Coperta revistei „Urbanismul“, nr.

7-8, iulie-august 1932, în facsimil

Cover of „Urbanismul“ magazine no. 7-8, june-july 1932, in facsimile Arhiva personală / Personal archive / Archive personnelle
Couverture de la revue „Urbanismul“, no. 7-8, juin-juillet 1932, en facsimil Şerban Popescu-Criveanu
 Editată de Registrul Urbaniştilor din România
Published by the Register of Romanian Urban Planners
Éditée par le Registre des Urbanistes Roumains
CUPRINS / CONTENT / CONTENU
EDITORIAL / EDITORIAL / EDITORIAL
Liviu IANĂȘI
Cercetare şi cercetători în urbanism şi amenajarea teritoriului sub semnul
paradoxului / Research and Researchers in Urban and Territorial Planning under
the Sign of the Paradox /Recherche et chercheurs en urbanisme et aménagement et
Colegiul de redacţie / Editorial College / Collège de rédaction
Şerban Popescu-Criveanu – Preşedinte
territoire sous le signe du paradoxes 4
Mihai Alexandru
Doina Bubulete REPERE / REFERENCE POINTS / REPÈRES
Liviu Ianăşi – Coordonatorul numărului 19/2015 Mircea LUPU, Alexandru SANDU
Kázmér Kovács Cercetarea de arhitectură şi urbanism în lume/
Lorin NICULAE Research in Architecture and Urban Planning Worldwide/
Gabriel Pascariu Recherche en architecture et urbanisme à l’échelle mondiale 10
Crișan Victor Popescu
Alexandru M. Sandu EVENIMENTE / EVENTS / ÉVÉNEMENTS
Irina Tulbure Comunicat de presă
Ileana TUREANU “65 de ani de cercetare în construcţii, arhitectură şi urbanism. de la INCERC la
INCD URBAN-INCERC, 1950-2015” - Conferinţa aniversară a INCD URBAN-INCERC
Redactor şef / Editor in chief / Éditeur en chef
şi a IX-a ediţie a Conferinţei de cercetare în construcţii, economia construcţiilor,
Maria Mănescu
arhitectură, urbanism şi dezvoltare teritorială 20
Secretar general de redacţie /
Secretary editor / Secrétaire de rédaction Forumul de Peisaj– Bucureşti 2015, Primul concurs studenţesc LE:NOTRE 22
Daniela Puia
Conferinţa Naţională Urban Concept - Dezvoltare urbană modernă în România,
Graphic Design - DTP Ediţia a XV-a 27
MB Studio
Octavian Carabela, Marius Marcu-Lapadat Radu Radoslav, Sanda Predescu, Mihai Danciu
Traduceri / Translations / Traductions
„Este recunoscută inițiativa independentă ca actor în devenirea urbană?” 28
Alexandra Purnichescu
Irina Tulbure
Fotografii / Photos / Photos Think City – Forumul Naţional al Oraşelor 2015” 34
Lorin Niculae
PORTRET / PORTRAIT
Tipărit de / Printed by / Imprimé par Alexandra HAJNŠEK, Ramona UNGUREANU
Artix Plus SRL Octav Doicescu, proiect pentru Chişinău 35
Redacţia / Editorial Office / Redaction RECENZII
Str. Tudor Arghezi nr. 21, Et. VI, Sector 2, 020943, Bucureşti Toader Popescu
Tel./Fax: 021. 311.83.38 Mariana Şlapac, Arta urbanismului în Republica Moldova 39
E-mail: revista.urbanismul@rur.ro
Andrei Ştefan Sabău
Editorul şi redacţia nu se consideră responsabile pentru opiniile Pănescu Eugeniu, Vasile Mitrea, Emanoil Tudose, Aurelian Buzuloiu, Cluj Napoca
şi ideile exprimate de autori în materialele publicate în revista
Urbanismul-Serie Nouă.
în proiecte 50 de ani (1960-2010) 40
Cristina Purcar
Revista este indexată în baza de date Copernicus.
http://www. journals.indexcopernicus.com/passport.php?id=6467 Toader Popescu, Proiectul feroviar românesc (1842-1916) 42
Revista a primit Premiul Ministerul Dezvoltării Regionale NO COMMENT
şi Turismului în cadrul Bienalei Naționale de Arhitectură 44
Bucureşti - Festivalul luminii 2015
București 2012.
Nominalizată la Bienala Națională de Arhitectură 2014 DOSAR / FILE / DOSSIER 46
Despre „jumătatea goală a paharului” cercetării în urbanism şi în amenajarea
teritoriului din România. / About the „Empty Half of the Glass” of the Research in
Urban and Territorial Planning in Romania. / Au sujet de „la moitié vide de la verre”
de la recherche en urbanisme et aménagement du territoire en Roumanie. 48
2 CUPRINS 19 / 2015 URBANISMUL
Liviu IANĂŞI Doina BUBULETE
Chestionar (1), întrebări (3), personaje (15+1) și citate (30+1) în căutarea URBANPROIECT – Continuitate în cercetarea de urbanism şi de amenajare
cercetării în urbanism și amenajarea teritoriului / Questionnaire (1), Questions a teritoriului. Metamorfoze instituţionale / URBANPROIECT. Urban and
(3), Characters (15+1) and Quotes (30+1) in a Quest for Research in Urban Territorial Planning Research – Institutional Metamorphoses / URBANPROIECT.
and Territorial Planning / Questionnaire (1), questions (3), caractères (15+1) et Recherche en urbanisme et l’aménagement du territoire – des métamorphoses
citations (30+1) à la poursuite de la recherche en urbanisme et aménagement institutionnelles82
du territoire 49
Alexandru-Ionuţ PETRIŞOR, Marius VOICA, Vasile MEIŢĂ
Kázmér KOVÁCS INCD URBAN-INCERC, teme şi programe de cercetare teritorială /
Cercetare pentru locuri – Locuri pentru cercetare / Research for Places, Places
for Research / Recherche pour des lieux – des lieux pour la recherche 56 Themes and Programs on Territorial Research / Des thèmes et des programmes
de recherche territoriale 88
Cătălin SÂRBU
Mircea GRIGOROVSCHI, Liliana-Mihaela PETROVICI
Teme şi dileme în cercetarea de urbanism şi de amenajare a teritoriului /
Themes and Dilemmas in Urban and Territorial Planning Research / Thèmes et Cercetări în domeniul dezvoltării spaţiale la Facultatea de Arhitectură
dilemmes de la recherche en urbanisme et aménagement du territoire 59 din Iaşi / Research on Spatial Development at the Faculty of Architecture in
Iaşi / Des recherches dans le domaine du développement spatial à la Faculté
Despre cercetare nu vorbeşte nimeni, este considerată „Cenuşăreasa”! d’Architecture d’Iaşi92
Interviu cu Paul Niedermaier, de Liviu Ianăşi / Nobody Talks about it, Research
is Considered the “Cinderella”! / Personne ne parle de la recherche, on la Toader POPESCU
considère Cendrillon! 63 Oraş, arhitectură, patrimoniu. Contribuţiile departamentului de Istoria
& Teoria arhitecturii şi conservarea patrimoniului „Sanda Voiculescu”
Paul NIEDERMAIER (UAUIM Bucureşti) la cercetarea în urbanism / City, Architecture, Heritage.
