Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Imnul național:
Geografie
Suprafață
- totală 163,61 km²
Apă (%) 5
Vecini Libia
Algeria
Populație
- Estimare 2018 11.565.204
Etnonim tunisieni (pl.)
tunisian (masc.)
tunisiană (fem.)
Guvernare
Capitala Tunis
Istorie
Formare Independență
Economie
PIB (PPC) 2020
PIB (nominal) 2020
- Total ▲ $44.192 miliarde[4]
- Pe cap de
▲ $3.713[4]
locuitor
Gini (2017) 35.8
Coduri și identificatori
Cod CIO TUN
Prezență online
Modifică date / text
Cuprins
1Istoria
2Geografia
3Clima
4Flora și fauna
5Populația
6Diviziuni administrative
7Religia
8Cultura
9Patrimoniu mondial UNESCO
10Alte subiecte
11Note
12Bibliografie
13Referințe
14Vezi și
15Legături externe
Istoria[modificare | modificare sursă]
Fenicienii au întemeiat așezări pe teritoriul actual al Tunisiei încă din jurul anului 1000
î.Hr., cea mai importantă fiind Cartagina, care a dominat comerțul
în Mediterana centrală, până când a fost distrusă de romani în 146 î.Hr. Tunisia a
rămas parte a Imperiului Roman până a fost ocupată de vandali la jumătatea secolului
al V-lea d.Hr. În secolul al VI-lea, Tunisia este recucerită de Imperiul Bizantin, ea
devenind parte a lumii islamice odată cu expansiunea islamului în secolul al VII-lea, ea
ajungând un centru important al culturii islamice în Africa de Nord.
În 1574 a fost încorporată în Imperiul Otoman, fiind condusă de la Constantinopol prin
intermediul guvernatorilor turci, așa-numiții bei.
În 1881, odată cu declinul Imperiului Otoman, Tunisia devine protectorat francez.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Tunisia a fost sub guvernarea regimului de
la Vichy. După război, Tunisiei i-a fost dată autonomie în 1954 ca urmare a unor revolte
populare. Independența i-a fost acordată la data de 20 martie 1956. Monarhia inițiată
de Franța a fost abolită în 1957, și Partidul Neo-Destour („Noua Constituție”), condus
de Habib Bourguiba a luat puterea. Habib Bourguiba a devenit președinte pe viață
în 1959. În 1987 Bourguiba a fost răsturnat de către Zine El Abidine Ben Ali, care la
rândul lui a fost răsturnat de o revoltă populară în ianuarie 2011.
Vezi și:
Drapelul Tunisiei
Campania din Tunisia
A doua bătălie de la El Alamein
Imperiul colonial francez
Revoluția tunisiană din 2010-2011
Politicieni: Hédi Nouira, Mohamed Ghannouchi, Bahi Ladgham, Mohamed
Mzali, Rachid Sfar, Béji Caïd Essebsi
Geografia[modificare | modificare sursă]
Tunisia
Tunisia este țara cea mai nordică a Africii situată între deșertul Sahara și Marea
Mediterană, la 140 km de Sicilia. Este la jumătatea distanței dintre Oceanul Atlantic și
valea Nilului. Coodonatele geografice ale țării sunt între 37° 20’ și 30° 10’ latitudine
nordică și 7° 30’ si 12° longitudine estică. Lățimea maximă (nord-sud) 780 km, este între
între Cap Blanc și punctul de frontieră Bordj el Khadra iar pe direcția est-vest 380 km
între insula Djerba și Nefta. Se învecinează cu Algeria la vest și cu Libia la sud-est. La
nord și est are deschidere la Marea Mediterană, lungimea coastei fiind de 1.148 km.
Nord-vestul țării este mărginit de Tell-Munții Atlas. Paralel cu țărmul mării până la
golful Bizerte se află lanțul munților Kroumirie cu 700–800 m înălțime, continuat cu
dealurile Mogod cu o înălțime de 300–400 m care se termină cu Cap Blanc, un țărm
stâncos la mare. Valea fluviului Medjerda este o regiune agrară roditoare. Munții mai
înalți din țară sunt aliniați pe direcția nord-est -Cap Bon, spre sud-vest unde se aflǎ
muntele cel mai înalt (Djebel Chambi, 1.544 m) cu o lungime de 220 km de-a lungul
coastei Mării Mediterane, între Hammamet și Skhira, Sousse și Sfax. Acest munte este
înconjurat de Sahel (șes) roditor (optim culturii de măslini) răcorit de vântul
mediteranean.
