54.
SISTEMUL DE ACTIVITATI URBANE
DEFINIRE SI IMPLICATII
- Activitatea – este definita cantitativ si calitativ de catre mobilul uman , si
transmite o dimensiune calitativ-cantitativa spatiului urban
- elementele dimensionarii in definirea unui spatiu urban , a relatiilor sale
cu spatiile aferente
- Sistemul de activitati urbane = totalitatea activitatatilor urbane localizate
; elementul structural esential ; asigura transpunerea , in organizarea
orasului , a mobilului uman ; apare pericolul de a concentra atentia
asupra unei singure activitati (ex. Orasul dormitor) => stare de criza in
teritoriul urban
- sistemul de activitati => functia urbana reflecta un determinism sub
forma de decizie sau de actiune
- apare preocuparea pentru clasificarea activitatilor , indiferent de criteriu
=> a. stabilirea naturii activitatilor
b. spatiul aferent si afectat
c. tipul / natura relatiilor dintre elemente
1. situarea in planul preocuparilor omului , ca fiinta biologica => 4
activitati – domestice , de productie , de recreere , de formare (formative)
2. situare in raport cu un loc – legare de amplasament / independenta de
amplasament
3. functie de mobilitate desfasurata - pe loc ; in miscare
4. functie de raportul de desfasurare – relatii autonome sau comunicative
5. functie de natura interlationarii cu alte activitati – complementare /
necomplementare
6. situare in plan intercolectiv – prim / secund / tert/ cuaternar
- structura spatial-functionala – activitati determinate functional si
- clasificarea activitatii urbane => elemente ajutatoare pentru analiza in
parte a unei situatii concrete a fiecarui element
- activitatile urbane sunt surprinse nu static , ci in contextul sistemic
- componentele de activitate
- complexitatea dezvoltarii urbane si complexitatea dispunerii functiunilor
in teritoriul urban pot fi sesizate in planul componentelor morfologice
separat ; orice mod de exercitare a activitatilor , ca functiuni aliate
distincte este nemotivata => conduce la o organizare afunctionala a
organismului urban
- orice element de viata urbana poate fi definit si apreciat numai in
ansamblul morfologic si dinamic unitar ; situarea in teritoriu a oricaror
elemente de viata urbana trebuie sa fie o consecinta a complexitatii
activitatilor => duce la echilibru functional
55. STUDIUL DE TEMA SI PARTIU URBANISTIC IN CADRUL
Studiul de partiu urbanistic se constituie intr-o etapa distincta de
cercetare-proiectare a studiului de tema .
- studiul de partiu => reprezinta modelul global de organizare a unui
teritoriu urban , prezinta localizarea functiunilor , ocuparea si utilizarea
teritoriului urban conform premiselor sale de dezvoltare in planul cadrului
natural , cit si in planul social , economic , estetic .
