1.

COMPOZITIE URBANA

2. DEFINIREA IMAGINII URBANE

3. AMBIENTUL

4. MECANISMUL DE CONSITUIRE AL IMAGINII URBANE.

5. CONFIGURARII URBANE

6. PROCES LA NIVELUL UTILIZATORULUI

7. PERCEPTIA IN SPATIU

8. REPERUL

9. ELEMENTE COMPONENTE ALE IMAGINII URBANE

10. SPATIU IZOTOPIC UNITAR,CONTINUU

11. TERMENI IN IMAGINEA URBANA

12. PRIVIREA

13. VEDEREA

14. PRINCIPII REFERITOARE LA PERCEPTIE

15. RAPORTUL OBSERVATOR OBIECTUL DE OBSERVAT

16. RAPORTUL DINTRE PUNCTUL DE OBSERVATIE SI OBIECTUL OBSERVAT

17. STRUCTURA FUNCTIONALA

18. CAMP STRUCTURAL IN SIT

19. TEORIA MATEMATICA DE SUPRAPUNERE A CAMPURILOR

20. VALORI DE VIZUALIZARE A PEISAJULUI

21. EFECTUL DE PERSPECTIVA

22. CULOARE LUMINA

23. ASEZAREA EFECTULUI DE PERSPECTIVA PE TEREN

24. DISTANTA INTRE OBSERVATOR SI OBIECTUL OBSERVAT

25. VALORI DE VIZUALIZARE A PEISAJULUI

26. AXUL

27. SISTEM DE AXE

28. STAREA DE SIMETRIE

29. AXIALITATEA INTERIOARA A SPATIULUI

30. IMAGINEA

31. CALITATI CONSTITUTIVE

 32. CALITATILE UNUI SPATIU

33. DEFINIREA FENOMENULUI URBAN

34. CARACTERUL FENOMENULUI URBAN

35. EXISTENTA URBANA

36. FENOMENUL URBAN CA SISTEM

37. CARACTERISTICILE LEGITATII FENOMENULUI URBAN

38. DIALECTICA FORMEI URBANE. CARACTERUL ACTIV SI DETERMINAREA SPATIO-

TEMPORALA

39. DETERMINAREA SPATIO-TEMPORALA A FORMEI URBANE

40. DIFERENTIERE SPATIALA URBANA

41. CATEGORII TOPICE SPATIALE

42. SELECTIA TOPICA IN SPATIUL URBAN

43. VALOAREA PARTICULARA A UNUI SPATIU URBAN. CARACTER SI SPACIFICITATE

44. PARTICULARIZARE PRIN SEGREGARE

45. IMAGINE URBANA

46. CONDITIONARE FORMEI URBANE

47. ORASUL ACT DE SINTEZA AL FORMEI URBANE.

48. SEMNELE DE URBANITATE

1. COMPOZITIE URBANA

Compozitie urbana:
- termen criticat (chiar si de profesorul Damboianu)
- vorbim despre acea parte a structurii urbane care se refera la forma.
- a te ocupa de compozitie urbana inseamna a te situa pe o pozitie doctrinara
- compozitia se sprijina si pe structura, si pe
doctrina. (conceptul de locuire!!)
- o parte din probleme erau comentate in estetica urbana
- estetica ramane doar un aspect. In cadrul esteticii se discuta forma urbana doar static. Acum nu se
mai poate face asa ceva.
- o desfasurare de front poate fi pusa in discutie

Concluzii:
- trecerea de la abordarea statica a configuratiei la abordarea dinamica
- organizarea spatiului nu se mai judeca dupa elevatie, mai ales cand este vorba de cladiri mari, importante.
- elevatia este reala in fizicul ei, dar este ireala in imaginea pe care o constituie.
Kevin Linde: - conceptul de imagine
- Mecanismul de formare al imaginii urbane
- Importanta ese inscrierea in context a cladirii:
- Puncte vizibile
- Locurile de unde poate fi privita cladirea
 2. DEFINIREA IMAGINII URBANE

- face abstractie de calitatea obiectelor de arhitectura

- are consecinte la nivelul plasticii
Compozitia urbana produs al coroborarii in sit a elementelor de cadru urban, determinate functional in cadrul
ACTIVITATI ELEMENTE FUNCTIONALE PRODUS IN SPATIUL FIZIC

ELEMENTE FUNCTIONAL-COMPOZITIONALE
O COMPOZITE
PROCES DE COMPOZITIE
ELEMENTE COMPOZITIONAL-URBANE in timp

structurii spatial configurative STRUCTURA CONFIGURATIVA SPATIALA-URBANA PRINCIPII DE COMPOZITIE

O compozitie in teritoriu inseamna o localizare configurata ca stare in teritoriu; caracterizata printr-o imagine
(i) a spatiului urban.

Compozitia urbana=opera de arta.

Substanta la nivelul continutului = functionalitate ca stare de activitate.
Propozitia = totalitatea mijloacelor de exprimare corelate coerent
La nivelul formei - discursul este constituit ca stare de compozitie -
enuntul se constituie ca valori compozitionale spatiale.
Ambient- inteles tripolar

NEVOIA DE AMBIENT
Nevoia de
moral
Nevoia de
existenta

Nevoia de
social

3. AMBIENTUL

Ambientul nu se poate rezuma numai la o parte de nevoi. Nu trebuie aplicata o medie decat cu
foarte mare grija.
DEMERS:
- punem individul in fata unei STARI DE COMPOZITIE. Aceasta stare este trecuta printr-un filtru.
- filtrul este un proces de perceptie care sprijina pe senzatii.
- simtul tactil este foarte important.
Ex.1: O scara rugoasa (din piatra neslefuita) la o vila romana nu mai conteaza perceptia tactila in fata
tabloului gradinii care se desfasoara in fata.
Ex.2: Scara lucioasa (din marmura slefuita) la Versailles intra in contrast cu rigoarea parcului car e
se desfasoara in fata (magnific, monumental)
 PROCES DE PERCEPTIE/
SENZATIE PROCES DE REFLEXIE

STARE AMBIANTA AMBIENT

acuitate senzoriala sensibilitatea

sensibilitatea lui disponibilitatea
nivelul sau cultural afeciva
mobilul lui de
acciune care este
obiectivul
IMAGINE REALA IMAGINE MENTALA
diferita intre indivizi in situatii foarte diferite poate fi foarte
diferita de imaginea reala

Ambianta se defineste, in principiu, cu oarecare nuante de

subiectivism. Ambientul se defineste, in principiu, subiectiv.
Unei ambiante ii corespund o multitudine de ambienturi.
Opera de arta este inteleasa numai atunci cand exista concordanta intre structuri (intre cele doua
sisteme).
In lungul acestui proces , arhitectul are o mare responsabilitate, trebuie sa fie in cunostinta ed
cauza, misiunea lui, de a sti pentru cine construieste.
Ex.: in sec. XIX arhitectura gotica nu a fost inteleasa au fost daramate multe edificii -> conceptel e estetice
ale timpului respectiv nu mai intrau in concordanta cu structura intelegerii gortice.

4. MECANISMUL DE CONSITUIRE AL IMAGINII URBANE

Exista 3 sisteme racordare.

Unitatea semnificativa de spatiu.

STRUCTURA DE IDENTIFICARE

STRUCTURA CAPACITATEA DE
IMAGINEA IDENTIFICARE A
SPATIULUI INDIVIDULUI
FIZIC/REAL

STRUCTURA DEMOGRAFICA
STRUCTURA SOCIALA

STRUCTURA DE IDENTIFICARE
IMAGINEA
SEMNIFICATIE MENTALA

SISTEMUL SPATIULUI FIZIC/REAL SISTEMUL SPATIULUI REFLECTAT

SISTEMUL SPATIULUI DE REFERINTA

SUBSISTEM TEORETIC SUBSITEM METODOLOGIC

5. CONFIGURARE URBANA

Sa facem distinctie intre :

1. prezenta fizica (configurativa) a orasului inseamna ceva
2. imaginea care se inregistreaza in mintea locuitorilor este cu totul altceva
1 Repere
2 Imaginea finala apar in domeniul CONFIGURARII URBANE
Obs : Studii de urbanism referinte la modul de intelegerea spatiului de catre locuitori

6. PROCES LA NIVELUL UTILIZATORULUI

CAPACITATEA DE IDENTIFICARE se refera la individ

- identificare calitate a individului
- se tine cont de :
Nivelul de cultura al individului profesionala sau neprofesionala
Sensibilitate
Nivelul de cultura poate fi influentat sau nu de scolaritate.
Lizibilitatea explicita atunci cand este rezultatul unei const ructii in timp,motivata,nu neaparat planificata
- perceptia activa intra in actiune acel sistem de referinta gneral sau la nivelul individului
O capacitate de identificare slaba si o lizibilitate mica perceptie slaba Nivel
cultural mare + lizibilitate mare maximul imaginii urbane Capacitate de
identificare slaba + lizibilitate mare individul se va descurca
Compensare un individ cu o capacitate mare de identificare intr-un spatiu cu lizibilitate mica se va
descurca,va retine niste lucruri
Ex: Orasul arab are o lizibilitate ascunsa pentru un european

7. PERCEPTIA IN SPATIU

Perceptia preluarea tuturor informatiilor din mediul inconjurator in momentul contactului cu acest mediu prin
intermediul simturilor

Unitatea semnificativa de spatiu este o stare caracteristica a spatiului

- este numai acea parte din spatiul construit amenajat al spatiului respectiv

- spatiul respectiv trebuie sa fie o demonstratie din punct de vedere a calitatii compozitiei

Kevin Linch pentru ca un spatiu sa poata fi identificat trebuie sa puna in evidenta o textura,niste noduri in
textura si niste repere.

Trama stradala

Noduri in textura

Curs de apa

Noduri Intersectii a 2 directii de textura

Noduri in textura ordinare

caracteristice - prin ce se intersecteaza ; prin rezolvarea nodurilor (prin ce asezam in

nodurile respective)

Textura urmele reduse la esenta de componentele principale spatiale care definesc niste directionalitati
Ex: principiile de plan pentru barcelona sfarsit de sec 19
 Elemente de interes

Principii:

1. Tesirea colturilor la intersectii

2. Situarea unor elemente de interes pe aceste tesituri pentru punerea in evidenta a nodurilor

- datorita acestui principiu identic spatiul pare acelasi este greu sa te orientezi.Exista insa o diferenta : de
scara;de importanta
 8. REPERUL

Reperul poarta o semnificatie practica (legata de activi tatile ce se desfasoara in spatiul respectiv)
reprezentativa (caracter memorativ)
emotionala (disponibilitatea afectiva a individului)
Valoarea simbolica a reperului putem vorbi despre valoare simbolica a unui monument (columna); un
element relativ minor in compozitie;o constructie cu caracter semnificativ;drapelul.
Drapelul educatie a simbolului (etnica,nationala)

Valoarea simbolului se pune problema initierii acestei valori (unele mostenite prin traditie altele prin
inventie)
Ex: comunismul a inventa o serie de simboluri pe care le-a impus cu forta.
- Pot fi si simboluri care nu s-au impus cu forta aici intervine arhitectul - opera pe care o realizeaza devine la
un moment dat un simbol al orasului (Barcelona muzeu Meyer;piateta de intalnire cu fantana;port drapel)
Simbolul propriuzis devine simbol cand valoarea intra in istorie
exista pe parcurs si un proces de perisabilitate a simbolului
perisabilitatea simbolului reperul ramane dar isi pierde interesul.Este legata de acele simboluri legate de
moda (de stil) exista momentul in care stilul dev ine moda (intra in manierism)
Ex: interesul pentru anumite firme de a-si crea alte sedii la interval de 10-15 ani.
Graves sediul pentru Portland acesta nu mai conteaza ac um (desi era unul din primele semne
ale postmodernismului)
Arhitectura nu este departe de ceea ce se intampla in moda

Reperul reprezinta o mare diversitate de posibilitati in realizare

are rol foarte diferit in cadrul compozitiei urbane
 cea mai
interesanta silueta
Reperele centrala dinspre
(constructiile) inalte par lament
turnuri,obeliscuri piata Unirii,piata
dezvoltarea lor pe Romana nu sunt
inaltime este piete ,de fapt sunt
marescaralanevizibile

niste maidane
specificul cons
tructiei inalte
orasul a fost
stapanit de
asemenea
elemente (mai
STIUTE

putin in perioada
clasica)
monume
ntul Atenei
pe Acropole
avea aceasta
valoare de a
sublinia
verticalul
- la romani
avem coloana cu
valoare
simbolica,era
SPATIALAORGAN

element
IZAREDE

important de
producere a
unitatii spatiale
- orasul
medieval
biserica cu
turnurile
clopotnita,b
aptisterul,tu
rnul
primariei
- orasul modern
urbanizare foarte
intensa;constructi
a inalta a urmarit
utilizarea
eficienta a
terenului;mai
tarziu cu valoare
de simbol (Ex:
cladirea Chrysler
era cea mai inalta
cladire de atunci)

o cladire inalta a fost mereu atacata - de

oamenii de
cultura - de
specula de teren
sfarsit sec 19
silueta foarte
interesanta
sec 20 constructia
moderna a anihilat
aceasta si lueta (a
aplatizat-o)
in acest sens s-a
facut un studiu
recent
 9. ELEMENTE COMPONENTE ALE IMAGINII URBANE

1.Obiectivele in sit
2. Punctele de observatie Definesc fizic imaginea urbana
3. Observator
1. Obiectivele in sit comentariul se desfasoara asupra caracteristicilor obiectivului dar si ale mediului (sitului)
- obiectiv caracteristici care privesc volum,culoare,silueta,dimensiune
- obiectiv desemnand acea constructie,amenajare care intr-un anumit tablou constituie o imagine obiect
cu caracter important in imagine de prestanta
Mediu cadru ne intereseaza :
- dimensiunile si caracteristicile acestuia
- liniaritatea mdeiului (exista sau nu)
- caracteristica prelucrarii mediului (intervine in imagine accent de volumetrii)
- culoarea

Element de prestanta

2. Punctul de observatie ne interesereaza:

Mediu linear sau diversificat

a. pozitia de observatie distanta,cota (configura tia terenului), deschiderea (in spatiu)

b. conditiile de observare conjunctura si conditi ile de timp (noapte-zi;iarna-vara;innorat-soare)

b.

a.
Cote de teren

Cote de teren

Vegetatie inalta care

determina o singura directie
de observare
Mai multe directii de
observare

intre obiectivul in sit si pozitie apare o relatie RAPORT

- timpul este foarte important in - calitatea imaginii

- ceea ce se vede la un moment dat

3. Observatorul este caracterizat prin:

3a. Acuitate vizuala a perceptiei toate simturile sunt solicitate,nu numai cel vizual
* complexitate a perceptiei diferenta foarte mare de la un individ la altul (Ex. In Austria aer

curat,proaspat simti puritate;la Paris strada est e parfumata.Mirosul participa la imaginea care iti ramane
 ulterior;Germania mirosul benzinei parfumata,miro s special.Este de calitate superioara perceptie

olfactiva)

3b. Miscarea spatiul se poate percepe static sau in miscare travaliu in perceptie

OBIECTIV IN SIT
Sistem de relatii care
definesc fizic relatia
urbana

10. SPATIU IZOTOPIC UNITAR,CONTINUU

spatiu izotopic unitar,continuu

- heterotopic spatiu diversificat,diferentiat da r nu neaparat discontinuu sau lipsa de unitate

- utopic este izotopic sau heter otopic cand este creat ceva fabulos,fantastic (ex: ilum inarea de
noapte accentueaza sau sterge anumite caracteristici.O cladire neinteresanta ziua poate deveni,datorita
iluminarii foarte interesanta noaptea sau invers)

11. PRIVIREA

Privirea de sus se realizeaza in conditii deosebite (ex. Terasele de la ultimele niveluri ale zgarie norilor
Sears Tower,Chicago-privire deasupra orasului - fabulos)
- de la nivelul zborului de pasare
rezulta o perceptie ce are un sens filosofic,demiurgic,privire dumnezeiasca
b. Privirea de jos este o privire obisnuita,normala

Privirea asupra casei Individul care merge

din automobil (din pe strada are 2
miscare) imagini - una cand
priveste normal si alta
cand priveste in sus

Privire proces determinat fizic efectiv

Nu se reduce la inregistrare frontala.
Ex: exemplu de postmodernism extinderea Bibliotecii Nationale
 Sensuri de privire

Privirea tine seama de natura umana (de factura legii naturale )

Ex: in arta plastica uratul este subiect de estetica,de frumos.In arhitectura si urbanism nu poate exista asa
ceva.Spatiul trebuie ocupat,insusit,consumat.Uratul ramane urat.
 FORMA FORMAL INFORMAL

- este o manifestare a - formalism a pune in - forma ne

formalului practica niste forme de informeaza,transmite
dragul formei in noi niste informatii
- ceva in compozitie
este de natura formei
- este un consum de
forma in sine care nu
reprezinta un rezultal al
vederii
12. VEDEREA

2. Vederea este dincolo de procesul fizic al privirii.

- asociaza si prelucrarea mentala a celor determinate fizic

- este intregita prin intelegere,raportare,insusire si respingere (atunci cand iti place un anumit lucru,obiect
arhitectural etc. sau din contra)

- imi place o cladire insusire a spatiului respectiv.A trecut prin vedere.

Spatiul intra in semiotica tipologica spatiul poate fi intregit prin semnificatie si simbol.Purtand
semnificatia spatiul poarta o semiotica a locului.Semiotica diferentiaza locurile intre ele (Doxiadis
Estetica) in raport cu tipul spiritual al individ ului.Justifica de ce in spatiul urban sunt locuri preferate
(preferinta pentru locuri din punct de vedere spiritual,locuri preferate de tineri,copii,batrani) si locuri
ocolite (noul centru al Giurgiului loc evitat de populati e).

Insusirea spatiului inseamna :

1. Lectura de spatiu poate fi lecturat ca o carte mai simplu mai difi cil dupa nivelul de cultura al
individului
2. Uzul uzezi de un spatiu cu atat mai mult cu cat lectura a fost mai intensa
3. Consumul de spatiu nu se refera la utilizarea curenta a spatiului,se refera la placerea de a fi in
acel spatiu.

Vederea experienta subiectiva,spre deosebire de privire

tine seama de natura culturii

 13. PRINCIPII REFERITOARE LA PERCEPTIE

Principii referitoare la perceptie perceptia sta la baza privirii,vederii

1. Este vorba de un raport fizic raport
a. Observator obiect observat
b. Punctul de observatie obiect observat
2. Unghiul de perceptie pe orizontala sau pe vert icala, este mai mare sau mai mic cu un grad sau cu jumatate
de grad de la individ la individ

Exista 3 tipuri de perceptie in functie de:

A. Raportul observator obiectul de observat
1.Perceptie statica observatorul este pe loc,perceptia se face intr-o directie unica

2. Perceptie dinamica este vorba de o miscare,de un travaliu

se produce in 2 situatii :
A. Observatorul se deplaseaza prin apropiere sau departare de obiectiv.Unghiul ramane acelasi;tabloul se
va mari din punct de vedere al cuprinderii si nu prin dimensiuni (se imbogateste sau se diminueaza)
- raportul dintre prestanta si mediu se modifica

- prin apropiere un element insignifiant poate deveni el insusi mediu

- pentrru om 3000-32000-35000 m
- pentru perceptia unui element cu prestanta (Versailles,Petersburg)
- peste 3500 devine dominanta
liniaritatea
Ex: Dunarea vazuta de pe varful muntilor

Foarte departe
M

Element de prestanta
M

Portalul poate deveni

M element de prestanta

M mediu
- reconsiderarea obiectului de arhitectura in raport cu distanta de la care este privit

B. Observatorul de deplaseaza prin rotire travaliu de rotire = perceptie panoramica

- este o perceptie segmentata care se compune dintr-o insumare o serie de tablouri care se succed
- raportul obiectiv mediu ramane doar in mintea n oastra.Poate aparea un alt obiectiv mai mult sau mai putin
important
intra in joc distanta

3. Perceptie mnemotehnica este realizata prin tehnica mintii

- se bazeaza pe insumarea unor puncte de perceptie
- se sprijina pe memorie vizuala si olfactiva
- insumarea tuturor imaginilor de factura diferita care sunt trecute prin minte si sunt selectate imagine de
sinteza care pastreaza componente ale realitatii (mai aproape de realitate sau foarte departata de
realitate)
- se ajunge de la imaginea apropiata realitatii la imaginea onirica (depinde de cultura).Cu cat cultura e mai mare
imaginea apare mai apropiata de realitate
Ex: in schizofrenie imaginea este pur onirica
- unitatea conteaza foarte mult studiu intreprins
- oamenii de cultura retineau spatiul pe un grup de
retineau silueta Bosforului excursionisti din
elemente arhitecturale Turcia

B. Raportul dintre punctul de observatie si obiectul observat

1. Perceptie frontala: directia de perspectiva - linia orizontului -

punctul de observatie se afla la acelasi nivel cu obiectul

*
2. Perceptie ascendenta:
- putem avea ascendenta favorabila sau brutala deformare pe inaltimea profilurilor
- componente de cladiri pot dispare din imagine
- =unghi de 45 - daca depaseste 45 totul se accentueaza asupra primelor niveluri.Unele cladiri nu pot fi
privite de jos pana sus integral imagine coplesitoare

3. Perceptie descendenta:
- apare un interes deosebit pentru volumetrie
- pentru modul cum este realizata arhitectura acoperiselor

*
totul se leaga de efectul de perspectiva
 14. RAPORTUL OBSERVATOR OBIECTUL DE OBSERVAT

A. Raportul observator obiectul de observat

1.Perceptie statica observatorul este pe loc,perceptia se face intr-o directie unica

2. Perceptie dinamica este vorba de o miscare,de un travaliu

se produce in 2 situatii :
A. Observatorul se deplaseaza prin apropiere sau departare de obiectiv.Unghiul ramane acelasi;tabloul se
va mari din punct de vedere al cuprinderii si nu prin dimensiuni (se imbogateste sau se diminueaza)
- raportul dintre prestanta si mediu se modifica

- prin apropiere un element insignifiant poate deveni el insusi mediu

- pentrru om 3000-32000-35000 m
- pentru perceptia unui element cu prestanta (Versailles,Petersburg)
- peste 3500 devine dominanta
liniaritatea
Ex: Dunarea vazuta de pe varful muntilor

Foarte departe
M

Element de prestanta
M

Portalul poate deveni

M element de prestanta

M mediu
- reconsiderarea obiectului de arhitectura in raport cu distanta de la care este privit