Comisia de istorie a oraşelor din România la 20 de ani / Towns History Contributions of the „Sanda Voiculescu” Department of History and Theory of
Commission in Romania at 20 Years / La Commission pour l’Histoire des Villes de Architecture and Heritage Conservation to Urban Planning Research / Ville,
Roumanie á 20 ans 67 Architecture, Patrimoine. Des contributions du Département d’Histoire &
Théorie de l’Architecture et Conservation du Patrimoine „Sanda Voiculescu” à la
Andreea D. UDREA, Toader POPESCU, Irina CALOTĂ, Ilinca PĂUN CONSTANTINESCU
Proiectul cultural „Cincinat Sfințescu”, arhivă organizată și interpretată
recherche en urbanisme 94
teoretic / The „Cincinat Sfințescu” Cultural Project, Organised and Theoretical Ilinca PĂUN CONSTANTINESCU
Interpreted Archive / Le projet culturel „Cincinat Sfințescu”, archive organisée et
théoriquement interprétée 71 Shrinking Cities în România 98
Mihai Cătălin ALEXANDRU
Andreea D. UDREA
Policentralitate și coerență metropolitană / Policentricity and Metropolitan
Cincinat Sfințescu, începuturile cercetării de urbanism în România. Primă
decodificare a direcțiilor de cercetare din operele scrise / Cincinat Sfințescu,
Coherence / Multicentralité et cohérence métropolitaine 102
the Beginnings of Urban Planning Research in Romania. First Decodification of
Daniela CALCIU
the Research Directions from the Written Work / Cincinat Sfinţescu, le début de la
Proiectarea urbană ca mediu de cercetare a raportului subiectului cu spaţiul
recherche en urbanisme en Roumanie. Première décodification des directions de
recherche dans l’œuvre écrite 73 urban. Pledoarie pentru urbanitate / Urban Design as a Research Environment
for the Relation between Subject and Urban Space. Pleading for Urbanity /
La conception urbaine comme milieu de recherche du rapport du sujet avec
107
Alina MUREŞAN-IUGA
Centrul de excelenţă în urbanism «Ion Mincu» – CEP – Promovarea cercetării l’espace urbain. Une plaidoirie pour l’urbanité.
şi educaţiei româneşti în urbanism şi arhitectură pe piaţa internaţională/
„Ion Mincu” Centre of Excellence in Planning (CEP) – Promoting Romanian PROIECTE / PROJECTS / PROJETS
Research and Education in Architecture and Urban Planning on the Conceptul Strategic Bucureşti 2035 (II) / Bucharest 2035 Strategical Concept /
International Market / Le Centre d’Excellence en Urbanisme „Ion Mincu” (CEP) – Le Concept Stratégique Bucarest 2035 110
La promotion de la recherche et de l’enseignement en urbanisme et architecture
de Roumanie sur le marché international 79 Liviu IANĂŞI
Prezentarea propunerilor 113
Dora Alexa MORCOV
Schiţă problematică pentru lărgirea sferei de cercetare în urbanism şi Mihai ALEXANDRU
amenajarea teritoriului / A Problematical Outline for a Broader Area of Research Broşura de prezentare publică 127
in Urban and Territorial Planning / Esquisse des problèmes pour l’élargissement
de la sphère de recherche en urbanisme et l’aménagement du territoire 80 ENGLISH ABSTRACTS / RESUMÉS EN FRANÇAIS 128
URBANISMUL 19 / 2015 CUPRINS 3
 Cercetare şi cercetători
în urbanism şi amenajarea
teritoriului sub semnul
paradoxului
Liviu IANĂŞI
C ercetarea în domeniul urbanismului şi al amenajării teritoriului în ţara
noastră lasă impresia unei întâlniri de paradoxuri: (a) avem cercetători
capabili, valoroşi, dar nu par a fi foarte multe cercetări recunoscute ca
foarte valoroase; (b) avem de fapt lucrări de cercetare deosebite, dar
nu par (cele mai multe dintre ele) a fi cunoscute sau recunoscute;
(c) avem lucrări de cercetare numeroase, dar (prea) puţine dintre ele
par a fi condus la înţelegeri noi, la metode noi, ori (şi nu este, evident,
obligatoriu) la noi abordări/acţiuni aplicate în planificarea urbană şi/sau
teritorială, în dezvoltarea oraşelor, satelor, teritoriilor; (d) avem multe
colective valoroase de cercetători, dar care par prea-puţin dispuse să
conlucreze, să coopereze, să „inter-“ sau „trans-disciplinarizeze” (sic); (e)
avem mulţi profesionişti în urbanism şi amenajarea teritoriului sau în
domenii conexe, care desfăşoară activitate de cercetare, dar între ei, par
a fi prea puţini cei pentru care cercetarea este ocupaţia principală – cei
mai mulţi se situează între pasiunea pentru cercetare complementară
carierei profesionale (uneori fericit corelată cu aceasta), „vânătoarea
de puncte” a cadrelor didactice, ori construirea rapidă de „vizibilitate
publicistică sub formă tipărită sau e-“, şi banala nevoie da a se mulţumi
să bifeze „cerinţele postului”; (f) avem (sau am avut) instituţii dedicate
cercetării (asociată sau nu documentării ori elaborării de documentaţii
de urbanism, amenajarea teritoriului sau de proiecte de arhitectură),
dar multe din lucrările de cercetare ori studiile elaborate în acestea sunt
rămase în arhive (atunci când acestea mai există); (g) avem un minister
cu responsabilităţi în domeniu, dar (prea) multe din foarte multele studii
şi lucrări de cercetare elaborate ca urmare a comenzii publice par a nu
fi fost utilizate în vreun fel la fundamentarea unei legislaţii coerente, a
unor programe de dezvoltare urbană sau teritorială a unor proiecte
strategice pentru dezvoltarea ţării (despre politici publice nu pomenesc,
pentru că ele pur şi simplu nu există); (h) avem nevoie de cercetări şi
studii la nivel regional şi local, dar (aproape deloc) autorităţile locale nu
par a fi interesate să le finanţeze şi să ţină seama de rezultatele lor; şi, în
sfârşit, extrem de important (i) în oraşele României, în regiunile şi satele
ei, în ultimii 25 de ani s-au petrecut şi se petrec schimbări multiple şi de
amploare, toate având consecinţe spaţiale (mai ample sau mai reduse),
dar extrem de puţine cercetări şi studii aplicate au fost elaborate pentru
investigarea empirică şi interpretarea lor, pe baza datelor reale şi realist
colectate, în vederea înţelegerii structurii acestor schimbări, a cauzelor
şi consecinţelor lor, în vederea definirii unui cadru şi a unor acţiuni de
orientare, limitare, contracarare ori stimulare a acestor procese (care nu
au fost doar negative).