- studiul de partiu – etapa distincta de tranzitie intre o activitate analitica
de program si activitatea globalizata de spatializare ( intre tema de
proiectare si determinarile de sistematizare )
- studiul de tema – abordare structurant-functionalista a organismului
urban si cuprinde 6 etape :
1. analiza situatiei existente
2. studiul existentului (definirea functionalitatii existentului)
3. definirea premiselor (definirea starii de potentiala functionalitate)
4. raportarea sistemica
5. studiul solutiilor posibile = studiul de partiu urbanistic
6. analiza valorica a variantelor
- se disting 2 etape mari : 1. analiza starii de functionalitate in teritorie =>
1,2,3
2. analize de partiu urnanistic => 4,5,6 => solutia
56. SITUAREA IN CONTEMPORANEITATE A MODELELOR
URBANISTICE FUNDAMENTALE PE LINIA ANALIZEI PERCEPTIEI
URBANE
- analiza perceptiei urbane – este un mijloc determinant in organizarea
spatiului urban
- Kevin Linch – analiza ridica o problema tripla :
=>a intelegerii spatiului
=>a conceptiei spatiului
=>a interventiei asupra spatiului
- studiul asupra influentei spatiului parcurs de la locuinta la locul de
munca asupra productivitatii – General Motors (Eero Saarinen)
orasul se evidentiaza prin :
- intelegere specificitate – complex de trasaturi
- conceptie lizibilitate – calitate a spatiului provenita din
organizarea lui
- interventie semnificatie – calitate a spatiului provenita din
suprafata primelor doua in plan mental
- orasul nu poate fi perceput ca un tablou ; geometria in conceptia
arhitecturala , nu este esentiala pentru locuinta
- pledeaza pentru o abordare estetica a spatiului – ideea recunoasterii
influentei pe care morfologia urbana o are asupra comportamentului
urban
- analiza spatiului urban se cere a fi facuta prin intermediul urbanismului
participativ (cu ajutorul locuitorilor)
- aici arhitectul nu abordeaza numai locul ci si populatia
- Kevin Linch – propuneri de rezolvare a problemei :
=> metode de interventie :
- negarea modelului preluat apriori
- promovand modelarea participativa (depinde foarte mult de gradul de
informare si cultura al populatiei)
57. SIMILARITATEA SI REGIONALIZAREA IN ABORDAREA …
URBANE
- similaritatea – apreciere a unei stari a elementelor componente in
sistemul ce pune in evidenta relatiile de proximitate (apropiere ,
vecinatate)
- similaritatea poate fi de forma structurala sau functionala
- similaritatea se constituie in 2 moduri :
=>dupa felul si numarul proprietatilor considerate a fi comune
=>dupa intensitatea proprietatilor (apreciere pe o scara de interval)
- similaritatea pune in evidenta calitatea elementelor ; `este o stare ce se
manifesta la nivelul relatiilor intre elemente
=> structurala (cantitativ/calitativa) – caracterizeaza elentele in sistem
=> functionala – relatii calitative intre elemente
- spatiul topologic – spatiul cu definire mai larga care impleteste spatiul
relativ cu spatiul absolut
- se poate vorbi de grade de similaritate ; ele sunt determinate de : =>
proprietatile dimensiunilor considerate pentru definirea similaritatii
=> marimea distantelor in spatiul metric – schema ramificata =>
dendrogena
- regionalizarea – considerata un caz particular de clasificare a
elementelor dupa un anumit criteriu
- restrictii de contingenta – evidentierea regiunilor omogene
- generalizarea coeficientului de utilizare ateritoriului => variatiile lui care
se introduc in clase de variatie
- se pot introduce 3 intervale 0.2 – 0.5 ; 0.5 – 0.9 ; 0.9 – 0.11 =>
introducerea principalelor restrictii de contingenta sunt 0.5 si 0.9 => parti
din teritoriul urban care se definesc in raport cu acest interval (0.5 – 0.9)
=> zone omogene
- in fiecare zona exista una sau alta din valorile de contingenta
- regionalizarea este esentiala in definirea centrului de interes in teritoriu
(de obicei o regiune omogena pune in evidenta un cetru de interes)
58. UNITATEA STRUCTURALA SI NEVOIA DE CENTRU IN
ORGANIZAREA URBANA A TERITORIULUI