B. Observatorul de deplaseaza prin rotire travaliu de rotire = perceptie panoramica

- este o perceptie segmentata care se compune dintr-o insumare o serie de tablouri care se succed
- raportul obiectiv mediu ramane doar in mintea n oastra.Poate aparea un alt obiectiv mai mult sau mai putin
important
intra in joc distanta

3. Perceptie mnemotehnica este realizata prin tehnica mintii

- se bazeaza pe insumarea unor puncte de perceptie
- se sprijina pe memorie vizuala si olfactiva
- insumarea tuturor imaginilor de factura diferita care sunt trecute prin minte si sunt selectate imagine de
sinteza care pastreaza componente ale realitatii (mai aproape de realitate sau foarte departata de
realitate)
- se ajunge de la imaginea apropiata realitatii la imaginea onirica (depinde de cultura).Cu cat cultura e mai mare
imaginea apare mai apropiata de realitate
Ex: in schizofrenie imaginea este pur onirica
- unitatea conteaza foarte mult studiu intreprins
- oamenii de cultura retineau spatiul pe un grup de
retineau silueta Bosforului excursionisti din
elemente arhitecturale Turcia

15. RAPORTUL DINTRE PUNCTUL DE OBSERVATIE SI OBIECTUL OBSERVAT

B. Raportul dintre punctul de observatie si obiectul observat

1. Perceptie frontala: directia de perspectiva - linia orizontului -

punctul de observatie se afla la acelasi nivel cu obiectul

*
2. Perceptie ascendenta:
- putem avea ascendenta favorabila sau brutala deformare pe inaltimea profilurilor
- componente de cladiri pot dispare din imagine
- =unghi de 45 - daca depaseste 45 totul se accentueaza asupra primelor niveluri.Unele cladiri nu pot fi
privite de jos pana sus integral imagine coplesitoare

*
3. Perceptie descendenta:
- apare un interes deosebit pentru volumetrie
- pentru modul cum este realizata arhitectura acoperiselor

*
totul se leaga de efectul de perspectiva
 16. STRUCTURA FUNCTIONALA

1. camp structural functional

2. camp structural configurativ definit in teritoriu
Sit:
- in antichitate acel loc sfant legat de credinta
- in evul mediu caracterizat prin deschidere
- in secolul XIX spatiu brut care prin interpretare de catre om devine sit.
- Actual spatialitatea unui teritoriu care se pune in evidenta printr-o anumita omogenitate;
- Definirea unei legalitati in sens pozitiv

Revalorizarea conditilor de sit

- treptat s-a constituit in ideea de spatiu organizat
i. valoarea vederii asupra sitului
ii. ideea de umplere a spatiului
- modul de abordare al sitului a trecut printr-un estetism
Sit o intreaga stiinta a mediului Sitologie: o aprofundare a mijloacelor pe care situl le ofera pentru
conturarea compozitiei

17. CAMP STRUCTURAL IN SIT

CAMP STRUCTURAL

LUAREA IN CONSIDERATIE A SITUATIILOR DE TANGENTA INTRE DOUA CAMPURI

STRUCTURALE

- A,B sunt campuri structurale cu reguli diferite

Bulevard linie de
- linia de tangenta devine o bariera structurala (ex: intravilanul linie intre 2 campuri structurale)
tangenta intre 2 campuri
strructurale devine
bariera structurala
interes ca aceasta linie sa
A B fie foarte clara

piata

in oras cele 2 campuri structurale sunt doua entitati structurale in opozitie

Camp structural: teritoriul in care se defineste o structura cu o anumita regula (sistem de reguli) Este
legat intotdeauna de un centru pregnant sau mai putin pregnant.
C. structural configurativ.

abordare in baza principiilor spatialitatii

este definit in raport cu o regula care pune in evidenta o alta regula
luam in considerare elementele prestanta

SITUATII:

1. un singur element de prestanta

 element de
prestanta

M - mediu
h
P
R
raza de intindere
regula in sistem este impousa de una din relatiile din sistem
acest element de prestanta creaza o regula care se intinde pe o anumita raza R

2. doua elemente de prestanta

Ex.: Bancorex si cupola CEC coroboreaza

- acumulare calitativa elementele coroboreaza se defineste un camp structural unic de coroborare
calitate superioara a campului structural.
- prestanta mica erodeaza prestanta mare. Daca au aceeasi prestanta -> stare de dualitate, grava.
camp structural obtinut
prin coroborare

H1 H2

M - mediu
P1 P2
d
aceasta distanta devine importanta
campuri structurale
care nu se suprapun

H1 H2
M - mediu
P1 P2
d

- coroborarea nu este posibila.

- fenomenul de erodare stare de dualitate

dualitate care accentueaza

importanta elementului
axial sistem de campuri
structurale

H1 H2
M - mediu
AXIALITATE
P2
d
- sistem de campuri structurale
Abordarea dinamica a imaginii urbane:
- nu se mai discuta pe elevatii, ci pe perspective
- propuneri de altimetrie

3. Ritmul: cu referire la campul structural, este o succesiune de elemente de prestanta.

H1 H2 H3 H4 H5 H6
M - mediu
P1 P2 P3 P4 P5 P6
- unitatea de ansamblu se obtine prin
ritm. Observatii:
- traseul cu ritm duce la un loc important
- un ritm te poate duce din exterior catre un loc important.
- avem inceput ----------------------- > sfarsit
Ex.: la Galati: spatiul central, la Vaslui: centrul
- prin ritm: atractie catre un anumit loc
 - baza campului structural este in dominanta si ritm
- prin camp structural, ritmul unifica, diversifica, directioneaza, semnalizeaza, polarizand
interesul intr-un anumit loc

centru

relatie de ascendenta

centru

relatie de descendenta

- lucrul cel mai important este consecventa in sistem

18. TEORIA MATEMATICA DE SUPRAPUNERE A CAMPURILOR

- extinderea a unui camp structural in alt camp structural zona in care regula este a unui camp
structural cat si a celuilalt camp structural va produce trecerea, continuitatea de la un camp structural
la altul indiferent de cat de diferite ar fi

P+1
P+10
A B
P+10 P+1
P+10
P+1
A
B
Zona care include reguli

A B

Campuri structurale
 Variante de rezolvare

corelarea se realizeaza prin utilizarea inaltimii

OBS: asocierea de 2 materiale diferite se realizeaza printr-un nut sau profil

19. VALORI DE VIZUALIZARE A PEISAJULUI

Privelistea : cea mai simpla;legata de ideea de deschidere spatiu deschis

- caracteristici : deschidere;concordanta de interes in raport cu activitatile din locul respectiv
poate fi completa panoramica de pe punctul cel mai inalt;vedere de jur imprejur
limitata locul respectiv are o determinare,o limitare a sa un loc care sa se constituie intr-un spatiu plantat
in care sa aiba loc o deschidere limitata (Ex: loggia palatului de la Mogosoaia)

- o inregistrare dinamica definirea imaginii prin elemente de prim-plan (ex: arcade) imagine libera
SIMONDS relatia intre elementele de prim-plan elemente de fundal privelistea capata substanta prin
existenta elementului de prim-plan
- elemente de prim-plan (coloane,balustrade,un arbore) valoare de scara in raport cu privelistea
- elementul de prim-plan da materialitate dinamicii de perceptie a sitului
- conteaza la nivelul puterii de sugestie (incarcare psihologica)
- In cadrul compozitiei (fie urbane,fie peisagera) stare de contrast intre peisaj si prim-plan.
1. Dezvaluirea privelistii prin surpriza succesiune in imagini ideea de monumental (monumentalul) in
cadrul unei compozitii urbane dezvaluirea imediata,fara pregatire prealabila privelistea este un pandant
al elementelor de prestanta,care genereaza monumentalitatea spatiului
2. Dezvaluirea prin succesiune intervine ca element (este legata de ideea) de surpriza privelistea este
descoperita sau sesizata progresiv,imaginea globala fiind dinamica
- dezvaluirea prin succesiune nu mai este legata de ideea de monumental
O categorie aparte a privelistii este perspectiva efectul de perspectiva este o priveliste conturata
,limitata de un cadru
- efectul de perspectiva impune o relatie foarte clara intre observator punct de observatie obiect observat

Efectul de perspectiva este determinat de relatia intre :

observator obiect observat
obiect observat cadru
observator cadru
 20. EFECTUL DE PERSPECTIVA

Efectul de perspectiva definirea cadrului + definirea obiectului (capat de perspectiva)

Ideea cadrului (care daca nu

exista privelistea)

cadru

Obiect cap de perspectiva

IMPORTANT : trebuie luata in considerare diferenta de cota intre observator si obiectul observat perspectiva
ascendenta/descendenta fata de obiectiv (posibil element de prestanta poate fi avantajat/dezavantajat de
declivitate)

Capul de perspectiva poate fi un element vertical,un element de trecere de tip poarta (Arc de triumf) sau
poate fi o amenajare in plan orizontal (efect de perspectiva in descendenta)

1. PERSPECTIVA DESCENDENTA niciodata intr-o descendenta nu se pune un element inalt -

niciodata elementul de prestanta nu este evidentiat prin inaltime
- perspectiva descendenta este motivata prin elemente de orizontalitate (ex: piateta,oglinda de apa;o strada
care sa plonjeze intr-un element natural))
Ex: in New York strazile nu au cap de perspectiva

2. ORGANIZARI ASCENDENTE ALE PROFILULUI LONGITUDINAL elemente care pun in evidenta

volumul pe inaltime
- profile largite in plan orizontal
- cap de perspectiva volumetrie remarcata prin inaltime,volumetrii joase care prin modul de tratare prezinta
interes

Element mai mic tratare

speciala;functiune
importanta in cadrul
orasului

Capul de perspectiva asezare efecte diferite

EFECTUL DE PERSPECTIVA DIRECTA capatul de perspectiva apare in prim-planul fundalului EFECTUL DE
PERSPECTIVA INDIRECTA capatul de perspectiva apare in planul indepartat al fundalului

PERSPECTIVA FRONTALA directa/indirecta elementul de inchidere al perspectivei se constituie in

ax,legata de caracterul de monumentalitate al spatiului
PERSPECTIVA LATERALA elementul de inchidere este situat lateral
- impune elemente de prestanta,in afara caracterului de monumentalitate al spatiului (caracter mai liber)
- perspectiva laterala este caracteristica orasului medieval
- perspectivele laterale sunt legate de traseul sinuos al strazii

In spate

Prim-plan

monumentalitate
Compozitie se poate miza si pe efectul de monumentlitate cat si pe elementul de surpriza (pe efectul de
dinamicitate ritm de dinamica accelerat)

STUDIU DE ALTIMETRIE locuri unde ar fi bine sa apara constructii inalte

EFECTUL DE PERSPECTIVA impune de fapt repere (Ex: Lipscanie element de reper Intercontinentalul
imbogateste imaginea)
- in cadrul efectului de perspectiva (considerat sistem de relatii) dincolo de artificiu (care sporeste,sau
dimpotriva efectul de perspectiva) ,apar alte lucruri care nu sunt artificii dar au acelasi efect :

Piata Sf.Petru

Forma trapezoidala a pietii

sporeste - efectul de
perspectiva
monumentalitate

21. CULOARE LUMINA

CULOAREA foarte importanta,poate spori/diminua efectul de pespectiva

- intre front si elementele de capat trebuie sa avem contrast :
culoarea mai inchisa reduce efectul de perspectiva
culoarea mai deschisa mareste efectul de perspectiva

alta culoare

o culoare
- diferentiere de culoare intre front si capatul de perspectiva
cu cat culoarea este mai inchisa,cladirea se apropie se reduce efectul de perspectiva
daca culoarea cladirii este mai deschisa decat frontul,efectul de perspectiva se mareste
Ex: Manhattan (Gemenii) erau albi,contrastand cu griul Manhattan-ului
- efect de perspectiva orientat sud fatada neluminata (negativa pentru elementul de prestanta)

Ex: Academia militara orientare catre sud fapt negativ rezalitare a fatadei

- foarte importanta participarea soarelui in imagine are valoare estetica,psihologica

22. ASEZAREA EFECTULUI DE PERSPECTIVA PE TEREN

PROFIL LONGITUDINAL IN ASCENDENTA amploarea elementului de prestanta fata de linia de cornisa

(rupere de panta)
- de la distanta se vede convenabil din apropiere nu se mai vede imagine neplacuta,stresanta (se vad
numai ultimele etaje)
Ex: Galati cladiri inalte indepartate de faleza

- In principiu se pune problema de a se prelucra terenul (sistematizare pe verticala) astfel incat sa am in

imagine cladirea
Ex: Casa armatei prelucrare monumentalitate

element de prestanta

sistematizare care sa permita

perceptia integrala (elementul de
prestanta sa fie vizibil tot timpul)

Exista situatii in care netratarea de sistematizare pe verticala ascunde monumente.In alte situatii poate fi
un element definitoriu pe care il urmaresc (Centrul olimpic Osaka) ascundere,revelare

23. DISTANTA INTRE OBSERVATOR SI OBIECTUL OBSERVAT

- se realizeaza de la o distanta de 3000-3200 m distanta maxima de la care ochiul poate percepe un asemenea
efect (Versailles,Roma Piata del Popolo,Petersbur g)
- conteaza elansarea pe verticala cupole,flese
Ex: Flesa Amiralitatii din Petersburg;Flesa Amiralitatii Copenhaga (ingusta si foarte inalta)

Situatia apropierii - sub 2 km importanta este volumetria pe inaltime

- la 500 m devine importanta volumetria in ansamblu (tratarea volumului)
- apropierea mai mare devine importanta compartimentarea fatadei
- mai aproape devine importanta decoratia (detaliul)
- cladirea poate fi dominata prin scara elementelor

Determinarile de context asupra unui obiect de arhitectura

legat de distanta conteaza si directia de perceptie
- perceptie frontala elevatia 200 m
- de la 10 m nu mai este importanta elevatia (conteaza foarte mult intradosurile)
- cladire vazuta in racursi profilurile,importanta lateralului (Ex: Teatrul din Craiova)
 24. VALORI DE VIZUALIZARE A PEISAJULUI

1. privelistea
2. perspectiva
3. axa de compozitie

mijloc compozitional
-se sprijina pe un element liniar de plan intre 2 sau mai multe puncte
-liniaritatea de baza legatura intre 2 sau mai mu lte puncte specifice cu rol volumetric si functional
-axa nu trebuie inteleasa exclusiv ca o organizare rectilinie: o organizare sinuoasa poate sa constituie o axa
daca indeplineste caracteristicile: axul directioneaza, ordoneaza, (legat de o anumita ritmare a spatiului)
unifica, efect de unitate, unicitate.
-caracteristici : traseul, capetele axei, cadrul axei ( se resimte numai in conditiile in care el pune in evidenta
o anumita stare de unitate

25. AXUL

1. directioneaza: concentreaza atentia spre un anumit traseu

2. ordoneaza: este legat de o anumita ritmare a spatiului
3. unifica: confera caracter de unitate ( unicitate)

26. SISTEM DE AXE

-o anumita ierarhizare a axelor, se determina prin tratarea spatiului respectiv in profil

transversal/longitudinal axul: starea de echilibru- se constituie intre simetria totala si libertatea totala
libertatea totala spatiala: se constituie la nivelul imaginii

27. STAREA DE SIMETRIE

STAREA DE SIMETRIE: legata de: perspectiva frontala

directa Caracter de monumentalitate
-simetria perfecta a fost legata de urbanismul totalitar si preluat de post-modernis simetria de fac tura clasica
in conditiile moderne.
-simetria este inlocuita prin starea si simtul echilibrului de o parte si de alta a axului.
-deconstructivismul: a descompus niste sisteme alcatuite dupa niste regului si a compus alte sisteme dupa
alte regului ( ex: diagonala)
-se trage din modelul functionalist: diagonala aparea ca nevoia de legatura dintre un punct si alt punct,
diagonala era data de caracteristicile sitului (nu era intimplatoare)
-a echilibra un spatie fata de un ax nu inseamna a construi de o parte si de alta a axuluiacelasi lucru, ci
cautarea inui echilibru intre cele doua spatii; componentele nu intra in cadrul imaginii cu greutatea
corespunzatoare volumului si culorii lor.
Principiul pirghiei: greutate mica- mai aproape de
ax Greutate mare- mai departe de ax
-principiul pirghiei este invers

Soseaua Iancului: stare de dezechilibru, neconfortabil; blocul devine coplesitor in context.

New York: strada este dinamica, interesanta, nu este coplesitor.
Se schimba aspectul: cladirea inalta este departata de ax

Sau: constructia unei cladiri mai mici, similare ca volum cu cea de pe partea stinga, legata de cladirea mare

Sau: gasirea unor locuri pe partea stinga unde s-ar putea amplasa niste cladiri de factura celor de pe dreapta

Sau: cladirea inalta ar putea fi un fundal pentru peisajul care se deschide.

Ex: Deva: deschidere catre situl inconjurator; frontul construit devine o bariera compozitionala intre parc si
zona X, nu mai are efect de fundal.

PARC ZONA X

Alt efect:frontul construit este spart:

P-ta Unirii nu este o piata, nu are nici o motiva tie compozitionala.

Propuneri: 1.aducerea de pamint ( exista o propunere reala) pentru ridicarea cu 4-5 m + vegetatie
inalta, alcatuind un element de natura Hanului lui Manuc.
2.cladire inalta, punctiforma
 28. AXIALITATEA INTERIOARA A SPATIULUI

-axele pe care le da orasul nu sunt preluate in interiorul spatiului

axe exterioare

Axe interioare

Putem continua acest exemplu si in interiorul spatiului prin pavaj, lampadou, sau putem avea o
continuitate virtuala finalizata cu un punct.

Ex p-ta Capitoliului:

Cupola Sf. Petru

-la asfintit se creaza un efect exceptional.

In interiorul unui spatiu: -avem nevoie de axialitate
Avem nevoie de o axa (daca spatiul e mai simplu), mai multe axe daca pt un spatiu mai
complex. In renastere 2-3 axe
In baroc o multitudine de axe
simetrie categorica, impusa (ierarhizare, marcarea diferita a obiectelor catre care converg aceste axe de
simetrie. -avem nevoie de echilibru

ax grupa 2
ax grupa 3

ax grupa 1
Intersectia axelor trebuie stapinita 1. la nivelul orasului avem de a face cu o
intersectie; 2.in interiorul spatiului
lucrurile capata un rafinament.
Ex: P-ta Anunziata fintinile reprezinta intersect ia axelor

29. IMAGINEA

-imaginea individului e definita in mod segmentar

imaginea intregii cladiri
imaginea citorva niveluri (daca spatiul este restrins, imaginea unui singur nivel)

Mies van der Rohe cladiri inalte la Chicago

parterul si mezaninul trebuie tratate diferit ( ele creaza acel spatiu liber al mezaninuluide la parter)
 imagine transparenta la nivelul trotuarului ( aceste cladiri nu au la parter decit un hol creaza
o contimuitate a spatiului la nivelul trotuarului)
Kenzo Tange : gol in cladire dezvoltat pe 4-5 niveluri cu rol de perceptie la mare distanta.

Gol

30. CALITATI CONSTITUTIVE

1. marimea spatiului
-dimensiunea concreata a spatiului dimensiunea co
mensurabila -dimensiunea absoluta raportata la starea omului:
ex: Moscova dimensiune uriasa a spatiului spati u neobisnuit

2. deshiderea spatiului
-ne putem referi si la inchiderea spatiului,
ex. 1 piata regala din Barcelona:
-acest spatiu se caracterizeaza prin deshidere minima sau inchidere maxima
amfilonada de coloane devine elementul dominant (nu trebuie sa ne imaginam exclusiv o dominanta)

Accese

Amfilonada de coloane

Ex. 2 piata Place Vandome

-deschidere ceva mai clara

Element dominant
Ex. 3 palatul regal
Deschidere maxima,
Inchidere doar pe o parte

-referitor la inchiderea si deshiderea

spatiului: directionalitate
dominanta

nu trebuie sa imaginam dominanta in sens exclusiv.

Ex: piata regala din Paris

Gradina

Fronturi constituite din case lipite cu proprietari diferiti dar in

aceeasi arhitectura

-ritmul in masivitatea frontului poate deveni un element dominant

-directia de deshidere este pusa in evidenta de dominanta spatiului
- directia de deschidere a spatiului poate fi marcata in exteriorul spatiului sau, de regula, in interiorul lui.

starea de imbogatire a spatiului prin lucruri, elemente, calitatea imaginii deschise spre anumite ruine
(ex: Acropola Atenei)

deschidere ampla

Munti lac platforma gradene

3. Umplerea spatiului

pentru a avea consistenta, un spatiu are nevoie de

umplere -prin volum
-prin valoarea
semnificativa -prin interes

ex. piata din Barcelona: umplerea se realizeaza prin coloane, plantatie de palmieri

elemente de compozitie:
-dominantza spatiului asupra elementului de umplere sau
-dominantza elementului de umplere asupra spatiului

ex. : P-ta Veche din Brasov: cladirea Primariei element de umplere subordonat fata de spatiul care
este dominant
-piata din Bistrita-Nasaud: catedrala- element de dominantza, domina spatiul, este alt
raport -gradinile din Alhambra: umplere foarte rafinata
-piata din Siena : umplere data prin desenul din pavaj (in evantai)
4. orientarea spatiului

a) orientarea cardinala- in raport cu

lumina -iluminarea spatiului exterior
-o fatada importanta intr-un spatiu orientat spre nord pierde din efectul de
dominanta dominanta este astfel orientata incit sa primeasca lumina (spre sud)

b) orientarea compozitionala
-legata de deshidere, de directionare
ex: o curte interioara trebuie sa aiba o dominanta

c) orientarea dpdv spiritual-compozitional

-orientarea compozitionala este in spiritul orientarii spirituale a
locului inchiderea:
-este una transanta
-este una separata (are ca scop separarea unor spatii intre ele- gradinile italiene-: realizata prin garduri
vii) -este doar sugerata (este particulara gradinilor japoneze si in general spatiilor japoneze; folosirea a 4
tipuri diferite de pavaj la alei; pot fi folosite-in anumite zile / de citeva ori pe an)

ex: Amsterdam: circulatiile:

-pietonala pt public
transport in comun / automobile : (pe acelasi teren, la aceeasi cota, separarea se face prin pavaj)

5. forma

forma fara continut este inutila

relatia intre scop si forma:
-scopul canalizarea interesului
-forma libertatea in abordarea formei

6. culoarea

are 2 sensuri:
culoarea propriu-zisa: poate servi dominanta, unitatea ansamblului, poate avea si efect
negativ; culoarea trebuie controlata
Nouvel foloseste foarte mult culoarea, sticla colorata
Culoarea ideala: ca atmosfera, apare ideea de integrare in context, in mediu

7.stil stilistica spatiului

-schema data: foarte important la examen

-specificul nu este un produs de conjunctura; trebuie luat in seama aspectul particularitatii: ex:
zugravitul pomilor primavara o particularitate a orasului.
 31. CALITATILE UNUI SPATIU

Definirea spatiului peisagistic nu se refera la u n spatiu plantat

Spatiu peisagistic situl in sine
Calitatile unui spatiu: 1. abstracte
2. constitutive
1. disponibilitatea spatiului respectiv de a genera o anumita stare de contemplare, de incordare.
-unitatea semnificativa de spatiu- numai anumite spatii pentru care grija noastra este deosebita, sunt asimilate
de oameni ca avind calitati deosebite
-spatiu tensionat- spatiu care are o alcatuire ilogica, care nu sta in logica curenta de alcatuire; imaginea
se constituie din planuri si linii, liniile in ansamblul lor pun in evidenta o stare tensionata.
-spatiu deconstructivist- spatiu tensionat, deconstructivismul introduce o alta logica.
-spatiu de spaima-in parcurile de distractie, spatii artificiale, unele dintre ele trebuie gindite in opozitie cu
starea de contemplare

2. calitati care rezulta in urma compozitiei care foloseste anumite principii si mijloace
-sunt 7 calitati: 3 calitati constitutive primare (elementare) marimea spatiului, deshiderea spatiului, umplerea
spatiului ;3 calitati constitutive sintetice (de sinteza) orientarea spatiului, forma, culoarea ;1 calitate
constitutiva ca produs superior de selectie stil stilistica spatiului

32. DEFINIREA FENOMENULUI URBAN

- proces evolutiv
- conceptul de Societate urbana
- deplasarea contradictiilor din interiorul spre exteriorul fenomenului urban,
-> proces evolutiv - forma urbana este concretizarea in timp si spatiu a fenomenului
urban S-au incercat definiri ale fenomenului urban:
a. sprijinite pe relevarea functiunilor urbane, cresterea urbana si forma/imaginea urbana
b. determinarea fenomenului urban pornind de la coroborarea functiunilor interne si esterne ale orasului
c. pe baza structuralista:
- structurile urbane sunt intr-o continua transformare
- exista mai multe directii de determinare structurala:
- structura morfologica-functionala
- structura spatial volumetrica
Fenomenul urban este diferit de forma pe care o imbraca orasul, fiindca forma si structura pot fi privite
din mai multe puncte de vedere (plastic, matematico-geometric, topologic)
Fenomenul urban se definete pornind de la determinarea esenei sale si substanei sale.