Dacă aţi trecut de lectura acestui paragraf-fluviu de debut şi veţi parcur-
ge paginile revistei, veţi constata că acest număr din „Urbanismul-serie
nouă” îşi propune să contribuie nu la validarea sau invalidarea afirmaţii-
lor de mai sus – ceea ce explică prezenţa verbului „a părea” în descrierea
paradoxurilor de mai sus, cu excepţia punctului (i) unde există un cva-
si-consens. Articolele pot, cel mult, să contribuie la înţelegerea acestor
paradoxuri sau, poate, la „demontarea” lor.
4 EDITORIAL
Ne-am dorit ca acest număr al revistei să fie mai curând despre cercetare
decât despre rezultate ale cercetării – chiar dacă, prin programul său,
„Urbanismul-serie nouă” publică studii, rezultate ale cercetării, proiecte
ce includ componente de cercetare, recenzii la publicaţii sau „explorări
şi experimente” recente în dezvoltarea urbană, în înţelegerea peisajului
şi a teritoriilor. Acestea nu lipsesc nici din acest număr – mai mult, ele
par să alimenteze ori să combată formularea paradoxurilor de mai sus. O
mare parte din contribuţii, inclusiv articolul referitor la „mini-chestionarul
privind cercetarea”, urmăreşte să faciliteze înţelegerea situaţiei din
domeniul cercetării în urbanism şi amenajarea teritoriului: subiecte vechi
şi noi, practici vechi şi noi, instituţii şi specialişti, limitări şi obstacole,
fundamental şi aplicativ, dar şi nelipsita tetrarhie mono-multi-inter-trans-
disciplinaritate.
Un singur consens pare să acompanieze toate discuţiile şi luările de poziţii
– lipsa banilor, a cărei invocare a depăşit până şi forma lamento-ului clasic,
intrând firesc în domeniul înţeleptei şi placidei constatări mioritice. Şi
asta, într-un sincronism de umor uşor gri închis, în timp ce revista The
Economist – preocupată „pe termen lung” de rolul şi soarta oraşelor în
lumea de azi, asemenea lui National Geographic – alege ca „subiect de
copertă” pentru numărul din 4 aprilie Space and the city, publicând un
incendiar articol intitulat Land-shackled economies – the paradox of soil
(Economiile „încătuşate” [sau, mai tehnic, „prinse în chei de tacheiaj”]
de teren – paradoxul solului), în care problemele legate de planificarea
urbană şi de reglementare a utilizării solului în oraşe sunt abordate
(doar, aş zice) prin prisma profitului obţinut de pe urma suprautilizării, a
concentrării construitului, a înălţimii as you wish. Aleg, poate şi de aceea,
...mini-subiecte pentru restul acestui editorial.
Primul se referă la comanda publică în cercetarea de urbanism şi
amenajarea teritoriului în ţara noastră. Atâta vreme cât dezvoltarea
urbană nu este percepută ca o prioritate strategică naţională (şi nu este
nevoie de nici un fel de studii pentru aceasta, este suficient să privim „la
Europa” şi la recentele preocupări pentru o „agendă urbană” dacă vrem să
înţelegem istoria oraşelor şi rolul lor în istorie) şi cât timp toate nivelurile
administraţiei publice din România se feresc de formularea, adoptarea
şi punerea în aplicare consecventă a unor politici urbane, este lesne de
înţeles de ce comanda publică în cercetarea de urbanism este mai curând
un fel de formalitate fără finalitate; zeci, poate sute de studii şi cercetări
realizate în ultimele două decenii şi jumătate sunt „clasate” în arhive, în
timp ce deciziile se iau în mod eronat (oh, da, îmi doresc un număr de
revistă dedicat „corupţiei în urbanism şi amenajarea teritoriului”! dar nu
văd cum ar fi realizabil în mod realist – tautologie intenţionată), în funcţie
de conjunctura sau de „sfaturile” pe care le primesc politicienii cu iniţiativă
legislativă de la consilieri mai mult sau mai puţin calificaţi, mai mult sau
mai puţin preocupaţi de interesul public. Pe de altă parte, programele de
cercetare desfăşurate de ministerul responsabil cu cercetarea (care va fi
fiind el ca titulatură!) pentru domeniul nostru par să dispară în linişte,
19 / 2015 URBANISMUL

chiar dacă în trecut AMTRANS-ul sau altele asemenea au condus la studii
valoroase (şi nevalorificate, dacă mă gândesc doar la cele deosebit de
interesante elaborate în cadrul catedrei/departamentelor de urbanism
de la „Ion Mincu”).
Al doilea mini-subiect, evident în strânsă legătură cu precedentul, se
referă la planificarea teritorială şi urbană ca utilizator principal (şi deci
agent motivant) al cercetării. Cu un sistem de planificare spaţială care se
„barocizează” şi se gripează pe zi ce trece (şi pe măsură ce amendamentele
la legea 350 tind să o facă de nerecunoscut, ştergând orice urmă a unei
filosofii coerente de planificare), cu mari municipii care, pur şi simplu,
nu mai doresc să îşi elaboreze PUG-uri (sau şi le „actualizează” pe cele
de dinainte de 2000, ca şi cum 17 ani scurşi de atunci nu înseamnă
nimic – să recunoaştem că până şi în avansarea în starea de criză s-au
produs schimbări în oraşele româneşti într-un deceniu şi jumătate!), cu
regiuni care creionează (prin sau fără copiere) strategii de dezvoltare
care sunt „liste de proiecte” lipsite de orice investigare ori înţelegere
a dimensiunilor/implicaţiilor spaţiale şi, în fine, cu comune lipsite de
fonduri pentru planificare (şi de dinamica dezvoltării, uneori) ori dornice
să profite de vecinătatea marilor oraşe şi de „cadrul relaxant şi relaxat”
al legislaţiei şi al vreunui PUG ultra-simplificat, cu toate acestea deci,
apare firească inapetenţa (ca să nu spun iritarea) autorităţilor atunci
când elaboratorii documentaţiilor, ONG-urile cu preocupări în domeniu,
profesioniştii din comisiile de avizare sau din organizaţiile profesionale
(sic) le propun/sugerează/cer/impun elaborarea unor cercetări şi studii
de fundamentare, aşa cum de altfel spune (sibilinic si idilic) legea.