În sudul munților se află o zonă de depresiune asemănătoare stepei (Chott el Djerid cu
lacuri sărate), această regiune fiind urmată în sud de Sahara. La granița cu Libia, spre
vest, este șesul Djeffara limitat de Dahar un platou calcaros (600 m altitudine) care se
continuă spre mare cu un ștrand nisipos.
Vezi și:
Clima[modificare | modificare sursă]
O climă aridă în sud, care devine mai umedă spre țărmul mării la nord, ceea ce explică
zona asemănătoare stepei (cu veri fierbinți și ierni reci). Din Tunisia centrală spre sud
dominǎ o climă tipică deșertului. Temperatura medie este în ianuarie 10 °C iar în august
26 °C. În sudul Munților Atlas domină tot timpul anului o climă caldă uscată cu puține
precipitații, temperaturile atingând 45 °C. Diferențele cele mai mari de temperatură sunt
în zona Saharei - vara cu 50 °C, iar iarna atingând temperatura de îngheț. Dinspre
Sahara bate vântul șiroco (scirocco), un curent de aer uscat și fierbinte. Precipitațiile
anuale în nord sunt cuprinse între 500-1.000 mm în apropiere de coasta mării, ating
1.500 mm în munți, iar în sud sunt 200 mm pe an.
Populația[modificare | modificare sursă]
Circa 98% din numărul populației sunt arabi și berberi asimilați de arabi. Numai 1,2%
din populație sunt berberi. Ca fostă colonie franceză, minoritatea cea mai importantă
dintre europeni sunt francezii, urmați de italieni și maltezi. Densitatea populației fiind
mai mare în nord unde locuiesc 70% din numărul locuitorilor.
Religia[modificare | modificare sursă]
98% din populație sunt musulmani, 1% creștini, 1% evrei și alte religii. [11] Pe insula
Djerba trăiesc și musulmani kharidjiți. Tunisia este o țară musulmană considerată țara
seculară, voalul, barba și toate simbolurile religioase este interzis de a fi afișate. [12]
Constituția interzice orice partid politic care are ca bază religia, pentru a se asigura
separarea dintre religie și politică.
În Tunisia poligamia este interzisă.
Cultura[modificare | modificare sursă]
Vezi și:
Note[modificare | modificare sursă]
1. ^ Frosini, Justin; Biagi, Francesco (2014). Political and Constitutional Transitions in North Africa:
Actors and Factors. Routledge. p. 4. ISBN 978-1-317-59745-2.
2. ^ Choudhry, Sujit; Stacey, Richard (2014) "Semi-presidential government in Tunisia and Egypt".
International Institute for Democracy and Electoral Assistance. Retrieved 7 January 2016.
3. ^ „National Institute of Statistics-Tunisia”. National Institute of Statistics-Tunisia. Arhivat
din original la 28 noiembrie 2019. Accesat în 2 martie 2020.
4. ^ a b c d „Tunisia”. International Monetary Fund.
5. ^ „GINI index”. World Bank. Accesat în 19 ianuarie 2013.
6. ^ Human Development Report 2020 The Next Frontier: Human Development and the
Anthropocene (PDF). United Nations Development Programme. 15 decembrie 2020. pp. 343–
346. ISBN 978-92-1-126442-5. Accesat în 16 decembrie 2020.
7. ^ a b https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/geos/ts.html Lipsește sau este vid: |
title= (ajutor)
8. ^ http://www.environnement.gov.tn/index.php?id=98&type=98Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
9. ^ World Bank Open Data, accesat în 27 iulie 2019
10. ^ https://www.iso.org/obp/ui/#iso:code:3166:TN Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
11. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat
pentru referințele numite John W. Wright 2010, p. 700
12. ^ Kristin Shorten (3 octombrie 2014). „Burqa bans already in place in many countries”. Newscomau.
Accesat în 20 ianuarie 2018.
13. ^ Sinonime pentru "punic": "fenician" sau "cartaginez"
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
The New York Times Almanac 2011, Ed. John W. Wright, Penguin Reference,
New York, 2010
Referințe[modificare | modificare sursă]
Definiții și traduceri în
Wikționar
Manuale la Wikimanuale
Resurse de studiu la
Wikiversitate
La Wikivoyage găsiți
un ghid turistic despre
Tunisia
Tunisia --- Tunisieni --- Limba arabă
v • d • m
Apărare • Așezări • Capitala • Climă • Conducători • Cultură • Demografie
Economie • Educație • Faună • Floră • Geografie • Hidrografie • Istorie • Orașe • Politică
Sănătate • Sport • Steag • Stemă • Subdiviziuni • Turism • • Cioturi • • Formate • • Imagini
• • Portal