33. CARACTERUL FENOMENULUI URBAN

1. Centralitate
2. Conflictualitate
3. Simultaneitate
1. Centralitate- fenomenul urban se manifesta printr-o grupare de obiecte, actiuni, fenomene intr-un spatiu
mai mult sau mai putin delimitat.
2. Conflictualitate- fenomenul urban asociaza consumul si productia => o stare de conflictualitate
3. Simultaneitate- toate aceste elemente asociate cu fenomenul urban se desfasoara simultan.
De exemplu:
strada - loc de manifestare a fenomenului urban in timp si spatiu; il releva pe un anumit plan al
complexitatii sale; pentru ca 1, 2 si 3 se exprima pe mai multe niveluri de spatialitate si pe mai multe
directii de interes (economic, social, politic, material, spiritual)
-> fenomenul urban = realitate globala (Lefebvre) Situatia
este exprimarea, in esenta, a fenomenului urban.
 34. EXISTENTA URBANA

EXISTENTA URBANA:
- exprimare materiala si spirituala a fenomenului urban
- inseamana: cadru construit, oamenii aflati acolo la un moment dat, automobilele, plantatiile
- este o concretizare complexa, evidenta, a unei anumite structuri urbane.

CONCULZII:
1. EXISTENTA URBANA este o manifestare a formei urbane, aceasta fiind inclusa conceptual si
practic fenomenului urban.
2. FORMA URBANA (nu inseamna doar volumetric urbana) inseamna orice concretizare in
static/dinamic a fenomenului urban, putand include: forme spatiale, forme de organizare teritoriala, forme
de viata urbana.
3. STRUCTURA URBANA are rol:
- pasiv - de intermediere de la esenta spre substanta fenomenului urban
- activ - canalizarea pe cai favorabile a proceselor fenomenului urban
4. EXISTENTA URBANA releva o evolutie impusa de procesul firesc de transformare a structurii
urbane.

Observatie:
- fenomenul urban are o desfasurare continua, infinita prin multitudinea tipologica, spatiala, temporala
a succesiunilor sale fenomenologice
- forma urbana are momente de stagnare, discontinuitate.

35. FENOMENUL URBAN CA SISTEM

- Fenomenul urban are dubla referinta

1. Referinta la logica formei, care se refera la toate aspectele cuantificabile ale fenomenului
urban (cresterea ppopulatiei, suprafata, intinderi, deschideri de spatiu, densitati).
- este o forma a logicii gemetrice, care se refera la spatialitate - configuratie spatiala, topologie, forma
volumelor construite, directii de interes
2. Referinta la dialectica continutului - componentele atat de diverse ale fenomenului urbansunt
rezultaul unui conflict , sau conduc la un conflict (exemplul cu vecinii). Intre forma si continut exista o
anumita independenta.

Referirile fenomenului urban catre logica formei si catre dialectica continutului justifica intelegerea
lui ca un sistem.
Aceste referiri impun relatii intre componentele componentele fenomenului urban, astfel incat
acestea se realizeaza in sisteme si in subsisteme.
Fenomenul urban poate fi:
- unitar/mai putin unitar
- dens/mai putin dens
- intens/mai putin intens
Fenomenul urban ca sistem se defineste numai prin intermediul formei urbane; fapt care ne conduce
la ideea cunoasterii si dirijarii fenomenului urban (a proceselor si actelor sale) prin analiza atenta, coroborata
a manifestarilor de orice fel ale formei urbane.

36. DIALECTICA FORMEI URBANE. CARACTERUL ACTIV SI DETERMINAREA SPATIO-

TEMPORALA

DIALECTICA FORMEI URBANE. CARACTERUL ACTIV SI DETERMINAREA SPATIO-TEMPORALA

Observatie: forma urbana are un caracter dialectic, care reflecta evolutia fenomenului urban
TRASATURI:
1. Capacitatea de a se exprima foarte diferit fie
a. in concret in cadrul unei anumite existente urbane, prin imagine, miscare, sunet,
b. in abstract imaginativa in cadrul repreze ntarii existentei urbane ante sau post-
existent:
1. grafic, prin mijloace matematico-geometrice, tehnice, plastice
2. verbal, prin concept psiho-sociologic sau matematico-statistic.
- forma urbana are capacitatea de a trece de la o manifestare logica, dar abstracta (printr-un
anumit limbaj) intr-o forma de actiuni eficace, din care rezulta o anumita existenta urbana

2.CARACTERUL ACTIV evidentiaza 3 laturi:

a. O selectivitate cu caracter istori: orice forma urbana, orice existent urban este rezultatul unei
evolutii istorice. Forma urbana are capacitatea de a evolua, selectatnd in decursul timpului diversele valori
in cadrul existentei urbane respective.
b. O capacitate de reunire a unor continuturi vec hi sau noi intr-o totalitate
c. O posibilitate de a indica o strategie urbana: la nivelul deciziei sau al conceptiei, o rezolvare pentru
o anumita existenta urbana daca se iau in considerare datele caracteristice privind modul de manifestare in
locul respectiv a formei urbane.

3.DETERMINAREA SPATIO-TEMPORALA A FORMEI URBANE

Forma urbana nu este indiferenta de spatiu-timp, dar nu luate ca atari, fiindca ele sunt
elemente transformabile, imprimand existentei urbane o succesiune de stari.
Determinarea spatio-temporala a formei urbane se situeaza intre inovatie si traditie.
Forma urbana nu trebuie sa se contureze la un moment dat absolutizand spatiul, timpul, sau un
model conventional.

37. DIFERENTIERE SPATIALA URBANA

Prima problema referitoare la forma urbana este diferentierea spatiala.

Diferentierea spatiala este o modalitate care explica existenta in cadrul oricarei situatii urbane a
unor spatii diferite intre ele.
Diferentierea spatiala este rezultanta dialecticii in procesul de constituire a formei urbane, in sensul
ca forma urbana este exprimarea spre o finalitate a fenomenului urban, finalitate care este intr-o continua
desavarsire.
Explicatie:
O anumita existenta urbana exprima la un moment dat o anumita finalitate, dar acea existenta urbana nu
ramane definitiva, pentru ca existenta urbana este definita de o serie de factori care suporta modificari. In
urma acestor modificari poate rezulta o deteriorare partiala sau totala a existentei urbane. In urma acestui
proces de transformare se ajunge la o noua forma, constituindu-se ca o noua existenta urbana, adica un nou
moment de finalitate.
-> forma urbana ca finalitate a fenomenului urban este intr-un proces de continua desavarsire.
- acest proces de continua desavarsire creaza diferentierea spatiala care apare:
1. in cadrul aceluiasi spatiu urban (element=cadru pentru o existenta urbana de la un moment la altul
al evolutiei lui).
2. in cadru teritorial: cand un spatiu urban ajunge la o finalitate de moment, diferita de ce a unui spatiu urban
in acelasi moment.
- In interiorul orasului, analiza diferentierii spatiale se face:
1. Intr-o sectiune temporala orizontala constituirea in cursul timpului a spatiilor urba ne respective.
(analiza structuralista)
2. Intr-o sectiune temporala verticala se insista pe caracterul evolutiv al spatiului u rban
respectiv. Diferentierea spatiala este pentru oras o necesitate evolutiva.
 38. SPATII URBANE OMOGENE SI HETEROGENE

In interiorul orasului distingem:

1. Spatii omogene
2. Spatii heterogene

1. Spatiul urban omogen - este defapt un spatiu care presupune uniformitate, lipsa de
elemente particularizatoare, practic un spatiu fara topie, (Lefebvre)
topie- configurare complexa (spatiala, functionala, sociala, cinetica), care se refera la toate manifestarile
formei urbane pe un anumit plan de esentializare. Este o schema a formei urbane care se realizeaza mintal
pornind de la identitatea existentei urbane.
2. Spatiul urban heterogen spatiu diferentiat (in interioruol lui sau fata d e alt spatiu din cadrul
aceluiasi organism urban).
- Aceasta diferentiere rezulta pe mai multe planuri;
a. diferentiere de functiune: fiecare spatiu urban poate sa aiba o anumita dominanta functionala, chiar daca
el cuprinde localizari ale mai multor functiuni.
b. diferentiere de pozitie: aceasi funciune asezata in pozitii diferite genereaza rezolvari si dezvoltari
spatiale diferite.
c. diferentiere de conceptie: spatii urbane care au aceeasi functiune si aceeasi pozitie, dar sunt concepute
pentru oameni, sau grupari diferite de oameni, sunt diferite.

- Un rol important in diferentierea spatiala o are modelarea spatiului urban de catre grupuri sociale:
- Grupuri sociale:
1. clase sociale sau paturi sociale
2. organizatii si institutii care au caracter de stat.
De exemplu:
- Diferentiere spatiala la Paris
N - axul E-V, axul Senei

V E - axul N-S, axul care s-a dezvoltat mai inatai

- orice deplasare de interese in teritoriul urban are un traseu pe care il preia
S pana in momentul in care isi gaseste un loc propriu.

39. CATEGORII TOPICE SPATIALE

formei urbane distingem 3 categorii de spatii in raport cu conceptul general de diferentiere spatiala:
1. spatii izotopice
2. spatii heterotopice
3. spatii utopice

1. Spatii urbane izotopice:

- spatii concepute in acelasi fel, spatii care sunt legate intre ele prin aceleasi trasaturi caracteristice,
spatii care pot fi identice.

2. Spatii urbane heterotopice:

- spatii care releva locuri diferite, sustinandu-se fiecare prin caracteristici functionale, spatiale si
de cuprindere diferite.
- spatii urbane heterotopice pot exista si in cadrul aceluiasi spatiu.

Observatie: o stare heterotopica/izotopica confera unui spatiu omogenitate/heterogenitate.

3. Spatii urbane utopice:

- spatii care unesc atat ordinea departata cat si cea apropiata, realizand la nivelul conceptului o
legatura intre izotopia si heterotopia urbana.
- spatiul utopic este subiectiv, aprecierea sa fiind legata de psihic.
- spatiul utopic este un spatiu simbolic, spatiu cu disponibilitati de imaginar.
Exemple de spatii utopice:
- in cadrul orasului, o piata organizata, dar extrem de ampla, ale carei limite ies din firescul
perceptiei umane. In determinarea unei anumite ambiante intervine psihismul nostru (cele doua filtre,
imagine reala si imagine mentala)
- orice spatiu urban in timpul noptii, atunci cand o serie de aspecte si configuratii se estompeaza,
chiar daca in timpul zilei el este un spatiu izotopic sau heterotopic.
Observatie:
- spatiul utopic este un spatiu real, utopicul fiind o rezultanta a perceptiei, a senzatiei.
- spatiul utopic este diferit de utopia urbana
- asocierea in cadrul organismului urban a unor spatii izotopice, heterotopice si utopice reflecta o
complexitate multifunctionala, realizandu-se la nivelul spatiului urban.

Spatii urbane amorfe:

- pot fi spatii neorganizate inca, spatii atrofiate
- spatii care trebuie mentinute chiar prin restructurare spatii amorfe spatii indiferente. (Strad a
nu este un spatiu indiferent).

- Simti un spatiu atunci cand el are o functie care te chiama spre el.
- Spatiul urban trebuie utilizat conform unei organizari spatiale si functionale care are in
vedere necesitati prezente, dar si posibilitati viitoare.

Spatii urbane neutre:

- echivalentul in zona urbana a spatiului interstitial din structura urbana.
- are rolul de a mentine echilibrul in teritoriu.

40. SELECTIA TOPICA IN SPATIUL URBAN

-selectia topica este mijlocul fundamental, obiectiv sau subiectiv, in conturarea trasaturilor organismului urban.
 - este posibil ca la un anumit moment dat o existenta urban sa rezulte ca rezultat al selectiei
topice: De exemplu: piata San Marco Venetia.
- in cursul dezvoltarii orasului (a unui ansamblu, a unei zone) particularitatile sale se retin prin
filtrul spatiului omogen, rezultand un spatiu unitar.
PROCESUL=UNITATEA SPATIULUI URBAN
- se realizeaza
- in afara contextului initial (Targu Mures intre girea esplanadei necesita o noua unitate)
- in contextul initial (Sibiu
- unitate
- de stil - originara (cladirile sunt realizate in acelasi stil)
- artificiala (realizam in continuare cladiri in acelasi stil.)
- de convenienta unitate evolutiva imbina confi guratia de elemente initiale cu noile rezolvari in
cadrul ansamblului.
- se poate vorbi de unitate intre nou si vechi numai atunci cand ansamblul prezinta o
alcatuire functionala complexa si elementele noi nu se rezuma la a fi doar un simplu cadru.
- integrarea formala poate opera
- la nivelul spatialitatii generale
- la nivelul plasticii particulare
- un spatiu urban unitar este un spatiu urban particular, iar celelalte atribute care pot sa apara
conduc intr-o anumita directie valoarea particulara.

41. VALOAREA PARTICULARA A UNUI SPATIU URBAN. CARACTER SI SPACIFICITATE

valoarea particulara a unui spatiu urban

- este o trasatura sau graup de trasaturi care-l deosebesc in cadrul formei urbane, inscriindu-se
astfel intr-o anume tipologie spatiala ca generalitate de grup, sau ca singularitate.
- reprezinta determinarea sa calitativa, individualitatea sa incorporand generalul reflectare a ese
ntei intr-o forma proprie care se exprima prin caracter si specificitate.
- caracterul este diferit de specificitate.
- in aprecierea spatiului urban ne intereseaza:
1. efect
2. cauza mijloace de realizare
3. adaptarea la un existent material inventivitat ea / asimilarea experientei anterioare.
4. timpul si spatiul, ca loc al selectiei topice.

DEFINITIE: Valoarea particulara a spatiului urban este o rezultanta a interferentei unor participari de
natura unei generalitati restranse, conferind caracter, si a unor participari de natura singularului, conferind
specificitate.

Caracter: caracterul unui spatiu urban inseamna calitate verificata.

-se determina prin descoperirea in cursul perceptiei a trasaturilor si elementelor functionale,
spatial-volumetrice si comportamentale care delimitand o anumita grupare tipologica restrang sfera de analiza
, apreciere, incadrare a spatiului sau a zonei in care exista.

Specificitate: nu este numai rezultatul unei existente singulare

- exista spatii urbane care evidentiaza specificitatea printr-un element (Ex. Campanilul
pentru ansamblul San Marco)
- exista spatii in care specificitatea rezulta ca sinteza a elementelor componente, ce pot fi
de natura izotopica sau heterotopica. (Ex. Zona centrala din Bologna succesiunea porticelor din lungul
strazilor de la parterul cladirilor)
campanilul element de specificitate unic
porticul element de specificitate comun

Elemente de specificitate: sunt elemente care subordoneaza functional , spatial volumetric si

comportamental, asigurand in acest fel unicitatea ansamblului.
- o specificitate se realizeaza in cadrul unitatii prin contrast , cealalta prin similitudine.
- Legatura intre specificitate dominanta unitat e de ansamblu poate fi apreciata numai in contextul
de ansamblu al spatiului urban respectiv (ex.: blocul turn din piata Salii Palatului)
- Nu se poate face o delimitare clara intre caracter si specificitate, existand intotdeauna o zona
de suprapunere.
- Prin procesul de selectie topica, trasaturile de generalitate devin trasaturi de caracter care, retinute
in timp, se constituie apoi ca elemente de specificitate.
- Sunt cazuri in care procesul este invers: elemente de specificitate -> trasaturi de caracter -> trasaturi
de generalitate. Ex.: constructia urbana industrializata.
- Se poate ca ceea ce este caracterisitic pentru un spatiu restrans sa fie un element specific pentru un
teritoriu mai mare.
- Pentru desprinderea caracterului si specificului unui spatiu urban este necesara atenta lui incadrare in
spatiu-timp.
- Specificitatea spatiului urban se situeaza pe drumul de la functie la simbol, impunand spontaneitatea
si premeditarea logica, creativitatea artistica si creativitatea tehnico-stiintifica, insa trecute prin filtrul selectiei
topice.
- Fenomenul urban este un subsistem in sistemul general al dezvoltarii societatii.

42. PARTICULARIZARE PRIN SEGREGARE

In domeniul urbanisticii, diferentierea este diferita de separare-segregare.

- Atributele segregat/nesegregat, diferentiat/nediferentiat reflecta doaua dimensiuni: calitative si
cantitative, dimensiuni distincte ale formei urbane; doua aspecte posibil a fi luate separat in considerare pentru
o aceeasi existenta urbana, o dimnesiune relevand aspecte pozitive, iar cealalta, aspecte negative.
- Afirmarea unei valori particulare (caracter, specificitate) nu este compatibila cu segregarea, oricat de
categorica ar parea aceasta in definirea unor trasaturi distincte -> segregarea nu ofera o minima zona de
trasaturi distincte, iar diferentierea nu ofera o infinitate.
- diferentierea este: -informanta (capacitate mare de a infatisa ceva)
-informata (incarcatura informativa mare)
Ex.: Strada spatiu urban unde se afirma cel mai bine caracterul
specificitatea. Strada: 1. ingusta si sinuoasa in orasul medieval
2. monumentala si pretentioasa in orasul baroc
3. scoasa din drepturile sale in orasul postbelic (urbanism organic)
4. astazi repusa in drepturi.
Important in definirea configuratiei:
1. relatia de functionalitate intre strada si teritoriul adiacent strada isi evidentiaza interesele proprii
2. functia prioritara care afecteaza strada impu ne scara si caracterul spatiului
3. rezolvarea corespunzatoare a cladirilor ce se inscriu in fronturile strazii:
- aceeasi cladire nu se poate amplasa cu aceleasi sanse calitative pe:
- o strada de mica/mare circulatie
- o strada pietonala
- pe un splai
Imagine urbana
- elementele imaginii urbane: obiectivele unui sit, punctele de observare si observatorul.
- termenii unei imagini urbane: privirea si vederea
- raport observator/punct de observatie
- tipuri de perceptie
- Strada este: -spatiu estetic
-existenta urbana cu ample disponibilitati pentru semnificativ/simbolic, in sensul ca imaginile mentala si
reala nu pot fi separate.
Reclama: -reda cosmetica urbana. Strada, in intregul ei, trebuie sa ofere oamenilor un mediu
educational.

43. IMAGINE URBANA

Imaginea urbana: o imagine caracteristica care ea insasi prezinta interes:

1. ca valoare informativa (restransa, dar legata)
2. ca valoare informativ-selectiva mai complexa, conclusiva
3. ca valoare informativ-memorativa suprapunere d e imagini partiale contractate in timp esentializ
ata, retinand astfel specificitatea.
- Specificitate se contureaza calitativ/cantitativ
Specificitatea este diferita de specific (esentializarea unui loc comun mai multor locuri, o esenta
a esentelor)
- Specificul organizarii spatiale intr-un teritoriu este constituit dintr-un grup de trasaturi caracteristice
generale centralizate intr-un timp indelungat.

UN SPATIU
DIFERENTEREA
SEGREGAT

IMPUNE

UN SPATIU
NEDIFERENTIEREA
NESEGREGAT

Specific: o esentializare a unui loc comun mai multor locuri (o esenta a esentelor.

44. CONDITIONAREA FORMEI URBANE

Semne urbanitatii se situeaza in planul calitativ/cantitativ. Ele au rol in definirea globala a calitatii
vietii.
Caliattea vietii reflecta, de faptcalitatea unui mediu de viata.
- In conditiile actuali dezvoltari a societatii umane, forma urbana se constituie ca factor fundamental
de mediu -> preocupari pentru
mediul functional mediul in care se realizeza anu mite functiuni privind existrenta omului
mediul natural-microclimatic mediul in care condi tiile naturale sunt folosite rational, puse in valoare, si
modul cum realizarile pot influenta conditile de clima.
mediul artificial-fizic modul in care se realizea za constructia si amenajarea teritoriului conteaz a
aspectul aspectul vizual
mediul socio-cultural modul in care imbinarea nat uralului cu artificialul, a traditiei cu inovatia, a
interesului individual cu cel colectiv duc catre forme pozitive de manifestare psiho-sociala a locuitorilor.
- Orasul nu mai poare ramane la stadiul de produs. El este inteles ca opera urbana; insusita, si
nu suportata de om.
- Lefebvre considera orasul :
obiect (spatial)
mediatie (intre ordinea
departata/apropiata) opera
Forma urbana sae situeaza intotdeauna in contextul unor conditii:
interventia structuranta (conditii obiective naturale si functionale) formatia
comportamentala (conditii obiective psiho-sociologice)
constrangere conceptuala (conditii obiectiv-subiective, etice, estetice, politice.
Aceste conditii asigura formei urbane stabilitate in timp si spatiu, si valoare ca produs
social. Forma urbana esentiala componenta a culturii urba ne.

