~t~~: ~~~~~;~~~::
vedere 0 interpretare teoretica qenerala propusa pentru organismul urban Efectele retroactiunii ~i a depenoente' ~~i~~~~itatea ecuatiilor ce descriu
ca sistem, care este leqata de valorizarea unei situatii tntr-o retea [de in cadrul sistemelor complexe, pnn n - . .' lui Aceste ne-
erase]. evolutia marimilor carac.te.ristidce
ce d~S~~~U :~a;~~aSI~~:U ef~cte adesea
"Orasul este definit ca un nod lntr-o retea ierarhizata de relatii, prin linearitati sunt susceptibile e ~. s.lm _' t roduce in
pozitia sa relatlva tntr-o ierarhie complexa de functiuni productive sociale l?i
teritoriale, exercitandu-se nu atat la scara geografica locala, ci la scara retelei,
~~~~;~~s~r~ d~:~~~~~u.~a~\
schimbari ale structuru slstemuIUl).
f:~~~:~~\:
~i:t~~~~7f~~ta~~r~~75: bifurcat ,
ie

regionale sau nationale. Situatia fiecarui oral? In aceasta retea este determinata
In principal de catre talia sa, apoi de ansamblul actlvitatilor sale "fundamentale" alta arte avantajul abordarit sistemice este I~g.at.de faptul
(activitati destinate functionarii, rnentinerii l?i extinderii retelei), ele Tnsele
nascute In urma unei lungi evolutii istorice lntr-o localizare geografica ca per~~t~~ abor~are ~ult ~ai !ealist~ ~~n~~ss~~d~~~le~~~~~~1 ~~~:m:~~:~
determinata.',72 Tn loc de a presupune de a mcepu . ce este necesara a fi
echilibru, optin:iz~n~ 0 func~e sau ~ ~~~~~na~~olutia sistemului este
De-a lungul multor decenii, activitatea stlintifica de cercetare in
definita a PriOri,. I"n abor daret':._sl~od esential de forma considerata
domeniul stiintelor sociale a incercat sa qasesca elemente invariante cu considerata deschlsa, depen en a In , .
ajutorul carora sa poata fi descris fenomenul urban. Cele mai bune a interactiunilor elementelor componente ale acestUla. "
rezultate sunt ilustrate de abordarea structuralista, careia tnsa i se , - J F ter are urmatoarele
Dinamica sistemelor dupa . orres
reprosa faptul ca nu putea descrie schimbarile de structura. Elementele
invariante inca fac obiectul cercetarilor actuale, aceste elemente fiind caracteristici: ..
tnsa situate la nivelul fuctionaiitatii, in limitele f?i in conditlile evolutiei _ un rol important este atribuit buciei de rotroactiune, in sens pozitiv
structurale. (crestere) sau negativ (regularizare). .
Astazi, scopul cercetarilor este tocmai studiul acestei evolutii, un _ ofera 0 descriere a sistemelor in terme~i ?e ac~~~la~e_f?1de flux
ansamblu de modele teoretice ~i instrumente de investigare ~i analiza (acumularea reprezinta dlterenta dintre informatla tntrat~ ~I.iesita),
urbana fiind elaborate pentru 0 mai buna intelegere si uneori pentru _ structura sistemului determina.dinamica acest~la, tn~epen~en:'i~~
conturarea unei previziuni asupra schirnbariior structurale, regrupate in influentele exterioare, ralatille de int~rdependenta dintre e emen e I
conceptul de dinamica sistemelor. evaluate in medie, intr-un mod determinist. . _
Dinamica sistemelor reprezinta astazi cadrul de referinta adaptat _ modelele utilizate constituie 0 descriere ~acroscoplc~ a
pentru conceptualizarea problematicii oraselor, datorita posfbilitatilor de a . ." t 'a consta cel mal adesea In a
integra 0 mare cantitate de observatii empirice asupra schirnbarilor sistem~~~~ e~~I~~~~i~I~~:~c~ v~~~sb~~lorpentru conditiile initiale date ~i
urbane, cat ~i pentru ca modelele matematice ce deriva din teoria reprez , h' b ti - timp
pentru 0 serie de parametrii nesc un a ,I In I . .
sistemelor deschise permit depasirea simplei interpretari analogice.
Considerat un excelent mijloc de formu/~re schematica ce. pe.rmlte
In
cadrul abordarii structuraliste, un rol important II detine reprezentarea si structurarea informatiilor dettnute asupra urun sistern
sistemica.Fara a ne propune sa prezentarn aici pe larg conceptul de
abordare sistemica'", trebuie subliniat faptul ca prin cornparatie cu alte
. J I' - Villes et autoorganisation", ed.
74 . P . Lena Sanders, Therese Saint- u ren ".
72 Denise Pumain, Lena Sanders, Therese Saint-Julien - "Villes et auto-organisation, ed. Denise urnain, ,. t tion de i'evolution des vitles . _
Economica, Pans 1989, Cap.1, L Intepre. a. f - a cauzelor produce 0 variatie discontlnua
Economica", Paris 1989, Cap.1, pag. 10-11 75 fenomenul ce apare atunci cand 0 variane con inua '
73 vezi conceptul de abordare sisternica a organismului urban la Alexandru Sandu - Teoria a efectelor, vezi Teoria Catastrofelor, anexa V
structurilor urbane

97
96
 Forma ~i trans-formare urbana
Forma ~i trans-formare urbana

redefinesc interactiunile spatiale fundamentale ale cadrului urban. Sunt

urbaon, modelului lui Forrester is-au adus ~i critici, ce vizau in principal
urmatoarele aspecte: luate in consideratie :
• raportul intre activitatile diferen\iate ~i strategia de localizare a
- imaginea extrem de sirnplificata a orasului, continutul redus al acestora
informatiilor in plan economic ~i al relatiilor socia Ie. ' • influenta distantelor
- in cadrul acestui model, orasul este considerat ca un sistem • nevoiade spatiu ;;i inertia toeatizarllor
cv.a~i-inchis: ansarnblul relatiilor de cauzalitate sunt presupuse a fi de • dinamica cu caracter de segregare a populatiei
onqme endoqena, lnsa fiecare oras, asa cum aratarn mai inainte • 0 anurnita imagine urbana

reprezinta un element al unei retele urbane, ~i depinde de relatiile ce s~

stabilesc in cadrul acesteia. Se pune intrebarea daca un astfel 'de model In timp ce in concep\ia lui J. Forrester accentul este pus. pe
este reprezentativ pentru organismul urban, in conditiile iqnorar!i acestor cercetarea unei structuri relativ stabile ce permite 0 descnere
lntluente exterioare. ' macroscopica a comportamentului sistemului sl 0 prezicere a ~volu\iei
acestuia in baza acestei descrieri, modelele citate sunt difente, pnn
~ absents oricarei dimensiuni spatiale atribuite modelului. considerarea sistemelor dinamice ca fiind fundamental instabile. Aceasta
~rganlzarea spatiala a orasului nu este luata in considerare, nici instabilitate este datorata pe de 0 parte aparitiei unor fluctuatli interne
distantele ce separa localizarile elementelor sistemului, nici raportul intre produse de mtoro-scturnbarile de stare a elementelor com~onent~ ale
centru si periferie. sistemului, pe de alta parte perturbariior exterioare, nascute din relatia cu
. Modelu~ ~e dina~ica urbana a lui J. Forrester este definit pentru 0 exteriorul.
unitate urbana In totalltatea sa, tara nici 0 subdiviziune spatiala intema Structura sistemului este considerata ca un atractor pe traiectoria
Conceptia orasului, exprirnata prin alegerea unor variabile' ce descriu evolutiei sistemului, instabilitatea dinarnica putand provoca trecerea de la
star~a sistemulu~, se sprjjina pe aspecte functionale ;;i temporale, dar nu o structura la 0 alta structura (deci de la 0 forma urbana la alta), sistemul
sp~tlale. (antrepnzele sunt clasificate dupa vechimea lor, locuirea dupa
trecand printr-un punct de blturcatte",
calitate tar locurile de rnunca dupa gradul de remunerare).
Ca ~i in cazul lui Forrester, obiectivul modelarli e~te. de a. obti~e un
. .0.. noua ge.neratie de modele urbane au ca obiectiv explorarea model dinamic compus din ecuatii diferentiale. Analogla Inte~lne alcl.cu
dinarnicii structunlor urbane spatiale, pornind de la mecanismele de cinetica proceselor chimice. Acest tip de model are parrnite analiza
interac~iune multi pia intre activltatlle ;;i locuitorii orasului, Acestea au fost dinamicii sistemelor in raport cu urrnatoarele chestiuni :
denurnite modelele ABC (auto-organizare, bifurcatie, crestere). Ele au
• exlsta stari de echilibru dinamic? (exista cu alte cuvinte structuri
fost elaborate in ultimul deceniu, unul in Marea Britanie in cadrul
stabile sau comportamente calitative ale sistemului caracterizate de
Universitatii din Leeds de catre echipa de cercetatori condusa de catre A.
Wilson, celalalt in cadrul Universitatli l.ibere din Bruxelles de catre 0 o anumita permanenta ?)
echipa a departamentului profesorului lIya Prigogine (laureat al premiului • aceste stari de echilibru sunt statlonare, instabile, periodice?
Nobel), condusa de catre Peter Allen. • care este efectul mocificarii parametrilor modelului asupra sistemului
Aportul ac~stor modele nu se reduce la 0 sirnpla perfectionare a ~i asupra starilor de echilibru pos~bile? . ....
In acelasi timp, aceasta conceptie asupra dmarntcn slstemelor pune
n:odele.lor'pre-exlst~nte (cum este cel allui Lowry, 1964) prin combinarea
accentul in afara rnodelarti, pe legatura intre comportamentul
dlmensl.umlor . sp~tlal~ cu cele temporale. Bazandu-se pe teoria
element~lor constitutive (actori urbani - indivizi, antreprize, asociatii, etc),
structunlor disipative ~I pe teoria catastrotetor", ele utilizeaza metode de
interactiunile definite la nivelul acestora ~i descriptorii macroscopici, la
formalizare rnaternatica asernanatoare pentru a descrie 0 dinarnica ce
pern~it: nu numai sim~lar~a unei cresteri sau unui declin ;;i repartitia scara sistemului urban in ansamblu.
spatiala .. a ac~stora, CI ;;1 de a. produce modificari calitative asupra Pe de alta parte, este propusa 0 interpretare a regula.ritatilo~
structurii spatiale ale oraselor. In acelasi timp, ele selectioneaza ;;i observabile in cadrul sistemelor sociale ce intra in atcatuirea orgamsmulUl
urban. In sfarsit, dimensiunea istortcs a acestor sisteme este luata in
consideratle pornind de la notiunea de ireversibilitate.
76 sursa : Stern si Bursaux, citati in lucrarea "Vii lies et auto-organisation, cap. II, pag. 64

99
98
 Forma ~i trans-formare urbana Forma ~i trans-formare urbana

In lucrarea "Penser la ville", volum ce reuneste mai multe lucrari de SCHEMA DE ABORDARE A PROBLEMATIC II RISCULUI
cercetare in domeniul teoriei ~i modele lor urbane, Jean Paelink clasiflca
modelele dinamice urbane astfel :
•
•
punctuale sau zonale
mono sau pluri-urbane
Hazardul si
dezastrul
1-
l Morfogeneza
urbana
I
H HAZARD I Riscuri
•
•
dinamice in sens clasic sau ne-clasice (haas, bifurcatii)
econometrice sau nu
-
i=
Z H DEZASTRU I,..naturale
Forme urbane
complexe
I
r
u::: (a)
• partials sau generale
Folosirea acestor modele permite explorarea unui nurnar limitat de
viitoruri posibile, de confiquratii catre care organismul urban este
~II RISC

'---+
Riscuri
antropice
r---1
I
I --L
Manifestarea vulnerabilitatii

--L -!.
I
susceptibil sa evolueze in functie de ipotezele emise asupra evolutiei ---------- (b) I
I
anumitor parametri. Tn masura ¥n care ele sunt completate cu studiul I 2 E
I .!!l en .2 "w co
factorilor ce produc aparitia discontinuitatilor, devin instrumente deosebit I .§ 'cro ~ co :s
E '(3
de utile in evaluarea tendintelor "naturale" de dezvoltare ale formei r----------- ---------------- o
OJ
-e o
o
0
en
:!:
:J
urbane. I C/) :::> U

I I-- I--

I
I Manifestare in mediul urban
4.4.Riscul urban ~i discontinuitatea in timp a formei urbane I 1
L-.r- 2
'---- 3
I
I
Aparitia discontlnuitatilor in procesul de evolutie a formei urbane I
poate fi determinate de a multitudine de factori interni sau externi, ce I I

determina transforrnari ale elementelor constitutive interne ale acesteia,

I

AN.1t'LIZA~
I
I
Particularitati
I r Riscuri (e)
I
afectandu-i stabilitatea struturala. Tn cadrul abordarii discontinuitatilor
influenteaza evolutia formelor urbane, intervin trei nottuni cheie: hazardul
natural, vulnerabilitatea ~i riscul.
ce DE ruse IN
MEDIUL
URBAN L RISCURI
URBANE
1
Asa cum arata Sarin Cheval", deflnitlile acestora" plaseaza
1
hazardul natural ca factor extern, situat in afara sistemelor socio-spatiale
Determinarea factorilor de rise, identificarea riscurilor in mediul urban
iar vulnerabilitatea ~i riscul in interiorul acestora. Hazardul este un I I
element legat de context, ~i asupra lui vorn reveni in capitolul cinci al ..l.

acestei lucrari, in timp ce vulnerabilitatea si riscul caracterizeaza sistemul Conditii de reducere a factorilor de rise
socia-spatial, influentandu-i evolutia. I I
Riscul ca factor generator de discontinuitate pentru forma urbana
1
Gestiunea riscurilor, managementul riscurilor
se poate manifesta in principal pe trei planuri: rise natural (a), rise
I I
antropic (b) si rise de structura urbana (c), toate trei insumate desernnand
in interiorul sistemului socia-spatial riscurile urbane.
MAsURI, REGLEMENTARI
Problematica riscului in raport cu forma urbana este ilustrata in
II 11
schema ilustrata pe pagina urrnatoare, evidentiind rolul si importanta 1
formei urbane in definirea riscurilor urbane: Particularizare in cazul
riscurilor naturale

lUll 101
 Forma ~i trans-formare urbana
Forma ~i trans-formare urbana

4.4.2. Analiza de risc in mediul urban.

4.4.1. Riscurile urbane
Asa cum aratarn mai sus, problematica riscurilor in mediul urban
_ Da~a ri.scul reprezinta un "element ce da dimensiunea dezastrului,
este corelata cu conceptul de responsabilitate. Notiunlle de rise sanitar,
~a~.urat In pl.er~,~~1u~ane, pierde~i materiale ~i costuri de refacere ale
social, natural, tehnologic, se impun din ce in ce mai mult in cadrul
vletli ~conor~lce , once factor major de dezechilibru ce poate apare in
socletatii moderne. Evaluarea riscului este strans leqata de ingrijorarile
evolut.la .unel. for~e urb~~e reprezinta un factor de risc. Acesta se poate
legate de evolutia cadrului de viata. iA mod obisnuit, chestiunea cadrului
matena.llz~ fie pnn modificarea structurii populatiei, ~i poate avea drept
de viata este general exprimata in "termeni problema" (vizand poluarea,
~ons~clnt~ cre~~erea. ~a.tei criminalitati~ (deci pierderi de vieti ornenesti),
degradarea, etc.); in plan concret, analiza problemelor releva adesea
fl~ pnn .disfunctionalitati ce apar la nivelul structurii urbane functionale
notiunea de rise. De exemplu, cre~terea urbana in teritoriu se pune ca 0
~plerden .de bani reflectate in regresul economic al zonei sau chiar al
pr~blema de cadru de viata atunci cand ea are loc pe situri mai putin
Intregul~1 eras) sau spatiale (modificarea conforrnarii ~i marufestarll fizice
favorabile construirii (pe pante sau pe terenuri vulnerabile la lnundatil,
a fo~mel ~rbane, avand drept consecinta pierderea atractivitatii sau a
etc.) ~i care genereaza 0 stare in teritoriu perceputa ca rise. Aceasta
speciflcului local, a identitatii respectivei forme urbane). '
notiune de rise se reqaseste in permanenta in centrul analizei procesului
.. Chestiu~ea. riscurilo~ in mediul urban este strans leqata de de' antropizare a mediului ~i a deqradarii cadrului natural ~i conduce in
deflnl~ea. ~ediulul ur?an ~I de caracteristicile acestuia, de "fragilitatea" mod logic catre abordarea notiunii de rise pentru a defini degradarea
constitutiva a structurii urbane, a spatiilor ~i a elementelor ce structureaza cadrului de viata.
cadrul urban, sau a elementelor de viata urbana care 71determina.
Acest tip de analiza se refera la problematica riscurilor in mediul
_Naturale, tehnoloqice, administrative, politice, conflictuale, de urban, la originea riscurilor in mediul urban, la identificarea si analiza
munca sau epldem~ologlce, ri~curile sunt permanent legate de factorilor de rise, a arealelor construite, a analizei conditiilor de reducere a
p~eocuparea (~el m~1 frecv~nt In sensu I ingrijorarii) pentru evolutia factorilor de rise,
viitoare a orqanisrnului urban In contextul existentei
, sale .
Luarea in consideratie a notiunii de rise in analiza elementelor de
. :'~a m.ome~tul. actual, pr~ct~ca .curent~ este de a naturaliza ~i a viata sl de cadru urban' parmite 0 abordare particulara, pri~ care
obl~ctlvlza .riscurile, In a~~ fe~ meat r!seul sa poata fi considerat un fapt problematica sociala ~i politica se cristalizeaza in jurul problem.el-cadru
social, ~mlnamen!~ relativ ~I ~volutlv. Pericolul perce put ca un rise de viata urbana in termenii unei mize a securitatii eolective. In acest
extrem .In unele tan. al~ ~u.mll ~I la un anumit moment dat poate avea 0 sens, outern considera securitatea colectiva ca pe un bun comun, iar
p~rceptle cu totul ~Ifenta Int~-o a Ita. tara ~i tntr-o alta perioada de timp. riscul ca pe un factor ce atenteaza la axistenta acestuia.
Rls~~1 se naste pnn perceptia umn anumit pericol, lntr-un context bine
Definirea riseului prin prisma notiunn de securitate colectiva - bun
d~flnlt; estimarea sa depinde asadar de gradul de dezvoltare economics
comun in corelare cu mediul urban, reprezinta 0 alta cale de cercetare
~I. tehnologi~a si de nivelul de educatie al societatilor care 71definesc.
care conduce la intelegerea notiunil de dezvoltare durabila ~i a cadrului
Riscul re~~va 0 ?~oble~a~ic~ .s~ecifica: el nu poate fi studiat independent
de fact~rII care II identifica ~I II construiesc", sau independent de politicile de viata in mediul urban.
preven~lve:. ceopot f dezvoltate pentru a-I neutraliza sau a-I minimiza. in Asadar notiunea de rise urban face trimitere directa la cea de areal
consecinta, nseul este un bun element revelator pentru modalitatea in construit si la cea de vulnerabilitate. Analiza de rise cuprinde 0 qarna
car~ c?~lu~r~aza sfera. a~,~inist~ativului, politicului, a tehnologiei ~i cea a larga de activitati care analizeaza factorii de risc tntr-o conceptie de
societatii clvll.~. Expresla nscun urbane" Inqlobeaza ansamblul riscurilor securitate, in vederea mlnimlzarti riscului asumat si a costurilor necesare
care pot rnobiliza ~I face obiectul dezbaterilor tntr-o societate urbana.,,8o reducerii acestuia. Insasi problema vulnerabilitatii, inteleasa in sensu I ei
cel mai larg, poate fi utila in definirea cadrului de dezvoltare a formei
urbane, in rnasura in care vulnerabilitatea este considerata un indicator al
81
sUbdezvoltarii .

