Albania

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Sari la navigareSari la căutare
Acest articol se referă la statul din Europa de Sud. Pentru statul antic din Caucaz, vedeți Albania din
Caucaz.
Albania
Republika e Shqipërisë (albaneză)
Shqipëria (albaneză)

Drapelul Albaniei Stema Albaniei

Deviză: Ti Shqipëri më jep nder më jep emrin

shqipëtar
(Albania, dă-mi onoare, dă-mi nume albanez)

Imn: Hymni i Flamurit
(Imnul pentru drapel)

MENIU

0:00

Localiazarea Albaniei pe continentul European

 Geografie
Suprafață  
 - totală 28 748 km² (locul 144)
Apă (%) 4,7
Cel mai înalt punct Munții Korab (2.764 m) 
Cel mai jos punct Marea Adriatică (0 m) 
Cel mai mare oraș Tirana
Vecini Grecia
Macedonia de Nord
Serbia
Muntenegru
Uniunea Europeană
Kosovo 
Fus orar UTC + 1
Ora de vară UTC + 2
Populație
Populație  
 - Recensământ 2011 2.831.741
Densitate 111,1 loc/km²
Limbi oficiale albaneză
Etnonim albanezi (pl.)
albanez (masc.)
albaneză (fem.) 
Grupuri etnice 95% albanezi,[2]
3–6% greci,[2][3]
2% alții[2]
Guvernare
Sistem politic republică
Președinte (d)
Ilir Meta 
Prim-ministru (d)
Edi Rama 
Legislativ Parlamentul Albaniei(d) 
Capitala Tirana
Istorie
Independență
față de Imperiul Otoman 28 noiembrie 1912
Economie
PIB (PPC) 2010
 - Total 23,6 miliarde USD[4]
 - Pe cap de locuitor 7 380 USD[4]
PIB (nominal) 2010
 - Total 12 224 miliarde USD[4]
  - Pe cap de locuitor 3 837 USD[4]
Gini (2005) 26.7[6] (Scăzut)
IDU (2010) ▲ 0.719[5] (Înalt)
(locul 69)
Monedă lek albanez ( ALL )
Coduri și identificatori
Cod CIO ALB 
Cod mobil 276 
Prefix telefonic 355
ISO 3166-2 AL 
Domeniu Internet .al
Prezență online
site web oficial
Modifică date / text 

Albania (în albaneză Shqipëri/Shqipëria), oficial denumită Republica

Albania (în albaneză Republika e Shqipërisë; pronunție albaneză: /ɾɛpuˈblika ɛ ʃcipəˈɾiːs/; în dialectul
Gheg: Republika e Shqipnísë), este un stat suveran din sud-estul Europei. Se învecinează
cu Muntenegru la nord-vest, cu Kosovo la nord-est, cu Macedonia de Nord la est și cu Grecia la sud
și sud-est. Are ieșire la Marea Adriatică spre vest, și la Marea Ionică spre sud-vest. Se află la mai
puțin de 72 km de Italia, de care o desparte strâmtoarea Otranto ce leagă Marea Adriatică de Marea
Ionică. Albania este membră a ONU, NATO, a OSCE, a Consiliului Europei, a Organizației Mondiale
a Comerțului, a Organizației pentru Cooperare Islamică și unul dintre membrii fondatori ai Uniunii
Mediteranei. Albania este recunoscută din ianuarie 2003 drept potențial candidat pentru aderarea
la Uniunea Europeană, și și-a depus oficial candidatura pentru aderare la 28 aprilie 2009.[7]
Albania este o democrație parlamentară, cu economie în tranziție către economia de piață. Capitala
Albaniei, Tirana, este locuită de 421.286 dintre cei 2.831.741 de locuitori.[8] Reformele economice au
deschis țara către investițiile străine, în special în domeniul dezvoltării energetice și a infrastructurii
de transport.[9][10][11] Albania a fost clasată pe locul 1 în lista efectuată de Lonely Planet cu primele 10
țări de vizitat în 2011.[12]

Cuprins

 1Etimologie
 2Istorie
 3Politică
o 3.1Executivul
o 3.2Adunarea legislativă
o 3.3Forțele armate
 4Diviziuni administrative
 5Geografie
o 5.1Clima
o 5.2Flora și fauna
 6Economie
o 6.1Știința și tehnologia
 7Transporturi
o 7.1Rutier
o 7.2Aerian
o 7.3Feroviar
 8Demografie
o 8.1Limba
o 8.2Religia
 9Cultura
o 9.1Muzica și folclorul
o 9.2Limba și literatura albaneză
o 9.3Patrimoniul cultural mondial
 10Vezi și
 11Referințe
 12Legături externe