Al treilea mini-subiect (ce ar merita, de altfel, să fie vedeta unui număr de
revistă) îl reprezintă nodul gordian al datelor. Asemenea atâtor elaboratori
de planuri de urbanism şi de amenajare a teritoriului, de studii (da, da,
Conceptul Strategic Bucureşti 2035 a fost un studiu!) ştiu clar două lucruri:
autorităţile nu au date reale (sau când le au le ţin, pur şi simplu, sub obroc)
iar instituţiile de statistică (le denumesc generic, deşi Institutul Naţional
de Statistică are clar un regim cvasi-militarizat şi pentru datele care ar
trebui să fie pe deplin publice) vând datele celor care elaborează planuri
şi studii TOT de interes public, după o logică ce pare a fi a „sustenabilităţii
economice”. Şi această situaţie aberantă continuă de peste două decenii
şi jumătate. Întreb retoric (şi evident nu sunt singurul): dacă nu oraşul,
atunci cine, de ce şi în ce scop poate folosi datele recensământului la nivel
de stradă, cartier, zonă, circumscripţie de recensământ (de altminteri,
acestea din urmă ilf-petrovian stabilite …dar să nu divaghez mai mult).
În acest context, al patrulea mini-subiect ar trebui să îl constituie cerceta-
rea ca subiect al institutionalităţii. Este dificil însă a aborda pe scurt acest
subiect, aşa că mă mărginesc la două remarci. Prima vizează capacităţi-
le instituţionale „tradiţionale” (institute de cercetare – URBAN-INCERC în
toate întrupările sale, dar şi Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii (ICCV)
ori Institutul Naţional de Cercetări Economice (INCE), colective valoroase
din universităţi – Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu”,
Universitatea Bucureşti – Centrul Interdisciplinar de Cercetări Avansate
asupra Dinamicii Teritoriale (CICADIT), alte colective din Bucureşti, Timi-
şoara, Iaşi) sunt clar sub-utilizate sau insultător-utilizate (îmi amintesc, de
exemplu, cum unui profesionist de talia lui Şerban Nădejde i se solicita
„peste două zile” un plan care să justifice vreo modificare în PATN sau în
vreo strategie teritorială cerută imperativ de vreun parlamentar nepri-
ceput sau, dimpotrivă, prea priceput la a urmări altceva decât interesul
public – şi dau acest exemplu din trecut nu doar amintindu-mi cu respect
de arhitectul evocat, cât ca să nu irit vreunul din decidenţii zilelor noastre,
URBANISMUL 19 / 2015
EDITORIAL
ştiut fiind că starea de iritare a acestora poate genera măsuri nebănui-
te). A doua remarcă se referă la bucuria de a constata apariţia şi creşte-
rea unor „capacităţi instituţionalizate de cercetare” (iertată fie ostilitatea
acestei sintagme faţă de pasiunea pentru cercetare a celor ce le alcătu-
iesc!) în cadrul unor firme de planificare/proiectare, al unor asociaţii sau
chiar asocieri de tip think-tank, dar şi prin colaborarea colegial-amicală
între tineri urbanişti, arhitecţi, peisagişti, economişti, sociologi ori geo-
grafi. Lor li se alătură, ca întotdeauna, excelenţele personale în cercetare,
cercetătorul profesionist veşnic alert şi muncitor, acasă sau în orice cadru
instituţional s-ar afla. Aceşti „pasionaţi în ale cercetării” sunt, slavă lor, cel
mai greu de descurajat, iar faptul că ei sunt de toate vârstele este dătător
de speranţă.
Al cincilea mini-subiect ar putea fi plasat între statutul de restituire
înţeleaptă şi cel de consecinţă pseudo-protestatară a situaţiei actuale,
descrise mai sus. Mă refer la orientarea către trecut a multor cercetări
şi studii. Că aceste realizări sunt programatic-instituţionalizate – ca în
situaţia lui Paul Niedermaier, a institutului şi colegilor din Comisia de
istorie a oraşelor, a lui Vasile Ciobanu şi a revistei Historia Urbana – că
sunt rodul muncii personale pasionate – ca în situaţia lui Andrei Pănoiu,
a lui Nicolae Lascu, a lui Teodor Octavian Gheorghiu, a Ancăi Brătuleanu
sau a tinerei urbaniste Andreea Radu, a Cristinei Woinaroski, a lui Toader
Popescu, ori că sunt cunoscute datorită unor publicaţii profesionale – ca
în situaţia revistei Arhitext şi a cărţilor din seriile sale, dedicat păstorite
de Arpad Zachi, ori în cea a propriei noastre reviste, prin eforturile
Măriucăi Mănescu, este poate mai puţin important decât este calitatea
deosebită a celor mai multe dintre lucrări (inclusiv calitatea grafică a unor
publicaţii, a se vedea şi realizările editurii Simetria). Cercetări şi studii noi
despre trecutul oraşelor (în dimensiunea urbanistică) ori restituiri ale
unor scrieri din domeniu, traduceri (vezi regalul seriei de lucrări ale lui
Françoise Choay, în traducerea lui Kázmer Kovács, el însuşi discret dar
pasionat cercetător), aceste lucrări sunt o bucurie pentru profesionişti
şi ar fi o bucurie amplificată dacă ele ar fi cumpărate şi nu doar etalate
în rafturi sau pe „măsuţe de cafea” ci parcurse cu aplicaţie şi folosite în
planificare şi proiectare, în justificarea unor propuneri şi mai mult, în
educarea studenţilor şi în formarea continuă a profesioniştilor (este
frapantă actualitatea conţinutului cursului lui I. Al. Davidescu, din 1937,
publicat în Biblioteca Urbanismul-serie nouă), dar şi în informarea ori
educarea celor din administraţia publică (iar aici ar fi de amintit un efort
programatic asemenea seriei de publicaţii Consiliului Judeţean Alba
dedicate patrimoniului construit şi peisager rural).
În încheierea acestui editorial, revin, îngemănându-le, la două dintre
cele mai frecvent utilizate cuvinte în textul prezent: cercetător şi pasiune.
Cercetătorul pasionat este prima şansă-garanţie a unei cercetări ce poate
fi împlinită, incitantă, revelatorie, metodică, descoperitoare de nou,
redescoperitoare de vechi, fundamentală, teoretică, aplicativă ...cum vreţi.
Ştim că splendida pasiune nu este (doar ea) îndeajuns, dar e principala
motivaţie a unor procese îndelungate de investigaţii, reflecţii, evaluări,
sinteze ce pot conduce spre studiul sau lucrarea de cercetare valoroase şi
valorificabile (fără ironie aceasta aliteraţie!).
Unii dintre aceşti cercetători au numele înscrise în acest număr al revistei,
alţii au publicat în alte numere din Urbanismul-serie nouă. Alţii lucrează
poate fără să fi fost amintiţi. Ni-i dorim, prin rezultatele muncii lor, prin
opiniile lor, prezenţi în paginile noastre. Pe unii i-am consultat pentru
articolul de fond privind situaţia cercetării. Tuturor, acest număr din
Urbanismul le este dedicat cu respect.