:~ Christophe Frenchin, ~erome Sejourne, lucrare DESS - Sciences du danger, Niort, 2002 B1 Boualem EI Kechebour, Nadir Laradi, Risque en milieu urbaun et fragilisation des sites
Observatoire Urbain d Insanbul - Risques urbains, conscience citadine et citoyennete- urbaines, I-ere partie, Analyse du risque en milieu urbain, WWW.notreville.neUrisques- urbains
www.qeocitles.corn

103
102
 Forma ~i trans-formare urbana
Forma ~i trans-formare urbana

ANEXE EXPLICATIVE la capitolul4

- la scara mare (reqionala): explicitarea unui anumit nurnar de factori
de risc "structurali" ca :;;i a proceselor ce contribuie la materializarea
riscurilo.~ in mediul urban, conducand la cresterea vulnerabilitatii
i. Demonstraiia este valabila numai In cazul unei forme urbane
~truct~~11 urbane (saracia, exodul :;;i rniqratia necontrolata,
elementare, definitorie pentru categoria din care face parte. In
instabilitatea econornica :;;i politica, etc.)
momentul in care la aceasta forma urbana primara se adauqa
- la s~~ra medie (ce vizeaza intreg organismul urban): rnasuri de elemente care 0 completeaza, procesul descris mai sus poate
plan~flcare cu caracter preventiv, punerea la punct a unui sistem de conduce la disparitia unora dintre aceste elemente "suplimentare"
qestionare a situatiilor de criza la scara aqlornerarii urbane cu precum :;;i la aparitia unora noi, :;;i atunci conditia de transformare
concretizare in rnasuri pe termen mediu sau lung , topoloqica nu mai este indeplinita (de exemplu sediul vechii prlrnarii
cuprindea :;;i 0 curte ca loc de desfa:;;urare pentru anumite rnanifestari,
- la rnicro-scara (nivel intra-urban): cercetarea raportului rise cea noua nu, acest element disparand, dar nefiind definitoriu pentru
potential/areal locuit :;;i nuantarea vulnerabilitatii formei urbane in ansamblul formei urbane a zonei centrale). De aceea in cazul formelor
rap?rt "cu gradul de dezvoltare al societatii (abordare tehnica a urbane elementare, elementele constitutive supuse transformarilor
nottunii de vulnerabilitate in raport cu diversi factori - circulatia topologice sunt reduse la esenta lor, iar natura acestora nu poate fi
~ehic~lelor :;;i transportul; poluarea; terorismul; suprapopularea; decat din categoria elementelor de viata urbana (activitate, functiune,
nscun sociale - subcultura, infractlonalitatea, etc.). nevoie, cerinta tunctionala, etc) fiind forme abstracte, nematerializate
In acest context, definirea vulnerabilitatii urbane tine seama de in concret, decat prin ocuparea cadrului construit. In abstract, fara a
doua a~pecte: gradul de "fragilitate" al for~ei urbane: ce coreleaza lua in searna ocuparea unui anumit cadru costruit (in acest caz el este
cornplexitatea constitutive interna a acesteia cu relatiile ce se stabilesc in forma adiacenta), in urma acestui proces de transformare ce are loc
structura urbana, :;;i gestiunea urbana, ce releva rel~tia intre functionarea prin conservarea componentelor, relatiilor calitatilor :;;i caracterului,
urbana :;;iatitudinea faia de riscurile urbane. ' , forma se pastreaza.
Lucrara de faia nu :;;i-a propus epuizarea, nici detalierea Aceasta concluzie intareste afirmatia facuta anterior in capitolul 3,
problematicii riscurilor urbane. Acest subiect constituie baza multor studii potrivit carela programul de arhltectura nu poate constitui 0 forma
de cercetare, unele dintre acestea fiind indicate in bibliografie. urbana (nici macar elementara). Daca am considera 0 forma urbana
elementara compusa doar din elemente fizice (obiect de arhitectura),
~ C~ un elemen~ de noutate, este tnsa important de observat faptul alcatuita doar din elemente de cadru construit (cladiri), pe langa
ca teoriile rnorfoloqice contemporane (indeosebi teoria catastrofelor caracterul ei particular, de unicitate chiar, 0 transformare topoloqica ar
teoria haosului :;;i teoria structurilor disipative) deschid noi directii d~ presupune deformarea acesteia fie prin deplasare relativa (Iucru care
~ercet~re asupra relatiei dintre evolutia formei urbane :;;i problematica in general nu are loc, cu exceptia constructiilor temporare sau
riscului, provizorii, iar daca acest fenomen se produce, el este in general
Asocierea dintre punctele catastrofice definite de Rene Thom in neglUabil, cu caracter local, fara a fi determinant pentru forma in
cadrul. teoriei catastrofelor si momentele de discontinuitate in evolutia ansamblu ei, ce nu poate fi caracterizata initial prin posibilitatea de
forrnei u~bane~da~orat~ producerii unor dezastre naturale sau antropice ce aparitie a acestor deplasari relative), fie prin deformarea elementelor
carac~enzeaza ns~unle urbane ofera posibilitatea inteleqeril evolutiel construite (extindere).
f~rmel . urbane din punctul de vedere al raportului continuitate/ Extinderea unor elemente de cadru construit existente in alcatuirea
discontinuitate. Deasemenea, coroborarea dintre problematica riscurilor formei urbane elementare, pastrand caracterul ei neschimbat, nu
urb~ne :;;i studiile cotemporane asupra organismului urban, ilustrate de poate constiui 0 transformare topoloqica, pentru ca apar elemente noi,
teon~ structurilor disipative ca :;;i de teoria haosului, ce au fost aplicate in deci nu se mai tndepltneste conditia de aplicattie bijectiva.
studiul fenomenelor de auto-organizare :;;i puse in evidenta la nivelul
organis~ului _urban de catre Scoala de la Bruxelles, poate contribui
substantial la inteleqerea :;;i interpretarea cat mai fidela a evolutiei reale a
formelor urbane complexe. '

107
106
 r
Forma ~i trans-formare urbana
Forma ~i trans-formare urbana

ii. Rene Thom definea forma ca un sistem de discontinuitati calitative
aparute intr-un spatiu abstract sau real
iii. Un exemplu pozitiv este tnsa Barcelona a caret extindere dupa
proiectul lui Cerda a avut In vedere proiectarea unui sistem adaptabil,
care pastreaza neschlmbate caracteristicile formei urbane initiate,
lasand-o sa evolueze. In acest sens un exemplu II constituie "ilourile"
patrate, proiectarea noilor bulevarde la dimensiuni care !;li astazi
permit 0 buna functionare, ca !;li dispunerea centrelor !;li a nodurilor de
articulare In retea.
Teoria lui Rene Thom arata ca 0 catastrofa apare atunci cane 0 variatie
~ontinua a cauzelor produce 0 variatie discontinua a efectelor. ~Itfel spus,
ea contrazice principiul: causa aequat effecfum - «cauza egaleaza efectul »-
sau mai mult, principiul effectus non est potior sua causa - «efectul nu este
superior cauzei ».
(Thomas d'Aquino, citat de Alain Boutot, in Question disputees sur la verite,
Question XI: Le Maitre, Paris, Vrin, 1983, p.22).
in spatiul substrat al morfologiei, Thom deosebeste do~a ~ipuri de
puncte: puncte regulate, ce corespund zonelor d: continuitate ale

iv. Alt tip de rise II pot constitui interventiile planificate arbitrar ("Victoria
proceselor morfogenetice, !;li. puncte =
_catastrofC!., unde aparenta
fenomenologica a substratului se schimba brusc. I~ aceste. puncte,
Socialismului" In Bucurestii anilor de glorie soclallsta, Giurgiu zona proprietatile calitative ale suportului prezinta 0 dlsco~tlnultate. In
centrala 1960, toate operatiunile de creare a noilor centre civice in aceasta idee, pentru Thom 0 forma se distinge, s~ :epa~a ~e_un fon?,
Romania), operatii ce au produs discontinuitate In evolutia formelor de un spatiu suport a carui aparenta fenornenoloqica vanaza In functie
urbane existente - distrugere si disparitie - fragmentare, crearea prin de punctul considerat. Daca fondu.l.e~te_ perfect ornoqen, uniform, ~a~
suprapunere a unei noi forme urbane, ruptura cu vechiul sistem de daca proprietatile sale se rnooifica In mOd. contlnu~, "". e~lsta
elemente, divizarea vechii forme urbane In fragmente incoerente, morfologie. Pentru epernie unei forme este nevote de 0 dlscontinuiieie
hiatus urban. In proprietatile calitative ale suportului.
v. Principalele teorii morfologice contemporane. "Pentru mine, spune Thom, catastrofa este asociata or!carei
Teoria catastrofelor. Teoria catastrofelor este cea mai qenerala dintre dlscontinuitati fenomenologice" ( R. Thom, Predire n'est pas exptiquer,
teoriile morfologice. Spre deosebire de celelalte, ea este pur Paris, Eshel: 1991, pag. 28-29).
rnaternatica !;li nu face apel la principii fizice, datorita analizei strict
topologice a notiuni: de forma pe care 0 utilizeaza. Autorul acestei
f(x)
teorii, Rene Thom, a expus prima data formalismul teoriei catastrofelor
In lucrarea Stabilitate siructurele §i morfogeneza, sensa tntre anii ------------~
1967-1968 !;li aparuta In 1972. Cunoscand 0 rapida recunoastere In
cadrul cornunitatll stiintiflce, ea a fost considerate 0 adevarata
revolutie In rnaternatica, cornparata cu irnportanta inventarii calculului x
diferential !;li integral In secolul al XVII-lea.
Ideea centrala a teoriei este discontinuitatea, ea oferind 0 metoda Opozitia continuu / discontinuu ca si cuplul punct regulat / punct ?e
qenerala de studiu a schlrnbarilor discontinue, a salturilor calitative. catastrofa, creeaza un cadru conceptual universal ce perrnite
Bucurandu-se de un succes foarte mare !;li imediat, a fost aplicata de analizarea morfologiilor in general, abstracte sau concrete.
catre matematicieni In cele mai variate domenii, construind modele
catastrofice pentru cele mai diverse fenomene, precum crizele
bursiere, comportamentul cainelui, revoltele din Inchisori sau Teoria haosului. Teoria haosului se constituie tntr-o alta modalitate de
propagarea influxului nervos. 0 parte dintre aceste aplicatii ale teoriei a analiza !;li interpreta formele, mai ales pe cele neregulate, .sau
catastrofelor sunt amintite !;li de catre Alain Boutot In lucrarea "haotice", Ca !;li teoria catastrofelor, face apel la aparatul rnaternatic al
Inventarea formelor (aparuta la editura Nemira, Bucuresti 1997, sub stiintel sistemelor dinamice.
traducerea lui Florin Munteanu), facand trimitere la culegerea de Tearia a aparut !;li s-a dezvoltat \n State Ie Unite !;li Europa la sfar!;l.itul
articole a matematicianului Cristopher Zeeman de la Universitatea
anilor 60 !;li a fast fundamentata de James York In anul 1975. O~!;ll la
Warwich din Marea Britanie, culegere intitulata Catastrophe Theory -
tnceput parea a fi 0 tearie fara aplicatii practice, adata cu
Selected Papers 1972-1979 (Reading, Addison-Wesley, 1980).

109
108
 r
Forma §i trans-formare urbana
experimentarea ei in 1971 de catre David Ruelle in colaborare cu
Floris Takens (David Ruelle, F. Takens, On the nature of turbulence
comunications in mathematical physics, 20,1971 ), in modelul instalarti
turbulentei in terrnodinarnica, ea lncepe sa cunoasca succese
experimentale i?i sa ia 0 amploare din ce in ce mai mare. Ea va
cunoaste multiple aplicatii ulterioare in fizica, biologie, geografie, i?i
economie.
in acelasi timp este introdusa notiunea de atractor straniu care nu
este decat un fractal, caracterizat prin dimensiuni fractionate sau
neintregi, a carer origine tnsa nu a putut fi tnsa definit~ (asa cum
consernneaza Alain Boutot in Inventarea formelor, David Ruelle da 0
definitie rnaternatica acestor rnultirni in "Strange atractors", The
mathematicallntelligencer, 2,1980, pag. 126-137).
Ipoteza rnaternatica a lui Ruelle i?i Takens sustine de 0 rnaniera
qenerala ca "rnultimile complexe sunt atractori ai regimurilor
turbulente" (Alain Boutot, op. cit., pag. 51). Avantajul teoriei haosului
este acela ca ofera posibilitatea descifrarii i?i lnteleqerii unor fenomene
aparent dezordonate, haotice.
Teoria structurilor disipative. Aceasta teorie nu are ca obiect de studiu
formele in general, ci "procesele cooperante". Acestea sernniflca
fenomenele de auto-organizare ce pot apare in anumite conditii in
cadrul populatiilor compuse din indivizi identici a priori (cum ar fi
moleculele in chimie, celulele in biologie, aqentii economici in
economie,etc.). Ele corespund aparitiei, aparent spontane, a unei
ordini, adica a unei morfologii spatia Ie in interiorul unui sistem alcatuit
dintr-un nurnar mare de entitati i?i supus unor constranqeri externe
speciale.
Spre deosebire de structurile de echilibru care, odata create, nu au
nevoie de aport energetic pentru a se rnentine, structurile disipative
sunt formate i?i stabilizate de catre fluxul de materie i?i energie pe care
acestea Ie schimba cu mediul Inconjurator, Ele sunt caracteristice
sistemelor care functioneaza departe de echilibru, atunci cand relatiile
tntre componente sunt nelineare.
Teoria structurilor disipative este opera unui fizician chimist, Ilya
Prigogine, laureat al premiului Nobel pentru chimie in 1977 (Iucrarea,
aparuta in 1979, scrisa in colaborare cu Isabelle Stengers, speclalista
in chimie i?i filosofia stiintei, nurnita "La nouvelle aliance", publicata sl
la noi sub titlul "Noua atlanta. Metamorfoza stilntei", ed. Politlca, 1984,
i-a asigurat 0 mare notorietate).
110
Forma §i trans-formare urbana
Asa cum arata loan lanos in lucrarea Sisteme teritoriale (loan lanes,
Sisteme teritoriale, Editura Tehnica, Bucuresti, 2000, pag. 44) "teoria
structurilor disipative reprezinta un concept multidisciplinar, care
permite aplicarea sa i?i in sistemele teritoriale heteroqene Se au. i~
vedere trei elemente: sistemul de valori care determma
comportamentul tipic al societatilor .inteliqente, incluzand durabi~i~ate~;
principiul cornutatlbllitatii relatiilor om-mediu; conceptul de utilitate".
Ai?a cum se arata in lucrarea mai sus arninttta, "din punct de vedere a!
analizelor stiintifice teoria structurilor disipative are multiple valente JI
semnificatii; ea se constituie pe de 0 parte ca 0 noua etapa rn
cunoasterea sistemelor complexe mediu - economie - sO.ci.etate, iar'p~
de alta parte deschide posibilitatea utilizari: rnetodoloqiet de anahz~
din tizica i?i chimie in domeniul analizelor teritoriale, pun.and ~Ol
probleme ce privesc echilibrul dinamic, autoorganizarea, bifurcatia,
s.a". in continuare, autorul arata :
"Un exemplu evident in acest caz este cel al orasului , care, far~
tndoiala, poate fi considerat un organism teritorial cu structun
disipative. Orice selecttonare a fluxurilor de intrare, de exemplu,. va
determina 0 perturbare totala a echilibrului anterior existent nurnai pe
baza acestor fluxuri. in plus, orasul nu se bazeaza numai pe fluxurile
de rnasa i?i de energie, ci i?i pe cele de lntormatie, ceea ce Ii atribuie
caracteristici deosebite ca structura disipativa. In interiorul orasului au
loc 0 multime de procese cooperante, acele procese care determina
optirnizarea relatiilor dintre zonele functionale, di~tr~ struct~rile
orasului in ansamblul sau." (loan lanes, Sisteme teritortale, Editura
Tehnica, Bucuresti, 2000, pag. 44)
Teoria formei urbane. Aceasta teorie raprezinta 0 rncercare de a
descrie la modul general asezariie umane i?i organizarea spatiului,
indeosebi a celui geografic. Ea apartine lui G. Ritchot si colaboratorilor
sal, fiind dezvoltata dupa anul 1977, si, asa cum arata loan lanos, "se
bazeaza pe doua premise principale:
_ organizarea spatial a a asezarii umane este nascuta din deplasarea
in spatiul geografic a unei structuri morfologice abstracte. In acest
sens trebuie analizat modul ln care dlscontlnuitatile calitative (care nu
sunt observabile oecat prin efecte) orqanizeaza spatiul geografic tntr-
un ansamblu de domenii culturale urbane i?i rurale. Aceste forme
concrete care nu sunt reductibile la suma agregativa a partilor, sunt
organizate de 0 structura imanenta namateriala, 0 f~rma abstracta
rszultand din principiul structural cunoscut: raportunle formale de
dependenta leaqa organic si sistematic partite de .intreg. Rez~lta din
aceasta prima prernlsa un dublu statut al structunlor morfoloqice: ca
111

Forma si trans-torrnare urbana
form~ ab~tracte de organizare, pe de 0 parte, i?ica realitate concreta,
expnmata pnn forme arhitecturale, pe de alta parte.
- sernnificatia este 0 dimensiune fundarnentala, care intervine in
~orfogeneza asezarli umane. Aceasta semnificatie nu rezida numai
din pr.oduc\ie, ci mai ales din diferentierile calitative. De altfel, teoria
forrnei .ur~ane co~sidera ca. procesul de diferentiere a spatiului
qeoqrafic In domenii rnorfoloqic structurate de discontinuitati calitative
este 'p.rod~catorul de sens. Deci, asezarile umane au 0 anurnita
sem~lflca\le rezultand din raporturile de pozitie care se stabilesc in
spatiul g~ografic." (loan lanes, Sisteme teritoriale, Editura Tehnica
Bucuresti, 2000, pag. 46-47)
vi. 'Trebuie preci~a.t ce se Inteleqe prin "auto-organizare" i?i "bifurcatie".
Conf?rm Teon~1 structurilor. disipative, in fizica, sistemele deschlse,
men\lnut~ su~ Influen\a. unui aport de energie, sunt susceptibile de a
s~ orqaruza In structuri care apar sau dispar in decursul evolutiei
sls~emul.ul. ~~easta e.volu\ie. este uneori determinata, dupa 0
~ralectone posibil de prezrs cu sjutorul ecuatiilor unui model ce descrie
interdependenta intre variabile, alteori aleatoare, sau indeterminata in
mom~~tele de inst.abilitate sau al producerii de rnodificari structur~le.
Ecu.a~lIlemodelului comporta mai multe solutii, mai multe traiectorii
p.oslblle c?respu~zand unor structuri calitativ diferite, intre care
s!stemul bifurca. In apropierea acestui punct de bifurcatie evolutia
sisternului poate_ fi antrenata catre una sau alta dintre direciiil~ posibile
de ~~O~U\.le,catre o. anurnita forma de organizare, rezultat al
arnplificarii u~el f'uctual,i de mici dimensiuni (dupa Prigogine, 1979, ~i
Allen, S~nglle:., .1981) - Denise Pumain, Lena Sanders, Therese
Saint-Julien - Villes et autoorganisation", ed. Economica Paris 1989
Cap.1, L'intepretation de revolution des villes, pag. 17'
112
Forma §i trans-formate urbana
Capitolul5
Continuitate, discontinuitate §i context
5.1. Definirea contextului ca spatiu formal
Asa cum aratarn la inceputul capitolului trei, forma urbana este
, fundamental determinata pe de 0 parte de un suport spatial, pe de alta
parte de intelegerea ei ca sistem socio-spatial specific urban. Am
mentionat faptul ca diferenta de scara ~i complexitate a celor doua
componente determinante aratate mai sus conduc la posibilitatea
abordarii unor tipuri de forme particulare de manifestare ale organismului
urban, la scari diferite, ce corespund deflnrtlel formei urbane, discutand
aspectul de sistem socio-spatial al formei urbane.
Abordarea relatiei intre spatiul-suport de materializare al acesteia ~i
sistemul general care 0 include (context), cu precadere din punctul de
vedere al abordarii formale, ce priveste punerea in ovldenta a raportului
continuitate I discontinuitate pentru evolutia formei urbane, constituie
subiectul capitolului de tata.
Suportul de materializare al formei urbane constituie un decupaj al
cadrului general de existenta. Limita acestui decupaj este materializata
de conturul aparent (Iimita) formei urbane, determinand-o spatial, fiind
tntr-o stransa [ntsrdependenta cu acesta, constituind 0 cornponenta
fundarnentala a sistemului socio-soatla' reprezentat de forma urbana.
, Oaca din punct de vedere formal, prin definitie, forma urbana
rsprezinta, asa cum am aratat, 0 discontinuitate spatiala a contextului,
raporturile intre aceasta ~i context sunt raporturi de determinare
biunivoce. Evolutia si scnimbarile formale ale contextului influenteaza in
mod direct svotutia formei urbane, dupa cum avolutia acesteia
influenteaza i?ipoate modifica la nivel local sau chiar general contextul.
La fel ca ~i in cazul formei urbane, in privlnta contlnuitatilor i?i
discontlnuitatllor, si in cazul contextului se pune problema abordani de
scara. Ceea ce se releva ca discontinuu la 0 scara mai mica poate sa fie
perceput ca continuu la 0 scara mai mare.
