EVOLUTIE ZONA

Prima impartire administrativä a Bucurestilor, dateaza din epoca domniilor fanariote. La 1789 orasul era impärtit in cinci plasi
si anume : plasa Tirgului (16 mahalale 10 hanuri 2, cu 1682 de case), a Gorganului (12 mahalale 3 cu 1142 de case), a Brostenilor
(18 mahalale 4, cu 1482 case), a Tirgului de Afarä (18 mahalale 5, cu 608 case) si a Podului Mogosoaiei (16 mahalale6, cu 1092
case), totalizind 80 mahalale cu 6006 case.

La 14 noiembrie 1807, In timpul adrnínistratiei provizorii militare ruse, din epoca rázboiului ruso-turc din 1806-1812, institu-
indu-se un comitet de Politie” au fost alese cele 5 culori sau “boiele”, avand In general, aceeasi intindere teritorialä : plasa
Tirgului (boiaua rosie), a Gorganului (boiaua verde), a Brostenilor (boiaua neagrA), a Tir gului de Afarà (boiaua galbenä) si a
Podului Mogosoaiei (boiaua albastrA).
Aceastä impärtire administrativä a Capitalei, inregistrind anumite variatii de delimitare a pläsilor si mahalalelor 4, a durat pinä
la inceputul epocii regulamentare. In anul 1831 s-a procedat la o redistribuire teritorialä a celor 5 ,,văpseli’’ ale Capitalei, admin-
istrate fiecare de cite un comisar, In directà subordonare sefului politiei, orasul numärind atunci 78 de mahalale.
Vapseaua verde (plasa Gorgani), in partea de vest, cu 11 mahalale cuprindea Cretulescu, Arhimandritului, Sf. Elefterie, Livedea
Gospod, Sfintii Voievozi, Schitu Mägureanu, Biserica Alb din Postävari, Gorgani, Podul de pämant, Izvor, Spirea.

Planul 1772 - “catagrafia politiei Bucureștilor”- orientat cu N in sus spre o intelegere mai
usorara, pe atunci orientat cu S-ul in sus.
IIustreaza impartirea Bucurestiului pe plase( plăși), care grupează mahalale - la 1772 erau 67
de mahalale.
Ajung in 1798, 93 de mahalale : 26 mahalale in plasa Targului, 15 in plasa Gorganului, 18 in
Invatämintele trase de pe urma marelui foc din 1847 au impus i in aceastä privintä luarea unor mäsuri menite sä asigure o siste- Situatia la 1842 - se observa drumurile principale; sunt marcate si bisericile.
matizare mai judicioasá a Capitalei.
Astfel, Bucurestii a lost Impärtit in trei ocoale :
1) Centrul, cuprins intre palatul tronului din ulita Mogosoaiei i palatul de locuintä de sub Mitropolie (Brincoveanu-Bibescu), cu
perimetrul bine hotärit, in care nu se vor construi decit case solide, cu un cat sau douä, acoperite cu olane sau fier, cu coame de
zid, cosuri temeinice, galerii, balcoane de fier, imprejmuiri de zid.
2) Ocolul al doilea cuprindea celelalte ulite din culoarea de rosu, apoi Mogosoaia, Tirgul de Afarä, Calitii, Serban Vodà, Podul
de pämint si loturile pana la barierele vechi, unde se va putea tine In prävälii si iarba de pusca, opritä in ocolul intai. Oprite cu
totul erau coväceriile väräriile, iar spirturile afarä de cit tin circiumarii i rachierii pentru lucrarea bäuturilor. In ocolul al doilea se
putea constui in paiantä, dar solid si cu toatä lemnaria ingropatä in zid.
3) Ocolul al treilea constituia marginile si periferiile orasului ; caracterul asezarilor fiind foarte rustic, se ingaduia invelirea caselor
cu sindrila si imprejmuirea curtilor cu uluci.

O primă etapă, urmare a noii legi administrative din 1895, ,,Legea pentru mărginirea Bucureștilor’’ publicată în Monitorul
Oficial, o reprezintă extinderea orașului către N, V și E , astfel formându-se ocolul IV. Bucureștiul perioadei interbelice se
înfățișează cu o nouă limită spre nord, celelalte limite rămânând similare etapei anterioare.