- organismul urban – anatomie - structura
- fiziologie – gazduieste un proces dinamic
- caracterul urban si calitatea orasului depind de cetrul sau ; centrul
exprima , in esenta , orasul respectiv ca utilitate , ca interes estetic si
ambiental
- din punct de vedere structural :
=> orice aglomeratie isi creeaza un centru sau mai multe , ca urmare a
nevoilor materiale si spirituale a convietuirii comune
=> centrul rezulta ca o grupare functional-spatiala care reflecta
conjugarea intereselor => mare densitate a serviciilor
=> elementele centrului alcatuiesc un tot fiind insa , totodata , situate intr-
un anume sistem functional urban=> inglobarea in organismul urban
- centralitatea – este o stare in teritoriu , cu valoare sociala si cu rol
integrator pentru diversele grupuri sociale care constituie populatia
orasului
- este o expresie a unitatii structurale dintre centru si teritoriul urban ;
este o concordanta intre directiile de crestere ale orasului si ale centrului
- nevoia de centru – se defineste in functie de interesul populatiei in
teritoriul respectiv , interes care se exprima prin dualitatea diurna-
nocturna de locuit
=> pentru ca o zona sa functioneze corect , trebuie ca una din texturi sa
aiba caracter dominant
=> rezulta dintr-un principiu de ordonare a elementelor structurii urbane
=> aglomerarile de elemente de viata urbana se constituie ca niste
centre de interes , definind centralitatea
=> centrul asigura (trebuie sa asigure) conlucrarea in spatiu si timp a
texturilor urbane
59. URBANISMUL SI AMENAJAREA TERITORIULUI PRIN ACTIUNI DE
ORDONARE A SISTEMULUI AMBIENTAL
- ambianta urbana – conditiile naturale si cadrul construit exprima relatii
abstracte sau concrete intre oameni sau intre acestia si mediul
inconjurator
- se defineste “functia” formei cadrului urban existenta acesteia ca parte
integranta a eficientei urbane care imprima un anumit caracter
manifestarilor psiho-sociale ale oamenilor
- cautari in domeniul imaginilor plastice a ansamblului urban => tendinta
de sculpturalizare prin intentia urbanismului contemporan de a reliza
integrarea dinamica a spatiului , rezultata din nevoia de a iesi din
uniformitate
- apare iluzia motivatiei => o “motivare pentru motivare” indiferent daca
motivarea apeleaza la arta , stiinta sau tehnologie
- tendintele urbanismului actual – pornesc de la considerentul ca
urbanismul este realizarea dorintei de organizare a orasului ,
materializarea dorintelor vitale ale societatii omenesti ; in acelasi timp
cristalizarea unei atitudini de respect fata de natura , de conciliere
continua si necesara a mediului construit cu omul
- urbanismul este caracterizat ca element ordonator , distrugator ,
conservator , creator
60. VARIETATEA DE ANSAMBLE . FACTOR DETERMINANT IN
STRUCTURA URBANA
- zonificarea urbana – produs structural al suprapunerii, intrepatrunderea
diverselor texturi de elemente de viata urbana ; se poate ajunge chiar la o
integrare functionala – cooperarea activitatilor
- se urmareste obtinerea varietatii de ansamblu , prin integrarea
functionala ; de exemplu , asocierea mai multor functiuni cu specific
central , grupate in jurul locuintelor dintr-un ansamblu central => animatie
urbana , cresterea interesului oamenilor pentru ansamblul respectiv
- integrarea urbana – releva , la nivel de model urban , cea mai stransa
legatura dintre structura functionala si cea spatiala ; exista mai multe
ipostaze ale integrarii :
la nivel de program
la nivelul functiilor de obiect
la nivelul functiilor urbane
- integrarea la nivelul functiilor de obiect poate duce la un ansamblu
multifunctional integrat , care se constituie ca element polarizant cu
caracter integrator=> avantaje economico-sociale
- varietatea de ansamblu – presupune imbinarea unor activitati lucrative
cu activitati nelucrative (nevoi economice cu nevoi sociale) => ansamblul
multifunctional integrat mobilizeaza spatiul pentru comunitatea urbana ,