45. ORASUL ACT DE SINTEZA AL FORMEI URBANE.

Orasul estre o manifestare coroborata, organizata a formei urbane.

Intelsuri in evolutia istorica:
Orasul era apreciat ca opera de la inceputurile d ezvoltarii urbanistice, pana la revolutia industriala. Asa
putem explica de ce din orasele vechi ne-au ramas marturii zonele reprezentative (piete) si nu locuinte. (Piata
capitoliului)
Orasul se transforma din opera in produs acest lu cru se intampla o data cu aparitia burgheziei pre
misele revolutiei industriale
- orasul capata sensul unei valori de intrebuintare, pierzandu-si valoarea artistica. In constructia urbana
conteaza ocuparea terenului cu cladiri cu randament maxim,
-> SPATIUL OMOGEN proces de omogeizare pe mai mul te niveluri (social economice) in paralel cu un
proces de crestere a decalajului calitativ intre aceste niveluri.
procesul de omogenizare se accentueaza datorita: distrugerilor din al
doilea razboi mondial migrarii masive spre oras
trecerea de la orasul opera la orasul produs => constrangeri urbane => criza orasului => criza a formei urbane Forma urbana se
constituie dintr-o convergenta de spatii, obiecte, produse si interese care se releva intr-o existenta urbana materala si o constinta sociala
urbana. Din integrarea acestora rezulta semnele urbanitatii.

46. SEMNELE DE URBANITATE

nu sunt componente ale formei urbane, ci produse ale sintezei pe care aceasta o realizeaza.
Relatia dintre structura urbana si forma urbana implica o relatie de conditionare intre sistemele texturilor urbane si
convergenta prezentelor si faptelor urbane care obiectiv si subiectiv se inteleg spatial in tiparul acestor texturi.
Ex.: construirea pietonalului in spatiul urban. Intervin:
Densitatea de interese
interesul functional raportat la functionalitate interesul pentru infomare,
raportat la imaginea urbana.
Interesul pentru contact social raportat la calitatea socio-culturala a zonei si structura functionala si spatiala. 2. Formarea
pietonalului.

54.SISTEMUL DE ACTIVITATI URBANE

DEFINIRE SI IMPLICATII

- Activitatea este definita cantitativ si calitativ de catre mobilul uman , si transmite o dimensiune calitativ-cantitativa
spatiului urban

- elementele dimensionarii in definirea unui spatiu urban , a relatiilor sale cu spatiile aferente
- Sistemul de activitati urbane = totalitatea activitatatilor urbane localizate ; elementul structural esential ; asigura
transpunerea , in organizarea orasului , a mobilului uman ; apare pericolul de a concentra atentia asupra unei singure activitati
(ex. Orasul dormitor) => stare de criza in teritoriul urban

- sistemul de activitati => functia urbana reflecta un determinism sub forma de decizie sau de actiune

- apare preocuparea pentru clasificarea activitatilor , indiferent de criteriu => a. stabilirea naturii activitatilor
b. spatiul aferent si afectat
c. tipul / natura relatiilor dintre elemente

1. situarea in planul preocuparilor omului , ca fiinta biologica => 4 activitati domestice , de productie , de recreere , de
formare (formative)
2. situare in raport cu un loc legare de amplasament / independenta de amplasament
3. functie de mobilitate desfasurata - pe loc ; in miscare
4. functie de raportul de desfasurare relatii autonome sau comunicative
5. functie de natura interlationarii cu alte activitati complementare / necomplementare
6. situare in plan intercolectiv prim / secund / tert/ cuaternar
- structura spatial-functionala activitati determinate functional si
- clasificarea activitatii urbane => elemente ajutatoare pentru analiza in parte a unei situatii concrete a fiecarui element
- activitatile urbane sunt surprinse nu static , ci in contextul sistemic
- componentele de activitate

- complexitatea dezvoltarii urbane si complexitatea dispunerii functiunilor in teritoriul urban pot fi sesizate in planul
componentelor morfologice separat ; orice mod de exercitare a activitatilor , ca functiuni aliate distincte este nemotivata =>
conduce la o organizare afunctionala a organismului urban

- orice element de viata urbana poate fi definit si apreciat numai in ansamblul morfologic si dinamic unitar ; situarea in
teritoriu a oricaror elemente de viata urbana trebuie sa fie o consecinta a complexitatii activitatilor => duce la echilibru
functional

55. STUDIUL DE TEMA SI PARTIU URBANISTIC IN CADRUL

Studiul de partiu urbanistic se constituie intr-o etapa distincta de cercetare-proiectare a studiului de tema .

- studiul de partiu => reprezinta modelul global de organizare a unui teritoriu urban , prezinta localizarea functiunilor ,
ocuparea si utilizarea teritoriului urban conform premiselor sale de dezvoltare in planul cadrului natural , cit si in planul social ,
economic , estetic .
- studiul de partiu etapa distincta de tranzitie intre o activitate analitica de program si activitatea globalizata de
spatializare ( intre tema de proiectare si determinarile de sistematizare )
- studiul de tema abordare structurant-functionalista a organismului urban si cuprinde 6 etape :
1. analiza situatiei existente
2. studiul existentului (definirea functionalitatii existentului)
3. definirea premiselor (definirea starii de potentiala functionalitate)
4. raportarea sistemica
5. studiul solutiilor posibile = studiul de partiu urbanistic
6. analiza valorica a variantelor
- se disting 2 etape mari : 1. analiza starii de functionalitate in teritorie => 1,2,3

2. analize de partiu urnanistic => 4,5,6 => solutia

56. SITUAREA IN CONTEMPORANEITATE A MODELELOR

URBANISTICE FUNDAMENTALE PE LINIA ANALIZEI PERCEPTIEI

URBANE

- analiza perceptiei urbane este un mijloc determinant in organizarea spatiului urban

- Kevin Linch analiza ridica o problema tripla : =>a intelegerii spatiului

=>a conceptiei spatiului
=>a interventiei asupra spatiului
- studiul asupra influentei spatiului parcurs de la locuinta la locul de munca asupra productivitatii General Motors
(Eero Saarinen)
orasul se evidentiaza prin :
- intelegere specificitate complex de trasaturi
- conceptie lizibilitate calitate a spatiului provenitadin
organizarea lui
- interventie semnificatie calitate a spatiului provenitadin
suprafata primelor doua in plan mental

- orasul nu poate fi perceput ca un tablou ; geometria in conceptia arhitecturala , nu este esentiala pentru locuinta

- pledeaza pentru o abordare estetica a spatiului ideea recunoasterii influentei pe care morfologia urbana o are asupra
comportamentului urban
- analiza spatiului urban se cere a fi facuta prin intermediul urbanismului participativ (cu ajutorul locuitorilor)
- aici arhitectul nu abordeaza numai locul ci si populatia
- Kevin Linch propuneri de rezolvare a problemei :
=> metode de interventie :
- negarea modelului preluat apriori
- promovand modelarea participativa (depinde foarte mult de gradul de informare si cultura al populatiei)

57. SIMILARITATEASI REGIONALIZAREA IN ABORDAREA

URBANE

- similaritatea apreciere a unei stari a elementelor componente in sistemul ce pune in evidenta relatiile de proximitate
(apropiere , vecinatate)
- similaritatea poate fi de forma structurala sau functionala

- similaritatea se constituie in 2 moduri :

=>dupa felul si numarul proprietatilor considerate a fi comune =>dupa intensitatea proprietatilor (apreciere pe o scara de
interval)

- similaritatea pune in evidenta calitatea elementelor ; `este o stare ce se manifesta la nivelul relatiilor intre elemente
=> structurala (cantitativ/calitativa) caracterizeaza elentele in sistem => functionala relatii calitative intre elemente
- spatiul topologic spatiul cu definire mai larga care impleteste spatiul relativ cu spatiul absolut

- se poate vorbi de grade de similaritate ; ele sunt determinate de : => proprietatile dimensiunilor considerate pentru
definirea similaritatii

=> marimea distantelor in spatiul metric schema ramificata => dendrogena

- regionalizarea considerata un caz particular de clasificare a elementelor dupa un anumit criteriu
- restrictii de contingenta evidentierea regiunilor omogene
- generalizarea coeficientului de utilizare ateritoriului => variatiile lui care se introduc in clase de variatie
- se pot introduce 3 intervale 0.2 0.5 ; 0.5 0.9 ; 0.9 0.11 => introducerea principalelor restrictii de contingenta sunt
0.5 si 0.9 => parti din teritoriul urban care se definesc in raport cu acest interval (0.5 0.9) => zone omogene
- in fiecare zona exista una sau alta din valorile de contingenta
- regionalizarea este esentiala in definirea centrului de interes in teritoriu (de obicei o regiune omogena pune in
evidenta un cetru de interes)

58. UNITATEA STRUCTURALA SI NEVOIA DE CENTRU IN

ORGANIZAREA URBANA A TERITORIULUI - organismul urban anatomie - structura

- fiziologie gazduieste un proces dinamic

- caracterul urban si calitatea orasului depind de cetrul sau ; centrul exprima , in esenta , orasul respectiv ca utilitate , ca interes
estetic si ambiental
- din punct de vedere structural :
=> orice aglomeratie isi creeaza un centru sau mai multe , ca urmare a nevoilor materiale si spirituale a convietuirii comune
=> centrul rezulta ca o grupare functional-spatiala care reflecta conjugarea intereselor => mare densitate a serviciilor
=> elementele centrului alcatuiesc un tot fiind insa , totodata , situate intr-un anume sistem functional urban=> inglobarea in
organismul urban

- centralitatea este o stare in teritoriu , cu valoare sociala si cu rol integrator pentru diversele grupuri sociale care constituie
populatia orasului

- este o expresie a unitatii structurale dintre centru si teritoriul urban ; este o concordanta intre directiile de crestere ale orasului
si ale centrului - nevoia de centru se defineste in functie de interesul populatiei in teritoriul respectiv , interes care se exprima
prin dualitatea diurna-nocturna de locuit

=> pentru ca o zona sa functioneze corect , trebuie ca una din texturi sa aiba caracter dominant

=> rezulta dintr-un principiu de ordonare a elementelor structurii urbane => aglomerarile de elemente de viata urbana se
constituie ca niste centre de interes , definind centralitatea
=> centrul asigura (trebuie sa asigure) conlucrarea in spatiu si timp a texturilor urbane

59. URBANISMUL SI AMENAJAREA TERITORIULUI PRIN ACTIUNI DE

ORDONARE A SISTEMULUI AMBIENTAL

- ambianta urbana conditiile naturale si cadrul construit exprima relatii abstracte sau concrete intre oameni sau intre acestia si
mediul inconjurator

- se defineste functia formei cadrului urban exi stenta acesteia ca parte integranta a eficientei urbane care imprima un anumit
caracter manifestarilor psiho-sociale ale oamenilor
- cautari in domeniul imaginilor plastice a ansamblului urban => tendinta de sculpturalizare prin intentia urbanismului
contemporan de a reliza integrarea dinamica a spatiului , rezultata din nevoia de a iesi din uniformitate
- apare iluzia motivatiei => o motivare pentru motivare indiferent daca motivarea apeleaza la arta , stiinta sau tehnologie
- tendintele urbanismului actual pornesc de la considerentul ca urbanismul este realizarea dorintei de organizare a orasului ,
materializarea dorintelor vitale ale societatii omenesti ; in acelasi timp cristalizarea unei atitudini de respect fata de natura , de
conciliere continua si necesara a mediului construit cu omul
- urbanismul este caracterizat ca element ordonator , distrugator , conservator , creator

60. VARIETATEA DE ANSAMBLE . FACTOR DETERMINANT IN

STRUCTURA URBANA
- zonificarea urbana produs structural al suprapunerii, intrepatrunderea diverselor texturi de elemente de viata urbana ; se
poate ajunge chiar la o integrare functionala cooperarea activitatilor
- se urmareste obtinerea varietatii de ansamblu , prin integrarea functionala ; de exemplu , asocierea mai multor functiuni cu
specific central , grupate in jurul locuintelor dintr-un ansamblu central => animatie urbana , cresterea interesului oamenilor
pentru ansamblul respectiv

- integrarea urbana releva , la nivel de model urban , cea mai stransa legatura dintre structura functionala si cea spatiala ;
exista mai multe ipostaze ale integrarii :

la nivel de program

la nivelul functiilor de obiect la nivelul functiilor urbane

- integrarea la nivelul functiilor de obiect poate duce la un ansamblu multifunctional integrat , care se constituie ca element
polarizant cu caracter integrator=> avantaje economico-sociale
- varietatea de ansamblu presupune imbinarea unor activitati lucrative cu activitati nelucrative (nevoi economice cu nevoi
sociale) => ansamblul multifunctional integrat mobilizeaza spatiul pentru comunitatea urbana , ofera un permanentinteres
pentru spatiul alaturat

- numarul si calitatea activitatilor sunt determinate prin bogatia spatiului public , dar nu este suficienta multiplicarea
echipamentului , ci este nevoie de o localizare corespunzatoare ca sa se poata constitui o functionalitate integrata
61. ZONIFICAREA URBANA CA REZULTAT STRUCTURAL

- zonificare urbana - din suprapunerile / interelationarile diferitelor texturi de elemente de viata urbana

- observatie aceasta nu infirma notiunea de ordine , ci ii precizeaza , de fapt , sensul

- avantaje :
1. functionalitate in concordanta cu complexitatea fireasca a structurii urbane
2. sporirea interesului locuitorilor pentru spatiul urban=> cresc sansele sporirii nivelului de dezvoltare si al activitatilor
3. premise pentru realizarea varietatii spatiale
4. deschidere spre mobilitate si dezvoltare eliminarea rigiditatii prin cooperarea functiilor

5. o utilizare mai buna a teritoriului prin :

=> cooperarea intre diferite activitati urbane => constituirea organismelor multifunctionale

6. intelegere mai clara si stapanire a aspectelor economice in teritoriul urban

=> de la suprafata terenului afectat si energia consumata in exploatare pana la materialul consumat si eficienta constructiei
asupra existentei materiale si spirituale umane

- apare nevoia pentru o anumita ordine functionala => zonificare urbana

- principii de zonificare urbana ; criticile aduse sunt :

1. zonarea activitatilornu justifica zonarea teritoriului

2 . Charta de la Atena uniformizare si tehnicizare excesiva

- disocierea vietii umane de mediul sau

- situeaza permanent omul intr-un spatiu disfunctional , desi justificat de functie

- problema recunoasterea valabilitatii zonificarii urbane ca principiu al organizarii structurii urbane ; mai este
valabil ?
- raspuns procesul de organizare pentru o structura urbana la un moment dat devine constient => problema zonificarii
urbane ramane , ca mijloc de organizare a elementelor organismului urban intr-un nou inteles
- zonificarea urbana complexa cu conditia ca :

zonificarea trebuie nu numai inteleasa ci si realizata ca instrument / rezultanta intr-o structurare multifunctionala a
organismului urban
zonificarea are valoare operationala
a. utila la nivelul analizei situatiei existente

b. cu caracter de constelatie
- structuranta :
a. necesara pentru mentinerea unitatii in procesul de transformare
b. cu caracter specific multifunctionalitatii urbane

62 . ZONIFICAREA URBANA SCHEME FUNCTIONALE

- Charta de la Atena teritoriu pentru munca/locuit/cultura spirituala si a trupului/circulatie => schema structurala
tripartita

- zonificarea apare din nevoia de ordine

- oras ideal zonificare pe principii estetice

- oras radial-concentric zonificare dupa venituri

- oras functionalist Charta de la Atena zonificare disociativa , care are la baza disocierea intre activitati=> produce
segregare (cartierele cu blocuri inalte din Paris)
- oras gradina zonificare prin alternanta locuinte / spatii verzi
- modelul urban eterogen :
nu accepta spatii pasive
necesitatea de a da fiecarui cartier o vocatie care nu o exclude pe cea de locuit

- oras cu tesatura urbana discontinua spatiile interstitiale au rol de delimitare si rezerva de spatiu pentru viitor => oras
federativ
- F.L.Wright descentralizarea organica +
+ E.Saarinen descentralizare totala = nu implica un principiu al zonificarii urbane
- spatiul interstitial terbuie sa se ofere pentru a fi ocupat de elementele altei texturi
63. TEXTURA URBANA SI STAREA DE FUNCTIONALITATE

- dialectica urbana impune anumite relatii intre elementele morfologice urbane => adaptare a sistemului la conditiile si
nevoile de existenta , astfel incat organismul urban tinde spre a satisface aceste nevoi
- organismul urban are , in orice moment , capacitatea de a indeplini anumite functii :
functii urbane esentiale
functii urbane noi (stabilind un model novator , care va putea deveni traditional datorita integrarii)
- orice organism / ansamblu urban se caracterizeaza , in orice moment al existentei sale , printr-o anumita
functionalitate (capacitatea structurii sale de a-si satisface un complex de nevoi de existenta , in momentul respectiv) ; aceasta
insusire vine din prezenta , in sistemul respectiv , a elementelor care pot purta functia corespunzatoare sau din relatiile vor face
posibila exercitarea acestor functii

- in functie de situatia pretinsa de fiecare dintre cerintele functionale , elementele de viata urbana pot raspunde si
constitui intr-un subsistem : textura de elemente de viata urbana
- totalitatea texturilor deelemente de viata urbana , evidente la un moment dat in existenta organismului (ansamblul)
urban , reflecta starea structurii functionale in acel moment ; analiza structurii functionale se poate determina prin analiza
morfologica in sectiuni caracteristice trecute sau prezumate ale texturilor de elemente de viata urbana => descompunerea
elementelor

- diversitatea texturilor este , in cadrul unei structuri functionale urbane , tot atat de mare cate tipuri de elemente
morfologice iau parte la alcatuirea sistemului
- nevoia poate pretinde relationarea intr-un anume mod a unui grup de elemente => posibilitatea de alcatuire a unor
texturi diferite cu aceleasi elemente (intervin : nevoia de ambient , nevoia de adaptare la mediu)
- in anumite conditii , functionalitatea poate fi pozitiva (acceptata) sau negativa (neacceptata) in raport cu mediul
- actiunile urbane (re)structurante trebuie intelese ca eforturi de (re)ordonare in texturi a elementelor de viata urbana

- este de remarcat necesitatea profunzimii actiunilor (re)structurante pentru abordarea corecta a procesului de
modernizare urbana in sensul functionalitatii (ca baza de cercetare a sistemului si de formulare a solutiilor) si in sensul
randuirii unor stari haotice (ca esenta a modernizarii)

- in cautarea unei functionalitati superioare sau diferite, textura de elemente de viata urbana isi asigura, prin ordonare ,
o stare de complexitate , corespunzatoare nevoilor care au determinat modificarea cat si nevoilor sale de lucru
- din punct de vedere al complexitatii pe care o releva, texturile de elemente de viata urbana pot fi :

1. texturi simple se realizeaza intr-un singur plan

2. texturi complexe se realizeaza pe mai multe paliere legate intre ele

- caracterizand complexitatea unei texturi , factorii cantitativi si factorii calitativi nu se exclud reciproc

STARE DE FUNCTIONALITATE

- complexitatea unei texturi de elemente de viata urbana este , ea insasi , o functie a relatiilor dintre elemente (cantitativ si
calitativ) ; diferenta de nivel intre palierele configuratiei sale are o participare insemnata ca diferenta de potential functional ;
cu cat diferenta de potential functional este mai mare , cu atat este mai mare si gradul de complexitate al texturii respective

- complexitatea texturii este rezultatul uni insumari de relatii simple (contand numarul lor) si relatii complexe
(contand numarul lor si starea de complexitate)

- relatiile simple sunt relatii univoce

- relatiile complexe sunt cel putin biunivoce

- intre complexitatea texturii si premisele functionale ale acesteia se poate exprima o relatie matematica
- relatia matematica poate fi direct-productiva sau indirect-productiva dupa cum , la momentul respectiv , ordonarea
elementelor din textura nu tinde (sau tinde) spre valori extreme
- prin descompunerea morfologica a texturii urbane se poate constata starea de potentiala functionalitate a structurii
urbane in raport cu o anumita nevoie si cu un anumit moment in evolutia sa

- in timpul analizei , starea de potentiala functionalitate se suprapune si este influentata de catre starea de efectiva
functionalitate
- apare nevoia de perenitate a valorilor arhitectura-urbanistice ; ea se impune la nivelul vietii urbane si are implicatii in
functionalitate
- starea de potentiala functionalitate a unei texturi se constituie ca moment de trecere de la o stare de efectiva
functionalitate la o alta stare de efectiva functionalitate ; starea de potentiala functionalitate a unei texturi este determinata de :

caracterul starii ei efective de functionalitate situarea ei in context sistemic

natura si intensitatea nevoii considerate dialectic

- tripla analiza => morfologica , sistemica , dialectica

64 . DIALECTICA URBANA

- o functie trebuie inteleasa :

ca producatoare a inei proprietati intr-un sistem

ca rezultand dintr-o anumita caracteristica a sistemului respectiv

- functionalitatea capacitatea de conservare a sistemului , de pastrare a trasaturilor pozitive (prin pozitiv se intelege ,
aici , acea trasatura care contribuie la mentinerea starii sistemului respectiv , indiferent daca aceasta convine sau nu)
- din intelegerea functiei urbane a rezultat cerinta functionala
- se retine notiunea de cerinta functionala numai in sensul de a mentine o trasatura pozitiva => un asemenea inteles
este insuficient , deoarece nu poate acoperi notiunea de cerinta functionala

- cerinta functionala implica , in realitate , atat mentinerea dar si modificarea unei functiuni

- activitatea de sistematizare dezbaterea asupra organismului urban , intre pastrarea unor astfel de trasaturi pozitive
sau introducerea unor noi trasaturi , deci modificarea unor functii

- cercetarea atenta , interdisciplinara , sporeste sansele sesizarii corecte a starilor , oferind camp deschis cerintelor functionale
reale (in sensul depistarii lor si al aprecierii cantitative si calitative in contextul existent si posibil in viitor)