Conform regulamentului de construcții și alinieri de la 1890 -Irina Popescu (Calotă), De la ,,înfundă tură ’’ la ,,intrare’’ : legislaț ie, teorie ș i practică , 1831 1939,
publicat în ,,De la înfundătură la intrare. Locuri ale Bucureștiului cotidian.’’ coord. Ana Maria Zahariade, Editura Universitară ,,Ion Mincu’’, București 2016 . ocolul II se întindea din
,,limitele circumscripției I’’ până la străzile ,, Verde, Sfinții-Voievozi, Chimistului, Popa-Tatu, Schitu-Măgureanu, Plevnei, Sf. Ilie,
Izvorul, Sfinții Apostoli, Baterielor, Lupea, Justiției, 11 Iunie, Principatele Unite, Șerban Vodă, Radu Vodă, Pitagora,Văcărești,
Labirint, Romulus, Măntuleasa, Moși, Armenească, Italiană, Crinului, Rotari, Polonă, Romană, Clopotaru și Verde’’ . Situatia la 1846 conform planului Borroczyn

Strada Chimistului, cea pe care se află imobilul studiat, o regăsim la limită, in N , între ocolul II și III. Reglementările din acest
document sunt din ce în ce mai permisive dinspre ocolul II spre III. Periferia se dezvolta în general prin intervenții spontane sau
investiții publice ,,care se rezumau la regularizarea circulațiilor și la deschiderea noilor bulevarde. Conform Regulamentului pentru
,,construcțiuni și alinieri al Municipiului București’’ de la 1928, Strada Chimistului este încadrată în periferia Zonei I, adică a zonei
centrale. Astfel că putem concluziona: imobilul situat pe strada Chimistului numarul 12, trece treptat, de la situarea în perife-
ria orașului București, la periferia zonei centrale in 1928. Astfel se trece de la un regulament permisiv, la unul cu numeroase
restricții de proiectare, cu trama stradală ce sufera la rândul ei modificări. Cele două Războaie Mondiale aduc o degradare
importantă a țesutului existent până atunci, astfel că apare o înlocuire graduală a țesutului producându-se o densificare neo-
1791 - harta austriaca - col. Specht mogenă a fondului construit.