ofera un permanentinteres pentru spatiul alaturat
- numarul si calitatea activitatilor sunt determinate prin bogatia spatiului
public , dar nu este suficienta multiplicarea echipamentului , ci este
nevoie de o localizare corespunzatoare ca sa se poata constitui o
functionalitate integrata
61. ZONIFICAREA URBANA CA REZULTAT STRUCTURAL
- zonificare urbana - din suprapunerile / interelationarile diferitelor texturi
de elemente de viata urbana
- observatie – aceasta nu infirma notiunea de ordine , ci ii precizeaza ,
de fapt , sensul
- avantaje :
1. functionalitate – in concordanta cu complexitatea fireasca a structurii
urbane
2. sporirea interesului locuitorilor pentru spatiul urban=> cresc sansele
sporirii nivelului de dezvoltare si al activitatilor
3. premise pentru realizarea varietatii spatiale
4. deschidere spre mobilitate si dezvoltare – eliminarea rigiditatii prin
cooperarea functiilor
5. o utilizare mai buna a teritoriului prin :
=> cooperarea intre diferite activitati urbane
=> constituirea organismelor multifunctionale
6. intelegere mai clara si stapanire a aspectelor economice in teritoriul
urban
=> de la suprafata terenului afectat si energia consumata in exploatare
pana la materialul consumat si eficienta constructiei asupra existentei
materiale si spirituale umane
- apare nevoia pentru o anumita ordine functionala => zonificare urbana
- principii de zonificare urbana ; criticile aduse sunt :
1. zonarea activitatilornu justifica zonarea teritoriului
2 . Charta de la Atena – uniformizare si tehnicizare excesiva
- disocierea vietii umane de mediul sau
- situeaza permanent omul intr-un spatiu disfunctional , desi justificat de
functie
- problema – recunoasterea valabilitatii zonificarii urbane ca principiu al
organizarii structurii urbane ; mai este valabil ?
- raspuns – procesul de organizare pentru o structura urbana la un
moment dat devine constient => problema zonificarii urbane ramane , ca
mijloc de organizare a elementelor organismului urban – intr-un nou
inteles
- zonificarea urbana complexa cu conditia ca :
zonificarea trebuie nu numai inteleasa ci si realizata ca instrument /
rezultanta intr-o structurare multifunctionala a organismului urban
zonificarea are valoare – operationala
a. utila la nivelul analizei situatiei existente
b. cu caracter de constelatie
- structuranta :
a. necesara pentru mentinerea unitatii in procesul de transformare
b. cu caracter specific multifunctionalitatii urbane
62 . ZONIFICAREA URBANA … SCHEME FUNCTIONALE
- Charta de la Atena – teritoriu pentru munca/locuit/cultura spirituala si a
trupului/circulatie => schema structurala tripartita
- zonificarea apare din nevoia de ordine
- oras ideal – zonificare pe principii estetice
- oras radial-concentric – zonificare dupa venituri
- oras functionalist – Charta de la Atena – zonificare disociativa , care
are la baza disocierea intre activitati=> produce segregare (cartierele cu
blocuri inalte din Paris)
- oras gradina – zonificare prin alternanta – locuinte / spatii verzi
- modelul urban eterogen :
nu accepta spatii pasive
necesitatea de a da fiecarui cartier o vocatie care nu o exclude pe
cea de locuit
- oras cu tesatura urbana discontinua – spatiile interstitiale au rol de
delimitare si rezerva de spatiu pentru viitor => oras federativ
- F.L.Wright – descentralizarea organica +
+ E.Saarinen – descentralizare totala = nu implica un principiu al
zonificarii urbane
- spatiul interstitial terbuie sa se ofere pentru a fi ocupat de elementele
altei texturi
63. TEXTURA URBANA SI STAREA DE FUNCTIONALITATE
- dialectica urbana impune anumite relatii intre elementele morfologice
urbane => adaptare a sistemului la conditiile si nevoile de existenta ,
astfel incat organismul urban tinde spre a satisface aceste nevoi
- organismul urban are , in orice moment , capacitatea de a indeplini
anumite functii :
functii urbane esentiale
functii urbane noi (stabilind un model novator , care va putea deveni