Vom defini contextul ca un cadru - suport al existentei ~i
manifestarli formei urbane, pe fundalul careia aceasta se materializeaza,
cadru exprimat printr-un sistem de elemente situate in afara limitelor
113
 Forma §i trans-formare urbana
sistemului socio-spatlal constituit de forma urbana, ce II include pe
acesta. Elemente acestui sistem sunt de naturi diferite (naturale,
ecologice, demografice, tehnologice, antropice, etc.). Tntre acestea se
stabilesc relatii explicitate de fluxurile de informatli ce prezinta in
ansamblu un comportament dinamic, avanc 0 evolutle in timp, care face
ca starea instantanee a sistemului sa se schimbe aproape permanent.
Contextul are urmatoarele caracteristici:
- reprezinta un sistem coerent de elemente ce au 0 anurnita
localizare spatiala, exterioara formei urbane.
- aceasta spatializare in teritoriu este lnsotita de 0 anumita
~e~poralitate, deci contextul are niste limite, definite spatial ~i temporal,
indiferent de natura lui.
- natura (felul) ~i calitatea lui reprezinta elemente importante in
determinarea formei urbane (context natural, economic, politic
administrativ, istoric, etc.).
Contextul general la care se raporteaza forma urbana constituie un
spatiu formal" ce include sistemul socio-spatial al formei urbane cu care
~tabile~te relatil permanente. A discuta despre forma urbana ~i e~olutia ei
Independent de contextul general nu este posibil.
Chiar reducand discutia la formele urbane elementare - cele mai
simple forme urbane - una din componentele fundamentale fiind aria de
deservire, aceasta nu poate fi delimitata fara raportare la context.
O.ea~eme~ea ~e poate discuta des pre evolutia formei urbane in raport cu
diferitele tipuri de context, fata de care aceasta poate avea raporturi
diferite.
Contextul reprezinta asadar un spatiu formal de referinta, fata de
care definim forma urbana. Relatia intre gradul de complexitate al
contextului ~i cel al formei urbane este una de directa proportionalitate, in
sensul in care discontinultatne formale ale unui context cu 0 anurnita
co~plexitate pot da nastere unei forme urbane complexe, iar cele ale
unui context redus ca scara ~i complexitate unei forme urbane
elementare (forma arbitecturala urbana).
Tn cadrul evolutiei societatil umane, un anumit grad de complexitate
a contextului istoric, geografic, social, politic, etc. a condus la procesul de
mo~ogeneza, prin aparitia formelor urbane. De la acest moment, pe
penoade determinate de tirnp, in care contextul general si-a pastrat
1 Vezi definitia spatiului formal, cap.2, pag. 8
114
Forma ~i trans-formare urbana
caracteristicile, formele urbane au evoluat diferit in raport cu
particularltatile sau schirnbarile locale ale acestuia, in functie de specificul
sau. A~a se explica de ce, tntr-o anurnita perioada istorica, mai cu searna
in perioada aparitiei primelor erase, pe fundalul aceluiasi context general
al evolutiei societatii, procesul de morfogeneza a luat rnanifestari diferite,
conducand la aparitia unor forme urbane diferite.'
Tn lumina celor aratate in subcapitolul 2.4., contextul se defineste
ca un spatiu formal cotinuu, heterogen, cu atribute ce II pot constitui ca
spatiu heterotopic sau utopic". Aceste atribute dau contextului sensu I de
sistem spatial (ca spatiu heterotopic cuprinde spatii care releva locuri
diferite, sustinandu-se fiecare prin caracteristici functionale, spatiale ~i de
cuprindere diferite), ce este direct legat de notiunea de specific (ca spatiu
utopic este definit ca spatiu simbolic, ce realizeaza la nivelul conceptului
o leqatura intre izotopia ~i heterotopia urbana).
5.2. Oespre limitele contextului (daca este un sistem, are limite.;
'
scara contextului; considerarea de contexte diferite pentru forma urbana;
natura contextului; complexitatea ~i simultaneitatea contextului formei
urbane; stabilirea limitelor spatia Ie ~i de alta natura ale contextului; tipuri
de context ~i scara contextului; cand putem vorbi despre limite)
Inteleqerea contextului ca spatiu formal ce constituie suportul
rnaterializarii formei urbane presupune delimitarea acestuia in raport cu
forma urbana respective. Relatia forma urbana - context este 0 relatie ce
tine de natura, caracterul ~i identitatea formei urbane. Pe de alta parte,
lnteleqerea contextului depinde de cele doua laturi de definire ale
acestuia, cel de sistem spatial ceo are 0 anurnita intindere (arie de
manifestare) ~i cel legat de anumite partlcularltati ce compun specificul.
Pentru 0 forma urbana elernentara contextul este diferit de cel al unei
forme urbane complexe, asa cum vorn arata in cele ce urrneaza. Intra
doua forme urbane din aceeasi categorie (doua erase spre exemplu)
contextul, teoretic, poate insemna delimitarea unor areale echivalente ca
intindere ~i caracteristici spatiale po ate sa fie complet diferit in cele doua
cazuri, aici intervenind speciflcur'.
Definirea contextului la care raportarn forma urbana ~i stabilirea
limitelor acestuia au loc in raport cu categoriile de forme urbane definite
ca sistem socio-spatial, Pentru forma arhitscturala vorbim despre context
urban, cu toate sensurile atribuite. Contextul urban tnsurneaza
2 Vezi pag. 10, alin. 5 §i 6
3 Vezi definitie in Glosar
115
 Forma ~i trans-formare urbana
elementele de cadru urban §i viata urbana, reprezentand structura urbana
in totalitatea sa, care influenteaza §i uneori chiar determine formele
urbane elementare, pana la forma urbana de ansamblu. Unitatea de
vecinatate reprezinta cel mai restrans context; in raport cu functiile §i
irnportanta in cadrul orasului a formei arhitecturale urbane respective,
contextul poate fi considerat ca fiind aria de lnfluenta a respectivului
sistem socio-spatial.
Pentru celelalte categorii de forme urbane, definirea contextului are
loc prin considerarea tuturor elementelor §i factorilor externi (natural],
economici, sociali, administrativi, politici) ce afecteaza prezenta in
teritoriu a formei urbane. Contextul este definit ca un sistem spatial, cadru
- suport general de materializare a formei respective. Acesta se define§te
drept cadru natural, context zonal, inter-zonal, regional, national, etc.
Yom aborda relatiile dintre forma urbana §i context in sensul
acestor doua rnodalitati de lnteleqere a contextului ca spatiu formal.
Aceste relatii pun in evidenta, cum aratarn in capitolul 3.3., raporturi ce
produc continuitati sau discontinuitati statice (legate de raporturile fizice,
materia Ie, intre forma urbana §i context, in sensul abordarii acestuia ca
sistem spatial) si continuitati sau discontinuitati dinamice (ce apar in
cursul schimbului permanent de inforrnatii intre forma urbana §i context,
mai cu searna legate de definirea acestuia ca spatiu simbolic, al
specificului, sau din punct de vedere al schirnbarilor suferite de acesta in
timp, in functie de factorii ce intervin, influentand din exterior forma
urbana).
Relatiile intre forma urbana si context se pot manifesta pe doua
planuri: sincronic, in planul cadrului fizic - material, sau diacronic, ca un
proces cu diferite etape de evolutie, acestea corespunzand starilor de
continuitate I discontinuitate statice, respectiv dinamice.
Asa cum spuneam mai devreme, contextul poate fi general,
caracterizat in ansamblu de anumite trasaturi ale societatii umane §i
cadrului de existenta, la un moment dat, sau particular, avand naturi
diferite. Din punctul de vedere al continuitatllor/discontinuitatilor statice
vorbim depre context geografic, exprimat pnn elementele' de cadru
natural; din punctul de vedere al continuitatilor/discontinuitatilor dinamice
vorbim de context istoric, social, politic,' administrativ, etc. l.lrnltele"
acestuia se stabilesc in raport cu natura considerate a contextului si cu
irnportanta in teritoriu la un moment dat a formei urbane considerate.
lnsasi existenta urbana reprezinta 0 manifestare permanents a
continuitatii §i discontinuitatii relatiilor intre forma urbana si context.
4 Vezi Glosar de termeni
116
Forma ~i trans-formare urbana
Continuitatea, manifestata prin linearitatea relatiilor ce se stabilesc lntre
forma urbana §i context, duce la evolutia arrnonioasa a acesteia in raport
cu contextul ; continuitate spatiala - de la forma arhitecturala, la forma
urbana qlobala", sau evolutie manifestata prin dezvoltare echilibrata,
prevlzibila, planlficata, dezvoltare controlata, dezvoltare durabila .
Aparitia perturbatiilor ce modifica aceste relatii de schimb conduc la
modificarea formei prin adaptare la noile conditit de existents (Ia context)
§i de cele mai multe ori la deformare §i morfogeneza, la nasterea unor noi
forme urbane.
5.3. Discontlnultati'e statice, ca dlscontlnuitati spatiale ale formei
urbane tn raport cu contextul. Deformarea formelor arhitecturale §i urbane
§i cauzele sale formale. Criterii de recunoastere a deformarilor.
Yom ilustra acest tip de discontinuitatl pornind de la forma urbana
arhitecturala, pentru 0 mai usoara tnteleqere a problemei.
Christopher Alexander definea obiectul de arhitectura ca fiind adaptarea
[unei forme] la context": "Adaptarea este un fenomen mental relativ, in
care adaptarea contextului la forma ca si cea a formei la context este
foarte irnportanta."
in acest sens sunt definite trei tipuri de raport forma arhitecturata
urbana I context, pe care Ie vorn trece tn revista foarte pe scurt. Ele sunt
importante pentru Tnielegerea procesului de "producere" a formei
arhitecturale §i urbane, actiune care in cadrul abordarii arhitecturale
inseamna adaptarea formelor la continutul lor, la context sau adaptarea
interna a formelor - coerenta Intre structurarea spatiului §i structurarea
materiei care-I limiteaza §i-I defineste.
Astfel, intre forma arhitecturala §i context se stabilesc trei tipuri de
raporturi :
t.Raportui de producere - tine de "apartenenta" obiectului la loc,
vizeaza, integrarea aproape perfecta in context. Forma (arhitecturala sau
urbana) este in acest caz un produs al sitului tn care se ana, fiind
determinata de acesta. Henri Lefebvre spunea ca "axperienta, practica
spatiala a unei societati Ti secreta spatiul si contribuie tn mod definitoriu la
aproprierea acestuia, punandu-l §i suprapunandu-l intr-o lnteractiune
dlalectica". Legat de acest raport de producere, pot fi luate in discutie
5Urbanismul naturalist ar f doar un exemplu
6Christopher Alexander - De la synthese de la forme, Paris, 1971, citat de Alain Boirie, Pierre
Micheloni si Pierre Pinon in lucrarea "Forme et deformation des objets architecturales et
urbains", editia a doua, Ecole Nationale Superieure des Beaux-Arts, Paris 1984
117
 Forma §i trans-form are urbana Forma si trans-formare urbana

relatia lntre sit i?i notiunile de particularitate, caracter, identitate,

specificitate, specific?
2. Raportul de referinta - pune accentul pe faptul ca 0 forma (mai
ales 0 forma arhitecturala) Intretine aproape intotdeauna raporturi de
referinta cu 0 alta forma sau cu 0 idee, i?i ca este aproape imposibil a
explica aparitia unei form.e (mai cu searna a unei forme arhitecturale) fara
a 0 raporta la un model. In acest caz, determinant este contextul cultural
social, uneori politic, care conduce la nasterea respectivei forme
Proiectul The Palm, Jebel Ali, Dubai, 2004. Insule artificiale ce compun un complex a carei
arhitecturale sau urbane. alcatuire formala sugereaza umbra unui palmier, insotita de 0 inscriptie in limba araba. Cele 7
milioane de m3 de roca folosite pentru realizarea fieearei insule au fost aduse din 16 diferite
cariere ale Emiratelor Arabe Unite. Proiectul a fost inceput la comanda printului Muhammad ben
Rashid al Maktumi, Ministru al Apararii si suceesor la tronul Emiratelor Arabe Unite.

Exemple numeroase pot ilustra acest raport de referinta si in cazul

formelor urbane complexe, al oraselor nou create, pe plan prestabilit, in
care partiul urbanistic a fost conceput pornind de la 0 anurnita alcatuire
forrnala.
Schite de concept i?i planul de organizare al orasului Brasilia,
conceput de catre Lucio Costa in 1957, sugereaza silueta unei pasari cu
aripile desfacute. Discipol al lui Le Cobusier i?i promotor al miscarii
moderniste, Costa a conceput orasul ideal ca 0 ilustrare a patru principii
tunctlonaliste: locuinte aerisite incojurate de spatii verzi; delimitarea
zonelor de activitati de zona rezidentiala; existenta spatiilor pentru
actvitati culturale langa functiunea de rezidenta; separarea circulatiilor
auto de cele pietonale.

Hotelul Surj al Arab, Dubai, 1999. WS Atkins and Partners

Construit pe 0 insula art~iciala, silueta lui suqereaza 0 ambarcatiune cu vela. Pe langa
acest raport de referinta, forma arhitecturala stabileste §i un raport de producere in
raport cu contextul, urrnarind inteqrarea oerfecta din punct de vedere al imaqinii in sit.

7 Vezi definirea acestor termeni §i raportullor cu determinarea unitatii semnificative de spatiu

119
118
 Forma ,?i trans-formare urbana
Forma ,?i trans-formare urbana

Situatiile In care apar aceste contradictii sunt :

2. Raportul de sernnificatie pune accent pe "Iectura" formelor
arhitecturale ~i urbane, punand nu atat problema influentei contextului • tntre elementele unui program (date de terna)
asupra formei, cat a "retroactiunii" formei asupra contextului, In rnasura in • lntre elementele de program si context
care aceasta sernniflca ceva, cu trimitere directa la limbajul arhitectural. • Intre program ~i modelul formal
• tntre model ~i context
IMO~LI • Intre doua elemente date ale contextului
parcelar, sau vedere - orientare).
(de exemplu strada -
raport de
\\ ..... referirua (formal)
raport de producere \, Deformarea poate apare ca efect al acestor contradictii impuse
CONTEXT FORMA (existente) sau voite. Acestea din urrna pot fi de natura stillstica (de ordin
estetic, vizand pastrarea unei ordini sau restabilirea ei) sau semiotice
(vizand definirea partiala a formei ~i astfe I individualizarea ei).
l~~--/--...Jt Cauzele formale ale deforrnarii (asa cum aratarn mai Inainte In cazul
raport de semnificatie general) sunt determinate de lnteraotiunea formelor statice / metabolice,
! raport de
! referin\a (semnificativ) pe care Ie vorn considera acum ca definind spatii statice, respectiv spatii
dinamice.
Yom tnteleqe prin spatii statice acele spatii uniforme, fara orientare
preferentiala, care joaca uneori fie prin masa lor, fie prin calitate rolul unui
Yom recunoaste totdeauna anumite configuratii formale ale pol de atractie fix. Spatule dinamice reprezinta acele spatii de conexiune,
obiectelor arhitecturale ~i urbane ca apartinand unui' anumit context care de cele mai multe ori sunt reprezentate din punct de vedere
cultural. !storic, s.ocial, etc., prin limbajul arhitectural folosit, principiile
functional de spatiile de circulatie.
compozitionale ~I elementele ce confera un anumit specific formei
arhitecturale ~i urbane. Nu putem confunda cupolele bisericilor rusesti cu
si.luetele pagodelor japoneze, dupa cum alcatuirea unui templu grec A. Relatia static / dinamic.
difera de cea a unui templu egiptean, chinezesc sau indian. In aceeasi
masura, orasul traditional ditera radical de la 0 cultura la alta, de la 0 • Staticul dstormeaza dinamicul - In acest caz staticul se constituie
peroiada istorica la alta, elemente formale cu rol structurant stabilind tntr-un pol atractor fata de care formele dinamice se deformeaza
deseori raporturi de semnificatie puternice fata de contextul cultural ce a pentru a converge catre el.
condus la aparitia respectivei forme urbane. Cele mai elocvente exemple sunt cele lntalnite la nivelul orqanizarf
Totusl, In contextul celor aratate mai sus, integrarea formelor tramei stradale, acolo unde strazile converg catre portile de lncinta ale
urbane, adaptarea lor la context nu este niciodata perfecta, aparand vechilor cetati, catre poduri sau fata de un element natural pe care II
deseori discontinuitati lntre formele urbane (simple sau complexe) ~i ocoleste (meandrele unui rau, proerninenta, etc.).
context. De cele mai multe ori, discontinuitatile spatiale lntre formele
• Dinamicul dsformeaza staticul - asa -zisul fenomen de "eroziune",
urbane ~i context se releva ca deformari - transformari suferite de catre
In care forma statica (de exemplu 0 ciadire) este deformata de
formele urbane In cadrul interactiunli acestora cu contextul.
contactul cu 0 forma dinamica (strada) modlficandu-si forma In
Deformarea apare ca fenomen atunci cand se rnanifesta 0 functie de aceasta ("eroziunea" imobilelor de colt, spre exemplu).
contradictie, un obstacol in calea procesului de "producers" sau evolutie a
B. Incluziunea - apare atunci cand este yorba despre doua geometrii
formei arhitecturale ~i urbane. Principalii termeni potentiali ai acestei
diferite (forma specifica de organizare In contur impropriu).
contradictii sunt programul, contextul (fizic) sau modelele formale de
referinta.

121
120
 Forma ~i trans-formare urbana Forma ~i trans-formare urbana

C. Oecalajul de ax - intalnit ca deterrninanta a unar deforrnari lacale cantext, irnpunand a evolutie echilibrata a farmei urbane, tn sensul unei
la nivelul tesutului urban, rnanifestata mai ales In cazul cladirilor de cult dezvoltari durabile
sau al unar strazi nau create printr-un parcelar existent, s.a.rn.d. _ accentuarea dlscontinuitatilor farmale ale acestuia si detasarea,
Recunoasterea deforrnarilor se face dupa trei criterii": individualizarea din ce in ce mai accentuata a farmei urbane fata de
cantext, accsntuand starea de cantrast (accentuarea pracesului de
- a varbi depre defarmare nu are sens decat daca exista a forma antrapizare a cantextului ~i particularizarea farmei urbane in rapart cu
initiala din care farma in discutie (cea deforrnata) ar putea praveni. tipul de cantext, pan a la includerea acestuia ~i asimilarea lui de catre
- aceasta forma trebuie sa poata fi recunoscuta in "defarmare" farma urbana)",
adica sa alba a corespondenta directa sau indirecta. ' Aceste tipuri de raparturi depind cancamitent tnsa atat de sensul
- indiferent de ratiunea sau cauza deforrnar!i, aceasta trebuie sa fie evolutiei cantextului, cat ~i de cel al farmei urbane, in sens pazitiv sau
cunoscuta / perceptibila . negativ, evolutie rnarcata de cantinuitate sau discantinuitate tn procesul
de diminuare sau accentuare a discontinuitatilor farmale ale acestara.
Nu vam insista aici asupra ilustrarii tuturar acestar situatii.
Proble~~ ?iscantinuitatilar spatiale la scara intra-urbana fiind apanajul Parnind de la premisa ca farma urbana reprezinta tn esenta, asa
cornpozitiei urbane, canduce la nenurnarate situatii particulare ce cum spuneam, a discantinuitate forrnala a cantextului, relatia spatiala
tlustreaza situatiile descrise mai sus; la scara qenerica a farmei urbane Tntre detasarea (materializarea) farmei fata de cantext in rapart cu
lucrari de referinta ce trateaza problema sunt indicate in blblioqrafle''. ' schlmbarlle acestuia sunt ilustrate in figurile urrnatoare,
In plan arizantal am materializat doua axe: a axa ternporala si a
5.4. Discontinuitati dinamice. Doua evolutii simultane : cantext ~i axa pe care este materializata rnarimea discontiouitatii (fraqmentarii)
forma urbana, forma urbana si cantext cantextului, de la scazut (-) la ridicat (+). Oricare punct din planul
cantextului este determinat prin doua caardanate - cea oorospunzatoare
In rapart cu timpul, amandoua sistemele, atat farma urbana cat ~i mamentului (timp) si cea corespunzatoare gradului de fragmentare (a
cantextul, au un campartament dinamic. Ele evolueaza separat ~i
discontinuitatii farmale). Pe a axa vertical a este reprezentat gradul de
tmpreuna, simultan, influentandu-se reciprac, nu tatdeauna tnsa in
intensitate a discontinuitatii farmale in acel punct, exprimate de farma
acelasi sens. Evolutia pozitiva a cantextului general, in sensul atenuarli
urbana ca discantinuitate forrnala (de tip spatial mai ales) a cantextului.
discontinuitatilor sale, indiferent de natura lar (fermata sau structurala),
Atingerea unei anumite valari a acestei intensitati lntr-un anumit punct al
paate determina a evolutie atat pozitiva (de dezvaltare) cat ~i de regres
spatiului supart inseamna aparitia ~i manifestarea farmei urbane ca
pentru farma urbana. Aceasta datorita cornplexitatii acestuia In care
discantinuitate formala a acestuia (co.ntext) in lacul respectiv.
fiecare latura a cantextului (cea qeoqrafica, politica, sociala, etc.) paate
determina schirnbari atat calitative, cat ~i cantitative asupra farmei
urbane, pana la dezastru, exprimat la limita prin disparitia farmei urbane.