EDITORIAL 5
 Research and Researchers in Urban and Territorial
Planning under the Sign of the Paradox
U rban and territorial planning research in our country can be
viewed as a meeting point for several paradoxes: (a) we have ca-
pable, valuable researchers, yet not many pieces of research seem to
be known for their value; (b) we actually have remarkable works of re-
search, yet (most of them) do not seem to be known or acknowledged
as such; (c) we have numerous works of research, yet (too) few seem to
have led to a new understanding, new methods, or (obviously, this is not
compulsory) to new approaches/applied actions in urban and/or ter-
ritorial planning, in the development of towns, villages, territories; (d)
we have many communities of talented researchers who do not seem
too willing to collaborate, co-operate, or work in interdisciplinary or
transdisciplinary fields; (e) we have many professionals developing re-
search activities in urban and territorial planning or in adjacent fields,
but there are very few who view research as the main interest; the
majority are situated between the passion for research complemen-
tary to their professional career (sometimes it is felicitously correlated
with it), the teaching staff’s “hunt for marks” or the rapid construction
of “a printed or electronic publicist visibility”, and the common need
to check off “the job requirements”; (f) we have (or had) institutions
dedicated to research (associated or not with documentation or the
elaboration of urban and territorial planning documentations or ar-
chitecture projects), yet many works of research or the resulting stud-
ies are to be found in archives (in the case they still exist); (g) we have
a ministry responsible for this field, yet (too) many studies and works
of research elaborated in accordance with the public order seem not
to have been used in any way for the creation of a coherent legisla-
tion, for urban or territorial development programmes or strategic
programmes for the development of the country (not to say anything
about public policies as they simply do not exist); (h) we need pieces
of research and studies at the regional and local level, yet the local
authorities seem (almost not at all) interested in financing them or
taking into account their results; and finally and extremely important
(i) multiple and vast changes occurred and are still occurring in the
Romanian towns, regions and villages in the past 25 years; they all
had, to a certain extent, spatial consequences, yet very few works of
research and applied studies have been elaborated to empirically in-
vestigate and interpret them based on real and realistically-collected
data in order to understand the structure, causes and consequences
of these changes, with a view to defining a framework and several ac-
tions meant to orient, limit, counteract or stimulate these processes
(which were not only negative ones).
If you managed to read this first flowing paragraph and if you go
through the pages of the journal, you will see that the current issue
of Urbanismul-Serie nouă does not aim to contribute to the validation
or invalidation of the above-mentioned assertions – which explains
the use of the verb „to seem” in the description of the paradoxes, ex-
cept for point (i) where there is a quasi-consensus. The articles may, at
least, contribute to the understanding of these paradoxes or, maybe,
to their „dismantling”.
It was our wish that the current issue of the journal be rather about
research than about the results of research – even though, on the
strength of its programme, Urbanismul-Serie nouă series publishes
studies, results of research, projects related to research, reviews or
recent „explorations and experiments” in urban development con-
cerning landscape and territories. The above-mentioned elements are
also present in the current issue – moreover, they seem to maintain
6 EDITORIAL
or fight against the formulation of the aforesaid paradoxes. Most con-
tributions, including the article regarding the „mini-questionnaire on
research”, aims at enhancing the comprehension of the situation in the
field of urban and territorial planning research: new and old topics, new
and old practices, institutions and specialists, limitations and obsta-
cles, fundamental and applicable, but also the habitual tetrarchy of
“mono-pluri-inter-trans-disciplinarity”.
A singular consensus seems to accompany all debates and opinions
– the lack of money. Its invocation has surpassed the form of the clas-
sical lamento, by naturally gaining access to the domain of the wise
and passive autochthonous finding. All this is synchronically viewed
in a slightly dark humorous note whereas The Economist – showing „a
long-term” interest for the role and the fate of towns in today’s world,
similar to National Geographic – chooses Space and the city as „a front
cover” for the 4th April issue, by publishing an incendiary article en-
titled Land-shackled economies – the paradox of soil, in which the is-
sues regarding urban planning and land use regulation in towns are
approached (only) from the perspective of the profit obtained from
overuse, the density of the built areas and the height regime. Maybe
this is one of the reasons why I chose mini-topics for the rest of this
editorial.
The first mini-topic refers to the public order in urban and territorial
planning research in our country. As long as urban development is
not perceived as a national strategic priority (and there is no need for
any kind of studies in this respect, it would be enough to take a look
at „Europe” and the recent concerns for „an urban agenda” if we want
to understand the history of towns and their role throughout history)
and as long as all the levels of the Romanian public administration
avoid the formulation, adoption and consistent application of urban
policies, it is easy to see why the public order in urban planning re-
search is rather a type of formality with no finality; tens, maybe hun-
dreds of studies and pieces of research elaborated in the last two dec-
ades and a half are „filed” in archives while the decisions are wrongly
taken (oh, yes, I wish we had an issue dedicated to „the corruption in
urban and territorial planning”! but I cannot see how this could be
realistically feasible – intentional tautology), in accordance with the
circumstances or „the advice” that politicians with legislative initiatives
receive from consultants who are more or less qualified or more or
less concerned with the public interest. On the other hand, the research
programmes developed by the ministry in charge with the research
(no matter what its title is!) in our domain seem to quietly disappear,
even if in the past AMTRANS and other similar programmes led to the
creation of valuable studies (which were undeveloped, if I think only
at the extremely interesting studies elaborated within the chair/the
departments of urban planning at „Ion Mincu”).
The second mini-topic, obviously in close connection to the previous
one, refers to territorial and urban planning as a main user (and con-
sequently motivating agent) for research. Having a spatial planning
system that is becoming “baroque” and gradually clogging up (and
to the extent that the amendments to Law 350 tend to render it un-
recognizable by erasing any trace of a coherent planning philosophy),
having large municipalities that simply no longer want to elaborate
general urban plans (or they “update” the ones made before 2000, as if
17 years do not mean a thing – let us admit that changes occurred in
the Romanian towns throughout a decade and a half even when we
were facing a state of crisis!), having regions that outline (by copying
19 / 2015 URBANISMUL
or not) development strategies which are no more than “project lists”
lacking any investigation or comprehension of the spatial dimensions/
implications and, finally, having villages deprived of planning funding
(and sometimes of the dynamics of development) or eager to take
advantage of the vicinity of large cities and “the relaxing and relaxed
framework” of legislation or some over-simplified general urban plan;
having all these in mind, it seems only natural that there is an apathy
(not to say irritation) of the authorities when the elaborators of the
documentations, the NGOs with concerns in the field, the profession-
als in the advising committees or professional organizations propose/
suggest/require/impose the elaboration of pieces of research and
grounding studies; in fact, this is what the law says in a cryptic and
idyllic manner.
The third mini-topic (which would deserve, as a matter of fact, to be
the star of the issue) is represented by the Gordian knot of the data.
Likewise many elaborators of urban and territorial planning projects
and studies (indeed, Bucharest 2035 Strategic Concept was a study!)
I know two things for sure: the authorities do not have real data (or
when they do, they simply hide them away) and the statistical institu-
tions (this is a generic term, although the National Institute of Statistics
clearly functions in a quasi-militarized system; in exchange for the data
which should be entirely public they sell the data of those who elaborate
plans and studies of public interest TOO, following what it seems to be
the logic of “economical sustainability”. And this absurd situation has
been going on for over two decades and a half. I ask myself a rhetori-
cal question (and obviously, I am not the only one): if it is not the city,
who, why and to what purpose can use the data of the street census?