traditional datorita integrarii)
- orice organism / ansamblu urban se caracterizeaza , in orice moment
al existentei sale , printr-o anumita functionalitate (capacitatea structurii
sale de a-si satisface un complex de nevoi de existenta , in momentul
respectiv) ; aceasta insusire vine din prezenta , in sistemul respectiv , a
elementelor care pot purta functia corespunzatoare sau din relatiile vor
face posibila exercitarea acestor functii
- in functie de situatia pretinsa de fiecare dintre cerintele functionale ,
elementele de viata urbana pot raspunde si constitui intr-un subsistem :
textura de elemente de viata urbana
- totalitatea texturilor deelemente de viata urbana , evidente la un
moment dat in existenta organismului (ansamblul) urban , reflecta starea
structurii functionale in acel moment ; analiza structurii functionale se
poate determina prin analiza morfologica in sectiuni caracteristice trecute
sau prezumate ale texturilor de elemente de viata urbana =>
descompunerea elementelor
- diversitatea texturilor este , in cadrul unei structuri functionale urbane ,
tot atat de mare cate tipuri de elemente morfologice iau parte la
alcatuirea sistemului
- nevoia poate pretinde relationarea intr-un anume mod a unui grup de
elemente => posibilitatea de alcatuire a unor texturi diferite cu aceleasi
elemente (intervin : nevoia de ambient , nevoia de adaptare la mediu)
- in anumite conditii , functionalitatea poate fi pozitiva (acceptata) sau
negativa (neacceptata) in raport cu mediul
- actiunile urbane (re)structurante trebuie intelese ca eforturi de
(re)ordonare in texturi a elementelor de viata urbana
- este de remarcat necesitatea profunzimii actiunilor (re)structurante
pentru abordarea corecta a procesului de modernizare urbana in sensul
functionalitatii (ca baza de cercetare a sistemului si de formulare a
solutiilor) si in sensul randuirii unor stari haotice (ca esenta a
modernizarii)
- in cautarea unei functionalitati superioare sau diferite, textura de
elemente de viata urbana isi asigura, prin ordonare , o stare de
complexitate , corespunzatoare nevoilor care au determinat modificarea
cat si nevoilor sale de lucru
- din punct de vedere al complexitatii pe care o releva, texturile de
elemente de viata urbana pot fi :
1. texturi simple – se realizeaza intr-un singur plan
2. texturi complexe – se realizeaza pe mai multe paliere legate intre
ele
- caracterizand complexitatea unei texturi , factorii cantitativi si factorii
calitativi nu se exclud reciproc

STARE DE FUNCTIONALITATE
- complexitatea unei texturi de elemente de viata urbana este , ea insasi
, o functie a relatiilor dintre elemente (cantitativ si calitativ) ; diferenta de
nivel intre palierele configuratiei sale are o participare insemnata ca
diferenta de potential functional ; cu cat diferenta de potential functional
este mai mare , cu atat este mai mare si gradul de complexitate al
texturii respective
- complexitatea texturii – este rezultatul uni insumari de relatii simple
(contand numarul lor) si relatii complexe (contand numarul lor si starea
de complexitate)
- relatiile simple sunt relatii univoce
- relatiile complexe sunt cel putin biunivoce
- intre complexitatea texturii si premisele functionale ale acesteia se
poate exprima o relatie matematica
- relatia matematica poate fi direct-productiva sau indirect-productiva
dupa cum , la momentul respectiv , ordonarea elementelor din textura nu
tinde (sau tinde) spre valori extreme
- prin descompunerea morfologica a texturii urbane se poate constata
starea de potentiala functionalitate a structurii urbane in raport cu o
anumita nevoie si cu un anumit moment in evolutia sa
- in timpul analizei , starea de potentiala functionalitate se suprapune si
este influentata de catre starea de efectiva functionalitate
- apare nevoia de perenitate a valorilor arhitectura-urbanistice ; ea se
impune la nivelul vietii urbane si are implicatii in functionalitate