Situatia la 1871 conform planului maior Papazoglu - boiaua verde


Situatia la 1846 conform planului Borroczyn - situl studiat
Situatia la 1856 conform planului Jung
PODUL TARGOVISTE (CALEA GRIVITEI azi)
Zona Poduluil Târgoviştei erau foart slab populata, ceea ce şi explică de ce în cartografiile din 1770, 1810 şi 1821 nici nu e
pomenit numele unei mahalale în care să fi e grupaţi localnicii în jurul unei biserici Sfintii Voievozi. Deşi se afirmă existenţa unei
biserici de lemn cu acest hram, în anul 1770. O mahala ca atare trebuie să fi existat în anul 1817 când, la 9 august, s-a sfinţit
biserica cu hramul sus amintit.
Cel mai probabil populatia a crescut intre anii 1806-1812 când, în timpul ocupaţiei ruseşti, în Bucureşti a fost colonizată o
importantă populaţie adusă de ocupanţi din sudul Dunării, în special bulgari, şi care s-a aşezat în părţile mărginaşe ale oraşului.
Într-un document din anul 1681, aprilie 17, se face menţiunea existenţei în Bucureşti a „drumului Târgovişte, cel vechi”, evident
în opoziţie cu un altul, „cel nou”. Drumul astfel numit era una din arterele importante care plecau din „podul Uliţei mari”,
Lipscaniul de mai târziu, şi făcea legătura cu Târgovişte, capitala Ţării Româneşti. Traseul prin oraş al acestor două vechi drumuri
este greu a mai fi descifrat, mai ales că după deschiderea Podului Mogoşoaiei în anul 1692 ele îşi pierd importanţa de odinio-
ară. Începutul „Drumului Târgoviştei” începe a fi socotit acolo unde şi astăzi este intersecţia Căii Griviţa cu Calea Victoriei.
La „numărătoarea” care se face în anul 1834 se constată că mahalaua Sfinţii Voievozi este populată cu 1071 locuitori grupaţi în
239 familii şi care locuiau în 226 case. În mahala funcţionau 3 prese de ulei. „Uliţa cea mare a Târgoviştei”, cum era numita în
actele oficiale din 1834, a fost pavată cu bolovani de râu în anul 1833 alături de alte uliţe aflate în „inima târgului”, dovadă a
interesului acordat de edili acestei artere.
În anii care urmează se petrec importante schimbări în structura urbană, dar şi socială, a străzii Târgovişte. Ea încetează de a mai
fi „uliţă” şi devine „cale”, la fel ca şi Calea Mogoşoaiei. Destinul străzii se va schimba radical în anii 1871-1872. În anul 1871 se Situatia la 1895 conform planului IGA
introduce pe stradă iluminatul electric, iar linia de transport în comun cu tramcarul începe să funcţioneze pe traseul Piaţa Sfân-
tul Gheorghe – Calea Târgovişte, până la capătul liniei de cale ferată. În 13 septembrie 1872 este inaugurată „Gara Târgovişte”.
Dotare a urbanismului modern, important centru de convergenţă, gara „afectează profund realităţile urbanistice ale epocii”.
Începând cu anul 1880 segmentul de stradă din Calea Griviței până la gară se reînnoiește, în anul 1890 se construiește clădirea
Băii Grivița , în fața bisericii Sfinții Voievozi, la intersecția dintre Calea Griviței și Chimistului. -Ziarul Voinț a Națională , București
1897, pag.3
Astfel că zona devine de interes public, ceea ce presupune o modernizare a întregului cartier. Tot în acest an, pe 23 ianuarie, an
se face prima numerotare a Căii, ulterior fiind renumerotată, în anul 1894.
Toate aceste considerente au o consecinţă imediată pe plan urbanistic şi anume dotarea ei cu reşedinţe importante şi care se
doreau „monumentale”, clădite de membri ai elitei burgheze a oraşului. Specific profesiei de negustor, comanditarii cereau
arhitecţilor ca nivelul parterului spre stradă al noilor construcţii să fi e destinat funcţiei de prăvălie. Griviţa devine astfel şi o
arteră comercială.
Vechea „uliţă cea mare a Târgoviştei” devine o principala poartă de intrare in Bucureşti. Intre gară şi Calea Mogoşoaiei vor
circula trăsurile şi caleştile cu marile personalităţi care soseau sau plecau din Bucureşti. Astfel spus, această stradă, componentă
a reţelei majore a circulaţiei din Capitală este martoră a multor şi importante evenimente ale istoriei României. Numele de Situatia la 1911 - zoom out
Calea Griviţei ce i s-a atribuit în 2 septembrie 1878, alături de celelalte străzi care primesc nume evocatoare ale Războiului de
Independenţă (1877), are o importanţă simbolică, mai ales că din „Griviţa” (reduta cucerită la Plevna) se intră în Calea Victoriei.
În 1935 se propune lărgirea tuturor arterelor principale de legătură cu exteriorul Bucureștiului la min mum 48 de m lățime, ast-
fel încât să permită desfășurarea pe trei benzi de circulație destinate traficului de viteză, automobilul, și traficului local, de viteză
redusă, căruțele, fără ca acestea să se intersecteze. -Memoriul Planului Director de Sistematizare de la 1935, Calea Griviței era
la momentul respectiv una dintre principalele legături cu zonele exterioare Bucureștiului. Începând cu 1937, strada urmează a fi
modernizată, organizându-se licitații pentru executarea pavajelor . - Monitorul Comunal, 15 August 1937, pag. 16
Cu timpul are loc pe Calea Griviţei o stratificare socială. Prima parte a străzii, până la intersecţia cu strada Buzeşti, rămâne
ocupată de „hoteluri”, copii ale celor pariziene, contemporane cu casele din bul. Lascăr Catargiu. Partea până la gară are profi l
comercial, „pe Griviţa găsindu-se marfă mai ieftină decât în centrul oraşului”. Hotelurile ieftine fac faimă de „cartier rău famat”.
În 1944 Griviţa este distrusă de bombardamentele angloamericane. În 1950 este desfi inţat comerţul particular. În 1965 se
construieşte hotelul „Nord” şi ansamblul arhitectonic Gara de Nord.
Situatia la 1911