Neighbourhood, area, census district (as a matter of fact, the latter
have been established in an Ilf-and-Petrovian manner…but let me not
digress more).
In this context, the fourth mini-topic should be research as an object of
institutionality. However, it is difficult to briefly approach this topic so I
will try to restrict myself to two remarks. The first one refers to the “tra-
ditional” institutional capacities (research institutes – URBAN INCERC
in all its forms, but also The Research Institute for Quality of Life (ICCV)
or the National Institute of Economic Research (INCE), valuable com-
munities from universities – “Ion Mincu” University of Architecture and
Urban Planning, University of Bucharest – The Interdisciplinary Center
for Advanced Research on Territorial Dynamics (CICADIT), other com-
munities in Bucharest, Timişoara, Iaşi) are clearly underused or used
in an insulting manner (for example, I recall how a professional such
as Şerban Nădejde was asked to provide “in two days’ time” a plan jus-
tifying a modification in the National Territory Plan or in some terri-
torial strategy requested by an incompetent parliamentary or, on the
contrary, too competent in having in view other things instead of the
public interest – and I am giving this example from the past not only
by respectfully remembering the mentioned architect but also not to
irritate one of our decision-makers in our days, as everyone knows that
their irritation may generate unexpected steps). The second remark
has to do with the joy of noticing the apparition and development of
“institutionalized research capacities” (I ask your pardon for the hostil-
ity of this collocation in comparison with the passion for research of
those who elaborate them!) within planning/design firms, societies or
even think-tank associations but also as a result of the collegial-friend-
ly collaboration between young urban planners, architects, landscape
architects, economists, sociologists or geographers. They are joined,
URBANISMUL 19 / 2015
as always, by the ambassadors in research, the perpetually alert and
diligent professional researcher, at home or in any institutional frame-
work he happens to be. These “passionate for research” are, to their
praise, the hardest to discourage and the fact that they belong to dif-
ferent age groups is hopeful.
The fifth mini-topic could be placed halfway between the concepts
of wise restitution and pseudo-protesting consequence in relation to the
current situation described above. I am referring to the orientation to-
wards the past of many works of research and studies. The fact that
these accomplishments are programmatically institutionalized – as is
the case with Paul Niedermaier, the institute and his colleagues at the
Historical Commission of Towns, Vasile Ciobanu and Historia Urbana
magazine; that they are the result of passionate personal efforts – as
is the case with Andrei Pănoiu, Nicolae Lascu, Teodor Octavian Gheo-
rghiu, Anca Brătuleanu or the young urban planner Andreea Radu,
Cristina Woinaroski, Toader Popescu; that they are known due to a
professional publication - as is the case with Arhitext magazine and the
books included in its series dedicatedly ministered by Arpad Zachi or
our own journal, through the efforts of Măriuca Mănescu is maybe less
important than the remarkable quality of the majority of the works (in-
cluding the graphic quality of some publications, to mention only the
achievements of Simetria Publishing House). Recent pieces of research
and studies on the history of towns (from an urbanistic point of view)
or restitutions of several writings in the field, translations (Françoise
Choay’s exquisite series of works translated by Kázmer Kovács, he him-
self a discreet yet passionate researcher), all these works are a joy for
the professionals and it would be an even greater one if they were
purchased and not just displayed on shelves or on “coffee tables” but
read carefully and used in planning and design, for the motivation
of proposals and even further, for the students’ education and con-
tinuous professional training (the topicality of I. A. Davidescu’s course
content first published in 1937 and re-published in Urbanismul-Serie
nouă Library series is striking), but also to inform or educate the public
administration personnel (it would be useful to mention here a pro-
grammatic effort such as the series of publications of the Alba County
Council dedicated to the rural built and landscape heritage).
In conclusion, in an attempt to harmonize the notions, I come back to
two of the most frequently used words in the current text: researcher
and passion. The passionate researcher represents the first chance/
guarantee of a research that may be complete, exciting, revelatory,
methodical, discovering innovation, rediscovering the past, funda-
mental, theoretical, applicative…call it as you wish. We are aware of
the fact that the magnificent passion is not enough (in itself), but it is
the main motivation of continual processes of investigations, reflec-
tions, assessments, syntheses possibly leading to valuable and ex-
ploitable studies and research works.
Some of the names of the above-mentioned researchers feature in the
current issue of the journal, other have published their works in other
issues of Urbanismul-Serie nouă. Maybe there are others who carry on
their work without being mentioned. It is our wish to include them
in the pages of our journal, by means of the results of their activity
and their opinions. We consulted some in relation to the main article
concerning the situation of research. The current issue of our journal is
respectfully dedicated to all of them.
EDITORIAL 7
 Recherche et chercheurs en urbanisme et aménagement
du territoire sous le signe du paradoxe
L a recherche dans le domaine de l’urbanisme et de l’aménagement du
territoire dans notre pays donne l’impression d’une rencontre entre
plusieurs paradoxes : (a) nous avons des chercheurs capables, de valeur,
mais peu de recherches reconnues comme méritantes; (b) nous avons,
en fait, de remarquables recherches mais (la plupart) ne semblent pas
être connues ou reconnues ; (c) nous avons de nombreux ouvrages de
recherche, mais peu semblent avoir mené aux nouvelles compréhensions,
aux nouvelles méthodes, ou (et ce n’est pas obligatoire, évidemment) aux
nouvelles approches/actions appliquées dans la planification urbaine et/
ou territoriale, dans le développement des villes, des villages, des terri-
toires; (d) nous avons beaucoup de communautés de chercheurs de va-
leur qui semblent peu enclins à collaborer, à coopérer, à travailler dans
des domaines inter- ou trans-disciplinaires; (e) nous avons beaucoup de
professionnels dans l’urbanisme et l’aménagement du territoire ou dans
des domaines connexes déployant une activité de recherche, mais peu
ont la recherche comme activité principale; la plupart sont situés entre la
passion pour la recherche complémentaire à la carrière professionnelle
(parfois heureusement associée à celle-ci), « la chasse des points » des
enseignants, ou la construction rapide de « visibilité publiciste imprimée
ou électronique et la banale nécessité de se contenter à cocher « les exi-
gences du poste  »  ; (f) nous avons (ou nous avons eu) des institutions
dédiées à la recherche (associée ou non à la documentation ou à l’éla-
boration des documents d’urbanisme, d’aménagement du territoire ou
des projets d’architecture), mais la majorité des ouvrages de recherche
ou des études auxiliaires est restée dans les archives (dans le cas où ils
en existent encore); (g) nous avons un ministère avec des responsabilités
dans le domaine mais trop d’études et d’ouvrages de recherche élaborés
par commande publique qui semblent ne pas avoir été utilisés pour la
consolidation d’une législation cohérente, des programmes de dévelop-
pement urbain ou territorial, des projets stratégiques pour le développe-
ment du pays (sans parler de politiques publiques puisque simplement
elles n’existent pas); (h) nous avons besoin de recherches et d’études au
niveau régional et local mais les autorités locales ne semblent être (pas du
tout) intéressées à les financer ou à tenir compte des leur résultats ; et, en-
fin, extrêmement important (i) pendant les 25 dernières années, dans les
villes, les régions et les villages de Roumanie des changements multiples
et d’ampleur ont eu lieu et ont lieu encore, tous ayant des conséquences
spatiales (plus ou moins amples), mais extrêmement peu de recherches
et d‘études appliquées ont été élaborées pour l’investigation empirique
et leur interprétation à la base des données réelles et collectées de ma-
nière réaliste, pour comprendre la structure de ces changements, ses cau-
ses et ses conséquences, en vue de la définition d’un cadre et des actions
d’orientation, de délimitation, de neutralisation ou de stimulation de ces
processus (qui n’ont pas été seulement négatifs).