- starea de potentiala functionalitate a unei texturi se constituie ca
moment de trecere de la o stare de efectiva functionalitate la o alta stare
de efectiva functionalitate ; starea de potentiala functionalitate a unei
texturi este determinata de :
caracterul starii ei efective de functionalitate
situarea ei in context sistemic
natura si intensitatea nevoii considerate dialectic
- tripla analiza => morfologica , sistemica , dialectica
 64 . DIALECTICA URBANA
- o functie trebuie inteleasa :
ca producatoare a inei proprietati intr-un sistem
ca rezultand dintr-o anumita caracteristica a sistemului respectiv
- functionalitatea – capacitatea de conservare a sistemului , de pastrare
a trasaturilor pozitive (prin pozitiv se intelege , aici , acea trasatura care
contribuie la mentinerea starii sistemului respectiv , indiferent daca
aceasta convine sau nu)
- din intelegerea functiei urbane a rezultat cerinta functionala
- se retine notiunea de cerinta functionala numai in sensul de a mentine
o trasatura “pozitiva” => un asemenea inteles este insuficient , deoarece
nu poate acoperi notiunea de cerinta functionala
- cerinta functionala implica , in realitate , atat mentinerea dar si
modificarea unei functiuni
- activitatea de sistematizare – dezbaterea asupra organismului urban ,
intre pastrarea unor astfel de trasaturi pozitive sau introducerea unor noi
trasaturi , deci modificarea unor functii
- cercetarea atenta , interdisciplinara , sporeste sansele sesizarii
corecte a starilor , oferind camp deschis cerintelor functionale reale (in
sensul depistarii lor si al aprecierii cantitative si calitative in contextul
existent si posibil in viitor)
- cerinta functionala apare intr-un anumit teritoriu urban; ea rezulta din
starea acelui teritoriu si nu poate fi impusa unui teritoriu printr-o decizie
exterioara deoarece :
=> ca ipostaza a mobilului uman , angajat in dezvoltarea organismului
urban , cerinta functionala este , in acelasi timp , un produs al starii de
echilibru a sistemului de elemente de viata urbana , semnaland o
modificare a echilibrului intr-o anumita directie
=> desi cerinta functionala apare in cadrul elementelor de viata urbana
determinate functional , ea opereaza prin intermediul elementelor de
viata urbana determinare functional-ambiental si vizeaza cadrul urban
- cerinta functionala are un caracter activ
- pot fi cerinte functionale centrifuge - care tind in afara sistemului si
care nu conduc direct decat la o reasezare a elementelor sale ; apare
cand satisfacerea problemei se poate face in afara sistemului
respectiv=> sistemul respectiv dispare , nu mai are nici o valoare
- centripete – care se pastreaza in interiorul sistemului si care nu
conduc decat la o reasezare a elementelor sale)
- centrifug - centripeta – traieste in afara sistemului dar se intoarce in
centrul lui
- cerinta functionalatinde spre anularea sau dezvoltarea unor functii
existente sau spre introducerea unor functii noi pentru sistemul (zona)
respectiv
- in realitatea urbana se constata un proces de evolutie al cerintei
functionale de la formare pana la afirmarea ei brutala
- trebuie evitata faza brutala a cerintei functionale , asigurandu-I o
evolutie fireasca , prin introducerea treptata a procesului reformativ pe
care il pretinde
- o cerinta functionala , indiferent de natura ei (adica felul activitatii din
care provine sau careia se adreseaza) beneficiaza de inteligenta umana
– mobilul uman generator finnd individual sau general
- cerinta functionala impune regasirea unei stari de echilibru a
organismului urban prin intermediul unei reorientari a functiei , a uneia
sau a mai multor elemente componente ale sistemului respectiv
- o extindere a conceptului de functie urbana de la sensul unei contributii
pozitive la sensul unei modificari oricand posibile , fata de care se poare
restabili echilibrul sistemului elementelor de viata urbana , este o
necesitate
NEVOIA