Situatia la 1923 conform planului col. maior Mihai Pantea
Fotografie aeriana 1927
Situatia la 1939 conform harta transporturilor Unirea
Biserica Sfinţii Voievozi a fost ctitorită de Mihalcea Băcanul, fiul lui Peter Steneţ gabroveanul împreună cu soţia sa Joiţa, sprijinit
fiind de Dumitru cojocarul şi „alţi evlavioşi creştini”. Biserica este clădită în 1817, ctitor fiind Stoian băcanul. De subliniat că
alături de biserică s-au construit 17 chilii, care, după o veche tradiţie, erau destinate adăpostirii unor săraci sau nevolnici, dar,
foarte important, se construieşte şi o şcoală a cărei tradiţie este continuată şi astăzi. În 1900, biserica este demolată.
Construirea acestui complex cu funcţii religioase, sociale şi culturale lasă să se întrevadă nu numai puterea financiară a ctito-
rilor, dar şi mentalitatea orăşenească a locuitorilor acestui cartier şi al căror număr sporeşte sensibil. Astfel la „numărătoarea”
care se face în anul 1834 se constată că mahalaua Sfinţii Voievozi este populată cu 1071 locuitori grupaţi în 239 familii şi care
locuiau în 226case. În mahala funcţionau 3 prese de ulei.
Se presupune că în jurul acestei biserici existau ,,17 chilii de călugări și o școală cu renume, cu incintă şi intrare pe sub o
clopotniţă, iar în exterior prăvălii care aduceau venituri însemnate la funcţionarea aşezământului’ ’ Biserica era zugrăvită în
stil bizantin și era frumos 20 pictată. Deși intrarea era strajuită de doi stâlpi masivi, iar naosul ei era larg, totuși, biserica nu a
cca. 1920 - sursa arhiva personala utilizator Facebook
rezistat structural.
Refacerea ei ulterioară a fost în strânsă legătură cu procesul de sistematizare a Bucureștiului din timpul lui Carol I, ea aflându-se
în imediata apropiere a arterei de circulație care a devenit un simbol pentru câștigarea Războiului de Independență, Calea
Griviței. Până la acest moment, biserica este uitată de credincioși și lăsată în voia sorții. Ulterior devine subiectul restaurării,
deși unii specialiști afirmă posibilitatea reconstruirii totale a bisericii. La 1903, biserica primește o înfățișare asemănătoare
bisericii de la Curtea de Argeș, care devenise un model pentru ridicarea eventualelor biserici din România acelor vremuri. Astfel
că arhitectul.
Arhiectul proiectează pentru biserica Sf. Voievozi un pronaos supralărgit peste care așează 21 două turle pe partea dinspre
apus, alături de cea principală de pe pronaos. ,, Intrarea în biserică este străjuită de un pridvor în formă de baldachin susţinut
de patru coloane zvelte, iar în partea superioară se găseşte un fronton de inspiraţie neogotică. Pictura a fost executată de V.
Damian, celebrul pictor care a lucrat la bisericile bucureştene „Sfântul Ştefan“ - Cuibul cu Barză, „Sfântul Mina“ - Vergu, Iancu
Nou, Boteanu şi Stavropoleos.’’ 22 Acest ansamblu religios cu funcțiuni socio-culturale ne oferă informații despre puterea finan-
ciară a ctitorilor dar și despre educația și mentalitatea orășenească a locuitorilor din acest cartier.
Planul Parohiei Bisericii Sf. Voievozi ne oferă importante informații despre limitele acesteia. Ea se î tinde de la numărul 71 al
aleii Grivița până la intrarea în Gara de Nord, și de la numărul 56 la 132, adică intersecția străzii Polizu cu Calea Griviței. Conține
numai numerele pare, până la numărul 24, ale străzii Polizu, strada Chimist în totalitate, numerele impare ale străzii Berzei,
până la numărul 149, toată strada Atelierului, strada Francmasoană până la numerele 13 și 14, Strada Sf. Voievozi până la
numerele 30 și 37, strada Buzești până la numerele 19 și 42, strada Occident până la numerele 32 și 41, strada Semicerc până
la numărul 8 și strada Tunsului în totalitate.
Un alt reper istoric, în proximitatea căruia este amplasat imobilul studiat, era Hala Matache, care a aparținut măcelarului
Loloescu Matache, care a pornit afacerea de la o modestă prăvălie, pe terenul fostului Cinematograf Feroviar.
În jurul acesteia urma să se închege în timp, spiritul unei ,,comunități tipice unui cartier istoric cu ateliere și prăvălii de familie,
al Bucureștiului vechi.’’ Măcelarul Matache și-a început afacerea într-o perioadă de înflorire a Bucureștiului, imediat după
Războiul de Independență din ‘77. Ulterior Primăria București, la 1898, construiește o hală, mica prăvălie fiind înglobată. Hala
Matache a reprezentat în mai bine de 100 de ani cel mai puternic nucleu social al cartierului, dat de reputația negustorilor și cca. 1920 - sursa Ziarul Lumina
diversitatea meșteșugarilor care aveau ateliere în acea zonă.
sursa - Pocitan Vasile - Biserica cu hramul Sf. Voievozi