Raparturile Intre evolutia farmei urbane §i cantext a insemnat de-a
lungul istariei oraselor de cele mai multe ari:
- atenuarea succesiva a acestar discontinuitati avand ca urmare
integrarea farmei urbane tn cantext; (cantextul "asimileaza" farma urbana)
- atenuarea discontinuitatilor prin crearea unei stari de cantinuitate
(farma urbana are relatii stabile cu cantextul) sau mentinerea
discontinuitatilor in limite cantrolabile, prin rapartare perrnanenta la

\'
8 A. Borie, P. Micheloni, P. Pinon - Forme et deformation des objets architecturales et urbains
9 Vezi in biblografie H. Levebvre, J.e. Gay, A. Boirie, P. Micheloni. P Pinon

123
122
 Forma ~i Irans-formare urbana
Forma ~i trans-forrnare urbana

I rnerari, a marilor megalopolisuri ~i conurbatii, asa cum

Evolutia formei urbane inseamna variatia acestei inten It \1
Cresterea ei reprezinta accentuarea diferentelor formale dintre form I flgura de mai jos.
urbana ~i context, diminuarea ei, dirnpotriva, atenuarea acestor difer nIl
\)~ ~\~V ,\>-< '_ ,
~i evolutia catre 0 relatie de continuitate formala intre forma urban I \.•.•..O;:;\:"'\t\I"..'"\ •.~ ';c'(~.

context.
.»
.
v.......
•..... ~ ).~}~
;.~
_,..
..
Indiferent de sensul evolutiei contextului, exprimate prin crester a '(

(Tn cadranul de deasupra axei temporale) sau descresterea discontl- ·\3<td,.. t··" '"
kT ~......;~ ~)(kc..._,
nuitatilor formale (in cadranul de dedesubt), scaderea gradului de .~~ ..•..'"

'"+ ",:,.".{-i:.-.-
\,,~

intensitate a discontinuitatilor spatiale dupa graficul unei functii continue, //' ,

conduce la scaderea acestei intensitati pana la valoarea zero ce

corespunde inteqrarii formei urbane in context.
Este interesant de remarcat faptul ca planurile verticale succesive ce
cuprind toate posibilltatile de reprezentare a intensitatii dlscontinultaulor
contextului se diminueaza succesiv ca suprafata, pana ajung la limita sa fie
exprimate printr-un segment de dreapta cuprins in planul existential al
contextului. Aceasta sernnifica faptul ca in urma acestei evolutil, forma
urbana ce initial era exprimata prin intensitatea de discontinuitate a
contextului intr-un punct al acestuia, este in final exprirnata printr-un
interval de discontinuitati la un moment dat, fiind complet asirnilata de
acesta.
Cu alte cuvinte, evolutia continua a formei urbane, coroborata cu
variatia continua a discontinuitatilor contextului, in condltlile diminuarii
discrepantelor (discontinuitatilor) dintre aceasta ~i context, nu conduce la Traiectoriile extreme cuprind (includ) toate posibilitatile de ev.ol~tie
disparitia formei urbane, ci la integrarea acesteia in context, ea reqasindu- tat pentru context, cat ~i pentru forma urbana, compu.nerea spatl~lada
se exprimata printr-un interval al dlscontinuitatilor acestuia. Limitele acestui acelor traiectorii exprimand detasarea forrnala ~ tormet u~~ane fat~ I e
interval sunt finite in cazul in care variatia discontinuitatilor formale ale context. Se poate trage concluzia ca odata c~ ~parltla punc e or
contextului este lirnitata de specificul acestuia. Peste aceste limite, catastrofice, atenuarea discontinuitatllor dintre forma ~I context conduce
contextul initial Isi pierde specificul, transforrnandu-se radical, dizolvandu- nemijlocit la una dintre situatiile enuntat~. .' .'
se, dand nastere unui alt context, ce stabileste raporturi noi cu forma In conditiile rnentinerii aceleiasi v~lori pentru Int~nsltatea
urbana, ~i procesul se reia. discontinuitatilor sau al cresterf acsstel valori detasarea for~el ~rban~
In conditiile existentei factorilor de rise, pot apare puncte in evolutia fata de co~te~t creste Tn perceptie, indiferent" de ev?lutla meara
formei urbane dar ~i a contextului, Tn care au loc mutatii ale evolutiei (c~ntinua) a contextului. Aceasta ilustreaza !ap~ul c,: evolutla ~ontext~lul,
acestora, influentate de existenta hazardelor ~i de materializarea ferita de momentele catastrofice, conduce In limp, In mod ob.lectlv, ~ ~
acestora in dezastre. Aparitia discontinultatilor (punctelor catastrofice) in antropizare a unor intervale din ce Tn ce m~i mari ale ac~stula~ rapo u.
cadrul acestor procese, mai cu searna in evolutia contextului, conduce fie forma urbana I context materializandu-se prm detasarea din ce In ce mal
la apropierea pana la lirnita de valoarea initiala a discontinuitatilor rnarcanta a formei urbane fata de conext.
contextului, fie la departarea catre zero sau infinit a gradului de In realitate tnsa, evolutia contextului ~u est: ~otdeauna lineara.
discontinuitate a contextului. Aceasta influenteaza evolutia formei urbane A ar momente de discontinuitate in svolutle, aparand ele;nente ~e
fie spre disparitie (distrugere), fie spre disiparea ei in context, in cea de a d~terminare pentru raportul forma urbana I context, cu aport In evolutla
doua situatie contextul devenind el tnsusl un spatiu - forma urbana. Este

125
124
 Forma ~i trans-formare urbana
formei urbane, In sensuI manifestarii continuitatii sau disconfinultatil
acesteia, determinate de 0 serie de elemente de raport cu contextul. '
Aceste elemente de raport Intre forma urbana si context sunt
reprezentate de riscuri.
5.5. Discontinuitatile In evolutie. Punctele catastrofice - momente
ale transforrnartlor ~i rolul contextului In aparitla acestora - momente In
evolutie caracterizate de manifestarea factorilor perturbatori exteriori
formei urbane (factori de risc). Riscul - element de raport lntre forma si
context.
5.5.1. Raportul continuitate / discontinuitate In
organismului urban ~i problematica riscului
Tnstudiul dlscontlnuitatilor ce apar In relatia forma urbana - context
trebuie luati In considerare a priori potentialii factori ce pot influenta
evolutia organismului urban In raport cu contextul ~i care pot conduce ia
trans-formarea la un moment dat a formei urbane initiale Intr-o alta forma
urbana. ' materiale, financiare, diferentiate ante factum prin estirnari exprimate prin
Momentul acestei tranformari (mutatii) nu poate fi determinat cu
precizie, dar probabilitatea aparitiei lui exista, acest pericol potential fiind
exprimat de catre prezenta factorilor de risc. ' - de producere a dezastrelor, ce nu pot fi complet Inlaturate (ele prin
Se impune mai Intai 0 clarificare a termenilor de hazard, dezastru ~i
rise, termeni In strtnsa corelare care rnarcheaza evolutia formei urbane In
sensul celor aratate mai sus, ~i care, de multe ori, sunt utilizati In cadrul
studiilor asupra formei ~i organismului urban.
Asa cum aratam ~i la inceputul capitolului patru citandu-l pe Sorin
Cheval, definitiile plaseaza hazardul natural ca factor extern, situat In
afara sistemelor socio-spatiale iar vulnerabilitatea ~i riscul In interiorul
acestora. Hazardul este un element legat de context, ~i asupra lui ne vom
concentra In acest capitol, In timp ce vulnerabilitatea ~i riscul
caracterizeaza sistemul socio-spatial, influentandu-i evolutia, asa cum am
aratat In capitolul anterior.
Notiunea de hazard desemneaza probabilitatea producerii Intr-o
perioada de timp ~i pe 0 arie data a unui fenomen capabil de a produce
avarii, stricaciuni mediului natural sau construit".
10 Cristina Olga Gociman - "Tipologia hazardului ~i dezvoltarea durabila" - Partea I,
Generalitati, concepte, problematica, pag 89 - 96
126
Forma ~i trans-formare urbana
Hazardul este un eveniment extrem ce se poate manifesta In
mediul natural sau construit care atecteaza advers viata, proprietatea ~i
activitatile omului, conducand la dezastru. Dezastrul este 0 distrugere a
functionarii societatii ce cauzeaza pierderi umane, materiale sau de
medlu".
Asociata cu notiunile de hazard natural ~i dezastru, apare 0 notiune
care Ie caracterlzeaza, notiunea de risc. Riscul, in acceptiunea sa
generica, desemneaza "un pericol poslbtl''".
Tncadrul literaturii de specialitate, notiunea de rise este abordata ca
"un pericol eventual mai mult sau mai putin previzibil". Un alt sens dat
notiunii de rise este legat de definirea acestuia ca "element ce da
dimensiunea dezastrului, rnasurat In pierderi umane, pierderi materiale si
evolutia costuri de refacere ale vietii econornlce".
Aceste detinitii coroborate prezinta notlunea de rise ca fiind
posibilitatea de producere a unui dezastru, urmare a existentei unui
hazard natural sau antropic, exprirnata printr-un indicator mai rr',ult sau
mai putin previzibil al dimensiunii dezastrului. Intelesui sau de pericol
eventual este legat de estimarea sa cantitativa In pierderi umane,
grade de rise.
Hazardurile reprezlnta asadar probabilitati - mai mari sau mai mici
definitie exista In mod obiectiv ca elemente specifice formei urbane,
datorate structurii, locului de manifestare - localizare, actorilor implicati,
precum ~i a altor caracteristici structurale proprii acesteia).
In consecinta, riscurile, ca pericole previzibile, rnasurate prin
pierderi, printr-un management specific, pot fi substantial diminuate sau,
In anumite situatii, complet tnlaturate. Terminologia utilizata In cercetarea
hazardelor naturale este prezentata pe larg de catre Sorin Cheval,
cercetator In cadrul Institutului de Geografie al Academiei Romane'i".
\lom aborda notiunea de RISC ca unul dintre factorii principali de
producere a momentelor de discontinuitate ale contextului In cadrul
existentei formei urbane, factori ce conduc la aparitia fenomenelor de
trans-formare. Este important de stabilit modul In care factorii de rise, In
functie de gradul de risc, caracterizeaza anumite categorii de hazarde ~i
11 Idem, op. Cil.
12 DEX- Dictionarul explicativ allimbii rornane, Ed. Univers Enciclopedic, Bucuresti 1998
13 Christophe Frenchin, Jerome Sejourne, lucrare DESS - Sciences du danger, Niort, 2002
14 .Terminoloqia utilizata in cercetarea hazardelor naturale" - Sorin CHEVAL - Institutul de
Geografie al Academiei Rornane, sursa : www.hazardero.home.ro/concepte_actuale.htm. vezi
anexa iii la prezentul capitol
127
 Forma ~i trans-formare urbana Forma ~i trans-formare urbana

deterrnina aparitia unor tipuri particulare de dezastre, ~i modul in care 5.5.2.1.Seismele

fiecare dintre aceste dezastre influenteaza forma urbana, deterrninandu-i Prin hazard seismic se intelege "probabilitatea producerii, intr-o
in sens negativ iar uneori pozitiv evolutia, prin transformare tntr-o alta perioada de timp ~i pe 0 arie data, a unei rniscari seismice, caracterizata
forma urbana, sau prin crearea unor oportunitati noi pentru evolutia de un anumit parametru (intensitate macroseismica, acceleratie a rniscarii
formei urbane initiate. terenului, grad seismic, etc)" 16.

Gradul de risc deterrnina astfel atitudinea fata de acesta, prin
acceptarea riscului daca acesta este scazut sau dirnpotriva, impunand
rnasuri de diminuare sau combatere a riscului.
in ciuda faptului ca riscul este direct legat de exprimarea cantitativa
a dimensiunii dezastrului, iar dezastrul insearnna pierderi umane,
materiale sau de mediu, acceptarea riscului insotita de managementul
riscului constituie una dintre calla de gestionare a situatiilor de
discontinuitate ce pot apare in evolutia organismului urban.
Riscurile, ca posibilitati de producere a dezastrelor, se .claslnca in
functie de hazarde, acestea fiind la baza producerii dezastrelor".
in contextul studiului raportului dintre forma urbana ~i context, in
functie de originea hazardelor, vorn considera doua mari categorii de
riscuri: riscurile naturale (legate de hazarde naturale) si riscurile antropice
legate fie de hazarde antropice (dupa sursa producerii hazardelor) fie de
hazarde secundare (dupa ordinea de producere a hazardelor).
5.5.2. Riscurile naturale
Riscurile naturale conform tipologiei riscurilor in functie de natura
hazardelor sunt multiple, asa cum reiese din tabelul prezentat in anexa.
Aducerea in discutie a tuturor categoriilor de riscuri ce deriva din tipologia
hazardelor ar presupune un urias material comentat, in care atitudinea
fata de problematica acestora ar conduce la repetitil ~i la 0 mare cantitate
de spatiu. Un amplu material documentar este prezentat in lucrarea dnei
arh. Cristina Gociman 15 ~i am considerat ca nu este cazul a-I relua aici.
Am considerat oportun aducerea in discutie doar a riscurilor
naturale datorate hazardelor primare, respectiv seismele, vulcan ii,
alunecarile de teren ~i inudatiile, considerandu-le reprezentative pentru
influenta lor majora in cadrul procesului de aparitie a discontinuitatilor in
evolutia formei urbane. " teren, inundatii, valuri gigatice, incendii, etc) . Elementele de viata urbana
Riscul seismic desernneaza volumul probabil al pierderilor produse
pe 0 arie data prod use in urma unui cutremur. Pierderile sunt exprimate
in vieti omenesti, raniri de persoane sau pierderi materiale. Volumul
acestor pierderi este determinat in functie de riscul seismic specific
corespunzator unei zonari a teritoriului ~i de elementele sau clasele de
elemente expuse. Exista patru clase de rise seismic: foarte tnalt (4), risc
Inalt (3), risc moderat (2) !?i risc redus (1). Evaluarea riscului seismic
specific al unei localitati se face pe baza lnforrnatiilor privitoare la
hazardul specific la amplasament, structura ~i volumul elementelor sau a
claselor de elemente expuse precum si in functie de vulnerabilitatea
acestor elemente.
Vulnerabilitatea seismica este 0 marirne ce contribuie la definirea
hazardului seismic ~i se exprirna pe 0 scara vatorica, reprezentand gradul
de avariere a unui element expus unui seism de 0 severitate data.
Factorii ce influenteaza vulnerabilitatea sunt :
_ localizarea formelor urbane in teritoriu in raport cu natura solului
~i a elementelor de cadru natural
_ densitatea elementelor structurii urbane ~i dispozitia lor in cadrul
acesteia (elemente de cadru urban dar ~i elemente de viata urbana -
activitati)
_ coeziunea interna a elementelor constitutive formei urbane
(rezistenta structurala, materiale de constructie, dispunerea activitatilor
in teritoriu)
- riscul seismic.
Efectele negative tipice produse de seisme asupra formei urbane
afecteaza elementele de cadru urban prin distrugerea cadrului construit, a
infrastructurilor si a retelelor datorita efectelor directe ale cutremurelor
sau indirecte, cauzate de fenomenele ce tnsotesc seismele (alunecari de
sunt afectate indirect prin perturbarea produsa asupra relatiilor
preexistente lntre elementele de cadru urban. Afectarea functionarii ~i a
functlonalitatii acestora, precum ~i sanatatea publica, reprezinta

15 Cristina Olga Gociman - "Tipologia hazardului ~i dezvoltarea durabila"- editura Universitara

"Ion Mincu", Bucuresti, 2002 16 Op. Cit. pag. 121

129
128
 Forma ~i trans-formare urbana
principalele efecte ale seismelor (ca de altfel a tuturor riscurilor naturale)
asupra elementelor de viata urbana.
Natura pierderilor cauzate de seisme este influentata de tipul
elementelor expuse la risc (organizarea localitatilor, natura constructiilor,
amplasamentul, natura industriilor existente, functiunile social-economice,
etc.), de nivelul de dezvoltare precum :;;i de gradul de complexitate a
elementelor de viata urbana.
Marirnea pierderilor este influentata firesc de nurnarul :;;i densitatea
elementelor de cadru urban ~i de viata urbana, existand 0 corelare directa
a pierderilor cu nivelul de dezvoltare social-econornica a organismului
urban.
Masurile specifice pentru atenuarea efectelor seismelor sunt
deosebit de complexe. Ele fac obiectul managementului la seism, ce
impune responsabilitati, control :;;i raspunderi legale; rnasuri specifice de
pregatire pentru etapa predezastru; nevoi tipice pentru etapa de
interventie post-dezastru; evaluare dezastru; etapa de reabilitare; etapa
de reconstructie,
In Romania, rnasurile actuale de reducere a riscului seismic sunt
rnasuri financiare, politici locale de interventie, analiza statistica :;;i
expertizare directa a constructiilor, aplicarea de concepte de proiectare
antiseismica, verificare de rezistenta.
5.5.2.2. Vulcanii
De multe ori In istorie vulcanii au constituit elemente majore de
inftuenta pentru evolutia formei urbane. Eruptia vulcanului Vezuviu in
antichitate si disparitia orasului Herculaneum este binecunoscuta,
Bandei-san (Japonia, 1888), Magon (insula Luzvu, 1911), Tambora
(insula Sumbawa, 1815), Krakatou (1883) sunt doar cateva dintre
exemplele aratate de arh. Cristina Gociman Tn lucrarea sa "Tipologia
hazardului :;;i dezvoltarea durabila". Toate s-au soldat cu importante
pierderi materia Ie :;;ivieti ornenesti.
Pericolele majore care pot afecta formele urbane sunt datorate
fenomenelor ce insotesc eruptiile vulcanice. Acestea sunt scurgerile
piroclastice ce contin material vulcanic - lava, gaze, cenusa, fragmente
mari de roca Tn suspensie; noroi vulcanic; expulzare de materii solide;
nori arzatori: valuri gigantice - tsunami (pe mare) si seise (pe lacuri).
Mijloacele de previziune In cazul eruptiilor vulcan ice se bazeaza pe
date istorice :;;i observatii la sol sau din satelit, ce permit detectarea
ernanatiilor de lave sau gaze. Asupra efectelor negative a eruptiilor
130
Forma ~i trans-formare urbana
vulcanice nu este cazul sa insistarn. Distrugerea cadrului urban :;;i a
cadrului de viata in general sunt efectele acestor tipuri de dezastre
naturale.
Ca metode posibile de reducere a riscurilor se are in vedere:
- amplasarea localitatilor :;;i i;l activitatilor umane la 0 distanta
rezonabila de vulcanii activi, tinand cont de directia vanturilor dominante
~i de conforrnarile specifice ale reliefului (canale, albii de rauri, etc.) ce
pot deveni canale posibile de scurgere pentru materialele pirociastice sau
pot produce efecte secundare (inundatii, alunecari de teren)
- 0 anurnita conformare a elementelor de cadru urban care sa
Tmpiedice acurnularile de cenusa vulcanica (de exemplu acoperisurile
cladirilor) sau care sa reziste la suflul eruptiei (lucrari de protectie, bariere
de lava, diguri protectoare)
5.5.2.3. Alunecarile de teren
Alaturi de seisme si inundatii, alunecarlle de teren reprezinta 0
categorie de catastrofe naturale ce pot influenta major, Tn sens negativ,
forma urbana.Spre deosebire tnsa de primele doua, acestea sunt relativ
usor de prsvazut si de stapanit, prin rnasuri specifice.
Alunecarile de teren sunt rezultatul schimbarii (bruste sau lente) a
cornpozitiei, structurii, hidrologiei sau veqetatiel unui teren Tn panta.
Aceasta schimbare poate fi datorata:
- vibratiilor sau deplasarilor solului cauzate de cutremure, explozii,
activitati industriale, etc.
- alterarea sau lnlaturarea elementelor naturale ce confera
stabilitate (eroziune, prabusire in' straturi, excavatii, despadurire ~i
distrugerea veqetatiei de fixare).
- cresterea tncarcarllor asupra solului (constructii, in urma ploilor,
zapezilor, acurnularii de materiale vulcanice, etc.).