Si vous avez réussi à lire ce paragraphe-fleuve de début et vous parcour-
rez les pages de la revue, vous allez constater que ce numéro de la revue
l’Urbanisme-série nouvelle ne se propose pas à contribuer à la validation
ou à l’invalidation des affirmations mentionnées ci-dessus – ce qui expli-
que la présence du verbe « sembler » dans la description des paradoxes,
excepté le point (i) où il y a un quasi-consensus. Tout au plus, les articles
peuvent contribuer à la compréhension de ces paradoxes ou, peut-être,
à leur « démontage ».
Nous avons souhaité que ce numéro de la revue se rapporte plutôt à la
recherche qu’aux résultats de la recherche – même si, à travers son pro-
gramme, l’Urbanisme-série nouvelle publie des études, des résultats de la
recherche, des projets liés à la recherche, des critiques ou « des explora-
tions et des expérimentations » récentes dans le développement urbain,
dans la compréhension du paysage et des territoires. On retrouve ceux-ci
8 EDITORIAL
dans ce numéro aussi – de plus, ils semblent à alimenter ou à combat-
tre la formulation des paradoxes susmentionnés. Une grande partie de
contributions, y compris l’article relatif au « mini-questionnaire sur la re-
cherche » vise à faciliter la compréhension de la situation du domaine de
la recherche en urbanisme et l’aménagement du territoire : des sujets nou-
veaux et anciens, des pratiques nouvelles et anciennes, des institutions
et des spécialistes, des limitations et des obstacles, fondamental et ap-
plicatif, mais aussi l’omniprésente tétrarchie de la mono-pluri-inter-trans-
disciplinarité.
Un seul consensus semble accompagner toutes les discussions et les opi-
nions – la manque d’argent; son invocation a dépassé voire même la for-
me du lamento classique, en entrant naturellement dans le domaine de
la sage et placide constatation autochtone. Et tout ça, dans un synchro-
nisme d’humour gris sombre tandis que la revue The Economist – préoc-
cupée « à longue terme » par le rôle et le destin des villes dans le monde
d’aujourd’hui, de même que National Geographic – choisit Space and the
city comme „couverture” pour le numéro de 4 avril en publiant un article
incendiaire intitulé Land-shackled economies – the paradox of soil (Les éco-
nomies enchainées par le terrain – le paradoxe du sol) où les problèmes
liés à la planification urbaine et à la réglementation sur l’utilisation du sol
dans les villes sont (seulement, dirais-je) approchés à travers le prisme du
profit obtenu par la sur-utilisation, la densité des bâtiments, la hauteur as
you wish. C’est peut-être pour ça que je choisis... des mini-sujets pour le
reste de cet éditorial.
Le premier se réfère à la commande publique dans la recherche en urba-
nisme et l’aménagement du territoire de notre pays. Aussi longtemps
que le développement urbain n’est pas perçu comme une priorité straté-
gique nationale (on n’a pas besoin d’études pour ça, il suffit de regarder à
« l’Europe » et aux récentes préoccupations pour une « agenda urbaine »
si nous voulons comprendre l’histoire des villes et leur rôle dans l’histoire)
et aussi longtemps que tous les niveaux de l’administration publique de
Roumanie évitent la rédaction, l’acceptation et l’application conséquente
des politiques urbaines, il est facile à comprendre pourquoi la commande
publique dans la recherche en urbanisme est plutôt un type de forma-
lité sans aucune finalité; des dizaines, peut-être des centaines d’études et
de recherches crées au cours de dernières deux décennies et demi sont
« classés » dans des archives, tandis que les décisions sont incorrectement
prises (ah, oui, je voudrais un numéro dédié à « la corruption en urbanisme
et l’aménagement du territoire » ! mais je ne vois pas comment le réaliser
de façon réaliste – tautologie délibérée), en fonction des circonstances
ou des « conseils » reçus par les politiciens aux initiatives législatives de
la part des conseillers plus ou moins qualifiés, plus ou moins préoccupés
par l’intérêt publique. De l’autre côté, les programmes de recherche dérou-
lés par le ministère responsable de la recherche (quel qu’il soit son titre!)
dans notre domaine semblent disparaître paisiblement, même si dans le
passé AMTRANS ou des programmes pareils ont conduit à des études de
valeur (et sous valorisées, si je ne pense rien qu’aux études extrêmement
intéressantes élaborées dans le cadre de la chaire/des départements
d’urbanisme de « Ion Mincu »).
Le seconde mini-sujet, étroitement lié, évidemment, à l’antérieur, se ré-
fère à la planification territoriale et urbaine comme utilisateur principal (et
par conséquent, agent motivateur) de la recherche. Doté d’un système
de planification spatiale qui devient « baroque » et se grippe au fur et à
mesure que le temps passe (et dans la mesure où les amendements de
la Loi 350 tendent à la rendre méconnaissable en essuyant toute trace
d’une philosophie cohérente de planification), avec de grands municipes
qui simplement ne veulent plus élaborer des plans généraux d’urbanis-
19 / 2015 URBANISMUL
me (ou « actualisent » ceux réalisés avant l’an 2000, comme si les 17 an-
nées écoulées ne signifient rien – admettons que des changements ont
eu lieu dans les villes roumaines au cours d’une décennie et demi même
en état de crise!), avec des régions qui esquissent (en copiant ou non) des
stratégies de développement autant « des listes de projets » dépourvues
de toute investigation ou compréhension des dimensions/ implications
spatiales et, enfin, avec des communes privées des fonds de planification
(et parfois, de la dynamique du développement) ou désirantes de profiter
de la proximité de grandes villes et du « cadre relaxant et décontracté »
de la législation et d’un plan général d’urbanisme ultra-simplifié, donc,
dans ces conditions, l’indolence (pour ne pas dire l’irritation) des autorités
semble naturelle lorsque les élaborateurs des documents, les ONG avec
des préoccupations dans le domaine, les professionnels de commissions
d’avis ou des organisations professionnelles proposent/suggèrent/de-
mandent/imposent l’élaboration des recherches et des études de conso-
lidation, ainsi que stipule la loi de manière cryptique et idyllique.