- cerinta functionala apare intr-un anumit teritoriu urban; ea rezulta din starea acelui teritoriu si nu poate fi impusa unui
teritoriu printr-o decizie exterioara deoarece :
=> ca ipostaza a mobilului uman , angajat in dezvoltarea organismului urban , cerinta functionala este , in acelasi timp , un
produs al starii de echilibru a sistemului de elemente de viata urbana , semnaland o modificare a echilibrului intr-o anumita
directie
=> desi cerinta functionala apare in cadrul elementelor de viata urbana determinate functional , ea opereaza prin intermediul
elementelor de viata urbana determinare functional-ambiental si vizeaza cadrul urban

- cerinta functionala are un caracter activ

- pot fi cerinte functionale centrifuge - care tind in afara sistemului si care nu conduc direct decat la o reasezare a
elementelor sale ; apare cand satisfacerea problemei se poate face in afara sistemului respectiv=> sistemul respectiv dispare ,
nu mai are nici o valoare

- centripete care se pastreaza in interiorul sistemului si care nu conduc decat la o reasezare a elementelor sale)
- centrifug - centripeta traieste in afara sistemului dar se intoarce in centrul lui
- cerinta functionalatinde spre anularea sau dezvoltarea unor functii existente sau spre introducerea unor functii noi
pentru sistemul (zona) respectiv
- in realitatea urbana se constata un proces de evolutie al cerintei functionale de la formare pana la afirmarea ei brutala
- trebuie evitata faza brutala a cerintei functionale , asigurandu-I o evolutie fireasca , prin introducerea treptata a
procesului reformativ pe care il pretinde
- o cerinta functionala , indiferent de natura ei (adica felul activitatii din care provine sau careia se adreseaza)
beneficiaza de inteligenta umana
mobilul uman generator finnd individual sau general
- cerinta functionala impune regasirea unei stari de echilibru a organismului urban prin intermediul unei reorientari a
functiei , a uneia sau a mai multor elemente componente ale sistemului respectiv
- o extindere a conceptului de functie urbana de la sensul unei contributii pozitive la sensul unei modificari oricand
posibile , fata de care se poare restabili echilibrul sistemului elementelor de viata urbana , este o necesitate
NEVOIA
functia nu este altceva decat satisfacerea unei nevoi prin intermediul unei activitati in care fiintele umane actioneaza in comun
, administreaza lucrurile si consuma bunurile Malinovski

- Malinovski distinge , in cadrul acestei categorii de nevoi 3 mari grupe : 1 . nevoile elementare predominant biologice
somn , hrana , reproducere
2 . nevoile derivate cele cu caracter economic , moral, politic 3 . nevoile integrative religia , stiinta
- avand in vedere elementele din categoria elementelor de viata urbana determinate functional-ambientala (spatio-
ambiental , natural-ambiental , psiho-socio-antropologice) , structura urbana se caracterizeaza prin :
relatiile care intervin intre aceste elemente
relatiile care intervin intre aceste elemente si elementele determinate functional
iinfluenta pe care aceste elemente si relatiile lor o au asupra relatiilor intre elementele determinate functional (activitati
rezidentiale , direct-productive, indirect-productive , comunicationale)

- nevoia elementara , indiferent daca este individuala sau colectiva , nu actioneaza asupra unui unic resort al
functionalitatii urbane si nu este conditionata exclusiv ca nevoia elementara unica
- privitor la organismul urban trebuie luat in considerare un complex functional
- functia urbana se exercita intr-un anumit sector de activitati si poate avea sau nu caracterul acestei activitati (functie
economica , functie sociala) ; ea nu poate reflecta specificul sistemelor complexe sociale
- poate aparea confuzia intre functiile urbane si functiile orasului
- functiile urbane => functii posibil de exercitat in cadrul organismului urban ca sistem
- functiile orasului => functiile pe care le exercita organismul urban ca element intr-un sistem teritorial
- diferenta intre cele 2 notiuni se situeaza ca diferenta intre valoarea generala de ansamblu si valoarea de obiect
- indiferent de domeniul morfologic pe care il acuza in planul vietii urbane , indiferent de natura provenientei
individuala sau colectiva si indiferent de natura motivatiei subiectiva sau obiectiva nevoia se situeaza intotdeauna intr-un
sistem complex de nevoi care se afirma ierarhizat , conditionand activitatea urbana si fiind , la randul sau , conditionata de
viata urbana

- aspectele privind interventia constienta in stapanirea echilibrului urban se refera la depistarea nevoilor

71 . LIMITE IN TIMP SI SPATIU ALE STRUCTURII URBANE . ARIE DE

INTERES

- limita marcheaza o trecere efectiva de la o calitate la alta a spatiului , nu numai in sensul modificarii nivelelei calitatii
ci si a naturii calitatii

- limita de structura determinata spatial si temporar ; are ca rol : compartimentarea spatiului in raport cu complexul
de activitati care se formeaza in teritoriu , are un caracter spatial , exprima un impuls natural neconditionat si are un caracter
restrictiv
- aria de interes este exprimata prin suprafata din teritoriu inclusa unei limite structurale
- este de 3 feluri :

=> izocronala - ce este raportata exclusiv unui centru de interes in coroborare cu timpul parcurs

=> de atractie - raportata exclusiv la centrul de interes in raport cu elementele exclusiv de natura ambientala
=> de influenta

=> de convergenta raportata la centrul de interes si totodata , la centrele de interes vecine

de competenta are o baza de obiectivism

72 . ZONIFICAREA URBANA . PREOCUPARI CU CARACTER

ISTORIC UN INTELES LA ZONIFICARII

- motivele zonificarii (zonificarea a aparut ca nevoie de ordine functionala)
interese economico-sociale
securitatea populatiei si a activitatilor interesul de a impune puterea regionala
- etapele istorice ale zonificarii :
1. zonificarea logica , functionalista , simplista
2. zonificare functionalist analitica (Charta de la Atena) scoaterea orasului de sub dominatia haosului
impartire in mod sever : zona de locuit , zona pentru munca , zona pentru circulatie
4. zonificare dupa logica functionalista complex-sintetica => model urban eterogen

1 . De la genius loci la modernitate. O forma de existenta, o necesitate sau o intamplare?

Intr-o viziune contemporana, genius loci , ca particularitate a unui loc, se abordeaza dinamic, in
sensul unui proces continuu de transformare, prin care noul spatiu integreaza principiile,
caracterul contextului existent. Acest proces implica o continuitate a deveniri isi o coroborare
intre spiritual locului, inspiratia creatoare si sansa intamplarii.

32. Valoarea particulara a spatiului urban in relatie cu obiectul de arhitectura

integrat in context.
Interferenta dintre trasaturile specifice, singulare,ce deosebesc spatiului urban in cadrul formei
urbane si trasaturile generale reprezinta valoarea particulara a unui spatiu urban.
 Integrarea obiectului de arhitectura in context se face respectand pe un palier general valori ale
spatiilor exterioare formei urbane dar generand pe un alt palier specificitate in interiorul formei
urbane prin elemente singulare.
Particularitatea si deci diferentierea spatiului urban, se realizeaza printr-o unitate de
convenienta, care creeaza o veriga intre contextul general si spatiul urban particular.

33. Caracterul creatorului si specificul spatiului urban.

Creatorul influenteaza specificul urban prin experienta sa si prin capacitatea sa de sinteza si
esentializare. Specificul nu inseamnna reproducere contextului ci acumularea imaginilor trecute
si prezente, trecerea lor prin filtrul personal al creatorului si materializarea lor intr-un spatiu
urban viitor.

4. Traseul urban si forme de diversificare a traseului

Traseul urban reprezinta spatiul fizic unde observatorul intra in contact cu imaginea spatiului
urban. Perceptia este dinamica si influentata de conditia deplasarii observatorului in raport cu
elementele configurative. Pentru orientare, cel mai important rol il au elementele de reper.
Acestea pot fi de natura functionala, si de natura emotionala. Diversificarea traseului se poate
face prin dispunerea pe parcurs a unor repere de agreement si de trecere, care sa agrementeze
respectiv sa secventializeze parcursul.
De asemenea, crearea ritmului, amplasarea unor accente, dominante precum si al efectelor de
perspective si axialitate, contribuie la diversificarea unui traseu urban.
Diversificare inseamna si diferentiere spatiala.

5. Principiile de compozitie a spatiului urban. (rezolvat in POZA)

Principiile compozitionale utilizate pentru spatial urban sunt: dominate, coerenta, echilibrul, ierarhizarea
si diversitatea.

Principiile compositionale sunt utilizate si aplicate pentru ca ele sa analizeze anumite obiecte ale spatiului urban.

Dominanta este cea mai importanta, pentru ca ea creeaza unitatea de ansamblu, ea creeaza echilibrul compozitiei
urbane, de asemenea ea realizeaza o ierarhizare a elementelor spatiului urban si stabilieste coerenta ansamblului.

Toate aceste principii compozitionale se reflecta in doua: planuri functionale si spatio- configurative ( spatial, asfel ca
dominata este si una functionala dar si una spatiala, coerenta trebuie sa se reflecte atat in schema functionala dar si
in volumetria ansamblului , echilibrul. a fondului construit cu cel liber dar si cu echilibrul al functiunilor dispuse
in acel spatiu urban, ierarhizarea functiunilor dupa contextul importantei functiunii respective dar si o ierarhizare
a componentelor spatiale ( subordonare sau ordonare) iar diversitatea in privinta functiuniilor diferite dar si
volumetric, stilistic.

6. Imaginea urbana ca rezultatnta a lecturarii structurii urbane. (rezolvat in POZA)

Orasul este format dintr-o suta de imagini de facturi diverse, care, corespunzand unor
functiuni variate , unor ambiante locale proprii , au caractere diferite. Aceste imagini locale ,
cu caractere distincte de detaliu, sunt legate printr-o osatura generala, au uneori la baza o
conceptie unica care, alaturi de imaginile de o anumita factura, mai frecvente si mai bine
afirmate ca valoare si pozitie, determina caracterul general de ansamblu al orasului.
Uneori apar aspecte diferite in tratarea imaginilor exterioare, a strazilor, in raport cu
tratarea imaginilor interioare, cu aspectele realizate in spatele frontului care felimiteaza strada,
in interiorul ansamblului de locuinte. In perioadele de mari realizari constructive exista o
corespondenta de tratare, atat a cadrului in care se desfasura viata interioara, familiala, cat i a
celui destinat vietii exterioare, publice.

Contemplarea unui oras se poate face de la distanta, avand o imagine generala de

ansamblu a lui, sau prin parcurgerea lui in toate directiile, in care caz o serie de imagini
locale,de detaliu se inlantuiesc in mintea noastra, dandu-ne un aspect .
PERCEPEREA totala a unui oras rezulta din imagini discontinui, succesive, atat interioare
cat si exterioare care prin reversibilitate, ne permit sa ne formam o idee despre valoarea lui
artistica, despre caracterul lui, despre varietatea sau monotonia cu care este realizat.
Daca un oras ar fi format din imagini identice, nediferentiate, daca n-ar putea fi percecput
in ansamblul lui, decat din pozitii limitate, impresia generala ar fi saraca si lipsita de reperele
care constituie punctele de legatura ale diverselor impresii.
DIFERENTIEREA IMAGINILOR prin efecte de perspectiva exterioare sau
interioare, generale sau locale, de ansamblu sau de detaliu a fost o preocupare
permanenta in evolutia constructiei oraselor.

6. Imaginea urbana a lecturarii structurii urbane.

Lecturarea: structura urbana presupune intelegerea alcatuirii spatiului, a structurii, avand ca rezultate lizibilitatea
si capacitatea de identificare a spatiului.

Imaginea urbana se constituie din imaginea reala( asupra volumetriei) si din imaginea mentala( formata prin
reflexie) si este determinata de sensibilitatea individului, prin cultura si sensibilitatea afectiva.

Coreland aceste doua concepte, putem spune ca lizibilitatea se refera in primul rand la imaginea reala,
capacitatea alcatuirii spatiale de a putea fi citita,inteleasa (R. Lyneh,explicand lizibilitatea unui spatiu prin
claritatea), iar capacitatea de identificare este o consecinta a procesului de reflexie a individului in spatiul
respective ( evaluand cultura sa, disponibilitatea si afectivitatea sau repulsia individului, pentru acest spatiu).

Asadar calitatea imaginii urbane reiese din raportul dintre lizibilitate si capacitatea de identificare ( deci din
lecturarea structurii urbane ) si evalueaza catre un standard acceptat numit USDS ce se evidentiaza printr-un
caracter unitar si unitate ca sistem USDS , fiind un maxim al imaginii urbane, este determinat de prezenta
semnificatie ca legatura intre spatial fizic , real si sentimente de afectiune, insusire a spatiului de catre individ.
Astfel rezultand ca din lecturarea spatiului urban se obtine o imagine urbana superioara si caracteristica structurii.
7. Definirea spatiului in raport cu particularitea si generalitatea. (rezolvat in POZA)

7. Definirea spatiului in raport cu particularitatea si generalitatea.

Orice spatiu unitar se defineste in raport cu particularitatea si generalitatea prin caracter si specifcitate.
Valorarea particulara se inscrie intr-o tipologie spatiala ca generalitate , in sensul ca nu reprezinta o determinare
calitativa a spatiului, individualitatea sa incorporand generalul.

Particularitatea spatiului este determinata de esenta, in sensul de trasaturi constante in istoria unei societati si
asftel spatiul trebuie sa releve aceasta esenta prin caracter si specificitate.

Caracterul este acea calitate a spatiului verificata prin perceptia si reflexia individului, a trasaturilor functionale
si spatial configurative.

Specificitatea este reprezentata de acel element sau elemente ce creeaza unitatea de ansamblu, deci pune
in evidenta dominata, realizeaza echilibrul spatiului respective.

Caracterul si specificitatea sunt diferite insa ele se intrepatrund in sensul ca elementele de specificitate creeaza
dominata unitatea caracterul spatiului determina trasaturiile de generalitatea. Procesul determinarii spatiului
poate fi si invers in sensul ca elementele de generalitate creeaza caracterul spatiului, iar caracterul este realizat
prin elemente de specificitate.

Specificitatea este determinata in caracterul spatiului prin contrast constituindu-se spatii intertropice precum S.M.
cu elemente stilistice diferite sau prin similitudine( continuare in acelasi stil). Specificitatea poate fi reluata
printr-un element sau prin mai multe elemente, care pot fi identice dar prin repetitie se stabileste specificitatea

8. Interpretarea raportului intre forma si substanta in compozitia urbana. (rezolvat in POZA)

8. Interpretarea Forma si substanta in compozitia urbana

Compozitia urbana trebuie considerata un obiect de arta pentru ca ea este determinata prin imaginea urbana
iar calitatea acestei imagini urbane implica doua categorii de aspect: fizice ( volumele ansamblului si spatiului
fizic construit) si cele interioare ale observatorului, afectiva si disponibilitatea acestuia pentru acel spatiu ,
aceea componenta urbana in corelare cu gradul de cultura si capacitatea lui de intelegere

In aceste conditii compozitia urbana cuprinde:

-forma: ca stare fizica a obiectului de arta ( compozitie) ce determina un process de perceptive a realitatii.

- substanta: mesajul, semnificatia pe care compozitia urbana o poarta si o transmite catre individ.

9. Sistemul de operare in sistemul de particularizare a spatiului urban

DIFERENIEREA SPAIAL -este pentru ora o necesitate evolutiv pentru c, aa cum susine
Mircea Malia, respectarea principiului diversific rii a fost dintotdeauna o condiie a progresului, iar
gradul de diversificare al unui sistem, un indice semnificativ pentru a-l caracteriza.
-este o modalitate care explica existent in cadrul oricarei situatii urbane a unor spatii
diferite intre ele.
- este rezultanta dialecticii in procesul de constituire a formei urbane, in sensul ca forma
urbana este exprimarea spre o finalitate a fenomenului urban, finalitate care este intr-o continua
desavarsire. - O anumita existenta urbana exprima la un moment dat o anumita finalitate, dar
acea existenta urbana nu ramane definitiva, pentru ca existenta urbana este definita de o serie
de factori care suporta modificari. In urma acestor modificari poate rezulta o deteriorare partiala
sau totala a existentei urbane. In urma acestui proces de transformare se ajunge la o noua
forma, constituindu-se ca o noua existenta urbana, adica un nou moment de finalitate.
VALOAREA PARTICULARA a unui spatiu urban se defineste, ca trasatura sau grup de trasaturi
care-l deosebesc in cadrul formei urbane, inscriindu-se astfel intr-o anume tipologie spatiala ca
generalitate de grup sau singularitate.
-constituie astfel determinarea sa calitativa, individualitatea sa, incorporand generalul
reflectare a esentei intr-o forma proprie, care sa se exprime si sa poata fi apreciata prin
caracter si specificitate.
-este o rezultanta a interferentei unor participari de natura unor generalitati restranse,
conferind CARACTER, si a unor participari de natura singularului, conferind SPECIFICITATE.
In analiza spatiului urban, caracterul este diferit de specificitate (spre deosebire de arta) pentru
ca in aprecierea spatiului urban ne intereseaza:
efect
cauza mijloace de realizare
2. adaptarea la un existent material inventivitatea / asimilarea experientei anterioare.
3. timpul si spatiul, ca loc al selectiei topice.
CARACTER este o calitate verificata -se determina prin descoperirea in cursul perceptiei a
trasaturilor si elementelor functionale, spatial-volumetrice si comportamentale care delimitand o
anumita grupare tipologica restrang sfera de analiza , apreciere, incadrare a spatiului sau a
zonei in care exista.
SPECIFICITATEA nu este numai rezultatul unei existente singulare
- exista spatii urbane care evidentiaza specificitatea printr-un element (Ex.
Campanilul pentru ansamblul San Marco)
- exista spatii in care specificitatea rezulta ca sinteza a elementelor componente,
ce pot fi de natura izotopica sau heterotopica. (Ex. Zona centrala din Bologna succesiunea
porticelor din lungul strazilor de la parterul cladirilor)
~sunt elemente care subordoneaza functional , spatial volumetric si comportamental,
asigurand in acest fel unicitatea ansamblului.
o specificitate se realizeaza in cadrul unitatii prin contrast , cealalta prin similitudine.
- Legatura intre specificitate dominanta unitate de ansamblu poate fi apreciata numai in
contextul de ansamblu al spatiului urban respectiv (ex.: blocul turn din piata Salii Palatului)
- Prin procesul de selectie topica, trasaturile de generalitate devin trasaturi de caracter care,
retinute in timp, se constituie apoi ca elemente de specificitate.
- Sunt cazuri in care procesul este invers: elemente de specificitate -> trasaturi de caracter ->
trasaturi de generalitate. Ex.: constructia urbana industrializata.
- Se poate ca ceea ce este caracterisitic pentru un spatiu restrans sa fie un element specific
pentru un teritoriu mai mare.
- Pentru desprinderea caracterului si specificului unui spatiu urban este necesara atenta lui
incadrare in spatiu-timp.
- Specificitatea spatiului urban se situeaza pe drumul de la functie la simbol, impunand
spontaneitatea si premeditarea logica, creativitatea artistica si creativitatea tehnico-stiintifica,
insa trecute prin filtrul selectiei topice.
- Fenomenul urban este un subsistem in sistemul general al dezvoltarii societatii.

10. Detaliu si ansamblu in specificitatea spatiului urban.

Concret:
Specificitatea spatiului urban nu poate fi un produs al detaliilor, ci un produs al ansamblului,
detaliul sprijinind doar, retinerea de catre noi a specificitatii sau devenind element de
specificitate numai atunci cand, prin multiplicare, devine ansamblu.
In general despre specificitate:
Desi acuzand unitatea de ansamblu si intervenind direct in modul in care aceasta se constituie in
timp, desi exprimandu-se ca singularitate, specificitatea unui spatiu urban nu este numai rezultatul
unei existente singulare. Pot sa existe spatii urbane evidentiind o specificitate printr-un element unic
si pot sa existe in acelasi timp, alte spatii urbane in care specificitatea sa rezulte, dimpotriva, ca
sinteza a elementelor componente, fie acestea de natura izotopica sau hererotopica.
Exemple:
Pentru ansamblul San Marco si pentru intreaga Venetie, Campanilla este un element (detaliu)
care-i da ansamblului si organismului urban respectiv specificitate. El este insa unic si tocmai
prin aceasta prezenta unica finalizeaza un summum de specificitate intr-un cadru oricum are
specificitate.
Zona centrala din Bologna, in schimb, este specifica prin succesiunea porticelor din lungul strazii
de la parterul cladirilor. Este vorba aici despre un element comun (detaliul) al unei multitudini de
constructii si el confera specificitate ansamblului tocmai prin aceasta repetare.
Si intr-un caz, si in celalalt, elementele de specificitate, unice sau comune, repetabile, se
dovedesc pentru ansamblurile respective un eficient factor comun. Se demonstreaza ca
elementele de specificitate sunt intotdeauna elementele care subordoneaza functional si spatial
vomumetric si comportamental, asigurand in acest fel unitatea ansamblului: o specificitate se
realizeaza in cadrul unitatii prin contrast, cealalta prin similitudine.
In Piata Salii Palatului din Bucuresti, exista blocul turn si, daca il luam in sine, ca obiect, probabil
ca s-ar confunda cu multe alte blocuri turn din mai multe orase ale tarii. Totusi, in contextul
respectiv, el devine un element specific ale acestui ansamblu, prin relatiile care se stabilesc intre
prezenta sa si cadru, ceea ce subliniaza ca legatura intre specificitate dominanta unitate de
ansamblu, ca manifestare posibila a formei urbane, nu poate fi apreciata pe elemente
considerate in sine, ci numai in contextul de ansamblu al spatiului urban respectiv.
Alt exemplu, la nivelul obiectului arhitectural, se poate observa in cazul Bisericii Trei Ierarhi din
Iasi, unde prin multiplicarea detaliului se ajunge la specificitatea ansamblului.
Am extras pasaje din cartea Sub semnul paradoxurilor, paginile 71, 73, 143 pentru a putea fi
reformulate

11. Dualitatea formei urbane.

Forma urbana este concretizarea in timp si spatiu a fenomenului urban.
In cadrul fenomenului urban seobserva o anumita independent intre forma si continut, care
genereaza o procupare nu numai la nivelul imaginii urbane ci si la nivelul relatiilor cu celalte
elemente din mediul extern, concretizate in existenta urbana (cadrul construit, oameni, plantati,
automobile)
Astfel, forma urbana nu poate fi redusa doar la elementul de volumetrie urbana, ea desemneaza
orice concretizare a fenomenului urban, putand include forme spatiale, forme de organizare
teritoriala, forme de viata urbana, (psihologica, sociala, economica)
Se observa o dualitatea a formei urbane chiar la nivelulul capacitatii de exprimare. Forma
urbana este exprimata in concret prin imagine, miscare, sunet la nivelul perceptiei imaginii
reale, sau in abstract-imaginativ - la nivelul imaginii mentale - in cadrul reprezentarii existentei
urbane ante sau post-existent: grafic, prin mijloace matematico-geometrice, tehnice, plastice sau
verbal, prin concept psiho-sociologic sau matematico-statistic.
Forma urbana are capacitatea de a trece de la o manifestare logica, dar abstracta (printr-un
anumit limbaj) intr-o forma de actiuni eficace, din care rezulta o anumita existenta urbana sau o
alta stare a existentei urbane.