Clasificarea alunecarilor de teren se face Tn raport cu diverse
criterii, pe care Ie vorn enumera succint in cele ce urrneaza. Dupa 0 prima
ciasificare a alunecarilor de teren realizata pentru prima data de catre
inginerul francez Alexandre Collin in 1846, Tn ultimele decenii Tn literatura
de specialitate se utilizau peste 100 de clasificari ale alunecarilor de
teren.
In principal, ciasificarea acestora se face dupa adancirnea
suprafetei de alunecare, viteza de alunecare, distanta de deplasare a
acumulatului (masei) de alunecare, directia de deplasare a alunecarii pe
versant, pozltia suprafetei de alunecare fata de stratificatia versantului,
131
 Forma ~i trans-formare urbana
varsta alunecarii, caracterul rniscarii sau caracterul materialului alunecat.
lncadrarea In zone de risc la alunecari de teren se face cu ajutorul hartilor
de zonare a teritoriului tn functie de potentialul de producere a
alunecarilor de teren 17.
Efectele negative tipice asupra formei urbane sunt alaturi de
afectarea elementelor de cadru urban prin afectarea cadrului construit
acolo unde acesta ocupa versanti, sunt distrugerea infrastructurilor tn
zona de alunecare ~i blocarea liniilor de comunicatie ~i a cursurilor de
apa, Elementele de viata urbana sunt afectate indirect, ca ~i in cazul
cutremurelor, prin preturbarea produsa asupra relatiilor preexistente tntre
elementele de cadru urban, prin pierderi cauzate diferitor siteme de
activitati (silvicultura, aqricultura, etc.), micsorand totodata valoarea
proprtetatii funciare.
Masurile specifice pentru atenuarea sau inlaturarea cornpleta a
efectelor alunecarilor de teren sunt stabilizarea solului prin rnasuri
specifice, drenarea apelor subterane ~i de suprafata, proiectarea filtrelor
inverse pentru reducerea efectului sufoziunii' , efectuarea de plantatii ~i
tmpaduriri, reducerea pantelor taluzelor ~i versantilor, executarea zidurilor
de sprijin ~i trnbunatatirea proprietatilor fizico-mecanice ale rocilor prin
lucrari specifice.
5.5.2.4. lnundatiile
lnundatiile reprezinta un element asociat cu riscuri majore, ce
apare frecvent In lipsa unor rnasuri speciale de conformare ~i echipare
edilitara a formei urbane.
Clasificarea lor se face fie dupa locul de producere - inundatii
produse de rauri (datorate iesirilor acestora din albie tn urma ploilor
diluviene sau a blocarii albiilor); inundatii de coasta (asociate furtunilor
tropicale) fie dupa modul de producere - bruste (datorate ploilor
diluviene, torentilor, topirii zapezii) sau lente (topirea zapezilor),
Previzibilitatea acestor fenomene este de cateva zile, bazandu-se
pe prognoze meteorologice. Factorii ce contribuie la vulnerabilitatea
formei urbane sunt amplasarea localitatf In teritoriu, precum ~i rezistenta
elementelor de cadru urban sau a lucrartlor edilitare de protectie la
actiunea valurilor :;;ia imersiunii ln apa.
17 Vezi Zonarea teritoriului Rornaniei in functie de potsntialul de producere
teren (Gociman dupa E. Merchidana - 1995)
18 idem, Op. Cit., pag 199
132
Forma ~i trans-formare urbana
Masurile de reducere a riscului la lnundatii sunt cuprinse tn doua
mari categorii: .
• rnasuri structurale, prin executarea lucrarilor pentru
atenuarea undelor de viitura (amenajarea versantilor din bazinul
hidrografic, acurnulari, asigurarea derivatiilor pentru ape mari) sau
reducerea lnundabilitatii terenuril6r (prin amenajarea albiilor minore,
apararea prin indiguire)
• rnasuri nestructurale, vizand reducerea pagubelor pe
terenurile inundabile prin zonarea teritoriului inundabil, politici urbane
de descurajare a dezvoltarii zonelor inundabile, prognoza viiturilor si
rnarirea anticiparii acestora, asigurarea de actiuni operative
Aceste metode se aplica de regula combinat, pentru obtinerea unor
solutii optime din punct de vedere economic si tehnic.
5.5.3. Riscurile antropice tn corelare cu tipologia hazardelor.
A~a cum Ie-am definit In paragraful 1.2., riscurile antropice sunt
riscurile legate fie de hazarde antropice (dupa sursa producerii
hazardelor) fie de hazarde secundare (dupa ordinea de producere a
hazardelor). Hazardele antropice (poluare, despaduriri, accidente
tehnologice, conflicte sociale I politice), ca ~i hazardele secundare (vezi
tabel anexa) conduc la 0 serie de riscuri ce se rnanifesta In mediul urban,
afectand forma urbana.
Dintre acestea cele mai reprezentative sunt riscurile tehnologice,
administrative, de infrastructura, sanitare, de rnunca, politice ~i sociale.
Toate aceste categorii de riscuri impun identificarea surselor de rise
pentru diferitele componente ale formei urbane, In special pentru
elementele de cadru urban. In cazul riscurilor tehnologice, elementele
vizate sunt:
a. cladiri - instalatiile Tnglobate sau independente de cladlre, cum
ar fi: instalatiile de tncalzlre, de alimentare cu gaze naturale pentru
nevoi menajere, instalatiile punctelor de termoficare;
b. ciediti speciale ce adapostesc instalatll de producere, utilizare,
depozitare substante inflamabile, periculoase, toxice sau radioactive;
c. echipamente §i instalatii aferente industriei chimice, petroliere ~i
petrochimice; industriei alimentare; exploatarilor miniere ~i prelucrarii
minereului; producerii, depozitarii ~i transportului gazelor lichefiate;
a alunecarilor de centralelor nuclearo-electrice; institutiilor de cercetare stiintifica ce
133

Forma l}i trans-formare urbana
utilizeaza pentru investigare, diagnostic, tratamente substant
periculoase, explozive, chimice, radioactive sau bacteriologice.
Celelalte categorii de riscuri enumerate mai sus (administrative, de
infrastructura, sanitare, de munca, politice ~i sociale) deriva din
insuficienta rnasurilor specifice tn raport cu hazardele ce conduc la
aparitia acestor riscuri. Manifestarea lor particulara ln mediul urban face
obiectul urmatorului subcapitol.
5.5.4. Riscurile naturale ~i riscurile antropice tn mediul urban
Particularitati.
Studierea riscurilor prezentate mai sus ln mediul urban nu poate fi
abordata tn afara contextului specific al dezvoltarii formei urbane, al celui
politic ~i de cel al dezvoltarii durabile. Evolutia recenta a notiunii de risc
asociata cu cea a responsabilitatii ne arata ~a este superficial sa tratarn
exclusiv problema riscurilor "naturale", preqatindu-ne sa prelntarnpinarn
doar aceasta categorie de riscuri. Integrarea tn contextul general al
riscurilor urbane a unor factori importantl cum sunt structurile juridice ~i
institutionale, ca aqenti de reducere a riscurilor urbane, ce actioneaza
prin intermediul politicilor de prevenire a riscurilor, delimiteaza de 0
rnanlera precisa limitele "riscurilor acceptabile". Chestiunea riscurilor
acceptabile se dovedeste astfel a fi 0 miza irnportanta a politicilor de
gestiune si drept urban.
Riscurile antropice, definite In paragrafele anterioare, care au la baza
hazarde naturale, arneninta numeroase forme de manifestare urbana
Tndeosebi In orasele situate tn tarlle tn curs de dezvoltare, a caror
populatie este tn crestere. Cresterea populatiei provoaca de cele mai
multe ori cresteri necontrolate ~i dezordonate ale formei urbane ~i duce la
structurarea lntamplatoare a unor forme urbane nerationale" . Cu atat mai
mult se impune In acest caz nevoia de rnasuri pentru reducerea si
combaterea riscurilor urbane ~i urbanistice.
Aceste rnasuri tnsa sunt de cele mai multe ori dificil a fi structurate tn
timp util In politici de prevenire a riscurilor, pe de 0 parte datorita lipsei
unor studii prealabile asupra factorilor de rise ce ameninta in aceste
cazuri domeniul elementelor de viata urbana ce se manifesta cu
predilectie In domeniile economicului ~( socialului, studii care necesita un
timp Tndelungat de Tntocmire si care de cele mai multe ori nu fumizeaza
rezultate aplicabile imediat. Pe de alta parte, este necesara luarea tn
consideratie a doua directii de actiune: identificarea ~i analiza factorilor de
risc, apoi analiza conditiilor de reducere a acestora.
19 Christophe Frenchin, Jerome Sejourne, lucrare DESS - Sciences du danger, Niort, 2002
134
Forma l}i trans-formare urbana
f\ cum aratam tn primul paragraf al acestui subcapitol,
1"11 III III rlta\ile ~i specificul fiecarei forme ur~ane Tn. parte pres~pune
111111 r atenta ~i delimitarea precisa a factonlor de nsc, conducand la
I I! I 1I11 p rticulare de la 0 situatie la alt.a, de la ~ forma urbana la ~!ta,
1111111n nd masuri specifice, incl~siv la nivelul contlnu.tulUl documentatiilor
II! urb nism, asa cum reiese din docurnentatia cu titlu de reglementare
2o
11\111 t in bibliografie .
In ceea ce priveste corelarea problematicii riscului cu cea a
ip Irl\lei ~i evolutiei formei urbane, prin ~risma .Tnte~egerii formei urbane
19 I. I dlscontinuitate forrnala a contextuiui, considerand planul general al
I \Iului formal exprimat de context,. co.nstituirea (aparitia) unei for~e
Ilro ne urmeaza trei etape succesive, lndlterent de modul sau de aparrne
(Inorfogeneza) , de natura ori particularitatile context~lui. .
Astfel, tntr-o faza initiala, distingem un spatiu formal uniform, al
ntextului care are calitati de uniformitate ~i continuitate formala, plan
f \a de care care nu se dataseaza nici 0 alta forma (excrescenta)._
Calitatea de spatiu formal Ii confers. asa cum am aratat, un
caracter dinamic, ce face ca svolutia unora dintre oornponentele sale sa
conduca la aparitia unor dlscontinuitati statice (exprimate. pnn forme
flzice, materiale) care se materializeaza la un moment. ~~t ~nn detasarea
de pia nul suport al contextului, sau a unor discontlnUitatl_ dinarruce, care
pot capata In timp aceeasi materializare formala, conducand la nasterea
(aparitla) unor componente de forma urbana. _ _ _ .
Aparltia ~i sxistenta acestor elemente de forma urbana I~alnt~a
constituirii acesteia ca sistem socio-spatial, fie ca Ie discutarn din
perspectiva istorica, in contextul lndepartat al apariti~i primelor forme ?e
locuire ori adaptare a mediului la nevoile umane sau In contextul aprop.l~t
al ultimelor secole, prin aparitia oraselor proiectate pe plan. prestabillt,
constituie 0 conditie sine qua non pentru constituirea forrnei urbane, 0
veriqa mdlepensablla tn procesul de morfogeneza urbana. . ._
o forma urbana nu poate apare instantaneu. Chiar ~I In cazul
construirii oraselor pe plan prestabilit, a existat 0 perioada _intermediara
de tlrnp, tntre conceptia, realizarea propriu-zisa ~i .mom~ntul In .care for~a
urbana nou creata a Tnceput sa functioneze ~I sa-~I sxercite rolul In
teritoriu rnarcand etape distincte tn dobandirea ldentitatii urbane
Fiecarei componente de forma urbana, odata cu materializarea sa,
Ti este caracteristic un anume grad de vulnerabilitate ce Ti marcheaza
evolutia ~i n defineste rezistenta (coeziune~ inter~a) ~i stabilitat~a
structurale In timp, tn raport cu hazardul existent In locul respectiv.
20Arh. Tiberiu Florescu, geogr. Silvia lonita - Ghid privind exigen\ele minime de continut al
documentatiilor de urbanism l}i amenajarea teritoriului pentru zonele cu nscun naturale, UAUIM
si Urban Prolect, Bucuresti, 1999
135
 Forma §i trans-formare urbana Forma §i trans-formare urbana

Produsul acestor doua rnanrru, una caracteristica elementului

(vulnerabilitatea) ~i cealalta mediului exterior - contextului (hazardul), da
rnarirnea riscului la care este supusa respectiva cornponenta de forma
urbana in timp, in sensu I pericolului unei evolutii negative (sau uneori
CD R:a :::.rise global
in arealul
@ Rcb

considerat : 1 !!L'!~l~!_(~~rt~~1
__
nedorite). : hazardului in arealul
R = H x V 21
R4
R8 i ax~nsiderat
vulnerabilitatii
Daca consideram 0 anurnita manme (indiferent daca este
constanta sau se rnodifica in timp, in sensul cresterf sau descresterii) ce
exprima rnarirnea hazardului existent pe suprafata (arealul) de
materializare al elementelor de forma urbana, ce este inclus in spatiul
sistemului formal (context), vulnerabilitatea asociata acestor elemente
caracterizeaza individual pe fiecare dintre ele.
Riscul asociat arealului respectiv este dat de suma riscurilor
individuale asociate elementelor.
Ra1 = H X (V1 + V2 + ... + Vn ) --~
Ra1 = H x L Ve , unde Ve reprezinta vulnerabilitatea fiecarui element
Odata cu evolutia si aparitla relatiilor de coeziune ce se stabilesc Aparitia Constituirea
componentelor formei urbane
intre aceste elemente formale, initial disparate, se constituie un sistem elementare
de forma urbana
socio-spatial, ce are 0 limita ce lnqlobeaze aceste elemente. Aceasta manifestate ca (forma statica)
reprezinta 0 prima etapa de constituire a identitatii formale, sistemul discontinuitati
respectiv detasandu-se formal de context, devenind sistem formal. formale
Primul grad de complexitate asociat acestui sistem socio-spatial ale spatiului
este, asa cum aratarn In cuprinsul lucrarii, asociat formei urbane suport
(context)
elementare (forma arhitecturala urbana), care din punct de vedere al
schimburilor de mforrnati: cu exteriorul este 0 forma ststice, stabila,
insensibila la perturbatii. Daca V1, V2, .... Vn reprezinta vulnerabltitatile individuale ale
elementelor, acestea intra in calculul riscului pentru arealul studiat
proportional cu numarul ~i lrnportanta acestor elemente In cadrul alcatuirii
formei respective
Ra2 = H X V1 x a% + H x V2 x b% + ... + H x Vn x z%, de unde
rezulta
Ra2= H X (V1 x a % + V2 x b% + ... + Vn x z%)
Cum a%, b% , ... , z% reprezinta valori subunitare,
V1 x a%:5 V1, V2 x b% :5V2, ... , Vn x z%:5 Vn , suma termenilor din
paranteza este mai mica decat suma V1 + V2 + ... + Vn , ~i deci Ra2 mai
mic decat Ra1.
in acest caz, riscul asociat formei (formei urbane elementare) este
mai redus decat riscurile tnsurnate asociate tuturor elementelor
constitutive, luate separat.

Pentru a inteleqe mai user dernonstratla de mai sus, sa considerarn un exemplu

concret, extrem de simplu. Considerarn doua elemente formale distincte ce pot alcatui 0 forma
arhitecturala sirnpla (forma urbana elernentara), Primul este un zid de incinta pe plan patrat, cu
" Vezi anexa iii la capitolul 5, vulnerabilitatea fiind inteleasa ca predispozitia sau
susceptibilitatea unui element de a fi afectat negativ din cauze externe

137
136
 Forma ~i trans-formare urbana
Forma ~i trans-formare urbana

in_al!imea egala c~ latura, al doilea element 0 placa patrata cu supratata egala cu cea a incintei
patrate, existente In cadrul aceluiasl areal (vecinatati). ca In mod obiectiv acesta este mai ridicat de cat cel asociat separat
In prirnul caz considerarn aceste elemente ca entita!i separate, ce se gasesc in acelasi unora dintre ele ~i mai scazut fata de altele, In cadrul riscului global
areal.
intervenind ~i ponderea pe care au aceste elemente In constituirea
respectivei forme.
Cum In mod obiectiv, tntr-un areal coexists mai multe hazarde,
atitudinea fata de acestea, coroborata cu ierarhia lor, justifica alcatuirile
formale ca raspuns la reducerea ~i combaterea riscurilor (In exemplul
discutat, daca am considera ~i alte hazarde asociate, cum ar fi
precipitasiile, spre exemplu, riscul corespunzator formei pe care 0
alcatuiesc cele doua elemente este evident mult mai scazut decat cel a
oricarui element In parte).

Sa revenim la discursul anterior. Odata constituita forma urbana

?aca pe 0 scara de la 1 la 10 (de exemplu) evaluam vulnerabilitatea asociata acestor elemente elernentara, ca etapa In constituirea formei urbane globale (organism
In raport cu un hazard oarecare ~i cu .proteclia pe care ele 0 of era impotriva acestuia (vantul, urban), evolutia acesteia In timp sl Tnglobarea altor elemente aparute ca
spre exemplu). ~robabilitatea producerii fenomenului van! este exprlrnata de hazardul H, ce are
discontinuitati ale planului suport (context), precum si evolutia formei
aceeasi valoare In cazul ambelor elemente, fiind 0 rnarirne caracterlstica pentru arealul in care
aceste~ se gasesc. Daca ~resupunem ca Ve, = 3 si Ve2 = 10 (placa nu of era adapost), atunci in urbane elementare constituite, conduce la materializarea unei limite
cazul In care cele doua elemente coexists separat, riscul in arealul respectiv asociat globale din ce tn ce mai complicate topologic, rezultand In final 0 forma
fenomenului van! este
urbana cornplexa, care are atributele unei forme metabolice.
Ra, = R, + R2
Ra1 = H x Ve, + H x Ve2
Ra, = H x (Ve- + Ve2) Evolutia forma urbana statics (elernentara) - forma urbana
Ra, = H x 13
metabolica (cornplexa) implica totdeauna cresterea vulnerabilitatii, ~i deci
a riscului, datorita calitatilor "frontierei" acesteia . Cresterea sensibilitatii
Daca in_eel d: al doilea caz, a~~zim placa peste zidul de incinta, obtinern 0 forma sirnpla, de
cub fara baza (baza este ofenta de planul suport), ponderea celor doua elemente formale formale prin rnarirea vulnerabilitatii, ca proces obiectiv, exprima de fapt
constitutive in cadrul formei respective este 80 % pentru zid ~i 20 % pentru placa (avem cinci caracterul evolutiv al formei urbane ~i predispozitia perrnanenta a
fete ale unui cub).
acesteia catre procesele trans-formale si morfogeneza, dernonstrand
Vulnerabilitatea formei considerate este
y = V., x 0,8 + Ve2 X 0,2 = 3 x 0,8 + 10 x 0,2 = 2,4 + 2 = 4,4 caracterul dinamic al acesteia, Intarind concluzia ca nu exista ~i nici nu
In acest caz riscul rezulta poate exista FORMA URBANA COMPLExA. IDEALA, stabila formal In
Ra2=HxV
timp, eterna. De aici derapajele In istoria urbanismului (orasele ideale) ~i
Ra2 = H x 4,4 ,mai mic oecat Ra,
chiar a arhitecturii, manifestata la nivelul formelor urbane elementare -
Cu alte cuvinte, in cazul al doilea, sistemul formal respectiv este caracterizat de un risc obiecte de arhitectura (falasterul, unitatea de locuit, locuinta cibernetica,
mai scazut in raport cu hazardul considerat, forma constituita oferind 0 siguranla mai mare in etc.).
arealul r~spectlv. Asifel, nscul asociat formei (formei urbane elementare) este mai redus decat
riscurile Insumate asociate tuturor elementelor constitutive, luate separat.

Din exemplul prezentat este lnsa interesant de remarcat faptul ca

riscul asociat formei considerate (Ra2), desi mai mic In arealul respectiv
decat cel initial, cane elementele coexistau separat, dar este mai mare
deca~ cel asociat unora dintre elemente (de exemplu zidul de incinta),
considerate separat. Acest lucru arata faptul ca conlucrarea mai multor
elemente In constituirea unei forme (inclusiv urbane) predispune aceasta
forma la un alt grad de rise decat cel asociat elementelor constitutive, ~i

138 139
 Forma §i trans-formare urbana Forma §i trans-formare urbana

ANEXE EXPLICATIVE la capitolul5

1. "Istoria organismelor urbane este, prin natura ei, 0 istorie a cazurilor

i --'---fi~\~~r~b~r~~~~~~'ur-"----- particulare, care trebuie mai lntai analizate pe rand, unul cate unul; [...]