Plan de aliniere Strada Himistului, 1885 (Sursa: Arhivele Naționale, Direcția Municipiului
București, Fondul Alinieri,
Prima informatie despre parcela - in planul Borroczyn - 1846
- Parcela era goala, cel probabil folosita drept teren agricol , la acel moment si alaturi de cea care-i face colt Podului Targovistei(Calea Grivita) , faceau proprietatea lui Stanciu Coleru.
In acest plan se observa caracterul rural al zonei, fiind in apropiere de periferie, parcele sunt mari, exista terenuri agricole, iar casele sunt rasfirate. Trama stradala apare drept rezultat am limitelor de proprietate, si satisface
defapt legaturile necesare intre parohii si maidane - spatiu public ( asociate deseori cu cismele sau fantani).
Pe planul de la 1856 - gasim parcela inca folosita drept teren agricol.
Pe planul de la 1895-1899- amprenta imobilul apare pe parcela alaturi de alte doua imobile.
- 1890 (“casa Eraclie Duro” - Oliver Velescu) - “La 22 iunie 1890 Eraclie Duro comerciant cu domiciul în Calea Griviţei, nr. 126 cumpără de la Luca Istrate, plăpumar, şi soţia acestuia Maria, menajeră, cu domiciliul în
şoseaua Mihai Bravu, nr. 35, locul ce „se află situat în strada Chimistului, nr. 7 (număr eronat în acte) în fundul curţii, în dosul caselor d-lui Eraclie Duro, 8 metri lungime din proprietatea noastră şi lăţime cât se găseşte”. Preţul
vânzării „500
Planul de la 1911 - Ne ofera informatii despre proprietar - M. Popescu. La fatada principala observam doua scari simetrice fata de ax cetral care servesc marchiza. Aici gasim ca s-a realizat si numerotarea strazii - imobilul
care se gaseas anterior la numarul 2 (planul de aliniament) se gaseste acum la numarul 13 strada Chimistului.
Asezarea pe parcela se practica cu o retragere de 3-4 m fata de straza, tipologia imobilului nu este comuna, aceasta gasindu-se intr-un tesut unde sunt atat locuinte tip vagon dezvoltate in adancime, case asezate la aliniament,
alipite la o latura, etc.
act de precadere 1915
- pune in posesie pe I Costacopol si S Carcalechi, act de predare a imobilului de catre Doctor Ion Coca
Planul de la 1923
- strada se numeste Iulia Hajdeu, iar imobilul se gaseste la numarul 16.
act de vanzare 1945
- Doctor Ion Coca, vinde imobilul Florinei si sotului acesteia, Inginer N. Marinescu, care sunt tutori legali ai Mariei Elena Marinescu careia ii este destinat spre folosinta imobilul.
autorizare garaj 1946
- se intocmeste acest act spre autorizarea construirii unui garaj cu terasa deasupra. Din planul de situatie aferent deducem si o interventie anterioara, ce cuprinde perimetrul actualei bai, holul prin care se face accesul catre
pod, baia de serviciu si debaraua. Peretele interior care a rezultat in urma acestei inchideri a fost deci fatada. Peretele prin care se face accesul catre baie contine o suprafata vitrata destul de ampla la partea superioara cu rol de
supralumina, iar o alta fereastra la o cota mai joasa priveste catre scarile care fac accesul la demisol. In plan sit exista o singura scara, neffind mentionata nici aceasta dar nici -ce-a de-a doua scara in oglinda care facea accesul in
casa prin marchiza.
Marca din pod cu anul 1923 GL starneste banuiala ca atunci ar fi avut loc cel putin parte din aceasta extindere, cea care face legatura cu podul.
autorizare garaj 1946
- se intocmeste acest act spre autorizarea construirii unui garaj cu terasa deasupra. Din planul de situatie aferent deducem si o interventie anterioara, ce cuprinde perimetrul actualei bai, holul prin care se face accesul catre
pod, baia de serviciu si debaraua. Peretele interior care a rezultat in urma acestei inchideri a fost deci fatada. Peretele prin care se face accesul catre baie contine o suprafata vitrata destul de ampla la partea superioara cu rol de