12. Orientarea caracteristica calitativa de sinteza

Orientarea (spatiului) - una din calitatile constitutive ale spatiului - calitate sintetica (trasaturi
numeroase - sistem de relatii intre ele).
- este definita in raport cu deschiderea (deschiderea implica si orientarea), dar legatura
intre deschidere si orientare e data de adancime, astfel implicand si culoarea (o culoare
puternica impinge obiectul in fata, mai aproape de observator).

Deschiderea e motivata prin existenta unei dominate si a unui loc care prezinta interes.

Dominanta -> Deschidere -> Orientare -> Sit

aportul pe care situl il are asupra compozitiei interioare a unui spatiu urban.

Orientari - diferite in cadrul spatiului:

 -> centrifuga (panoramica)
-> centripeta (catre interior)
- nu avem de a face cu spatii lipsite de orientare; de ex: un spatiu inchis e orientat
chiar daca are ziduri de jur imprejur - exista un obiect de umplerere (usa, fantana, etc.)

Un spatiu complet inchis e orientat catre locul de acces in el (exemplu, curtea unei inchisori).

Unidirectionalitatea in orientarea spatiului in sensul de calitate constitutiva se asociaza

dominantei si efectului de perspectiva in definirea calitatii.

Orientarea - legata de ideea de axialitate. (exista situatii care contravin principiului

relatiei dominanta - orientare)

aici nu stiu ce a zis dominanta

ex: spatiu inchis - rezolvarea unui spatiu

a carui deschidere (accesul) este in
lateral fata de dominanta;
- al 2-lea ax - generat de deschidere;
- cele doua axe trebuie relationate intre ele
si marcate;
- sustinerea celor doua axe prin ceea ce
se intampla la intersectia lor;
- instrumentul ce trebuie utilizat: axialitatea;
1 - 2 - 3 - 4 - ierarhizare a locurilor
in cadrul spatiului.

ex: Manastirea Vacaresti - realizata in

perioada brancoveneasca - demolata
dupa cutremurul din '77 (1984)

- expunerea unei spiritualitati

- succesiune de spatii interioare

Extras din worduri:

- orientarea cardinala- in raport cu
lumina -iluminarea spatiului exterior
-o fatada importanta intr-un spatiu orientat spre nord pierde din efectul de
dominanta dominanta este astfel orientata incit sa primeasca lumina (spre sud)

- orientarea compozitionala
-legata de deshidere, de directionare
ex: o curte interioara trebuie sa aiba o dominanta

c) orientarea dpdv spiritual-compozitional

-orientarea compozitionala este in spiritul orientarii spirituale a
locului inchiderea:
-este una transanta
-este una separata (are ca scop separarea unor spatii intre ele- gradinile italiene-: realizata
prin garduri vii)
-este doar sugerata (este particulara gradinilor japoneze si in general spatiilor japoneze;
folosirea a 4 tipuri diferite de pavaj la alei; pot fi folosite-in anumite zile / de citeva ori pe an)

ex: Amsterdam: circulatiile:

-pietonala pt public
transport in comun / automobile : (pe acelasi teren, la aceeasi cota, separarea se face prin pavaj)

13. Limitarea specificului in timp si spatiu.

Specificul nu poate fi realizat n sine, cu orice pre; c el este rezultatul unei sinteze n timpi
spaiu, constituindu-se prin acumularea unor trsturi caracteristice la nivelul structurii,
realiznd att func ionalitatea spaiilor, ct i valoarea lor ambiental.
Sprijinit pe caracterul ansamblului, generatoare a unitii acestuia, identitatea spaiului urban,
care, spre deosebire de caracter, acuz ndeosebi forma , se relev i ca element de coeziune
fundamental pentru valoarea de semnificaie a spaiului urban, opunndu-se nstrinrii care
rezult din lipsa sentimentului de apartenen generat de anonimat i aspiraii nefundamentate
sau de suficien i minim rezisten n aplicarea unui program arhitectural-urbanistic.
Specificitatea se refer nu la o form neleas metafizic, ci la o totalitate de manifestare
mbrcnd o multitudine de exprim ri statice i dinamice. Comportamentul spaiului respectiv
(cum rspunde cerinelor, cum se adapteaz), precum i comportamentul n spaiul respectiv,
intervine n definirea specificitii, situndu-se ns, n acelai timp, i pe poziia de obiect al
influenei sale. Nu poate fi realizat n afara respectrii continuitii, care ns nu trebuie neleas
doar ca rezultat al unei perpeturi stilistice, ci al unui proces de transformare i selecii care
poate deveni, n timp, component de specific prin nsui coninutul su.
In concluzie se poate spune ca specificul este finit spatial (prin suprapunere si cumulare in
teritoriu) si infinit temporal (prin selectie continua de-a lungul evolutiei colectivitatii pe
care o reprezinta).

14. Continuitate si discontinuitate in evolutia specificitatii urbane.

Dei determinata de multe ori intuitiv, specificitatea nu este o rezultant ntmpltoare,
provenind numai pe linia tradiiei. Se poate spune c specificitatea spaiului urban,
fundamentat gnoseologic, se situeaz astfel pe drumul de la funcie la simbol, impunnd att
spontaneitatea, ct i premeditarea logic, att creativitatea artistic , ct i creativitatea
tehnico-tiinific, trecute ns prin filtrul seleciei topice. Aceasta nu poate justifica totui faptul
c, de cte ori ne referim la specific, apelm ne refugiem - ndeobte la realizri de mult timp
mplinite, la configuraii care nu sunt ca/ct cele att de curente ast zi, cnd cantitatea a dep
it cu mult limitele individualizrii la scara subiectului.
Acuznd unitatea de ansamblu i intervenind direct n modul n care aceasta se constuite n
timp, exprimndu-se ca singularitate, specificitatea unui spaiu urban nu este numai rezultatul unei
existene singulare. Pot s existe spaii urbane evideniind o specificitate printr-un element unic, i
pot s existe, n acelai timp, alte spaii urbane n care specificitatea s rezulte, dimpotriv, ca
sintez a elementelor componente, fie acestea de natur izotopic sau heterotopic.
Elementele de specificitate sunt ntotdeauna elementele care subordoneaz funcional
i spaial volumetric i comportamental, asigurnd n acest fel unitatea ansamblului: o
specificitate se realizeaz n cadrul unitii prin contrast, cealalt prin similitudine.
 Sprijinit pe caracterul ansamblului, generatoare a unitii acestuia, specificitatea, care,
spre deosebire de caracter, acuz ndeosebi forma, dei se justific n primul rnd obiectiv, se
relev i ca element de coeziune fundamental pentru valoarea de semnificaie a spaiului urban,
opunndu-se nstrinrii care rezult din lipsa sentimentului de apartenen generata de
anonimat i aspiraii nefundamentate sau de suficiena i minima rezisten n aplicarea unui
program arhitectural-urbanistic.
Se dovedete astfel c specificitatea spaiului urban nu poate fi un produs al detaliilor, ci
un produs al ansamblului, detaliul sprijinind doar, reinerea de ctre noi a specificitii sau
devenind element de specificitate numai atunci cnd, prin multip licare, devine ansamblu. Se
dovedete, de asemenea, faptul c specificitatea se contureaz nu numai cantitativ, ci i
calitativ n cadrul diferenierii spaiale, ea fiind definit i teritorial n raport cu mrimea
teritoriului afectat, difereniat ca entitate, deci n raport cu cantitatea de imagini nregistrate i
reinute sintetizate. Ca surprindere a formei urbane, specificitatea se refer nu la o form
neleas metafizic, ci la o totalitate de manifestare mbrcnd o multitudine de exprim ri
statice i dinamice. Comportamentul spaiului respectiv (cum rspunde cerinelor, cum se
adapteaz), precum i comportamentul n spaiul respectiv, intervine n definirea specificitii,
situndu-se ns, n acelai timp, i pe poziia de obiect al influenei sale.
Specificitatea arhitectural-urbanistic romneasc este o specificitate a ansamblului n
contextul su urban, astfel nct ntregirea unui sit de mare importan este relaia ntre cldire
i cadrul su. Orict de specific ar fi o cldire nou n sine, ea poate fi total nepotrivit unui
anumit spaiu. Dac nu se supune legilor ansamblului respectiv, ea nu este specific locului.

- Recrearea contextului ca intelegere superioara a principiului de integrare in context.

- Unitatea semnificativa de spatiu: definita ca interfata intre perceptie si

starea spatiului.
Perceptia preluarea tuturor informatiilor din mediul inconjurator in momentul contactului cu un
mediu prin intermediul simturilor
Unitatea semnificativa de spatiu este o stare caracteristica a spatiului
Ca ipostaza superioara a compozitiei urbane, unitatea semnificativa de spatiu este o forma de
stare in care actioneaza o serie de principii compozitionale, fiind un produs de convergenta intre
imaginea reala si cea mentala.
-disponibilitatea spatiului respectiv de a genera o anumita stare de contemplare, de
incordare. -unitatea semnificativa de spatiu- numai anumite spatii pentru care grija noastra
este deosebita, sunt asimilate de oameni ca avind calitati deosebite
-spatiu tensionat- spatiu care are o alcatuire ilogica, care nu sta in logica curenta de alcatuire;
imaginea se constituie din planuri si linii, liniile in ansamblul lor pun in evidenta o stare
tensionata. -spatiu deconstructivist- spatiu tensionat, deconstructivismul introduce o alta logica.
-spatiu de spaima-in parcurile de distractie, spatii artificiale, unele dintre ele trebuie gindite
in opozitie cu starea de contemplare
Compozitia se manifesta in determinarea interdependentei si unitatii dintre functiune, modul
de constructie, economie si expresie plastica, jucand un rol important in exprimarea
continutului, in cadrul unor conditii obiective de loc si timp.
Cu ajutorul compozitiei se determina pozitia elementelor in spaiu intr-o corelatie stransa cu
mediul inconjurator, pt a se obtine un ansamblu omogen si rational, o conceptie clara, o grupare
armonioasa, evidentiindu-se elementul principal caruia i se subordoneaza elementele
secundare. Se urmareste astfel ordinea si UNITATEA dintre diversele parti.
Lipsa de unitate a unei compozitii rezulta atat din ruperea fondului de forma cat si din lipsa de
coeziune dintre elementele care formeaza un ansamblu din lipsa unei ierarhizari a acestora.

17. Integrare in context.

Este de fapt vorba de un proces evolutiv privind unitatea spaiului urban. Un spaiu urban iniiat,
creat la un moment dat, ntr-o perioada anume, poate avea, tocmai datorit acestui fapt, un caracter
unitar. Treptat ns dispar din cadrul su o serie de elemente (cldiri, amenajri, plantaii), din diferite
motive; fie c ele nu mai prezint nici o valoare (fiind perisabile fizic i moral), fie datorit unor distrugeri
ntmpltoare. Unitatea spaiului respectiv s-a pierdut odat cu apariia golurilor n structura sa. Pe locul lor
se pot construi ns alte elemente, care pot lua aceeai nfiare ca cele vechi sau, dimpotriv, o nfiare
lipsit de orice asemnare, situaie n care unitatea rmne pierduta.
n cadrul procesului de modernizare urbana, studiul zonei respective poate s conduc la
gsirea mijloacelor de folosit, spre rectigarea unitii de ansamblu, fiind vorba n acest caz de o
unitate care se realizeaz fie n afara contextului iniial, fie n contextul iniial.
Trebuie sa existe o capacitate deosebit de a nelege particularitile unui loc i de a le reine n
esena lor, fr a apela la reproducerea formal salvatoare i necesar chiar n unele cazuri, dar mai puin
subtil, mai puin vie. Referitor la acest aspect al reinerii particularitilor unui ansamblu prin procesul de
cristalizare a unitii lui, se vorbete despre unitatea de stil a ansamblului urban i despre unitatea de
convenien ca despre dou principii de baz ce pot asigura formal valabilitatea spaiala a unui spaiu urban.
Dac unitatea de stil poate fi o unitate, s-i spunem original (n sensul c toate cldirile ansamblului
respectiv sunt realizate n acelai stil), sau o unitate, s-i spunem artificial (n sensul c realizm n
completare din nou o parte din cldiri n acelai stil n care au fost realizate iniial cele existente), unitatea de
convenien este, n general, o unitate evolutiva care mbin configuraia de elemente iniiale cu noile
rezolvri n cadrul ansamblului respectiv, aprnd construcii aparinnd unor stiluri diferite. Se realizeaz, n
felul acesta, o convenien de elemente, o convenien reflectat prin relaiile de referin ce se stabilesc
ntre elemente noi i elemente de valoare particulare pe care selecia topic le-a reinut de-a lungul timpului,
prezentul utilizndu-le, fizic i moral, astfel nct se poate vorbi de o integrare, ori a noului n context vechi,
ori a vechiului n context nou; indiferent, ns, se poate vorbi de o integrare care ea nsi poate avea valoare
de particularizare a spaiului, atunci cnd ansamblul prezint o alctuire funcional complex i, de
asemenea, atunci cnd elementele noi nu se rezum a fi doar un simplu cadru. Se cunosc, este adevrat,
puine ansambluri urbane care, constituite din elemente diferite - fiecare n sine fiind o valoare -, s
alctuiasc un ansamblu ca totalitate unitar de valoare. Constatnd n asemenea situaii, (ansamblul San
Marco, la Veneia, spre exemplu) c fiecare element/ valoare se afl n relaie combinatorie cu celelalte, c
nici unul dintre ele nu este alipit ntregului, nu ne-am putea referi la o integrare formal, care poate opera
profund, att la nivelul spaialitii generale, ct i la nivelul plasticii particulare, chiar i atunci cnd
integrarea funcional nu este dect superficiala?
Integrarea formal ca element de coeziune n cadrul diferenierii spaiale se dovedete a fi o
certitudine prin aceea c, n atari situaii, spaiul formalizat n cursul unei ndelungi selecii topice este altceva
dect suma calitilor elementelor componente luate n parte i, totodat, prin aceea c ea poart
ntotdeauna o semnificaie (civic, estetic, etic etc.) i deci este ea nsi funcionala. Privit astfel, n
limitele posibilitilor ei de afirmare, asocierea ntre nou i vechi nu mai poate porni de la ideea
(pseudo)comparabilitii de principiu, preconiznd de fapt o stare fr relaii de comparabilitate (pentru c
acestea nu pot exista cnd totul este la fel), ci de la ideea coexistenei fireti a unor elemente diferite
ntr-o stare care, fr a fi obositoare, ne solicit intens n definirea unor relaii de comparabilitate.
Sporind soluiile combinatorii, sporete astfel i diversitatea spaiilor urbane; diferenierea spaial
evolueaz unitar, descoperind, refcnd sau ntregind trsturile particulare ale diferitelor spaii urbane
i, totodat, confirmnd sau desvrind de fiecare dat altfel caracterul lor unitar. Se poate spune, deci,
c un spaiu urban unitar este un spaiu urban particular i celelalte atribute care pot s apar nu pot
dect s ntreasc, s conduc ntr-o anumit direcie valoarea sa particular.

2. Relatia dintre forma urbana si fenomenul urban.

- Forma urbana este o reflectare a functionalitatii spatiului, forma este mereu raportata la scopul
ei; punerea in evidenta a unui spatiu se face printr-o imagine careia i se asociaza o forma.
- Fenomenul urban ca sistem se defineste numai prin intermediul formei urbane; ideea
cunoasterii si dirijarii fenomenului urban (a proceselor si actiunilor sale) prin analiza atenta,
coroborata a manifestarilor de orice fel ale formei urbane.
- Forma urbana este exprimarea spre o finalitate a fenomenului urban, finalitate insa in
continua desavarsire.
- Forma urbana ca si existenta urbana presupune o succesiune de stari, presupune o
transformare si o desfasurare continua infinita prin multitudinea tipologica, spatiala,
temporala a succesiunilor sale fenomenologice
- Forma urbana poate avea insa momente de stagnare, discontinuitate.
*eventual alte completari - C5, C13 / C9-10 format Word

4. Rolul investitorului in definirea spatiului urban.

De-a lungul istoriei:
- Orasul era apreciat ca opera de la inceputurile dezvoltarii urbanistice, pana la revolutia
industriala. Asa putem explica de ce din orasele vechi ne-au ramas marturii zonele
reprezentative (piete) si nu locuinte. (Piata Capitoliului)
- Orasul se transforma din opera in produs acest lucru se intampla odata cu aparitia burgheziei
premisele revolutiei industriale
Astazi orasul capata sensul unei valori de intrebuintare, pierzandu-si valoarea artistica. In
constructia urbana conteaza astazi ocuparea terenului cu cladiri cu randament maxim -
presmisa investitorilor.
etc. etc.
Ar mai putea fi adaugate urmatoarele:
- Faptul ca in prezent investitorul este cel care alege "creatorul" (arhitectul) pentru un spatiu
urban. - Forma urbana rezultata desi ar trebui sa fie rezultatul unui lung proces de analiza, un
cumul de elemente si de functiuni in acord cu contextul, este de cele mai multe ori constransa
de considerentele de ordin material si lipsa de cultura a investitorului.
(cam aspru spus, insa cam asta e conditia investitorului azi)
- comparatie intre realizarea importantei deciziei sale si factorilor care ar trebui sa o influenteze
si ce se intampla in prezent.

5. Subiectiv si obiectiv in cadrul mecanismului imaginii urbane.

 Mecanismul de constituire a imaginii urbane se bazeaza pe principii obiective si
subiective. In cazul profesionistilor, cele doua tipuri de principii sunt in continua suprapunere.
PRINCIPIUL OBIECTIV - natural, de perceptie
PRINCIPIUL SUBIECTIV - modul prin care indivizii receptioneaza spatiul, modul in
care ajung sa si-l insuseasca.
Calitatea imaginii urbane depinde de repere obiective - cantitative, scara, proportii ;
subiective - reflexia, modul de perceptie.

21. Dialectica formei urbane.

- Forma ca rezultanta a unui continut - desen schema CURS 5. (TEZA MARXISTA)
- Forma are un caracter care reflecta evolutiv fenomenul urban.
- Forma urbana este exprimarea spre o finalitate a fenomenului urban, finalitate insa in
continua desavarsire.
- Forma urbana ca si existenta urbana presupune o succesiune de stari, presupune o
transformare si o desfasurare continua infinita prin multitudinea tipologica, spatiala,
temporala a succesiunilor sale fenomenologice.

22. Conditionarea topografica a amplasamentului cu implicatie in planul compozitiei urbane

Silueta o expresie rezumativa expune ceea ce este esential la nivelul sitului si ceea ce
este important la nivel global ( de ansamblu ).

1.teritoriu care se caracterizeaza prin orizontalitate, un arbore care iese in evidenta in

compartie cu orizontalitatea. conteaza silueta, nu arborele.
2. movila evidentieaza o stare de contrast.

Silueta este o imagine, dar dpdv compozitional se realizeaza ca efect, ca produs al

imaginilor. Silueta Efect ( Efectul de perspectiva sau dominanta ).
Pentru realizarea efectului, conditia esentiala este contrastul dimensional ( ex. relatie de
contrast dimensional )
* Pentru efectul ed silueta, esential este relatia contrastanta intre verticalitate si
orizontalitate ( relatie de dimensiuni ).
SILUETA palatul St. Petersburg.
Exemple de siluete : ansamblul celor 3 piete Sibiu, silueta de ansamblu a Iasului,
silueta descendenta la Cluj analize in bibliografie.
Silueta ritmanata poate fi realizata si printr un ritm mult mai pronuntat ( avem in prim plan
elemente de prestanta ) apare un efect suplimentar de monumentalitate grupare de
elemente de prestanta situate in adancime, RITM ALERT sau DOMOL in functie de raportul
pasului ritmului / inaltimea elementelor de prestanta are legatura cu miscarea determinarea
perceptiei dinamice .

5. Conditia topografica si traseul in lungul caruia se situeaza observatorul .

Particularizarea prin constructie a alcatuirii urbane promovarea topografiei.
Traseul face diferenta intre deplasarea observatorului si situarea siluetei pe un traseu
rectiliniu, sau pe un traseu sinous, unde imaginea de silueta apare ocazional si in acest
caz putem avea siluete surpriza.

Spre deosebire de un traseu rectiliniu care anunta inca de la inceput prezenta unei
imagini de silueta, traseul sinous ofera o imagine de ansamblu dinamica.
Silueta se sprijina pe ideea de contrast.

Declivitatea terenului creaza disponibilitate pentru o perceptie mai ampla in

jurul elementului de prestanta.
Elementele de prestanta ( mai multe intr o alcatuire urbana ) trebuie luate in considerare
ca o alcatuire de campuri structurale ( care se suprapun mai mult sau mai putin ).
Situat intr un punct de observatie, observatorul va lua in cadrul imaginii, unul, doua sau
mai multe elem de prestanta, in functie de distanta la care se afla.
 Camp structural in jurul elementului de prestanta. Campul structurant al unui obiect
de prestanta se defineste in contextul unei raportari la observator. Este limitat de
planurile verticale care liminteaza perceptia in functie de locul in care te afli.

23. Elemente constructive ale formei urbane in care se impune rolul dominantei.

Tema in jurul careia se constituie totul; ceea ce subordoneaza ansamblul. <= dominant
major <= efect de ierarhizare ( diferente ) <= absolut necesara.

In momentul in care elementele sunt ierarhizate, atunci incep sa comunice, NU cand

sunt echivalente.

6. Piata Sf. Petru Venetia dominanta este reprezentata de procuratii.

Ansamblu unitate ( daca este prea unitara, prea echivalenta, poate duce la monotonie
) de aceea trebuie sa existe o dominanta, un accent elemente de contrast ( ca
remediu al monotoniei ).

Dominanta : - de culoare
3. de material
4. de volum
5. de importanta
Ex: vapor pe apa in tablou.