R'
R6
axcfOnsiderat evolutiile formei fizice a oraselor, aparute din combinatiile cele mai
vulnerabilitatii variate ale factorilor geografici ~i istorici, compun 0 paleta de cazuri
mult mai diferentiata decit evolutiile economice, sociale, culturale, care
sunt mai user de redus la cateva categorii conceptuale. [...] Orasul s-a
"Irontlera" complicata nascut ln perioada dintre mileniul al III-lea si al II-lea i.Chr. tn
lopoJogic
Mesopotamia ~i pe valea Nilului, a Indului ~i a Fluviului Galben, ca un
loc unde se concentreaza ~i se schimba excedentele agricole a
;,/1 catorva zone deosebit de fertile. Noutatea evenimentului, care separa
~
..~ eJementenoi

: I FENOMEN URBANI
IIIItr.......
~ mitul de istorie, este inregistrata cu luciditate In primele texte scrise
[... J, iar gestul care separa orasul de sat, Irnpartind lumea In doua
Aparitia Constituirea Constituirea
componentelor formei urbane formei urbane part: opuse, va rarnane multa vreme gravat tn cadrul fizic, cat ~i tn
de forma urbana elementare complexa organizarea institutionala ~i rnentala. Orasui este 0 incinta sau un
manifestate ca (forma statical (forma metabolica)
discontinuitati
ansamblu de incinte unde se dezvolta arta de a combina distantele
formale mici ~i mijlocii - ceea ce numim de atunci "arhitectura" - ln tirnp ce
ale spatiului arta mai veche de a ocupa si modifica peisajul terestru nelimitat cade,
suport
(context) putin cate putin, tn uitare." Leonardo Benevolo - "Orasul tn istoria
Europei" (ed. Polirom, lasi, 2003, traducere Madalina Lascu) , pag. 11
Ca 0 concluzie, este interesant de subliniat faptul ca in problema riscurilor §i 15-16
la care este supusa din exterior forma urbana, contextul reprezinta 11. Leonardo Benevolo ilustrsaza In lucrarea citata evolutia oraselor
factorul determinant. Contextul in sine (cadrul fizic de existents el formei europene, punand accentul pe influenta contextului (natural,
urbane) .reliefe~za existents hazardului, iar natura contextului (geografic, economic, social, etc.) In determinarea evolutiei oraselor, abordand
econorruc, social, politic, etc.) da masura gradului de rise, ca ~i rnasura perioade istorice semnificative pentru raportul de determinare context /
vulnerabltltatll. forma urbana. Acestea sunt :
- ruptura de antichitate (pana In sec. al X-lea)
- forma rea oraselor medievale (1050 - 1350)
Existenta unei forme urbane pentru care sa nu fie supusa la nici un - cadrul stabtlizarii ~i ultimele mutatii urbane din secolul al XIV-lea
factor de rise ar Tnsemna 0 forma urbana indiferenta fata de context iar (1350 - 1500)
a~est lucru, asa cum am aratat, nu este ~i nici nu va fi posibil, atata timp - ap!icarea modelului urban european In orasele colonii (1500 - 1600)
cat forma urbana va rarnane 0 forma de manifestare complexa a - noile conditii ale "planificarii urbane" ~i regulile perspectivei (1600 -
existentei umane in teritoriu. 1750)
- impactul industrializani ~i orasul industrial (1750 - 1890)
- transforrnarile oraselor europene In secolul XX
Cele patru raporturi evidentiate de noi intre forma urbana ~i context se
reqasesc de-a lungul istoriei evolutiei oraselor europene prezentate de
autor, constituind de cele mai multe ori unul dintre factorii determinanti
pentru evolutia atezarilor urbane: '
- integrarea formei urbane tn context (contextul "asirnileaza" forma
urbana) - orasul grec In antichitate: "Ideea de oras [...] se

140 141
 orrna ~; trans-formare urbana
Forma 9; trans-formare urbana

J r ed glossary of basic terms related to di~aster

indlvidualizeaza printr-o noua ~i radicala subordonare f \ II I Illy
III 11111
( HA, 1992), hazardul (H) este un .evenrment
elementele geografice ale peisajului. Orasele [...] sunt asimil l( dill III II , lIlt II
u probabilitatea de producere a unui feno":,en
punct de vedere mental cadrului lor natural, asupra caruia (llllill 1\ 11111\ It)!
u tor de pagube tntr-un areal, lntr-un interval precizat
Incepe sa-si exercite inventivitatea". (Leonardo Benevolo, Oras I( III I",h 11\1II PI
istoria Europei, pag. 30) " 111111'
- atenuarea dlscontinuitetilor prin crearea unei stari de continul/ III I I II, I I II \I lmplica un nivel preexistent de rise al spatiului con~id~rat
(forma urbana "asimiteaza" contextul) - orasele nou fondate 1111 \I I III I( I 1993, Wilhite, 2000, Smith, 2001). Asadar, .. atnb~lrea
colonii, orasele renascentiste ~i baroce: "Sistematizarea peisaj lor I III \11 (I hazard unui fenomen natu~al. nu ~ste condltl?nata de
este domeniulln care un nurnar mare de cornpetente se pot exprim I 1'11I1hl(, de pagube materiale sau vlctlme, CI de p~tentlal~1 uno~
si raspunde la evolutia comportamentelor individuale ~i socia Ie. Spr 1\1I I consecinte. De altfel, aceasta poate f conslderata
mijlocul secolului [XVII] se cristalizeaza existenta unei conceptll It II \I I rl ttca esenti~la ce deosebeste terminologic ~azardul natural
totale a peisajului, care presupune aportul combinat al arhitecturii, Iii 'V Imentele naturale extreme (Coppock, 19~5). In. agest context,
artelor plastice ~i a unei gestiuni a mediului Inconjurator care nu 111\nl ul initial al termenului hazard a evol~at ~~ a. capatat ~n. ~en~
poarta Inca un nume" (Leonardo Benevolo, Orasele In istoria 111111 H zardul nu este un fen omen Intamplator yl mCI Impredl~tl~ll, CI
Europei, pag. 141- 142). d Ir manifestarea ~i consecintele sale sunt, In general, dl~~II. de
- accentuarea discontinuiteti'or formale ale acestuia ~i detasarea, Pt( nozat ~i control at. Hazardul este un termen care. sem.nlflca 0
individualizarea din ce In ce mai accentuata a formei urbane fata de III 111Ifesta re sxterna sistemului afectat (PAHO, ~0002' tar al~turarea
context, accentuand starea de contrast (accentuarea procesului de It rmenului natural accentueaza cauzalitatea extenoara om.ulul (B.urton
antropizare a contextului ~i particularizarea formei urbane In raport t I., 1978). Probabilitatea statistlca de prod~cere a. urun evenrr:ne~t
cu tipul de context): orasul industrial I tural potential producator de efecte negative deflne~te cantitativ
- raportare permanenta la context. prin impunerea unei evolutii h zardul.
echilibrate a formei urbane, In sensu I unei dezvoltari durabile: a dou'a Vulnerabilitatea (V) se refera la capacitate a unei perso~ne ~au grup
jurnatate a sec. XX social de a anticipa, rezista ~i reface In urma lmpactul~' U~~I haz~~d
iii. Am considerat necesara reproducerea inteqrala In cadrul anexelor a natural (Tobin ~i Montz, 1997, Wil~.ite, 2,?00). In ~c~la~1 sP.lnt, Blalkle
lucrarii Dlui Sorin Cheval, data fiind claritatea cu care prezinta et al. (1994) Inteleg prin vulnerabilitaie caractenstlca.unel p~rsoa~e
conceptele esentiale In cercetarea hazardelor naturale ~i problematica sau a unui grup de persoane de a anticipa, a face fata, a rezls.t~ ~I a
riscului. se reface In urma impactului cu un hazard natural". Vulnerabl~ltate~
"Adoptarea rnasurilor pentru prevenirea efectelor negative ale lrnplica 0 combinatie de facto~i car~ determina gr.adul In. care vlata ~~
manitestarilor naturale extreme dateaza probabil de la primele proprietatea se qasesc la nsc din cauza unu~ e~~m~ent. Ca ~~
contacte lntre om ~i natura, dar preocuparlle pentru a forma 0 hazardul, vulnerabilitatea este un indicator al .unel sta~1vntoare a unu!
terminologie unitara ~i standarde sunt mult mai recente, evoluand sistem definind gradul de (in)capacitate a slstemului de a fa~~ fata
semnificativ doar In a doua jurnatate a secolului XX sl mai ales In stresul'ui asteptat (Smith, 2001). In termeni ge~~~ali, vulner.ablhtatea
ultimul deceniu al acestuia. Incercartle de a defini ~i a denumi cat mai poate fi tnteleasa ca predispozltia sau susceptlblhtatea unut element
bine fenomenele naturale extreme au condus la dezvoltarea unei de a fi afectat negativ din cauze externe (IADB, 2000, PAHO, 2000,
terminologii operationale, utilizata astazl de cea mai mare parte din IPCC, 2001).
cercetarf irnplicati In aceasta directie. Sunt prezentati In continuare Definitia propusa In Internationally agreed glossary of basic terms
termenii relevanti pentru obiectivele acestei tucran (hazard, related to disaster management (DHA, 1992) are un profund caracte~
vulnerabilitate, rise etc.)". cantitativ, s-a impus In literatura de specialitate ~i. eS.te cea ~dopt~ta
Hazardul natural (HN) implica probabilitatea ocurentei tntr-un pentru aceasta lucrare: vulnerabilitatea raprezinta nlvelul plerdenlo.r
interval de timp ~i un areal precizate a unui fenomen 'natural cu pe care un element sau grup de elemente (persoane, ~tructur~,
potential de a produce pagube environrnentale ~i1sau socio- bunuri servicii, capital economic sau social etc.) expuse unui anurnit
economice, inclusiv pierderi de vieti omenestl. Mai precis, conform rise II' asteapta In urma producerii unui dezastru sau hazard.

143
142
 Forma ~i trans-form are urbana Forma ~i trans-formare urban

Vulnerabilitatea se exprirna pe 0 scara de la 0 la 1 sau de la 00;. la considera ca riscul reprezinta "expunerea reala a un I v I
100%. ,0 sensu I antropocentrist, la hazard", furnizand un exemplu
ilustreaza perfect raporturile dintre cei doi termeni: 0 persoan
Vulnerabilitatea unui spatiu are la baza cauze naturale ce tin de
traverseaza oceanul cu barca este supusa acelorasi haz rd
caracteristicile intrinseci ale fenomenului, cauze economice, cum ar fi
naturale ca ~i 0 persoana care face acest lucru cu vaporul, tnsa cel
bunas.tarea rnateriala, rezervele etc. ~i cauze socio-psihologice, de la
doua persoane sunt expuse unq.r grade diferite de rise ca urmare a
orqaruzarea administrativa pana la psihologia maselor (Tobin ~i
vulnerabilitatii diferite. Prognoza riscului irnplica posibilitatea
Mont~, _199~, Anderson, 2000). Masura ln care cele trei aspecte se
precizarli cat mai exacte a locului de aparitie a fenomenului respectiv
cornbina defineste vulnerabilitatea complexa a unui spatiu.
(Balteanu et aI., 1989). Trebuie remarcat In acest context progresul
:,ulnerabilitatea 'poate fi voluntara sau involuntara. Ea depinde de Tnsemnat al capacitatilor de prognoza Tn cazul multor fenomene, atat
infrastructura ~I d~ conditiile socio-economice dintr-un spatiu; in privinta momentului de producere, cat ~i a arealului susceptibil a fi
reducerea expuneru la hazard conduce implicit la scaderea afectat. Se exprirna prin produsul dintre riscul specific (Rs) ~i
vumerabilitatii (Downing ~i Bakker, 2000). Smith (2001) considera ca elementele de risc (Er).
expunerea la hazard (vulnerabilitatea) este rezultatul faptului ca
Riscul specific (Rs) reprezinta nivelul pierderilor asteptate ca
persoane sau bunuri materiale se gasesc la un moment dat voluntar
urmare a marufestarii unui hazard natural. Rs depinde de
sau i~vol~ntar, Tntr-un loc unde nu ar trebui sa fie. De altfel, ~re~terea
caracteristicile hazardului ~i de vulnerabilitate.
numarului de morti In unele tari si a valorii pagubelor materiaie in
altele nu se datoreaza unor hazarde naturale mai puternice, ci Elementele la rise sau elementele expuse riscului (Er) includ
arnpliticarii vulnerabilitatii populatiei (Mileti, 1999). populatia ~i toate valorile materiale expuse riscului de a fi afectate de
un hazard natural Tntr-un anumit areal. Riscul total (Rt) cuantiflca
Unele grupuri sociale sunt mai vulnerabile decat altele, In functie de
pierderile umane ~i materiale totale care ar rezulta Tn urma unui
sex, varsta, conditie fizica etc. De asemenea, vulnerabilitatea' este
strans corelata cu pozitia socio-economica. Persoanele sau
hazard sau dezastru natural. Se utilizeza formula: Rt = E x Rs = E(H
x V). Dezastrul natural lmpllca existenta initiala a unui risc major,
societatile lnstarite gasesc mult mai usor rezervele necesare pentru a
capabil sa afecteze major componentele mediului dintr-o regiune.
face fata dezastrului, de a-~i reveni si a se reface. Conceptul de
Consecintele produse ca urmare a realizarii riscului, fie ele pagube
~uln~rabilitate e.s!e utilizat In cercetarea hazardelor naturale pentru materiale sau umane, ating nivelul de dezastru cand sistemul local
Identl~carea entitatilor sociale cele mai predispuse a suporta efectele
nu T~i poate reveni Tntr-un interval rezonabil de timp fara ajutor extern
negative ale unor fenomene (Ribot et aI., 1996). Din punct de vedere
(Blaikie et aI., 1994, Etkin et aI., 1998, Smith, 2001). Unii autori
al societatii, efectele negative ale secetei sunt rezultatul
(Zavoianu ~i Dragomirescu, 1994) considera ca termenul de dezastru
vulnerabilitatii populatiei fata de acest fenomen, ~i nu al fenomenului
natural este sinonim cu cel de catastrofa naturals. Precizarile facute
in ~in~. (Ribot et aI., 1996). Daca populatia ~i bunurile nu ar fi expuse de UNISDR Tnca de la declansarea programului arata ca dezastrul
actlunll. urun . :enomen, ori fenomenul respectiv nu s-ar produce,
natural trebuie privit din perspectiva consecintelor pe care Ie are un
populatia ar f invulnerabila.
anumit hazard asupra sistemului economico-geografic, care fac ca
Nu exista 0 formula / rnasura universal acceptata pentru caracterizarea acel sistem sa nu poata face fata impactului cu propriile forte.
cantitativa a vulnerabilitatii. De altfel, tocmai caracterul relativ al
Dezastrul natural este, fara tndoiala, un fenomen cu impact major
acesteia este unul din conceptele-cheie care nuanteaza descrierea
asupra unei socletati de 0 anumita dimensiune. Tn privinta scarf
vulnerabilitatii (Blaikie et aI., 1994, Downing ~i Bakker, 2000).
dimensiunii afectat de un dezastru, aceasta poate oscila Tntre nivelul
Riscul (R) este produsul matematic dintre hazard ~i vulnerabilitate personal sau familial (un fenomen poate reprezenta un dezastru
exprirnand relatiile dintre un fenomen ~i consecintele lui (Slaymaker: pentru 0 persoana, tn sensul ca aceasta nu poate sa taca fata cu
1999). Expunerea la hazard este relativ constanta Tntr-un areal mijloace proprii) ~i nivelul global, planetar (acest caz' este
vuln~rabilitatea irnplica reactia societat!i umane, nivelul calitativ ~'i dsocarndata teoretic, neexistand pana In prezent un fenomen
cantltatlv. al . preqatirii ~i reactiei acesteia tata de pericol, iar atmosferic sau natural care sa nu poata fi manageriat la nivel de
cornbinatia dintre cele doua defineste cantitativ riscul. Smith (2001) planeta). Cele mai mediatizate sunt dezastrele la scara nationala sau

145
144
t
 Forma §i trans-formare urbana
reqionala, cum au fost cutremurele care au afectat Turcia ~i Grecia In
1999, sau ciclonii tropicali care afecteaza anual tarile din Marea
Caraibelor ~i din Golful Mexic.
Din perspectiva teoriei sistemelor, pagubele prod use de riscurile ~i
dezastrele naturale sunt rezultatul interactiunli dintre trei sisteme
principale si mai multe subsisteme (Mileti, 1999): mediul fizic terestru
(clima, ape etc.), populatie (clase sociale, rase, culturi etc.) ~i mediul
construit (cladiri, poduri etc.). Inteleqerea corecta a relatiilor dintre
hazard, vulnerabilitate, risc ~i dezastru conditioneaza utilizarea
co recta a terminologiei. Aceste raporturi sunt sintetizate
Alexander (1993) astfel: "Hazardul poate fi privit ca situatia
predezastru, In care exista un anumit risc de producere a unui
dezastru, mai ales din cauza faptului ca a comunitate umaria este
situata tntr-o pozitie de vulnerabilitate". Se evidentlaza asadar trei
etape In evolutia unui fenomen natural ce are potentialul sa genereze
consecinte negative: etapa de hazard, apoi apare riscul ca acesta sa
afecteze un areal vulnerabil, iar In final se poate ajunge la dezastru.
Riscul se gase~te la intersectia dintre hazard ~i vulnerabilitate (fig. 1),
iar hazardul este cel mai cuprinzator taxonomic (Cutter, 2001).
Fig. 1. Relatil eauzale intre hazard (H), rise (R) ~i vulnerabilitate
(V)
Relatiile cantitative dintre cele trei elemente sunt ceva mai complexe.
Oat fiind hazardul Hi (probabilitatea ca un eveniment cu 0 intensitate
mai mare sau eqala cu i sa se produce tntr-un anumit interval de
timp) ~i vulnerabilitatea Ve (predispozitia intrinseca a elementului e
de a suferi pierderi In urma unui eveniment de intensitate i), riscul Rie
reprezinta probabilitatea elementului e de a suferi pagube datorita
producerii unui eveniment cu 0 intensitate mai mare sau egala cu i:
Rie = (Hi x Vel. Aceasta relatie exprirna probabilitatea ca efectele sa
depaseasca 0 anumita valoare In intervalul de timp considerat
(PAHO, 2000). AI\i autori (Tobin ~i Montz, 1997) descriu succesiunea
rnanifestarilor unui eveniment extrem astfel: hazard - risc -
arnenintare - impactJdezastru - faza post-impact. Cu alte cuvinte,
caracteristicile de hazard exista Inca din faza initiala, atunci cand
fenomenul este pus In relatie cu societatea urnana, cu consecintele
pe care Ie poate avea, vorbim deja de rise, iar impactul cu societatea
146
Forma ~i trans-formare urbana
sau, ln unele cazuri, dezastrul reprezinta faza de apog u wHII
fenomen extrem. in final, se ajunge In faza post-impact car - , (1111
multe puncte de vedere, la fel de importanta ca ~i celelalte. L r II III
sau, Smith (1996) se opreste asupra raporturilor dintre hazard I rluo.
EI considers ca riscul include probabilitatea ca un anume h z rd
se realizeze, sa devina realitate. Acelasi autor cornpara haz rdul
cauza iar riscul cu consecinta: "hazardul (cauza) reprezlnt
ameni~tare potentiala pentru so~ietatea urnana ~i valorile ei, I r rl ul
(efectul) este prcbabilitatea ca un anumlt hazard sa se pr du "
Hazardul seismic sau atmosferic poate exista tntr-o r gl~1I1
de
neloculta, dar riscul se reallzeaza numai acolo unde exists oam nl I
bunuri construite de acestia."
Referin\e
Alexander, D. E. (1993), Natural Disasters, UCL Press, London, 632 p.
Anderson, M.B. (2000), Vulnerability to disaster. and sustainable developm nl: I
general framework for assessing vulnerability. In Pielke & Pielke (ed.), St rm ,
Vol. 1, Routledge, London and New York: 11-26.
Bi:ilteanu, D., Dinu, M., Cloaca, A. (1989), Hartile de rise geomorfologic. SC
Geogr., XXXVI: 9-13.
Blaikie, P., Cannon, T., Davis, I., Wisner, B. (1994), Natural hazards, p opl '
vulnerabilty, and disasters. Routledge, London and New York, 284 p.
Burton, I., Kates, R.W., White, G.F. (1978), The environment as hazard. Ox] rrl
University Press, New York.
Coppock, J.T. (1995), GIS and natural hazards: an overview from I
perspective. In: Carrara, A., Guzzetti, F. (eds.), Geographical Information Sy t III
in Assessing Natural Hazards, Kluwer Academic Publishers, Dordrecht: 21-34.
Cutter, S.L. (2001), The changing nature of risks and hazards. In: Cutter, S. I ,
(ed.), "American hazardscapes: the regionalization of hazards and disa t r ",
Jospeh Henry Press, Wahsington, D.C.: 1-12.