supralumina, iar o alta fereastra la o cota mai joasa priveste catre scarile care fac accesul la demisol. In plan sit exista o singura scara, neffind mentionata nici aceasta dar nici -ce-a de-a doua scara in oglinda care facea accesul in
casa prin marchiza.
Marca din pod cu anul 1923 GL starneste banuiala ca atunci ar fi avut loc cel putin parte din aceasta extindere, cea care face legatura cu podul. Baia mare insa putem presupune ca se realizeaza mai tarziu , deci candva intre ‘23 -
‘46.
releveu instalatii 1969
- in releveu observam aceasta extindere si cu continuarea sa la subsol, aflam despre functiuni , la parter : casa scarii, baie si bucatarie , iar la demisol casa scarii , debara si garaj. In acest plan este mentionata prima data centrala
termica, cel mai probabil urmand sa fie instalata.
Mai gasim notate in releveu finisajele care erau folosite in diversele camere. In demisol este notat beton si dusumea pentru camara, in parter exista parchet, gresie si mozaic. La bucatarie observa ca era notat linoleum, cel mai
probabil s-au razgandit, sau se aplica pe gresie. Tot din acest releveu aflam despre Marinescu N. , tutorele legal al Mariei N.
Comparand cu fotografia veche gasita, despre care putem presupune ca este dinaintea releveului, aflam despre bucatarie ca prezenta o fereastra catre strada si un acoperis in panta. Se observa tot in fotografie ca modelul tam-
plariei, gardul si marchiza s-au pastrat pana azi.
Platforma figurata in releveu, care porneste din dreptul marchizei cu doua trepte, continuandu-se catre garaj nu se gaseste in fotografie.
Interventiile ulterioare asupra imobilului - cele realizate pana la acest moment - au fost asezate la cota strazii, se observa cota initiala a demisolului. Diferenta se materializeaza in patru respectiv cinci trepte. Zidirea usilor duble
din camera boltita este ante ‘69 , insa cea din camera cu centrala post ‘69.
planul 1991
- se observa actuala amprenta a terasei. Fotografia color anexata fisei pentru LMMB 1997 ne comunica despre o ultima interventie majora asupra cladirii, terasa impreuna cu camerele de sub ea servesc accesul intr-un nou
parter, la strada - deducem de aici o perioada a construitii intre ‘91-’97. S-a inlocuit tamplaria la subsol cu tamplarie din pvc, si tamplariile din partea stanga a casei au fost inlocuite cu unele de alta culoare.
Panta bucatariei s-a transformat in terasa. Geamul dinstre strada a fost zidit. Bucataria primeste acces spre terasa. Racordul cu marchiza se face prin doua scari.
Firma “Dura Lube” isi are aici sediul, deschisa probabil intre 95-97, judecand dupa perioada de activitate, isi inceteaza insa activitatea in anul 2000.
Fata de 1969: zidirea usii duble din camera cu centrala, tot aici , o noua fereastra care da catre partea din spate. In demisol in ultimele doua camere, D10 si D11, impreuna si cu holul, cota de calcare a fost modificata, ridicata
la cota D6-curtea laterala, probabil ca erau folosite spre depozitare si asta ar fi facilitat accesul. Iar camera D5 are la randul sau o noua cota de calcare. In D10 apare si o noua ferestra, probabil din aceeasi perioada cu ridicarea
cotei. Tavanul suspendat in zona noua, casa scarii, holul de sub bucatarie - placi armstrong. Observam tot in D5 finisaj cu placi ceramice cesarom.
Si la parter se practica tavanul suspendat insa aici se foloseste placaj presat, agatat, cel mai probabil pentru a scade necesarul de caldura iarna, reducand volumul. Camera care isi pastreaza insa inaltimea ne imaginam cu au
considerat-o camera de reprezentare, restul fiind dormitoare. Holul de asemenea isi pastreaza inaltimea.
 DEMISOL