3 Deschiderea spatiului Piata Unirii Iasi

dominanta isi pierde aceasta conditie pentru ca era situat in axul spatiului, cand in plan
mai indeparatat a aparut o alta cladire, perceptia este ca aceasta cladire leaga
dominanta de unul dintre fronturile continue.
4 Dominanta obiectului de umplere asupra spatiului, sau a spatiului asupra
obiectului,; dominanta si starea de dominanta.
5 Piata Sfatului, Brasov dominanta este primaria, biserica este in afara spatiului si nu se
percepe, primaria ob.de umplere al spatiului dominanta spatiului asupra obiectului.
6 Bistrita catedrala dominanta de ansamblu dominanta asupra spatiului.
7 Ex: Ax principal pe dominanta, ax secundar pe absida .

Intr o compozitie calitatea de corectitudine compozitionala se def in sistemul de
axialitate prin coroborarea axelor intre ele.
Stare de echilibru bazata pe o ierarhizare a axelor.

Legatura intre specificitate dominanta unitate de ansamblu poate fi apreciata numai in contextul
de ansamblu al spatiului urban respectiv (ex.: blocul turn din piata Salii Palatului)

Deschiderea e motivata prin existenta unei dominate si a unui loc care prezinta interes.

Dominanta -> Deschidere -> Orientare -> Sit

aportul pe care situl il are asupra compozitiei interioare a unui spatiu urban.

Unidirectionalitatea in orientarea spatiului in sensul de calitate constitutiva se asociaza

dominantei si efectului de perspectiva in definirea calitatii.

Orientarea - legata de ideea de axialitate. (exista situatii care contravin principiului

relatiei dominanta - orientare)

aici nu stiu ce a zis dominanta

ex: spatiu inchis - rezolvarea unui spatiu

a carui deschidere (accesul) este in
lateral fata de dominanta;
- al 2-lea ax - generat de deschidere;
- cele doua axe trebuie relationate intre ele
si marcate;
- sustinerea celor doua axe prin ceea ce
se intampla la intersectia lor;
- instrumentul ce trebuie utilizat: axialitatea;
 1 - 2 - 3 - 4 - ierarhizare a locurilor
in cadrul spatiului.

ex: Manastirea Vacaresti - realizata in

perioada brancoveneasca - demolata
dupa cutremurul din '77 (1984)

- expunerea unei spiritualitati

- succesiune de spatii interioare

24. Efectul structural si structurant al perspectivei

O categorie aparte a privelistii este perspectiva efectul de perspectiva este o priveliste conturata ,limitata de un cadru -
efectul de perspectiva impune o relatie foarte clara intre observator punct de observatie obiect observat

Efectul de perspectiva este determinat de relatia intre :

7. observator obiect observat

8. obiect observat cadru
9. observator cadru

Efectul de perspectiva definirea cadrului + definirea obiectului (capat de perspectiva)

Ideea cadrului (care daca

nu exista privelistea)

cadru

Obiect cap de perspectiva

IMPORTANT : trebuie luata in considerare diferenta de cota intre observator si obiectul observat perspectiva ascendenta/descendenta fata de
obiectiv (posibil element de prestanta poate fi avantajat/dezavantajat de declivitate)
Capul de perspectiva poate fi un element vertical,un element de trecere de tip poarta (Arc de triumf) sau poate fi o amenajare in plan orizontal
(efect de perspectiva in descendenta)

1. PERSPECTIVA DESCENDENTA niciodata intr-o descendenta nu se pune un element inalt

- niciodata elementul de prestanta nu este evidentiat prin inaltime

-perspectiva descendenta este motivata prin elemente de orizontalitate (ex: piateta,oglinda de apa;o strada care sa plonjeze intr-un element
natural))

Ex: in New York strazile nu au cap de perspectiva

2. ORGANIZARI ASCENDENTE ALE PROFILULUI LONGITUDINAL elemente care pun in evidenta volumul pe inaltime
8. profile largite in plan orizontal

9. cap de perspectiva volumetrie remarcata prin inaltime,volumetrii joase care prin modul de tratare prezinta interes

Element mai mic tratare

speciala;functiune
importanta in cadrul
orasului

Capul de perspectiva asezare efecte diferite

EFECTUL DE PERSPECTIVA DIRECTA capatul de perspectiva apare in prim-planul fundalului

EFECTUL DE PERSPECTIVA INDIRECTA capatul de perspectiva apare in planul indepartat al fundalului

PERSPECTIVA FRONTALA directa/indirecta elementul de inchidere al perspectivei se constituie in ax,legata de caracterul de monumentalitate al
spatiului
PERSPECTIVA LATERALA elementul de inchidere este situat lateral
- impune elemente de prestanta,in afara caracterului de monumentalitate al spatiului (caracter mai liber)
- perspectiva laterala este caracteristica orasului medieval
- perspectivele laterale sunt legate de traseul sinuos al strazii

monumentalitate

Compozitie se poate miza si pe efectul de monumentlitate cat si pe elementul de surpriza (pe efectul de dinamicitate ritm de dinamica accelerat)

STUDIU DE ALTIMETRIE locuri unde ar fi bine sa apara constructii inalte

EFECTUL DE PERSPECTIVA impune de fapt repere (Ex: Lipscanie element de reper Intercontinentalul imbogateste
imaginea)- in cadrul efectului de perspectiva (considerat sistem de relatii) dincolo de artificiu (care sporeste,sau
dimpotriva efectul de perspectiva) ,apar alte lucruri care nu sunt artificii dar au acelasi efect :
 Piata Sf.Petru

Forma trapezoidala a
pietii sporeste - efectul de
perspectiva
monumentalitate

CULOAREA foarte importanta,poate spori/diminua efectul de pespectiva -

intre front si elementele de capat trebuie sa avem contrast :

culoarea mai inchisa reduce efectul de perspectiva

culoarea mai deschisa mareste efectul de perspectiva

alta culoare

o culoare

- diferentiere de culoare intre front si capatul de perspectiva

cu cat culoarea este mai inchisa,cladirea se apropie se reduce efectul de perspectiva

daca culoarea cladirii este mai deschisa decat frontul,efectul de perspectiva se mareste

Ex: Manhattan (Gemenii) erau albi,contrastand cu griul Manhattan-ului

ASEZAREA EFECTULUI DE PERSPECTIVA PE TEREN

PROFIL LONGITUDINAL IN ASCENDENTA amploarea elementului de prestanta fata de linia de cornisa (rupere de panta)

de la distanta se vede convenabil din apropiere nu se mai vede imagine neplacuta,stresanta (se vad numai ultimele etaje) Ex:

Galati cladiri inalte indepartate de faleza

In principiu se pune problema de a se prelucra terenul (sistematizare pe verticala) astfel incat sa am in imagine cladirea

Ex: Casa armatei prelucrare monumentalitate

element de prestanta

sistematizare care sa permita

perceptia integrala (elementul de
prestanta sa fie vizibil tot timpul)
Exista situatii in care netratarea de sistematizare pe verticala ascunde monumente.In alte situatii poate fi un element definitoriu pe care il urmaresc
(Centrul olimpic Osaka) ascundere,revelare
CULOARE - LUMINA
- efect de perspectiva orientat sud fatada neluminata (negativa pentru elementul de prestanta)

Ex: Academia militara orientare catre sud fapt negativ rezalitare a fatadei
- foarte importanta participarea soarelui in imagine are valoare estetica,psihologica

DISTANTA INTRE OBSERVATOR SI OBIECTUL OBSERVAT

se realizeaza de la o distanta de 3000-3200 m distanta maxima de la care ochiul poate percepe un asemenea efect (Versailles,Roma Piata del
Popolo,Petersburg)
conteaza elansarea pe verticala cupole,flese
Ex: Flesa Amiralitatii din Petersburg;Flesa Amiralitatii Copenhaga (ingusta si foarte inalta)

Situatia apropierii - sub 2 km importanta este volumetria pe inaltime

10. la 500 m devine importanta volumetria in ansamblu (tratarea volumului)
11. apropierea mai mare devine importanta compartimentarea fatadei
12. mai aproape devine importanta decoratia (detaliul)
13. cladirea poate fi dominata prin scara elementelor

Determinarile de context asupra unui obiect de arhitectura

legat de distanta conteaza si directia de perceptie
- perceptie frontala elevatia 200 m
- de la 10 m nu mai este importanta elevatia (conteaza foarte mult intradosurile)
- cladire vazuta in racursi profilurile,importanta lateralului (Ex: Teatrul din Craiova)
EFECTE DE PERSPECTIVA : Contemplarea unui oras se poate face de la distanta, avand o
imagine generala de ansamblu a lui, sau prin parcurgerea lui in toate directiile, in care caz o
serie de imagini locale,de detaliu se inlantuiesc in mintea noastra, dandu-ne un aspect .
PERCEPEREA totala a unui oras rezulta din imagini discontinui, succesive, atat interioare
cat si exterioare care prin reversibilitate, ne permit sa ne formam o idee despre valoarea lui
artistica, despre caracterul lui, despre varietatea sau monotonia cu care este realizat.
Daca un oras ar fi format din imagini identice, nediferentiate, daca n-ar putea fi percecput
in ansamblul lui, decat din pozitii limitate, impresia generala ar fi saraca si lipsita de reperele
care constituie punctele de legatura ale diverselor impresii.
DIFERENTIEREA IMAGINILOR prin efecte de perspectiva exterioare sau
interioare, generale sau locale, de ansamblu sau de detaliu a fost o preocupare
permanenta in evolutia constructiei oraselor.
VALORIFICAREA PERSPECTIVELOR de ansamblu exterioare nu a prezentat de-a
lungul istoriei aspecte de fond diferite; din totdeauna s-au amenajat pozitiile de unde orasul sa
poata fi mai avantajos privit in ansamblu si care sa permita perceperea la distanta a peisajului
inconjurator. METODELE UTILIZATE pentru crearea EFECTELOR DE PERSPECTIVA
INTERIOARA prezinta insa, in evolutia oraselor, particularitati proprii corespunzand
caracterului epocii respective.
Au aparut multiple efecte de perspectiva, indirecte, de la distanta, cat si efecte de
surpriza. Cladirile monumentale, catedrala sau primaria, se vedeau direct numai de aproape,
iar in jurul monumentului se aflau cladiri de locuit de mica inaltime , marind efectul de inaltime.
EFECTELE DE PERSPECTIVA sunt determinate si de caracterul arhitecturii unui
anumit monument.
Alaturi de natura perspectivelor de ansamblu sau de detaliu, directe sau indirecte, de
capat sau laterale, oblice sau perpendiculare, ascendente sau descendente, de caracterul
arhicturii care implica o valorificare totala, partiala sau intr-un anumit punct de vedere, pozitia
unor monumente in raport cu directiile de privire contribuie la imbogatirea mijloacelor plastice
realizate prin efecte de perspectiva

25. Structura specificului in spatiul urban. Principii de alcatuire ale schemei constitutive.
Valoare particulara: Caracter si spacificitate.
c.valoarea particulara a unui spatiu urban
 este o trasatura sau graup de trasaturi care-l deosebesc in cadrul formei urbane, inscriindu-se astfel intr-o anume tipologie spatiala ca
generalitate de grup, sau ca singularitate.
reprezinta determinarea sa calitativa, individualitatea sa incorporand generalul reflectare a esentei intr-o forma proprie care se exprima
prin caracter si specificitate.
 - caracterul este diferit de specificitate.
- in aprecierea spatiului urban ne intereseaza:
efect
cauza mijloace de realizare
adaptarea la un existent material inventivitatea / asimilarea experientei anterioare.
10. timpul si spatiul, ca loc al selectiei topice.
DEFINITIE: Valoarea particulara a spatiului urban este o rezultanta a interferentei unor participari de natura unei generalitati restranse, conferind
caracter, si a unor participari de natura singularului, conferind specificitate.
Caracter: caracterul unui spatiu urban inseamna calitate verificata. -se determina prin descoperirea in cursul perceptiei a trasaturilor si
elementelor functionale, spatial-volumetrice si comportamentale care delimitand o anumita grupare tipologica restrang sfera de analiza , apreciere,
incadrare a spatiului sau a zonei in care exista.
Specificitate: nu este numai rezultatul unei existente singulare - exista spatii urbane care evidentiaza specificitatea printr-un element (Ex.
Campanilul pentru ansamblul San Marco) - exista spatii in care specificitatea rezulta ca sinteza a elementelor componente, ce pot fi de natura
izotopica sau heterotopica. (Ex. Zona centrala din Bologna succesiunea porticelor din lungul strazilor de la parterul cladirilor)

campanilul element de specificitate unic

porticul element de specificitate comun

Elemente de specificitate: sunt elemente care subordoneaza functional , spatial volumetric si comportamental, asigurand in acest fel unicitatea
ansamblului.
- o specificitate se realizeaza in cadrul unitatii prin contrast , cealalta prin similitudine.
- Legatura intre specificitate dominanta unitate de ansamblu poate fi apreciata numai in contextul de ansamblu al spatiului urban respectiv
(ex.: blocul turn din piata Salii Palatului)
Nu se poate face o delimitare clara intre caracter si specificitate, existand intotdeauna o zona de suprapunere.
Prin procesul de selectie topica, trasaturile de generalitate devin trasaturi de caracter care, retinute in timp, se constituie apoi ca
elemente de specificitate.
Sunt cazuri in care procesul este invers: elemente de specificitate -> trasaturi de caracter -> trasaturi de generalitate. Ex.: constructia
urbana industrializata.
Se poate ca ceea ce este caracterisitic pentru un spatiu restrans sa fie un element specific pentru un teritoriu mai mare.
Pentru desprinderea caracterului si specificului unui spatiu urban este necesara atenta lui incadrare in spatiu-timp.
- Specificitatea spatiului urban se situeaza pe drumul de la functie la simbol, impunand spontaneitatea si premeditarea logica, creativitatea artistica
si creativitatea tehnico-stiintifica, insa trecute prin filtrul selectiei topice.
- Fenomenul urban este un subsistem in sistemul general al dezvoltarii societatii.
Alaturi de structura compozitiei, de natura dispozitiei elementelor, de calitatea proportiilot,
formele, culorile si materialele pot avea, in functie de valoarea lor, semnificatii diferite care prin
asociere de idei contribuie la exprimarea caracterului orasului

26. De ce specificitatea nu poate fi inaintea actului de creatie?

DEFINITIE: Valoarea particulara a spatiului urban este o rezultanta a interferentei unor participari de natura unei generalitati
restranse, conferind caracter, si a unor participari de natura singularului, conferind specificitate.
Specificitate: nu este numai rezultatul unei existente singulare
- exista spatii urbane care evidentiaza specificitatea printr-un element (Ex. Campanilul pentru ansamblul San
Marco)
- exista spatii in care specificitatea rezulta ca sinteza a elementelor componente, ce pot fi de natura izotopica
sau heterotopica. (Ex. Zona centrala din Bologna succesiunea porticelor din lungul strazilor de la parterul cladirilor)
campanilul element de specificitate unic
porticul element de specificitate comun

Elemente de specificitate: sunt elemente care subordoneaza functional , spatial volumetric si comportamental, asigurand in
acest fel unicitatea ansamblului.
o specificitate se realizeaza in cadrul unitatii prin contrast , cealalta prin similitudine.
- Legatura intre specificitate dominanta unitate de ansamblu poate fi apreciata numai in contextul de ansamblu
al spatiului urban respectiv (ex.: blocul turn din piata Salii Palatului)
- Nu se poate face o delimitare clara intre caracter si specificitate, existand intotdeauna o zona de suprapunere.
- Prin procesul de selectie topica, trasaturile de generalitate devin trasaturi de caracter care, retinute in timp, se
constituie apoi ca elemente de specificitate.
- Sunt cazuri in care procesul este invers: elemente de specificitate -> trasaturi de caracter -> trasaturi de generalitate.
Ex.: constructia urbana industrializata.
- Se poate ca ceea ce este caracterisitic pentru un spatiu restrans sa fie un element specific pentru un teritoriu mai mare.
- Pentru desprinderea caracterului si specificului unui spatiu urban este necesara atenta lui incadrare in spatiu-timp.
- Specificitatea spatiului urban se situeaza pe drumul de la functie la simbol, impunand spontaneitatea si
premeditarea logica, creativitatea artistica si creativitatea tehnico-stiintifica, insa trecute prin filtrul selectiei topice.
- Fenomenul urban este un subsistem in sistemul general al dezvoltarii societatii.
- Specificitate se contureaza calitativ/cantitativ
Specificitatea este diferita de specific (esentializarea unui loc comun mai multor locuri, o esenta
a esentelor)
- Specificul organizarii spatiale intr-un teritoriu este constituit dintr-un grup de trasaturi caracteristice
generale centralizate intr-un timp indelungat.
 Specificul nu poate fi aprioric actului creaiei pentru c este un produs de sintez istoric a acesteia? el nu poate
fi dobndit dect n msura n care, n prealabil, opera nou creat ntrunete toate aceste caliti formative (A cuta
specificul, atunci cnd localizarea nu te intereseaz este o absurditate; a distruge totul ntr-un loc, elemente naturale sau
construite, pentru a-i impune opera nseamn a nega orice idee de specific, deoarece, indiferent de ceea ce vei
realiza acolo, acel ceva nu va putea s fie niciodat specific). Definit prin prisma personalitii creatoare - anonim sau
nu, individual sau colectiv -, specificul arhitectural-urbanistic ca afirmare a tradiiei n context nou impune, dup loc, o
colaborare inteligenta, plin de inventivitate, dar lipsit de ambiii devastatoare.

La nivelul unui anumit spaiu urban, urt sau frumos, specificul nu poate fi realizat n afara respectrii
continuitii, care ns nu trebuie neleas doar ca rezultat al unei perpeturi stilistice, ci al unui proces de
transformare i selecii care s opereze asupra unei multitudini ct mai mari de studii i n care modemul poate
deveni, n timp, component de specific prin nsui coninutul su; chiar modernul industrializat! Dei n sensul
su definitoriu specificul nu este legat direct de una sau alta dintre categoriile estetice de urt sau frumos, dei s-
ar putea aprecia urtul unui loc drept caracteristic a acelui loc, dei, n ultim instan, specificul este supus
judecilor de gust, el rmne, n sensul firesc al determinrii sale, prin nsi natura selectiv a acestui proces,
precum i prin natura multora dintre criteriile de apreciere (generate de nsei calitile sale formative), drept o
chintesen care se face remarcat prin frumos.

Deci, dac ar fi s ne oprim asupra ctorva idei, ar trebui s reinem c specificul nu este un produs
conjunctural, programat n sine, confecionat i nici opera creat n sine; el nseamn creaie decantat,
confruntat continuu cu sistemul de referin al societii, trecut sau prezent; el impune personalitatea creatorului
atunci cnd acesta se afirm n intercondiionarea dintre talent cunoatere - mediu, atunci cnd originalul intr
n zona tipicului; el este finit spaial (prin suprapunere i cumulare n teritoriu) i infinit temporal (prin selecie
continu de-a lungul evoluiei colectivitii pe care o reprezint).

27. Calitatea imaginii urbane. Determinante.

ELEMENTE COMPONENTE ALE IMAGINII URBANE:
1.Obiectivele in sit

2. Punctele de observatie Definesc fizic imaginea urbana

3. Observator

1. Obiectivele in sit comentariul se desfasoara asupra caracteristicilor obiectivului dar si ale mediului (sitului)

- obiectiv caracteristici care privesc volum,culoare,silueta,dimensiune

- obiectiv desemnand acea constructie,amenajare care intr-un anumit tablou constituie o imagine obiect cu caracter important in imagine de
prestanta

Mediu cadru ne intereseaza :

- dimensiunile si caracteristicile acestuia

- liniaritatea mdeiului (exista sau nu)

- caracteristica prelucrarii mediului (intervine in imagine accent de volumetrii)
- culoarea
Element de prestanta
2. Punctul de observatie ne interesereaza:

2 pozitia de observatie distanta,cota (configuratia terenului), deschiderea (in spatiu)

3 conditiile de observare conjunctura si conditiile de timp (noapte-zi;iarna-vara;innorat-soare)

a.
 Cote de teren

Cote de teren

Mai multe directii de Vegetatie inalta care

determina o singura directie
observare
de observare

intre obiectivul in sit si pozitie apare o relatie RAPORT -

timpul este foarte important in - calitatea imaginii

1ceea ce se vede la un moment dat

spatiu izotopic unitar,continuu

 - heterotopic spatiu diversificat,diferentiat dar nu neaparat discontinuu sau lipsa de unitate
- utopic este izotopic sau heterotopic cand este creat ceva fabulos,fantastic (ex: iluminarea de noapte accentueaza sau sterge
anumite caracteristici.O cladire neinteresanta ziua poate deveni,datorita iluminarii foarte interesanta noaptea sau invers)

3. Observatorul este caracterizat prin:3a. Acuitate vizuala a perceptiei toate simturile sunt solicitate,nu numai cel vizual *

complexitate a perceptiei diferenta foarte mare de la un individ la altul (Ex. In Austria aer curat,proaspat simti

puritate;la Paris strada este parfumata.Mirosul participa la imaginea care iti ramane ulterior;Germania mirosul

benzinei parfumata,miros special.Este de calitate superioara perceptie olfactiva)

3b. Miscarea spatiul se poate percepe static sau in miscare travaliu in perceptie

OBIECTIV IN SIT
Sistem de relatii care
definesc fizic relatia
urbana

Termeni in imaginea urbana

1. Privirea desemneaza procesul fizic prin intermediul caruia se realizeaza contactul in plan vizual dintre observator si obiectul observat
 a. Privirea de sus se realizeaza in conditii deosebite (ex. Terasele de la ultimele niveluri ale zgarie norilor Sears Tower,Chicago-privire deasupra orasului -
fabulos)

B. de la nivelul zborului de pasare rezulta o perceptie ce are un sens filosofic,demiurgic,privire

dumnezeiasca b. Privirea de jos este o privire obisnuita,normala

 Privirea asupra casei din Individul care merge pe
automobil (din miscare) strada are 2 imagini :

Privire proces determinat fizic efectiv Una cand priveste normal

si alta cand priveste in sus

Nu se reduce la inregistrare frontala.