DHA (1992), Internationally agreed glossary of basic terms related to Dis I r
Management. United Nations, DHA-Geneva - December 1992, 58 p.
Downing, T.E., Bakker, K. (2000), Drought discourse and vulnerability. In: Will,ll ,
D.A. (ed.) (2000), Drought. A global assessment. Vol. 2, Routledge, London lIei
New York: 213-230.
Etkin, D., Vazquez, M.T., Kelman, I. (1998), Natural disaters and human activity,
A contribution to the north American Commission on Environmental Cooper tI 11
State of the Environment Report.
IADB (2000), Reducing Vulnerability to Natural Hazards: Lessons Learned from
Hurricane Mitch. A Strategy Paper on Environmental Management. Workln
paper prepared by a team of the Regional Operations Department 2 of the In! r·
American Development Bank, Team Coordinator: Alberto Uribe, Stockholm,
Sweden 25-28 May 1999 IPCC (2001), Climate Change 2001: Impa I ,
147
 Forma ~i trans-formare urbana Forma ~i trans-formare urbana

Adaptation, and Vulnerability. Summary for Policymakers, A Report of Working

Group II of the Intergovernmental Panel on Climate Change, and Technical
HAZARDURI TIPOLOGIA RISCURILOR
Summary of the Working Group II Report, A Report accepted by Working Group II
of the IPCC but not approved in detail, 90 p.
Mileti, D. S. (1999), Disasters by design. A reassessment of natural hazards in the
1. Dupa sursa producerii hazardului "
~ ~
m
n
" E
i'l " 'l'! "
United States. Joseph Henry Press, Washington, D.C.: 352 p. > CE '0
.::l '0.
"", ~ o2 ~
0
0 ~ g
PAHO (2000), Principles of disaster mitigation in health facilities. Disaster "
~
0
(5
c
'2 "in
Q)

ro ~" 2
~
E
Mitigation Series, Pan Amercian Health Organization, 123 p. 1ii
.<: E "u "2
Z "
t-- ;j! ~ 0
(j)
(5
n, '"(j)
"
0
Ribot, J.C., Najam, A, Watson, G. (1996), Climate variation, vulnerability and
sustainable development in the semi-arid tropics. In: Ribot, J.C., Magalhaes, A.R., Geoloqice x
Panagides, S.S. (eds.), Climate Variability, Climate Change and Social Naturale Climatice x
Vulnerabilty in the Semi-arid Tropics: 13-54. Incendii de masa x
Hidroloqice si marine x
Slaymaker, O. (1999), Natural hazards in British Columbia and inter-institutional Bioloaice x
challenge. Int. Jour. Earth Sciences, 88: 317-324.
Cosmice x
Smith, K. (2001), Environmental hazards. Assessing risk and reducing disaster. Poluare x x x
Routledge, London and New York, 392 p. Antropice Oesoadurlrl / aaricole x
Tobin, GA, Montz, B.E. (1997), Natural Hazards. Explanation and Integration. Accidente tehnoloaice
The Guildford Press, New York, 388 p. Conflicte sociale / politice x x x x

Wilhite, DA (2000), Drought as a natural hazard. Concepts and definitions. In: HAZARDURI TIPOLOGIA RISCURILOR
Wilhite, DA (ed.) (2000), Drought. A global assessment. vol. 1, Routledge, Complexe Combinatie de hazarduri x Ix Ix x lx lx l x lx
London and New York: 3-18. 2. Dupa ordinea de producere
Zavoianu, I., Dragomirescu, S. (1994), Asupra terminologiei folosite in studiul Hazard primar Hazard secundar
fenomenelor naturale extreme. SCGGG-Geogr., XLI: 59-62. (como/ementar)
HAZARD GEOLOGIC
Alunecare teren x x x
iv. Vom incerca 0 clasificare cornparativa a riscurilor §i a hazardurilor Tn Inundatii orin blocare rauri x x x
functie de clasificarea acestora din. urrna pentru a exprima mai direct Cutremur Avalansa x
aceasta relatie de determinare. In cadrul acestui tabel, tipologia Tsunami x
riscurilor este preluata din materialele prezente in bibliografie. Ruoere de baraie x x x
Accidente tehnoloqice x x x
Accidente chimice x x x
Accidente nucleare x x x
Accidente bioloqice x x x
Accidente rutiere, feroviare x x
Soc osihic, stres x x x x
Vulcani Incendii x
Torente de noroi x x
Alunecare de teren Inundatii orin blocare rauri x x
Eroziunea solului Alunecari de teren, torenti, x x
inundatii

CLIMATIC - METEOROLOGIC
Circulatia aerului Friq excesiv x
lnzaoeziri x
Furtuni x x

148 149
 Forma §i trans-formare urbana
Forma §i trans-formare urbana

Temperatura Seceta x x x I I
Desertificare x x x
Foamete x x I II Interesant de remarcat faptul asa cum reiese din cadrul acestui
lrioatli in exces x x I Ii I, cele mai importante riscuri sunt riscurile naturale. Problema
Tooire zaoezi inundatii x x II urnor naturale, gestionarea acestora, prevenirea riscurilor naturale
Precipitatii Inundatii x x
I I borarea de reglementari specifice in domeniu vor face obiectul
Alunecari de teren x x
Avalanse x x I.llltolului 3.
Inzaoezire x I locul doi ca mcidenta se situeaza riscurile tehnologice,
Accidente de circulatie x 1 mlnistrative si de infrastructura, ca pe locul trei sa se gaseasca cele
Descarcari electrice Incendii de oadure x nitare legate de posibile epidemii, urmate apoi de celelalte.
Exolozii, accidente tehnoloaice x x x x t fi aduse aici ca exemplu noile cartiere aparute in Romania "in
HIDROLOGIC pr lungirea" formelor urbane existente, in urma extinderii intravilanului
Rupere baraie x x x
lnundatit localitatilor odata cu crearea noilor cartiere "rezidentiale". Specula
I Accidente
feroviare, rutiere x x x
funciara, dezvoltarea nacontrolata si realizarea de "noi cartiere"
PRACTICI AGRICOLE
Defrisare Eroziunea solului x
parute spontan prin juxtapunerea unor ansambluri dezvoltate initial
Torenti x pe diverse proprietati private, fara existenta infrastructurii ~i rstelelor
Inundatii x necesare unei bune functionari urbane, conduc la situatii hilare, in care
Alunecari de teren x elementele constitutive asentiale ale structurii urbane, cum ar fi plin /
HAZARDURI TIPOLOGIA RISCURILOR golul spatial determinat de prszenta strazilor si a dlstantelor tntre
Monoculturi Saracie sol seceta - foamete x x aliniamente raman la voia lntarnplarl' sau a bunavointei proprietarilor
Irigatii excesive Saraturare - foamete x x de terenuri. 0 cauza majora a crearii acestor sltuatf 0 constituie
Ingra~aminte Infectare cu pesticide x x dezvoltarea "pe bucatete" prin PUZ-uri punctuale supuse sacvential
agricole spre aprobare, in lipsa unei viziuni de ansamblu asupra dezvoitarii
Despaduriri Eroziunea solului x x
Alunecari de teren x x formei urbane.
Torenti x x
Inundatii x x
ACCIDENTE
Tehnoloaice Exolozii x x x
Chimice Incendii, contaminare chirnica x x x
Nucleare Incendii, contaminare x x x
radioactiva
Accidente lucrari lnundatii x x
hidrotehnice
3.Dupa modul de producere
Cutremur x
Bruste Eruptii vulcanice x
Tsunami, cicioane, tornade x
Inundatii x
Accidente tehnaloaice, chimice x x x
Lente Desoaduriri x x
Desertificari x x
Seceta x x
Foamete x
Poluare x x

151
150
 Forma :;;i trans-formare urbana
Capitolul6
Concluzii
Acest capitol I~i propune ilustrarea pe scurt a concluziilor desprinse
In urma cercetarii. Particularitatea demersului, aceea de a corela 0 serie de
teorii ~i evaluarl distincte relativ la forma urbana, In contextul evolutiei
o.rganismu!ui urban ~i a problemei legate de continuitate ~i discontinuitate,
~I ~e a Ie Inte~preta.' l~xtapune .~i intersecta Intr-o Incercare de a inteleqe
mal exact particularitatile forrnei urbane ~i evolutia sa din punct de vedere
formal, face ca 0 parte din concluzii sa fie partials, raportate la anumite
aspecte formale.
o alta serie de concluzii au caracter general, ~i vin sa confirme Intr-
? maniera noua caracterul dinamic al formei urbane, precum ~i
interdependenta Intre evolutia acesteia ~i evolutia formala a contextului
circumscris, relationarea evolutlei formale cu problematica vulnerabilitatii
formei urbane constituind un element de noutate. '
~n.'p!imul rand, conceptul de forma urbana este privit pe parcursul
cercetaru In mod permanent ~i exclusiv din doua unghiuri: din punct de
vedere formal, al apartenentei la lumea generala a formelor, supunand
forma urbana legitatilor acesteia ~i teoriilor morfologice (Indeosebi cele
contemporane); atributul urbana asociat notiunii de forma face ca
discursul asupra evolutiei formale sa aduca permanent In discutie
caracteristicile ~i particularitaple organismului urban, Inteleqand acea~ta
~volutle ca fenomen urban, stabilind astfel elementul de raport In
interpretarea calitatilor ~i caracteristicilor formale sau a teoriilor
morfologice prezentate.
in al doilea rand, abordarea problemei raportului continuitate/
discontinuitate In evolutia formei urbane se realizeaza urrnarind doua
planuri: sincronic, cel al rnaterializaru fizice a formei urbane urrnarind
d!scutarea particularltatltor constitutive, a alcatuirii forma/~; Tn plan
diacronic, ca proces evolutiv, In raportul cu timpul, dar ~i cu contextul.
Daca pana acum, forma urbana era lnteleasa ~i deflnita ca un
concept global ce desemna exprimarea unei manitestan generale a
organismului urban Tn teritoriu, cercetarea efectuata arata ca Inteleqerea
152
Forma :;;i trans-formare urbana
ei din punct de vedere al abordarii formale face posibila intr du
scarii de observatie Tn studiul formei urbane ~i definirea a dou
constitutive ale acesteia, Inteleasa ca sistem socio-spatial: form
etementere ~i forma urbana complexe.
Forma urbana elernentara este definita Tn lucrare ca
manifestare existentiala a unui ansamblu de elemente de viata urb 11
(relatii) ~i cadru urban (elemente fizice) legate Tntre ele prin compon nt
~i relatii spatiale esentiale, lntre care exista 0 solidaritate contextu I I
esentiala pentru coeziunea formei respective, ce se rnanifesta
components intrinseca a formei urbane, complex din care face p rt I
determinand caracterul acesteia.
De aici, a prima concluzie a cercetarii este aratata aproape d
finalul capitolului 3: orice forma urbana, indiferent de scara de observ \1 ,
are Tn components sa una sau mai multe forme urbane elementar ,
carer manifestare exterioara a face perceptibila ~i diferlta de alte form
urbane. Aceasta posibilitate de diferentiere este consecinta existent I
caracterului formei urbane complexe, iar forma urbana elernentara are un
rol determinant In stabilirea identitatii pentru forma urbana complexa.
Complexitatea .lnvelisului" formei urbane face ca una dintre teoriil
morfologice contemporane - cea a fractalilor - sa poata fi aplicata cu
succes formei urbane.
Daca teza lui Pierre Frankhauser privind fractalitatea structurii
urbane (abordata pe scurt Tn lucrare) este elocventa Tn cercetare asupra
formelor urbane complexe, studiul de fata arata ca ea nu este valabila In
cazul forme lor urbane elementare.
De aceea nu putem fi de acord cu Charles Jencks, care,
entuzismat de lumea fractalilor, trasa Tntr-una din lucrariie sale .noile
criterii pentru arhitectura conternporana",
Abordarea In sensu I teoriilor morfologice contemporane, Tndeosebi
a conceptelor introduse Tn lumea formelor de catre Rene Thom, a facut
ca Tn cadrul cercetarii forma urbana sa poata fi interpretata Tn sensu I
definirii sale ca forma stetice sau forma metebotics, la fel cum
discontinuitatlle au fast intelese ca discontinuitati statice sau dinamice.
Astfel, interactlunea formei urbane cu factorii exteriori a fost ilustrata In
lucrarea de fata tinand seama de aceste atribute, Tn conditiile sublinierii
dificultati! de Tntelegere strict formale a formei si fenomenului urban.
Interpretarea propusa a formei urbane ca un continuum relational
alcatuit din .locuri' ~i .distenie", avand la baza cercetarile lui Antoine
153
 Forma $i trans-formare urbana
Bailly ca ~i cele ale lui D'Arcy Thompson (autorul Teoriei transformari/or),
coroborata cu principiile matematice ale topologiei, au condus la definirea
~i ilustrarea In paginile tezei a notiunii de topotoqie uroenistice. Studiul
continuitatii si discontinuitatii de forma urbana capata astfel In cadrul
cercetaril valente noi, fiind aratat faptul ca misceree, trensiormeriie
proiective ~i detormerite pot constitui transformari topologice ale formei
urbane.
Morfogeneza urbana, proces de trans-formare sau aparttie a unei
forme urbane noi, este abordata dincolo de lnteleqerea forrnala a
fenomenului nasterii formei, prin considerarea cornponentei umane ca
definitorie pentru identitatea formei urbane.
Dinamica urbana este prezentata prin prisma dinamicii formelor,
llustrata de teoriile morfologice ce au la baza stlime comptexitetil. Acestea
sunt cele legate de auto-organizare (scoala de la Bruxelles condusa de
Ylia Prigogine) ~i haos (David Ruelle). Principiile de modelare dinarnica
ilustrate permit analiza organismului urban In raport cu startle de echilibru
dinamic (starl de continuitate), cu periodicitatea acestor stari, cu leqaturile
tntre comportamentul elementelor constitutive, interactiunile definite ~i
descriptorii macroscopici, la scara sistemului urban In ansamblu.
Dinamica sistemelor este prezentata In lucrare ca un cadru de
referinta adaptat pentru conceptualizarea problematicii oraselor, datorita
posibilitatilor de a integra 0 mare cantitate de observatii empirice asupra
schimbarilor urbane, cat ~i pentru ca modelele matematice ce deriva din
teoria sistemelor deschise permit depasirea simplei interpretari analog ice.
Pe de 0 parte fundamentul descrierii structurii sistemului este bazat
pe interdependeme - interactiuni ce exista intre elementele componente.
Efectele retroactiunii ~i a dependentei mutuale ale acestora sunt traduse,
In cadrul sistemelor complexe, prin ne-linearitatea ecuatiilor ce descriu
evolutia rnarirnilor caracteristice ce descriu starea sistem~lui. Aceste ne-
linearitati sunt susceptibile de a simula aparitia unor efecte adesea
observate dar dificil de a fi previzibile de la lnceput, ce pot produce In
eqala rnasura discontinuitati In evolutia sistemului (catastrofe, bifurcatie,
schimbari ale structurii sistemului). Factorii ce intervin In determinarea
dlscontlnultatilor In evolutia formelor urbane, deterrninand dinamica
acestora, sunt ilustrati In a doua parte a capitolului 4 prin schema de
abordare a problematicii riscului, cu discutie asupra riscurilor urbane.
Deasemenea, a treia directie de cercetare In studiul problemei
raportului continuitate I discontinuitate 0 constituie relatia biunivoca forma
urbana - context. ' Aparitia perturbatiilor ce modifies aceste relatii de schimb conduc la
154
Forma ~i trans-formare urbana
Forma urbana, ce initial era oxprirnata prin intensitatea de
discontinuitate a contextului tntr-un punct al acestuia, este In final
exprimata printr-un interval de discontinuitati la un moment dat, fiind
complet asirnilata de acesta. Cu alte cuvinte, evoluttia continua a formei
urbane, coroborata cu variatia continua a discontinuitatilor contextului, In
conditille dlmlnuarii discrepantelor o(discontinuitatilor) dintre aceasta ~i
context, nu conduce la disparitia formei urbane, ci la integrarea acesteia
In context, ea reqasindu-se exprirnata printr-un interval al disconti-
nuitatilor acestuia. Limitele acestui interval sunt finite In cazul In care
variatia dtscontinuitatilor formale ale contextului este limitata de specificul
acestula. Peste aceste limite, contextul initial I~i pierde specificul,
transformandu-se radical, dizolvandu-se, dand nastere unui alt context,
ce stabileste raporturi noi cu forma urbana, ~i procesul se reia.
Prin analogie cu teoria catastrofelor a lui Rene Thom,
reprezentarea punctelor catastrofice , influentate de existenta hazardelor
~i de materializarea acestora In dezastre, In graficul evolutiei elementelor
constitutive ale contextului, arata cum evolutia formei urbane, coroborata
cu evolutia contextului, poate ilustra finalitati diferite.
Aparitia dlscontlnuitatilor (punctelor catastrofice) In cadrul acestor
procese, mai cu searna In evolutia contextului, conduce fie la apropierea
pi!ma la limita de valoarea lnitiala a dlscontinuitatilor contextului, fie la
departarea catre zero sau infinit a gradului de discontinuitate a
contextului. Aceasta lnfluenteaza evolutia formei urbane fie spre disparitie
(distrugere), fie spre disiparea ei In context, In cea de a doua situatie
contextul devenind el lnsusl un spatiu - forma urbana. (Este cazul marilor
aqlornerari, a marilor megalopolisuri si conurbatii).
Raportul Intre forma urbana ~i context este ilustrat in teza sub trei
aspecte esentlale : raport de producere, raport de reterinta ~i raport de
sernnificatie. Din studiul acestor raporturi rezulta ca forma urbana este
definita permanent prin raportare la context, acesta din urrna fiind prezent
sub diverse aspecte In procesul de determinare a morfogenezei urbane.
-Iotodata, reiese In mod evident faptul ca tnsasi existents urbana
reprezinta 0 manifestare a contlnuitatii ~i discontinuitatf relatiilor Intre
forma urbana ~i context. Continuitatea, manifestata prin linearitatea
relatiilor ce se stabilesc tntre forma urbana ~i context, duce la evolutia
arrnonioasa a acesteia In raport cu contextul; continuitate spatiala - de la
forma arhitecturala la forma urbana qlobala, sau evolutie rnanitestata prin
dezvoltare echitibrata, previzibila, planificata, dezvoltare controlata,
dezvoltare durablla.
modificarea formei prin adaptare la noile conditii de existenta (Ia context)
155
 Forma ~i trans-formare urbana Forma ~i trans-formare urbana

~i de cele mai multe ori la deformare ~i morfogeneza, la nasterea unor noi SCURT GLOSAR DE TERMENI
forme urbane. Aici intervine problematica riscului, tratata in finalul
capitolului 5.
Din cele aratate in capitolul mai sus amintit putem sublinia
urmatoarele concluzii:

Ca discontinuitate spatiala a contextului, forma urbana cornplexa

Glosarul cuprinde termeni la care se face frecvent referire pe parcursul
se constituie ca 0 alcatuire formala caracterizata de un nivel al
lucrarii, fara a fi tnsa definiti sau detaliati in text.
vulnerabilitatii ~i al riscului mai redus decat suma acestor marirni
caracteristice componentelor sale, dar cu atat mai ridicat cu cat
respectiva alcatuire formala este mai cornplexa.