D9 D8 D10
2

D2
1

D6 D12

D1 D5
3
D11

D7

4
D3

D4
 DEMISOL

D9 D8 D10
2

D2
1

D6 D12

D1 D5
3
D11

D7

4
D3

D4
 DEMISOL

D9 D8 D10
2

D2
1

D6 D12

D1 D5
3
D11

D7

4
D3

D4
 DEMISOL

D9 D8 D10
2

D2
1

D6 D12

D1 D5
3
D11

D7

4
D3

D4
 PARTER
P9
P7 P6
P8

1
P3

P10 P4 P5
3

1
P1
P11 9 2

4
6

P2

10
7

8
1 2 10

3 4 6 7 8
Cel mai probabil aplicarea necorespunzatoare a vopselei pe feronerie met- Toc inalt din lemn masiv - face trecerea de la finisajul cu placute ceramice la parchet. Observam aici urmele de saruri minerala lasate de apa care s-a inafiltrat Tamplarie originala din lemn cu doua randuri de foi de
Inchidere a windfang-ului cu feronerie metalica decorata, compozitia este alica dupa ce usa a fost ajustata ca inaltime, a facut ca la umezeala aceasta Acesta este degradat superficial. in stratul de tencuiala. Posibil jghebul nu a fost montat corespunzator si/ geam care se deschid in afara/inauntru. vopsit alb.
dominata de un ax de simetrie. sa sara, lasand expus metalul la agentii de mediu - apare astfel rugina. sau pe alocuri acesta la randul sau degradat a permis trecerea apei. Sort de tabla ruginit peste racordul terasa-fatada.
Sticla folosita este givrata si colorata in masa cu nuante de portocaliu si Tamplarie decorata din lemn, in acelasi stil al academismului francez, compozitie simetrica,
Au existat dificultati in racordarea cu terasa care apare recent intre 1991-1996. Placute din ciment, model comun in anii ‘90. Vegetatie intre rosturi. Racrod nefericit intre bucatarie si fatada.
galben, pe alocuri fiind inlocuita cu sticla simpla transparenta. Montarea in ax, incununata cu un fronton, careia i se alaturi si o cutie in care este ascuns contorul.
Usa a fost taiata pentru a acomoda cele doua trepte care permit accesul. Cele Tencuiala practicata la acea vreme prezinta un model de bosaj de piatra. Corpul bucatariei finisat cu placi cutate din pvc alb.
sticlei a fost realizata cu chit care pe alocuri a sarit/s-a mancat. Vopsitoria nu este cea originiala, la o privire mai atenta unde e pe alocuri ciobita se observa
doua trepte sunt finisate cu placi ceramice de culoare portocalie. Acelasi tip de tencuiala este practicat si la nicelul stalpilor. Racordul corpului de windfang cu terasa s-a facut neco-
La intalnirea intre cele doua finisaje exista un prag metalic. Montarea lui cel putin 2 straturi. Sticla folosita este o sticla simpla transparenta.
La crapatura in stalp observam ca nu trece doar printre rosturi, dar strabate si caramida. Este cel mai probabil o tencuiala de tip similipiatra, pe baza de ciment/var respunzator, folosindu-se ciment. Iar tencuiala practicata
improprie a dus in timp la sarirea placutelor ceramice din pardoseala.
Asta indeamna la ipoteza ca alte forte alaturi de cele seismice si tasari ale terenuri au hidraulic si gris de piatra, care prin aspect imita piatra naturala. Iar modelul a atunci prezinta infiltratii.
Nu s-a reusit montarea in ax a feroneriei metalice, modelul fiind oarecum
afectat fermitatea - posibil apare un urma constructiei terasei. fost probabil obtinut prin buciardare.
dezaxat de originea arcului.
 PARTER
P9
P7 P6
P8

P3

P10 P4 P5

P1
P11
P2

lipsesc urmele din jurul sobei, comunica despre faptul ca nu a fost pozitionata odata cu instalarea parchetului, ci mai tarziu. urme de a infiltratii - depuneri de saruri minerale din apa - de asemenea si despreinderi (bucati) din fasiile de tapet sistemul de coborare al candelabrelor - scripeti - putand fi activati de la nivelul sezutului, datorita unui fir care stra-
exista doua calorifere din aluminiu instalate recent de o parte si de alta a sobei. instalarea acestora a afectat finisajul peretilor - aplicate pe tavan. batea incepand cu zona dintre canapele pana la peretele opus si activa sistemul reprezentat de obiectul metalic asezat
tapetul albatru. la limita cotei tapetului pe perete.
stinghie prin care este intrerupt finisajul peretilor - tapetul albastru de hartie - la cota usii principale.
gol acoperit in perete, probabil cu gips. desprinderi ale finisajului fasii de tapet de hartie - de pe tavan - din cauza infiltratiilor , prin depuneri de saruri
fasii de linoleum care acopera parchetul, nu sunt fixate.
depunderi de saruri pe finisajul tavanului (fasii transversale de tapet alb) de la infiltratii - au provocat finisajul sa se desprinda. minerale.
fire electrice agatate de tocul usii strabat peretii longitudinali ai holului.
gaura in placa. Crapatura evident la nivelul peretelui si vizibila doar printr-o umflatura in finisaj dupa terminarea tapetului albastru -
masa art nouveau cu blat de sticla acoperita cu musama spre protectie.
bazele metalice, acum vopsite a doua corpuri de iluminat apare probabil in urma instalarii tubului pentru aerisirea centralei care strabate camera vecina.
o pereche de fotolii finisate cu tapiterie de culoare grena.
racordul perete- tavan se face lin, pe forma curba, ca urmare a faptului ca suportul care exista sub este din trestie - acesta atitudine Tamplaria usilor principale cuprinde si obloanele care se pot trage - acestea se camufleaza tip acordeon, stanga
previne desprinderile. dreapta, aparent in decoratia cu rame si tablii.
 PARTER
P9
P7 P6
2
P8