Le troisième mini-sujet (qui mériterait, d’ailleurs, être la vedette d’un nu-
méro de revue) est représente par le nœud gordien des données. Comme
de nombreux créateurs de plans d’urbanisme et d’aménagement du ter-
ritoire, d’études (oui, oui, Le concept stratégique Bucarest 2035 a été une
étude !) je sais deux choses clairement : les autorités n’ont pas des don-
nées réelles (ou ils les cachent simplement) et les institutions de statisti-
que (c’est un terme générique, bien que l’Institut National de Statistique
ait nettement un régime quasi-militarisé aussi pour les données qui de-
vraient être entièrement publiques) vendent les données à ceux qui élabo-
rent des plans et des études TOUJOURS d’intérêt publique, en suivant une
logique qui semble être celle de « la durabilité économique  ». Et cette
situation absurde continue depuis deux décennies et demie. Je me pose
une question rhétorique (et, évidemment, je ne suis pas le seul à le faire) :
si ce n’est pas la ville, alors qui, pourquoi et dans quel but peut utiliser les
données du recensement au niveau de la rue ? Le quartier, la zone, la cir-
conscription de recensement (d’ailleurs, les derniers étant établis au style
d’Ilf et Petrov...mais je n’en veux pas divaguer davantage).
Dans ce contexte, le quatrième mini-sujet devrait être la recherche comme
sujet des institutions. Pourtant il est difficile à approcher brièvement ce
sujet, alors je me résume à deux remarques. La première vise les capacités
institutionnelles « traditionnelles » (des instituts de recherche – URBAN
INCERC dans toutes ses formes, mais aussi l’Institut de Recherche de la
Qualité de la Vie (ICCV) ou l’Institut National des Recherches Economi-
ques (INCE), des communautés de valeur des universités – l’Université
d’Architecture et d’Urbanisme « Ion Mincu  », l’Université de Bucarest –
le Centre Interdisciplinaire des Recherches Avancées sur la Dynamique
Territoriale (CICADIT), d’autres collectifs de Bucarest, Timişoara, Iaşi)
sont nettement sous-utilisées ou utilisées d’une manière offensante (je
me rappelle, par exemple, comment on demandait à un professionnel
reconnu comme Şerban Nădejde de réaliser « en deux jours  » un plan
justifiant une modification du plan national d’aménagement du territoire
ou d’une stratégie territoriale sollicitée par un parlementaire incapable
ou, au contraire, trop habile pour suivre autre chose que l’intérêt publi-
que – je donne cet exemple du passé non seulement en me rappelant
avec respect de l’architecte mentionné, mais surtout pour n’irriter pas
les décideurs de nos jours, étant conscient que leur état d’irritation peut
générer des mesures inattendues). La deuxième remarque se réfère à la
joie de constater l’apparition et le développement des « capacités insti-
tutionnelles de recherche » (je demande pardon pour l’hostilité de cette
syntagme par rapport à leur passion pour la recherche!) dans le cadre
des firmes de planification/conception, des associations ou même des
formules de type think-tank, mais aussi à travers la collaboration collégia-
URBANISMUL 19 / 2015
le-amicale entre jeunes urbanistes, architectes, paysagistes, économistes,
sociologues ou géographes. Ils sont accompagnés, comme toujours, par
les excellences individuelles dans la recherche, le chercheur profession-
nel éternellement vigilant et diligent chez soi ou dans n’importe quel ca-
dre institutionnel il se trouverait. Ces « passionnés par la recherche » sont,
grâce à eux, les plus difficiles de décourager et le fait qu’ils ont des âges
différents est prometteur.
Le cinquième mini-sujet pourrait être situé entre le statut de restitution
sage et de conséquence pseudo-protestataire de la situation actuelle sus-
mentionnée. Je parle de l’orientation vers le passé de nombreuses re-
cherches et études. Le fait que ces accomplissements sont attribués aux
institutions d’une manière programmatique – comme au cas de Paul Nie-
dermaier, de l’institut et des collègues de la commission d’histoire des vil-
les, de Vasile Ciobanu et de la revue Historia Urbana – que sont le résultat
du travail personnel passionné - comme au cas d’Andrei Pănoiu, Nicolae
Lascu, Teodor Octavian Gheorghiu, Anca Brătuleanu ou de la jeune urba-
niste Andreea Radu, de Cristina Woinaroski, Toader Popescu ou que sont
connus grâce aux publications professionnels – comme la situation de
la revue Arhitext et des livres publiés dans ses séries gestionneés avec
dévouement par Arpad Zachi ou celle de notre propre revue, à travers les
efforts de Măriuca Mănescu est peut-être moins important que la qualité
remarquable de la plupart des œuvres (y compris la qualité graphique de
certaines publications, à voir les réalisations de la maison d’édition Sime-
tria). De nouvelles recherches et études sur le passé des villes (du point
de vue urbanistique) ou des restitutions des écrits dans le domaine, des
traductions (à voir la magnifique série d’œuvres de Françoise Choay tra-
duite par Kázmer Kovács, lui-même un chercheur discret mais passionné),
ces œuvres sont une joie pour les professionnels et ce serait une joie en-
core plus grande s’ils seraient achetées et non seulement étalées sur des
étagères ou des „tables de café”, mais lues attentivement et utilisées dans
la planification et la conception, dans la motivation des propositions et,
davantage, dans l’éducation des étudiants et dans la formation continue
des professionnels (l’actualité du contenu du cours de I. A. Davidescu éla-
boré et publié en 1937 et re-publié dans la Bibliothèque l’Urbanisme-série
nouvelle en 2014 est frappante) mais aussi dans l’information ou l’éduca-
tion du personnel de l’administration publique (à mentionner ici l’effort
programmatique telle la série de publications du Conseil de Comté Alba
dédiée au patrimoine bâti et paysager rural).
En guise de conclusion, je reviens, dans une tentative de les harmoniser,
aux deux des plus utilisés mots dans ce texte: chercheur et passion. Le
chercheur passionné est la première chance-garantie pour une recher-
che qui peut être à la fois complète, incitante, révélatrice, méthodique,
découvreuse du nouveau, ré-découvreuse du passé, fondamentale, théo-
rique, applicative... appelez-la comme vous voulez. Nous savons que la
splendide passion n’est pas suffisante (à elle-même) mais c’est la prin-
cipale motivation des processus prolongés d’investigations, réflexions,
évaluations, synthèses menant aux études ou œuvres de recherche de
valeur et utilisables.
Certains chercheurs sont présents dans ce numéro de la revue, des autres
ont publié dans d’autres numéros de l’Urbanisme-série nouvelle. Il y en a
d’autres qui travaillent sans avoir été mentionnés. Nous espérons qu’ils
soient présents dans les pages de notre revue à travers les résultats de
leur travail et leurs opinions. Nous avons consulté quelques-uns pour l’ar-
ticle de fond concernant la situation de la recherche. Ce numéro de  la
revue leur est respectueusement dédié.
EDITORIAL 9