Gradul de vulnerabilitate al formei urbane, discutat in raport cu APLICATIE
stabilitatea ei structurala, pune problema existentei ~i evolutiei formei BIJECTIVA - 0 aplicatie se numeste bijectiva daca ea este
urbane in timp in raport cu atitudinea fata de riscuri, dar ~i cu natura, definita pe 0 rnultlrne A cu valori tntr-o rnultirne B asa
calitatile ~i irnportanta structurale a elementelor componente. tncat doua elemente distincte ale multirnii A Ie
Daca din punct de vedere strict morfologic, forma urbana complexa corespund doua elemente distincte ale multlmii B
este 0 forma rnetabolica, ce are caracter dinamic, permanent evolutiv (In (aplicatie injectiva) ~i orice element al mulFmii.B i~i
sens pozitiv sau negativ), aceasta demonstreaza imposibilitatea are un corespondent origine in multirnea A (aplicatie
constituirii unei forme urbane complexe statice, insensibile la perturbatiile surjectiva) (sursa: Anisiu Victor, Topologie §i teoria
exterioare, constituite ca un sistem tnchis, cu "frontiera" riqida, mesutii, curs Univ. Bebes - Bolyai, Cluj,1993)
Din punct de vedere urbanistic tnsa, nu stablitatea fermata CARACTERUL
exprirnata prin continuitatea prezentei fizice, materiale, a formei urbane UNEI ZONE - se defineste calitativ prin categoriile de texturi
ca discontinuitate a contextului conteaza, ci stabilitatea dinarnica, data de urbane (elemente de viata urbana constituite in
rnasura "rezistentei" in timp a respectivei forme, prin pastrarea identitatii subsisteme ale structurii urbane, caracterizate de 0
sale, fenomenul urban reprezentand un proces de continua trans-formare anurnita densitate a elementelor, definite printr-un
si morfoqeneza. grad de ocupare virtuala a teritoriului, ce pot sta prin
Atitudinea fata de hazard ~i factorii de rise este irnportanta pentru cooperare ~i suprapunere la baza zonificaril urbane)
gestiunea relatiilor tntre elementele constitutive ale formei urbane pe care Ie cuprinde, ~i cantitativ prin textura cu cea
(elemente de cadru urban ~i viata urbana) in sensul asiqurarii identitatii mai mare valoare de utilizare a teritoriului, raportata
acesteia. la indicatori medii pe oras. Deasemenea, caracteul
unei zone este legat de functia prioritara in zona
Evident ca problematica cornplexa a formei urbane nu poate fi respective, cu specificatia ca aceasta functie
epuizata in cadrul unei singure cercetari, fie ea interdisciplinara, sau chiar prioritara, tntr-o corecta lnteleqere a zonificarii, nu Ie
transdisciplinara. Lucrarea de fata, asa cum aratarn in introducere, nici nu ascunde pe celelalte, ci se spriiina ~i conlucreaza
~i-a propus acest lucru. evident cu ele, asiqurand eterogenitatea vietii si
cadrului urban prin omogenitatea unificatoare a
Pornind de la modesta contributie pe care a dorit sa 0 aduca la structurii. Caracterul unitar al unei zone se defineste
tnteleqerea reprezentarii, constituirii, manifestarf ~i evolutiei formei in raport cu arnbianta, in raport cu tunctlonalitatea
urbane in inteleqerea ei actuala, lucrarea de fata sperarn sa reuseasca a elementelor de viata urbana, precum ~i in raport cu
se constitui lntr-un suport teoretic ~i practic pentru cercetarile ulterioare in aspectul social 'al zoniflcarii urbane. (sursa:
domeniul urbanismului, ce au ca scop, studiul ~i determinarea prof.dr.arh. AI. Sandu, Teoria Structurilor Urbane,
particularitatilor organismului urban in planul real al evolutiei acestuia, a curs universitar, U.A.U.I.M. Bucuresti)
caracterului ~i identitatii ca atribute indisolubil legate de forma urbana.

157
156
 Forma ~i trans-formare urbana Forma si trans-formare urbana

CINEMATICA - Rarnura a mecanicii care se ocupa cu studiul 1992), hazardul (H) este un eveniment arnenintator
rniscarilor corpurilor, independent de masele lor si de sau probabilitatea de producere a unui fenomen
cauzele care produc miscarea (DEX). Miscarea este potential producator de pagube intr-un areal, tntr-un
reprezentata in cazul nostru de transformare, de interval precizat de timp.
evolutia formei Orice hazard implica un nivel preexistent de rise al
DEFORMARE - actiunea de modificare a lnvelisului unei forme ~i spatiului considerat (Alexander, 1993, Wilhite, 2000,
rezultatul ei, in urma actiunii asupra conturului Smith, 2001). Asadar, atribuirea calltatil de hazard
aparent al acesteia, fara a afecta continuitatea de unui fenomen natural nu este conditionata de
invelis, rezultat manifestat numai prin influenta unor producerea de pagube materiale sau victime, ci de
rnlscari interioare sau exterioare a elementelor potentialul unor astfel de consecinte. De altfel,
componente aceasta poate fi considerata caracteristica esentiala
DISCONTINUITATE - se defineste la modul general ca fiind acea ce deosebeste terminologic hazardul natural qe
interrnitenta, rnanifestata ca lipsa continuitatii tntre evenimentele naturale extreme (Coppock, 1995). In
mai multe elemente, care se succeda in timp sau in acest context Intelesul initial al termenului hazard a
spatiu; variatie brusca ~i in salturi a unei rnarimi; evoluat ~i a ~ap~tat un sens nou. Hazardul nu este
trecere de la 0 valoare la alta, tndepartata de ea, a un fenomen tntarnplator ~i nici impredictibil, ci doar
unei rnarirni. (DEX) manifestarea ~i consecintele sale sunt, in general,
EVOLUTIE dificil de prognozat ~i controlat. Hazardul este un
DE FORMA URBANA - modificarea staril de manifestare a organismului termen care sernnifica 0 manifestare externa a
urban la un moment dat, la nivelul elementelor de sistemului afectat (PAHO, 2000), iar alaturarea
viata urbana sau de cadru urban, ce caracterizeaza termenului natural accentueaza cauzalitatea exteri-
existenta urbana oara omului (Burton et aI., 1978). Probabilitatea
FUNCTIE URBANA - rol atribuit unui agent, unui instrument de lucru sau statlstica de producere a unui eveniment natural
, unui produs (deci ~i unui spatiu urban) de a satisface, potential producator de efecte negative defineste
in contextul unei activitati urbane, 0 anurnita cantitativ hazardul. (sursa: Sarin Cheval)
necesitate care apare in sistern ca cerinta functionala
IZOMORFISM relatie, corespondenta tntre doua obiecte,
~i care se exercita prin intermediul relatiilor
fenomene care au aceeasi structura : identitate de
(functionale) dintre elementele sistemului teritorial
structura (DEX).
atat in sens pozitiv cat ~i in sens negativ pentru
LlMITA - marcheaza in teritoriu sau in cadrul unei structuri
stabilitatea sistemului (sursa: AI. Sandu - Teoria
teritoriale, in general, trecerea efectiva sau virtuala de
Structurilor urbane)
la 0 calitate a spatiului la 0 alta calitate a acestuia, atat
FUNCTIONARE
in sensul nivelulJi de calitate cat ~i in sensul naturii
URBANA - exercitarea functiilor tntr-un anumit spatiu sau
calitatii - tip de ocupare, tip de activitate, tip de
teritoriu urban in baza functionalitatii respective ~i in
proprletate, caracter fizico-geografic :;;i arhitectural-
raport cu odul de gestionare, nivelul de cultura al
urbanistic, etc.; este un criteriu de performanta in
utilizatorilor, conjunctura social - politica, etc.
teritoriu (indeosebi limitele normative) pentru sistemul
HAZARD
respectiv; element al unei conceptii globale asupra
NATURAL - irnplica probabilitatea ocurentei lntr-un interval de
teritoriului. Limitele in urbanism pot fi de mai multe
timp ~i un areal precizate a unui fenomen natural cu
feluri: limite de dezvoltare (de crestere), limite
potential de a produce pagube environmentale si/sau
operationale (pentru organizarea activitatilor de
socio-economice, inclusiv pierderi de vieti ornenesti.
interventie, de control, de studiu), limite normative,
Mai precis, conform Internationally agreed glossary
limite functionale sau configurative. Limitele se
of basic terms related to disaster management (DHA,

158 159
 Forma 9i trans-formare urbana Forma 9i trans-formare urbana

stabilesc In sensul unei realitati existente, a unei Bibliografie cronoloqica

necesitaf evidentiate, a unei prevederi, ca 0
caracteristica I factor comun sau ca interrelation are
polarizatoare (stabilind zone functionale) (sur~a: AI.
Sandu) Am considerat ca ordonarea cronoloqica a contrlbutiilor anterioare In
MORFOLOGIE - Prin morfologie dictionarele curente desemneaza domeniu este mai relevanta decat ordinea altabetica a numelui autorilor.
un complex de discipline ale stiintelor naturii care De aceea, ordonarea bibliografiei, mai putin a celei generale, a fost facuta
studiaza forma extericere §i structura interne a In ordinea anului aparitiei lucrarilor.
organismelor sau 0 parte a structurii gramaticale Sunt redate In bibliografie lucrarile (articolele, studiile, etc.) consultate pe
constituita din totalitatea regulilor de modificare a parcursul cercetarii, ce au contribuit la structurarea demersului ~i la
formei cuvintelor; parte a gramaticii care se ocupa cu cristalizarea concluziilor, chiar daca unele dintre ele nu se reqasesc cu
studiul acestor reguli. citate sau trimiteri directe In interiorul lucrarii.
MORFOLOGIE
Ordonarea partiala Tn fiecare categorie este cea alfabetica, dupa numele
URBANA - abordeaza doua planuri de manifestare a organis-
autorului (primului autor). Prima parte a listei cuprinde 0 selectie a titlurile
mului urban: cel al vietii urbane (ca suma de activitati)
esentiale (indiferent de categorii) care au determinat structurarea ~i
~i cel al cadrului urban (ca suma de localizari) Ea se
clarificarea demersului de cercetare.
defineste ca disciplina urbanistica ce are ca obiectiv
studiul elementelor componente ale organismului
urban, considerate In sine, prin intermediul analizei
tipologice, comparatist - sistemice, atat In plan
functional cat ~i In plan socio-perceptiv, cu referire Titluri esentiale pentru structurarea cercetarli
prioritara la forma spatiului (construit sau neconstruit)
ocupat de 0 anurnita activitate; In teritoriu morfologia
Roncayolo, M., La ville et ses territoires, Gallimard, Paris, 1997.
urbana releva 0 stare, tipica sau atipica, a elementelor
componente, In masura In care acestea se constituie Derycke, Pierre; Huriot, Jean-Marie; Pumain, Denise, Penser la ville, Ed.
firesc sau fortat In locul respectiv, deci In masura Economica, Paris, 1996
posibilitatii sau disponibilitatii fiecarui element de a Frankhausen, P., La fractalite des stuctures urbaines, Ed. Anthropos,
accepta sau de a impune celorlalte anumite relatii de Paris 1996
ocupare a spatiului. Tn acest sens, planurile cele' mai
interesante pentru morfologia urbana sunt: parcelarul, Bailly, Antoine Representer la ville, Ed.Economica, Paris 1995
vecinatatea ~i plinull golul spatial, acestea constituind Gay, Jean - Cristophe, Les Discontinuites spatiales, Paris, Economica,
determinantele - suport morfologic ale tesutului urban 1995.
(sursa: AI. Sandu - Teoria Structurilor urbane).
Lepetit, B.; Pumain, D, Temporalites urbaines, Paris, Anthropos, 1993

MORFOGENEZA Pumain, Denise; Sanders, Lena; Saint -Julien, T., Ville et auto-
URBANA - nasterea, aparitia unei noi forme urbane, ca rezultat organization, Ed. Economica, Paris 1989
al unei nevoi, decizii, sau datorita transforrnarli unei Thom, Rene, Stabilite stucturelle et morfogenese, InterEditions, Paris
forme urbane existente prin evolutie (In sens pozitiv 1984
sau negativ) Intr-o alta forma urbana.
Pumain, Denise, La dynamique des villes, Ed. Economica, Paris, 1982
Botez, Mihai; Celac, Mariana, Sistemele spatiului amenajat - modelare,
optimizare, previziune, ed. $tiintifica ~i Enciclopedica, Bucuresti, 1980

161
160
 Forma ~i trans-formare urbana Forma ~i trans-formare urbana

Forrester, Jay W., Principiile sistemelor. Teorie ~i autoinstruire Boirie, A.; Micheloni, Pierre; Pinin, Pierre, Forme et deformation des
proqramata, ed. Tehnica, Bucuresti, 1979 objets architecturaux et urbains, Ecole Nationale Superieure des Beaux-
Arts, Groupe d'Etude des Formes Architecturale et Urbaines, Paris 1984
B Prigogine, I.; Stengers, I., La nouvelle alliance, Paris, Gallimard, 1979
Gombrich, E. H., Norma ~i forma, ed. Meridiane, Bucuresti, 1981
Sandu, Alexandru, Contributie la definirea conceptului de structura
urbana ~i implicatlile ei concrete In abordarea dezvoltarii urbane, teza de Delachet, A., La Topologie, Ed. PU~, Paris, 1978
doctorat, Institutul de arhitectura "Ion Mincu", Bucuresti, 1976 Bailly, Antoine, La perception de l'espace urbain, Centre de Recherche
Sandu, Alexandru, Nevoia de continuitate In constructia urbana revista d'Urbanisme, Paris 1977
Arhitectura, nr. 4 / 1975 " Sandu, Alexandru, Din nou despre specific, revista Arhitectura, nr. 4 /
Bailly, Antoine L'organization urbaine. Theorie et modeles, Centre de 1977.
Recherche d'Urbanisme, Paris 1975 Castells, M., La question urbaine, Paris, Maspero, 1975
Sandu, Alexandru, Diferentierea spatiala ~i particularizarea spatiului
urban, manifestare dialectica a formei urbane, revista Arhitectura, nr. 4 /
1975.
Conceptul de forma. Forma urbana
Gusti, Gustav, Forme noi de asezare, ed. Tehnica, Bucuresti, 1974
Lefebvre, Henry, La production de I'espace, Paris, ed. Anthropos, 1974
Eftenie, Mariana, Psihologia spatiului construit urban, ed. Universitara
"Ion Mincu", Bucuresti, 2004. Choay, F., Le sens de la ville, Paris, ed. Le Seuil, 1972

Gheorgiu, Teodor, Locuire ~i (ne)A~ezare, ed. Paideia, Bucuresti, 2002 Lefebvre, Henry, Le droit a la ville, Paris, Anthropos, 1968

Roncayolo, Marcel, Lectures de villes, formes et temps, ed. Parentheses, Doxiadis, CA, L'Architecture en transition, Ed. Dunod, Paris 1967
2002
Sf. Toma d'Aquino, Despre principiile naturii, ed. Univers Enciclopedic,
Bucuresti, 2001
Teorii morfologice contemporane
Luigi, Gilbert, Arhitectura In Europa, Institutul European, Bucuresti, 2000
Ray, Nicholas, (re)Sursele formei arhitecturale, ed. Paideia, Bucuresti,
Sardar, Ziauddin; Abrahams, lvona, Cate ceva despre haos, ed. Curtea
2000
veche, 2002
Hall, Peter, Orasele de maine, ed. All, Bucuresti, 1999
Stengers, Isabelle, Inventarea stiintelor moderne, Ed. Polirom, lasi 2001
Machedon, Florin, Metode de analiza morfologica a evolutieii tesuturilor ~i
lanes, loan, Sisteme teritoriale, Ed. Tehnica, Bucuresti 2000
organismelor urbane, Teza de doctorat, I.A.I.M., Bucuresti 1998
Berge, Pierre; Pomeau, Yves; Vidal, C., L'ordre dans Ie chaos, Hermann
***** La Recherche, Mensuel nr. 305 Janvier, 1998
editeurs des sciences et des arts, Paris, 1988
Boutot, Alain, Inventarea formelor,Ed. Nemira, Bucuresti, 1996
Mandelbrot, Benoit, Obiectele fractale, ed. Nemira, Bucuresti, 1998
Focillon, Henri, Viata formelor, ed. Meridiane, Bucuresti, 1995
Berge, Pierre; Pomeau, Yves, Des rytmes au chaos, Edition Odile lacob,
***** Les scienes de la forme d'aujourd'hui, Ed. Seuil, Paris 1994 Paris 1997
***** Functiune si forma, ed. Meridiane, Bucuresti, 1989 Jencks, Charles, The architecture of the Jumping Universe, Academy
Editions, London, 1997

163
162
 Forma ~i trans-formare urbana
Mandelbrot, Benoit, Fractals, hasard et finance, Flammarion, 1997
Prigogine, Y.; Stengers, intre eternitate ~i tirnp, ed. Humanitas Bucuresti
1997 ' ,
Dick Oliver, Fractali, ed. Teora, Bucuresti, 1996
Pumain, Denise; Derycke, P., Penser Ie ville - Theorie et modeles, Ed.
Anthropos, Paris 1996
***** Les scienes de la previsions, Collections Points, Ed. du Seuil Paris
1996 ' Ansidei, Michele, Dubois, D.; Fleury D. ; Munier B, Les risques urbains,
Mandelbrot, Benoit, Les objets fractals, Flammarion, 1995
Batty M., Longley P., Fractal cityes, a geometry of form and fonction,
London and San Diego Academic Press, 1994
Prigogine, Ylia, Les lois du chaos, Flammarion, Paris, 1994
Rose, Jose, Le hasard au cotidien, ed. Du Seuil, Paris, 1993
Dalmedico, A; Chabert, J-L; Chemla K, Chaos et determinisme, ed. Du
Euil,1992
Dupuy, G. , L'urbanisme des reseaux, theories et methodes, Paris,
Armand Colin, 1991
Gleick, James, La theorie du chaos, Flammarion, 1991
Mandelbrot, Benoit, The fractal geometry of nature, New York Freeman
1983 ' ,
Dupuy, G., Ordres et desordres: essay sur un nouveau paradigme ed du
Seuil, Paris, 1982 '
Wilson, A.G., Catastrophe teory and bifurcation: aplications to urban and
regional systems, London, Croom Helm, 1981
Problematica riscului
Alexandra Antal, Lavinia Calin, Eugenia Matei, Integrarea prevenirii
riscurilor in politica de amenajare a teritoriului, COCAS, Bucurestl, 2005
Boualem EI Kechebour; Nadir Laradi, Analyse du risque en milieu urbain
2003 '
Frenchin, Christophe Sejourne, Jerome, Sciences du danger, Niort,
DESS -2002
164
Forma ~i trans-formare urbana
Gociman, Cristina, Tipologia hazardului ~i dezvoltarea durabila, Editura
Universitara "Ion Mincu", Bucuresti, 2002
Florescu, Tiberiu; lonita, Silvia, Ghid privind exiqentele minime de
continut al docurnentatiilor de urbanism ~i amenajarea teritoriului pentru
zonele cu riscuri naturale, reglementare tehnica, UAUIM si UrbanProiect,
Bucuresti, 1999
lacobescu, Mihai, Riscul ~i mediul urban, colectia revistei Arhitext, 1996
ed. Anthropos, Paris, 1994
Chaline C., Dubois-Maury J. La ville et ses dangers - Pratiques de la
Geoqraphie, Masson, 1994
Cheval, Sorin, Terminologia utilizata in cercetarea hazardelor naturale,
Institutul de Geografie al Academiei Romans
Dourlens, C., Villes: risques et perils - Annales de la recherche urbaine,
40, 1988
t.ucrari generale
Anisiu, Victo, Topologie ~i teoria rnasurii, curs, Univ. Babes-Bolyai, Cluj
1993
Benevolo, Leonardo, Orasele in istoria Europei, Ed. Polirom, lasi, 2003
Brunet, R., Les phenomenes de discontinuite en geographie, Paris,
CNRS, 1967
Chinn, W.G.; Steenrod, N.E., Introducere in topologie, Ed. Tehnica,
Bucurestl 1981
Choay, Francoise, L'urbanisme, utopies et realites, ed du Seuil, 1965
Choay, F.; Merlin, P., Dictionaire de l'Urbanisme et de
l'Amenegement,Ed. PUF, Paris 1988
Combeau, Yvan, Istoria Parisului, ed Corint, Bucuresti, 1992
Courant, R.; Robbins, H., Ce este matematica ?,Ed. Stiintifica, Bucuresti
1969
Derycke, Pierre, Economie et planification urbaine, Paris, P.U.F. 1979
Durand, Daniel, La systemique, ed. PUF, Paris, 1996
Forrester, J., Dynamique urbaine, Paris, Economica 1979
Gamow, George, Unu, doi, trei, infinit, Ed. Tineretului, Bucuresti 1967
Isnard, H., L'espace geographique, Paris, PUF, 1978
165
,
 Forma ~i trans-formare urbana

Lynch, Kevin, Voir et planifier, ed Dunod, Paris, 1982

Marcu, Florin; Maneca, Constant, Dictionar de neologisme, Ed.
Academiei, Bucuresti 1978
Nicolescu, Basarab, Noi, particula ~i lumea, Ed. Polirom, la~i 2002
Ragon, Michel, Prospective et futurologie, Castermann, 1978
Stanciutescu, Florin, Dinamica sistemelor rnari, ed. Academiei, Bucuresti,
1982
"?", LAROUSSE - Dictionaire enciclopedique, Paris 1995
"":", Les ann ales de la recherche urbaine, no 29, 1986
r=. MICRO ROBERT - Dictionaire du francais primordial, Ed.
Parmentier, Paris 1987
r=. DEX - Dictionarul explicativ allimbii romane, Ed. Univers
Enciclopedic, Bucuresf 1998
*****, Etat de I'environement Wallon - Paysage, Ministere de la Region
Wallone, 1996

Internet
www.cafe-geo.net
www.hazardero.home.ro
http://mav/lle.u-strasbg.fr
http://intracom-cite.univ-aix.fr
www.jaduland.de
www.geocities.com
www.geo.univ-avignon.fr
www.gemrisques.org
www.notreville.netlrisques- urbains
http://perso.wanadoo.fr
www.hazardero.home.ro/concepte_actuale

166