1
P3

P10 P4 P5
3

P1
P11
4
P2
 PARTER
P9
P7 P6
2
P8

1
P3

P10 P4 P5
3

P1
P11
4
P2
 PARTER
P9
P7 P6
2
P8

1
P3

P10 P4 P5
3

P1
P11
4
P2
 POD

4
 PRODUCED BY AN AUTODESK STUDENT VERSION

Legenda
Nr.Crt Denumire Suprafata

S1
D01 hol 15.42 mp
D02 camera 17.18 mp
D03 hol 9.27 mp
S2
D04 D05
D06
S2
D04 camera 11.23 mp
D05 camera 7.40 mp
D06 camera 9.32 mp
D03
D07 camera 11.71 mp
D01 D08 camera 11.04 mp

PRODUCED BY AN AUTODESK STUDENT VERSION

PRODUCED BY AN AUTODESK STUDENT VERSION

D02
D09 hol 8.99 mp
D08
D10 hol 5.61 mp
D07

D09

D10
S1

PLAN DEMISOL
Universitatea de Arhitectura si Urbanism ,,Ion Mincu " Bucuresti
Departamentul Istoria & Teoria Arhitecturii și Conservarea Patrimoniului

Proiect de Conservare a Monumentelor Istorice Adresa imobil :

Mun.Bucuresti , Sectorul 1
Echipa : Str.Iulia Hasdeu Nr.12
1. Aranghelovici Toma Cod Postal 010836
2. Iscru Anca
3. Todica Eduard-George
Indrumatori: Titlul Plansei:
Conf. Dr .Arh. Stefan Balici ,
Conf. Dr. Arh . Petru Mortu ,
Asist. Dr. Arg .Ioana Zacharias Vultur,

PRODUCED BY AN AUTODESK STUDENT VERSION Scara : 1 : 200 Etapa

 PRODUCED BY AN AUTODESK STUDENT VERSION

Legenda
Nr.Crt Denumire Suprafata

S1
P01 hol acces 5.68 mp
P02 hol 16.47 mp
P03 camera 18.91 mp
P06 P05 P04 camera 16.81 mp
S2 P07 S2

P05 camera 9.45 mp

P06 camera 11.77 mp
P02
P07 hol 3.70 mp
P08 P08 G.S. 5.44 mp

PRODUCED BY AN AUTODESK STUDENT VERSION

PRODUCED BY AN AUTODESK STUDENT VERSION

P04
P03 P09 bucatarie 8.57 mp
P10 terasa 17.84 mp

P01
P09

P10
S1

PLAN PARTER
Universitatea de Arhitectura si Urbanism ,,Ion Mincu " Bucuresti
Departamentul Istoria & Teoria Arhitecturii și Conservarea Patrimoniului

Proiect de Conservare a Monumentelor Istorice Adresa imobil :

Mun.Bucuresti , Sectorul 1
Echipa : Str.Iulia Hasdeu Nr.12
1. Aranghelovici Toma Cod Postal 010836
2. Iscru Anca
3. Todica Eduard-George
Indrumatori: Titlul Plansei:
Conf. Dr .Arh. Stefan Balici ,
Conf. Dr. Arh . Petru Mortu ,
Asist. Dr. Arg .Ioana Zacharias Vultur,

PRODUCED BY AN AUTODESK STUDENT VERSION Scara : 1 : 200 Etapa

 PRODUCED BY AN AUTODESK STUDENT VERSION

Legenda
Nr.Crt Denumire Suprafata

S1
E01 hol acces 8.34 mp
E02 hol 92.93 mp

S2
E101 S2

E102

PRODUCED BY AN AUTODESK STUDENT VERSION

PRODUCED BY AN AUTODESK STUDENT VERSION

S1

PLAN POD
Universitatea de Arhitectura si Urbanism ,,Ion Mincu " Bucuresti
Departamentul Istoria & Teoria Arhitecturii și Conservarea Patrimoniului

Proiect de Conservare a Monumentelor Istorice Adresa imobil :

Mun.Bucuresti , Sectorul 1
Echipa : Str.Iulia Hasdeu Nr.12
1. Aranghelovici Toma Cod Postal 010836
2. Iscru Anca
3. Todica Eduard-George
Indrumatori: Titlul Plansei:
Conf. Dr .Arh. Stefan Balici ,
Conf. Dr. Arh . Petru Mortu ,
Asist. Dr. Arg .Ioana Zacharias Vultur,

PRODUCED BY AN AUTODESK STUDENT VERSION Scara : 1 : 200 Etapa