Ex: exemplu de postmodernism extinderea Bibliotecii Nationale

Sensuri de privire

2. Vederea este dincolo de procesul fizic al privirii.

- asociaza si prelucrarea mentala a celor determinate fizic

- este intregita prin intelegere,raportare,insusire si respingere (atunci cand iti place un anumit lucru,obiect arhitectural etc. sau din contra)

- imi place o cladire insusire a spatiului respectiv.A trecut prin vedere

Orasul este format dintr-o suta de imagini de facturi diverse, care, corespunzand unor
functiuni variate , unor ambiante locale proprii , au caractere diferite. Aceste imagini locale ,
cu caractere distincte de detaliu, sunt legate printr-o osatura generala, au uneori la baza o
conceptie unica care, alaturi de imaginile de o anumita factura, mai frecvente si mai bine
afirmate ca valoare si pozitie, determina caracterul general de ansamblu al orasului.
Uneori apar aspecte diferite in tratarea imaginilor exterioare, a strazilor, in raport cu
tratarea imaginilor interioare, cu aspectele realizate in spatele frontului care felimiteaza strada,
in interiorul ansamblului de locuinte. In perioadele de mari realizari constructive exista o
corespondenta de tratare, atat a cadrului in care se desfasura viata interioara, familiala, cat i a
celui destinat vietii exterioare, publice.

Contemplarea unui oras se poate face de la distanta, avand o imagine generala de

ansamblu a lui, sau prin parcurgerea lui in toate directiile, in care caz o serie de imagini
locale,de detaliu se inlantuiesc in mintea noastra, dandu-ne un aspect .
 PERCEPEREA totala a unui oras rezulta din imagini discontinui, succesive, atat interioare
cat si exterioare care prin reversibilitate, ne permit sa ne formam o idee despre valoarea lui
artistica, despre caracterul lui, despre varietatea sau monotonia cu care este realizat.
Daca un oras ar fi format din imagini identice, nediferentiate, daca n-ar putea fi percecput
in ansamblul lui, decat din pozitii limitate, impresia generala ar fi saraca si lipsita de reperele
care constituie punctele de legatura ale diverselor impresii.
DIFERENTIEREA IMAGINILOR prin efecte de perspectiva exterioare sau
interioare, generale sau locale, de ansamblu sau de detaliu a fost o preocupare
permanenta in evolutia constructiei oraselor.

28. Segregarea, nevoia de particularizare si...

Particularizare prin segregare:
- In domeniul urbanisticii, diferentierea este diferita de separare-segregare.
- Atributele segregat/nesegregat, diferentiat/nediferentiat reflecta doaua dimensiuni: calitative si
cantitative, dimensiuni distincte ale formei urbane; doua aspecte posibil a fi luate separat in considerare
pentru o aceeasi existenta urbana, o dimnesiune relevand aspecte pozitive, iar cealalta, aspecte negative.
- Afirmarea unei valori particulare (caracter, specificitate) nu este compatibila cu segregarea,
oricat de categorica ar parea aceasta in definirea unor trasaturi distincte -> segregarea nu ofera o
minima zona de trasaturi distincte, iar diferentierea nu ofera o infinitate.
- diferentierea este: -informanta (capacitate mare de a infatisa ceva)
-informata (incarcatura informativa mare)
Ex.: Strada spatiu urban unde se afirma cel mai bine caracterul specificitatea.
Strada: 1. ingusta si sinuoasa in orasul medieval
- monumentala si pretentioasa in orasul baroc
- scoasa din drepturile sale in orasul postbelic (urbanism organic)
- astazi repusa in drepturi.
Important in definirea configuratiei:
- relatia de functionalitate intre strada si teritoriul adiacent strada isi evidentiaza interesele proprii
- functia prioritara care afecteaza strada impune scara si caracterul spatiului
- rezolvarea corespunzatoare a cladirilor ce se inscriu in fronturile strazii:
aceeasi cladire nu se poate amplasa cu aceleasi sanse calitative pe:
o strada de mica/mare circulatie
o strada pietonala
pe un splai
Imagine urbana (curs Sandu Grasu)
B elementele imaginii urbane: obiectivele unui sit, punctele de observare si observatorul.
C termeniii unei imagini urbane: privirea si vederea
D raport observator/punct de observatie
E tipuri de perceptie
F Strada este: -spatiu estetic
-existenta urbana cu ample disponibilitati pentru semnificativ/simbolic, in sensul ca imaginile mentala
si reala nu pot fi separate.
Reclama: -reda cosmetica urbana. Strada, in intregul ei, trebuie sa ofere oamenilor un mediu
educational.
B. Imaginea urbana: o imagine caracteristica care ea insasi prezinta
interes: 1. ca valoare informativa (restransa, dar legata)
2. ca valoare informativ-selectiva mai complexa, conclusiva
3. ca valoare informativ-memorativa suprapunere de imagini partiale contractate in timp
esentializata, retinand astfel specificitatea.
C. Specificitate se contureaza calitativ/cantitativ
Specificitatea este diferita de specific (esentializarea unui loc comun mai multor locuri, o esenta a
esentelor)
- Specificul organizarii spatiale intr-un teritoriu este constituit dintr-un grup de trasaturi caracteristice
generale centralizate intr-un timp indelungat.
-specificul nu este un produs de conjunctura; trebuie luat in seama aspectul particularitatii: ex:
zugravitul pomilor primavara o particularitate a orasului.
- in cursul dezvoltarii orasului (a unui ansamblu, a unei zone) particularitatile sale se retin prin
filtrul spatiului omogen, rezultand un spatiu unitar.
Valoarea particulara a spatiului urban este o rezultanta a interferentei unor participari de natura unei
generalitati restranse, conferind caracter, si a unor participari de natura singularului, conferind specificitate.

29. Topia spatiului urban legata de timp, loc si....

Selectia topica in spatiul urban:
-selectia topica este mijlocul fundamental, obiectiv sau subiectiv, in conturarea trasaturilor
organismului urban.
este posibil ca la un anumit moment dat o existenta urban sa rezulte ca rezultat al selectiei
topice: De exemplu: piata San Marco Venetia.
in cursul dezvoltarii orasului (a unui ansamblu, a unei zone) particularitatile sale se retin prin
filtrul spatiului omogen, rezultand un spatiu unitar. PROCESUL=UNITATEA SPATIULUI URBAN
se realizeaza:
in afara contextului initial (Targu Mures intregirea esplanadei necesita o noua unitate)
in contextul initial (Sibiu
unitate
de stil - originara (cladirile sunt realizate in acelasi stil)
artificiala (realizam in continuare cladiri in acelasi stil.)
de convenienta unitate evolutiva imbina configuratia de elemente initiale cu noile
rezolvari in cadrul ansamblului.
se poate vorbi de unitate intre nou si vechi numai atunci cand ansamblul prezinta o alcatuire
functionala complexa si elementele noi nu se rezuma la a fi doar un simplu cadru.
integrarea formala poate opera
la nivelul spatialitatii generale
la nivelul plasticii particulare
- un spatiu urban unitar este un spatiu urban particular, iar celelalte atribute care pot sa apara conduc
intr-o anumita directie valoarea particulara.

30. Compozitie urbana. Definitie si conditionari de proces.

Compozitie urbana:
- termen criticat (chiar si de profesorul Damboianu)
- vorbim despre acea parte a structurii urbane care se refera la forma.
- a te ocupa de compozitie urbana inseamna a te situa pe o pozitie doctrinara
B compozitia se sprijina si pe structura, si pe
doctrina. (conceptul de locuire!!)
C o parte din probleme erau comentate in estetica urbana
D estetica ramane doar un aspect. In cadrul esteticii se discuta forma urbana doar static. Acum nu se mai
poate face asa ceva.
Eo desfasurare de front poate fi pusa in discutie

Concluzii:
- trecerea de la abordarea statica a configuratiei la abordarea dinamica
- organizarea spatiului nu se mai judeca dupa elevatie, mai ales cand este vorba de cladiri mari, importante.
- elevatia este reala in fizicul ei, dar este ireala in imaginea pe care o constituie.
Kevin Lynch: - conceptul de imagine
 - Mecanismul de formare al imaginii urbane
- Importanta ese inscrierea in context a cladirii:
Puncte vizibile
Locurile de unde poate fi privita cladirea
Compozitia urbana produs al coroborarii in sit a elementelor de cadru urban, determinate functional in
cadrul structurii spatial configurative
O compozitie in teritoriu inseamna o localizare configurata ca stare in teritoriu; caracterizata printr-o imagine (i)
a spatiului urban
Compozitia urbana=opera de arta.
Substanta la nivelul continutului = functionalitate ca stare de activitate.
Propozitia = totalitatea mijloacelor de exprimare corelate coerent
La nivelul formei - discursul este constituit ca stare de compozitie -
enuntul se constituie ca valori compozitionale spatiale.
Ambientul nu se poate rezuma numai la o parte de nevoi. Nu trebuie aplicata o medie decat cu foarte mare grija.
DEMERS:
17. punem individul in fata unei STARI DE COMPOZITIE. Aceasta stare este trecuta printr-un filtru.
18. filtrul este un proces de perceptie care sprijina pe senzatii.
- simtul tactil este foarte important.
Ex.1: O scara rugoasa (din piatra neslefuita) la o vila romana nu mai conteaza perceptia tactila in fata
tabloului gradinii care se desfasoara in fata.
Ex.2: Scara lucioasa (din marmura slefuita) la Versailles intra in contrast cu rigoarea parcului care se
desfasoara in fata (magnific, monumental)
Definirea imaginii urbane
- face abstractie de calitatea obiectelor de arhitectura
- are consecinte la nivelul plasticii
Ambianta se defineste, in principiu, cu oarecare nuante de
subiectivism. Ambientul se defineste, in principiu, subiectiv.
Obs.: Unei ambiante ii corespund o multitudine de ambienturi.
Opera de arta este inteleasa numai atunci cand exista concordanta intre structuri (intre cele doua
sisteme). In lungul acestui proces , arhitectul are o mare responsabilitate, trebuie sa fie in cunostinta
de a sti pentru cine construieste.
Mecanismul de consituire al imaginii
urbane. Exista 3 sisteme racordare
Compozitia se manifesta in determinarea interdependentei si unitatii dintre functiune, modul
de constructie, economie si expresie plastica, jucand un rol important in exprimarea
continutului, in cadrul unor conditii obiective de loc si timp.
Cu ajutorul compozitiei se determina pozitia elementelor in spaiu intr-o corelatie stransa cu
mediul inconjurator, pt a se obtine un ansamblu omogen si rational, o conceptie clara, o grupare
armonioasa, evidentiindu-se elementul principal caruia i se subordoneaza elementele
secundare. Se urmareste astfel ordinea si UNITATEA dintre diversele parti.
Lipsa de unitate a unei compozitii rezulta atat din ruperea fondului de forma cat si din lipsa de
coeziune dintre elementele care formeaza un ansamblu din lipsa unei ierarhizari a acestora.

Conditii generale:
Compozitia orasului trebuie sa fie clara. Repartitia zonelor cladite si a spatiilor plantate,
dispozitia strazilor, trebuie sa fie clar exprimata si in concordanta cu conditiile naturale si cu
specificul orasului.
Claritatea compozitiei cere, in primul rand o zonificare generala a orasului, cu precizarea centrului
sau a centelor , a zonelor de locuit, a zonelor industriale. CENTRUL orasului trebuie sa fie nucleul
organizatoric al compozitiei, al schemei stradale si al siluetei orasului. TRASEUL magistralelor
trebuie sa fie clar exprimat si cu scopuri bine definite, iar dispozitia elementelor, succesiunea lor,
simpla si usor perceptibila. EFECTELE trebuie gradate ca importanta, cu unele accente bine
inchegate; nu trebuie insa sa cadem in abuzul de efecte sau de varietate. Prea multe elemente
de-a lungul unei axe de compozitie, succedandu-se la distante scurte, ar constitui un abuz,
din care ar rezulta ceva confuz si lipsit de claritate.
SCHEMA de baza a orasului trebuie sa fie simpla. Trebuie sa fugim de scheme complicate,
intortochiate, care prezinta dificultati in desfasurarea normala a circulatiei, sunt neeconomice,
au un aspect confuz si dezordonat.

31. Continuitate in compozitia urbana.

In realizarea unei compozitii urmarim nu numai o repartizare justa, echilibrata si ordonata a
arterelor de circulatie si a centrelor de interes, dar si o diferentiere a acestora, in raport cu rolul
si importanta pe care o prezinta. CENTRELE DE INTERES se repartizeaza in raport cu
imporanta arterelor de circulatie. Arterele de circulatie se ierarhizeaza prin tratari diferite, in ce
priveste dimensiunile , traseul, arhitectura.
ORASUL nu trebuie sa aiba un aspect uniform, ci bogat si variat.

Compozitia urbana produs al coroborarii in sit a elementelor de cadru urban, determinate functional in

cadrul structurii spatial configurative

O compozitie in teritoriu inseamna o localizare configurata ca stare in teritoriu; caracterizata

printr-o imagine (i) a spatiului urban.

Compozitia urbana=opera de arta.

Substanta la nivelul continutului = functionalitate ca stare de activitate.
Propozitia = totalitatea mijloacelor de exprimare corelate coerent
La nivelul formei - discursul este constituit ca stare de compozitie
i. enuntul se constituie ca valori compozitionale spatiale.

- Rolul conceptorului n insusirea de catre utilizator a spatiului.

PROCES LA NIVELUL UTILIZATORULUI

PERCEPTIE REFLEXIE FOLOSINTA

SPATIUL

CONCEPTORUL

OBS: nu exista folosinta de spatiu fara perceptia spatiului.

Insusirea spatiului inseamna :

D. Lectura de spatiu poate fi lecturat ca o carte mai simplu mai dificil dupa nivelul de cultura al
individului
E. Uzul uzezi de un spatiu cu atat mai mult cu cat lectura a fost mai intensa
3. Consumul de spatiu nu se refera la utilizarea curenta a spatiului,se refera la placerea de a fi in acel
spatiu.

Vederea experienta subiectiva,spre deosebire de privire

tine seama de natura culturii

Privirea tine seama de natura umana (de factura legii naturale )

Ex: in arta plastica uratul este subiect de estetica,de frumos.In arhitectura si urbanism nu poate exista
asa ceva.Spatiul trebuie ocupat,insusit,consumat.Uratul ramane urat.
 FORMA FORMAL INFORMAL

- formalism a pune in - forma ne

- este o manifestare informeaza,transmite
practica niste forme de
a formalului dragul formei in noi niste informatii
- ceva in compozitie - este un consum de
este de natura formei forma in sine care nu
reprezinta un rezultat al
vederii
33. Caracter si specificitate a spatiului urban. Determinarea structurala-formal-istoric.
Valoare particulara: Caracter si spacificitate.
4. valoarea particulara a unui spatiu urban
- este o trasatura sau graup de trasaturi care-l deosebesc in cadrul formei urbane, inscriindu-
se astfel intr-o anume tipologie spatiala ca generalitate de grup, sau ca singularitate.
- reprezinta determinarea sa calitativa, individualitatea sa incorporand generalul reflectare
a esentei intr-o forma proprie care se exprima prin caracter si specificitate.
- caracterul este diferit de specificitate.
- in aprecierea spatiului urban ne intereseaza:
efect
cauza mijloace de realizare
- adaptarea la un existent material inventivitatea / asimilarea experientei anterioare.
- timpul si spatiul, ca loc al selectiei topice.

DEFINITIE: Valoarea particulara a spatiului urban este o rezultanta a interferentei unor participari de
natura unei generalitati restranse, conferind caracter, si a unor participari de natura singularului,
conferind specificitate.

Caracter: caracterul unui spatiu urban inseamna calitate verificata.

-se determina prin descoperirea in cursul perceptiei a trasaturilor si elementelor
functionale, spatial-volumetrice si comportamentale care delimitand o anumita grupare tipologica
restrang sfera de analiza , apreciere, incadrare a spatiului sau a zonei in care exista.

Specificitate: nu este numai rezultatul unei existente singulare

- exista spatii urbane care evidentiaza specificitatea printr-un element (Ex. Campanilul
pentru ansamblul San Marco)
- exista spatii in care specificitatea rezulta ca sinteza a elementelor componente, ce pot fi
de natura izotopica sau heterotopica. (Ex. Zona centrala din Bologna succesiunea porticelor din lungul
strazilor de la parterul cladirilor)
campanilul element de specificitate unic
porticul element de specificitate comun

Elemente de specificitate: sunt elemente care subordoneaza functional , spatial volumetric

si comportamental, asigurand in acest fel unicitatea ansamblului.
18. o specificitate se realizeaza in cadrul unitatii prin contrast , cealalta prin
similitudine.
- Legatura intre specificitate dominanta unitate de ansamblu poate fi apreciata numai in
contextul de ansamblu al spatiului urban respectiv (ex.: blocul turn din piata Salii Palatului)
- Nu se poate face o delimitare clara intre caracter si specificitate, existand intotdeauna o zona
de suprapunere.
- Prin procesul de selectie topica, trasaturile de generalitate devin trasaturi de caracter care,
retinute in timp, se constituie apoi ca elemente de specificitate.
- Sunt cazuri in care procesul este invers: elemente de specificitate -> trasaturi de caracter -> trasaturi
de generalitate. Ex.: constructia urbana industrializata.
- Se poate ca ceea ce este caracterisitic pentru un spatiu restrans sa fie un element specific pentru
un teritoriu mai mare.
- Pentru desprinderea caracterului si specificului unui spatiu urban este necesara atenta lui incadrare
in spatiu-timp.
- Specificitatea spatiului urban se situeaza pe drumul de la functie la simbol, impunand
spontaneitatea si premeditarea logica, creativitatea artistica si creativitatea tehnico-stiintifica, insa
trecute prin filtrul selectiei topice.
- Fenomenul urban este un subsistem in sistemul general al dezvoltarii societatii.

Ex.: Strada spatiu urban unde se afirma cel mai bine caracterul
specificitatea. Strada: 1. ingusta si sinuoasa in orasul medieval
3. monumentala si pretentioasa in orasul baroc
4. scoasa din drepturile sale in orasul postbelic (urbanism organic)
5. astazi repusa in drepturi.
Important in definirea configuratiei:
relatia de functionalitate intre strada si teritoriul adiacent strada isi evidentiaza interesele proprii
functia prioritara care afecteaza strada impune scara si caracterul spatiului
rezolvarea corespunzatoare a cladirilor ce se inscriu in fronturile strazii:
aceeasi cladire nu se poate amplasa cu aceleasi sanse calitative pe:
o strada de mica/mare circulatie
o strada pietonala
pe un splai
Imagine urbana (curs Sandu Grasu)
3. elementele imaginii urbane: obiectivele unui sit, punctele de observare si observatorul.
4. termeniii unei imagini urbane: privirea si vederea
5. raport observator/punct de observatie
6. tipuri de perceptie
7. Strada este: -spatiu estetic
-existenta urbana cu ample disponibilitati pentru semnificativ/simbolic, in sensul ca imaginile mentala
si reala nu pot fi separate.
Reclama: -reda cosmetica urbana. Strada, in intregul ei, trebuie sa ofere oamenilor un mediu
educational.
- Imaginea urbana: o imagine caracteristica care ea insasi prezinta
interes: 1. ca valoare informativa (restransa, dar legata)
2. ca valoare informativ-selectiva mai complexa, conclusiva
3. ca valoare informativ-memorativa suprapunere de imagini partiale contractate in timp
esentializata, retinand astfel specificitatea.
- Specificitate se contureaza calitativ/cantitativ
Specificitatea este diferita de specific (esentializarea unui loc comun mai multor locuri, o esenta
a esentelor)
- Specificul organizarii spatiale intr-un teritoriu este constituit dintr-un grup de trasaturi caracteristice
generale centralizate intr-un timp indelungat.

Specific: o esentializare a unui loc comun mai multor locuri (o esenta a esentelor.
34. Valorile ambientale in particularizarea spatiului urban.
 In interiorul orasului distingem:
Spatii omogene
Spatii heterogene

- Spatiul urban omogen - este defapt un spatiu care presupune

uniformitate, lipsa de elemente particularizatoare, practic un spatiu fara
topie, (Lefebvre)
topie- configurare complexa (spatiala, functionala, sociala, cinetica), care se refera la
toate manifestarile formei urbane pe un anumit plan de esentializare. Este o schema a
formei urbane care se realizeaza mintal pornind de la identitatea existentei urbane.
- Spatiul urban heterogen spatiu diferentiat (in interioruol lui sau fata de alt spatiu
din cadrul aceluiasi organism urban).
- Aceasta diferentiere rezulta pe mai multe planuri;
a. diferentiere de functiune: fiecare spatiu urban poate sa aiba o anumita dominanta
functionala, chiar daca el cuprinde localizari ale mai multor functiuni.
b. diferentiere de pozitie: aceasi funciune asezata in pozitii diferite genereaza rezolvari si
dezvoltari spatiale diferite.
c. diferentiere de conceptie: spatii urbane care au aceeasi functiune si aceeasi pozitie,
dar sunt concepute pentru oameni, sau grupari diferite de oameni, sunt diferite.

. Particularizare prin segregare:

- In domeniul urbanisticii, diferentierea este diferita de separare-segregare.

- Atributele segregat/nesegregat, diferentiat/nediferentiat reflecta doaua dimensiuni:
calitative si cantitative, dimensiuni distincte ale formei urbane; doua aspecte posibil a fi
luate separat in considerare pentru o aceeasi existenta urbana, o dimnesiune relevand
aspecte pozitive, iar cealalta, aspecte negative.
- Afirmarea unei valori particulare (caracter, specificitate) nu este compatibila cu
segregarea, oricat de categorica ar parea aceasta in definirea unor trasaturi distincte
-> segregarea nu ofera o minima zona de trasaturi distincte, iar diferentierea nu ofera
o infinitate.

35. Calitatea imaginii urbane : mijloace si expresie.

Imagine urbana (curs Sandu Grasu)
- elementele imaginii urbane: obiectivele unui sit, punctele de observare si observatorul.
- termeniii unei imagini urbane: privirea si vederea
- raport observator/punct de observatie
- tipuri de perceptie
- Strada este: -spatiu estetic
-existenta urbana cu ample disponibilitati pentru semnificativ/simbolic, in sensul ca
imaginile mentala si reala nu pot fi separate.
Reclama: -reda cosmetica urbana. Strada, in intregul ei, trebuie sa ofere
oamenilor un mediu educational.
- Imaginea urbana: o imagine caracteristica care ea insasi prezinta interes:
2 ca valoare informativa (restransa, dar legata)
3 ca valoare informativ-selectiva mai complexa, conclusiva
4 ca valoare informativ-memorativa suprapunere de imagini partiale contractate in
timp esentializata, retinand astfel specificitatea.

Calitatea imaginii urbane rezulta si in urma compozitiei care foloseste anumite

principii si mijloace -sunt 7 calitati: 3 calitati constitutive primare (elementare)
marimea spatiului, deshiderea spatiului, umplerea spatiului ;3 calitati constitutive
sintetice (de sinteza) orientarea spatiului, forma, culoarea ;1 calitate constitutiva ca
produs superior de selectie stil stilistica spatiului