“functia nu este altceva decat satisfacerea unei nevoi prin intermediul
unei activitati in care fiintele umane actioneaza in comun , administreaza
lucrurile si consuma bunurile” – Malinovski
- Malinovski distinge , in cadrul acestei categorii de nevoi 3 mari grupe :
1 . nevoile elementare predominant biologice – somn , hrana ,
reproducere
2 . nevoile derivate – cele cu caracter economic , moral, politic
3 . nevoile integrative – religia , stiinta
- avand in vedere elementele din categoria elementelor de viata urbana
determinate functional-ambientala (spatio-ambiental , natural-ambiental ,
psiho-socio-antropologice) , structura urbana se caracterizeaza prin :
relatiile care intervin intre aceste elemente
relatiile care intervin intre aceste elemente si elementele
determinate functional
iinfluenta pe care aceste elemente si relatiile lor o au asupra
relatiilor intre elementele determinate functional (activitati
rezidentiale , direct-productive, indirect-productive ,
comunicationale)
- nevoia elementara , indiferent daca este individuala sau colectiva , nu
actioneaza asupra unui unic resort al functionalitatii urbane si nu este
conditionata exclusiv ca nevoia elementara unica
- privitor la organismul urban trebuie luat in considerare un complex
functional
- functia urbana se exercita intr-un anumit sector de activitati si poate
avea sau nu caracterul acestei activitati (functie economica , functie
sociala) ; ea nu poate reflecta specificul sistemelor complexe sociale
- poate aparea confuzia intre functiile urbane si functiile orasului
- functiile urbane => functii posibil de exercitat in cadrul organismului
urban ca sistem
- functiile orasului => functiile pe care le exercita organismul urban ca
element intr-un sistem teritorial
- diferenta intre cele 2 notiuni se situeaza ca diferenta intre valoarea
generala de ansamblu si valoarea de obiect
- indiferent de domeniul morfologic pe care il acuza in planul vietii
urbane , indiferent de natura provenientei – individuala sau colectiva – si
indiferent de natura motivatiei – subiectiva sau obiectiva – nevoia se
situeaza intotdeauna intr-un sistem complex de nevoi care se afirma
ierarhizat , conditionand activitatea urbana si fiind , la randul sau ,
conditionata de viata urbana
- aspectele privind interventia constienta in stapanirea echilibrului urban
se refera la depistarea nevoilor
71 . LIMITE IN TIMP SI SPATIU ALE STRUCTURII URBANE . ARIE DE
INTERES
- limita marcheaza o trecere efectiva de la o calitate la alta a spatiului ,
nu numai in sensul modificarii nivelelei calitatii ci si a naturii calitatii
- limita de structura – determinata spatial si temporar ; are ca rol :
compartimentarea spatiului in raport cu complexul de activitati care se
formeaza in teritoriu , are un caracter spatial , exprima un impuls natural
neconditionat si are un caracter restrictiv
- aria de interes este exprimata prin suprafata din teritoriu inclusa unei
limite structurale
- este de 3 feluri :
=> izocronala - ce este raportata exclusiv unui centru de interes in
coroborare cu timpul parcurs
=> de atractie - raportata exclusiv la centrul de interes in raport cu
elementele exclusiv de natura ambientala
=> de influenta
=> de convergenta – raportata la centrul de interes si totodata , la
centrele de interes vecine
de competenta – are o baza de obiectivism
72 . ZONIFICAREA URBANA . PREOCUPARI CU CARACTER
ISTORIC UN INTELES LA ZONIFICARII
- motivele zonificarii (zonificarea a aparut ca nevoie de ordine
functionala)
interese economico-sociale
securitatea populatiei si a activitatilor
interesul de a impune puterea regionala
- etapele istorice ale zonificarii :
1. zonificarea logica , functionalista , simplista
2. zonificare functionalist analitica (Charta de la Atena)
scoaterea orasului de sub dominatia haosului
impartire in mod sever : zona de locuit , zona pentru munca , zona
pentru circulatie
3. zonificare dupa logica functionalista complex-sintetica => model
urban eterogen