Etimologie[modificare | modificare sursă]
Numele de Albania este numele țării în latina medievală. În limba vorbită de localnici, țara se
numește Shqipëri. În greaca medievală, țara se numește Albania (greacă Ἀλβανία), existând și
variantele Albanitia, Arbanitia.
Numele provine, probabil, de la tribul iliric al albanilor, consemnat de Ptolemeu, geograful și
astronomul din Alexandria, care a alcătuit o hartă în 150 e.n.[13] care arată orașul Albanopolis[14] (aflat
la nord-est de Durrës).
Numele poate fi o continuare a numelui unei așezări medievale denumite Albanon și Arbanon, deși
nu este sigur că este vorba despre același loc.[15] În Istoria sa scrisă în 1079–1080, istoricul
bizantin Mihail Attaliates a fost primul care i-a denumit pe Albanoi ca participanți la o revoltă
împotriva Constantinopolului în 1043 și pe Arbanitai ca supuși ai ducelui de Dyrrachium.[16] În Evul
Mediu, albanezii și-au denumit țara Arbër sau Arbën, iar pe ei înșiși Arbëresh sau Arbnesh.
Încă din secolul al XVI-lea, toponimul Shqipëria și etnonimul Shqiptarë au înlocuit
treptat Arbëria și Arbëresh. Deși cei doi termeni sunt interpretați popular ca însemnând „țara
vulturilor” și respectiv „copiii vulturilor”, ei de fapt provin de la adverbul shqip, care înseamnă „în
înțelegere”.[17][18]
Sub Imperiul Otoman, Albania a fost oficial Arnavutluk, iar locuitorii ei arnăuți (oficial, Arnavutlar).
Acești termeni sunt încă utilizați în limba turcă și în documentele oficiale ale Turciei.[19] Cuvântul este
considerat a fi o metateză din cuvântul arvanit, termenul grecesc folosit pentru a-i desemna
pe albanezi.[20]

Istorie[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Istoria Albaniei.
Istoria Albaniei a ieșit din etapa preistorică în secolul al IV-lea î.Hr., odată cu primele atestării ale
denumirii de Iliria în istoriografia greco-romană. Teritoriul Albaniei moderne nu are un echivalent în
antichitate, el fiind cuprins în provinciile romane Dalmația, Macedonia (și anume Epirus Nova),
și Moesia Superior. Teritoriul a rămas sub control roman (bizantin) până la migrațiile slave din
secolele V-VII d.Hr., și a fost integrată în Imperiul Bulgar în secolul al IX-lea.
Nucleul teritorial al statului albanez s-a format în evul mediu, sub numele de Principatul Arbër și
apoi Regatul Albaniei. Primele menționări ale poporului albanez ca etnie distinctă datează din
aceeași perioadă. În secolul al XV-lea, a existat o serie de confruntări între albanezii conduși
de Skanderbeg și Imperiul Otoman aflat în expansiune. La scurt timp după moartea lui Skanderbeg,
după victoria otomană în asediul din 1478 al Shkoderului, rezistența albaneză organizată a încetat și
țara a devenit pașalâc turcesc. A rămas sub control otoman, ca parte a provinciei Rumelia, până în
1912, când a fost proclamată independența primului stat independent albanez. Formarea conștiinței
naționale albaneze datează de la sfârșitul secolului al XIX-lea și se înscrie în fenomenul mai larg de
formare a națiunilor pe teritoriul Imperiului Otoman.
Prima organizație care s-a opus divizării Albaniei și a cerut autonomie sporită a fost Liga de la
Prizren, formată la 1 iunie 1878, în Prizren, Kosovo. Liga de la Prizren a folosit forța militară pentru a
împiedica anexarea nordului Albaniei la Muntenegru și Serbia, și sudul Albaniei la Grecia,
la Congresul de la Berlin. După mai multe lupte cu trupele muntenegrene, liga a fost forțată să
cedeze Ulcinj Muntenegrului, după care a fost învinsă de o armată otomană trimisă de sultan pentru
a împiedica autonomia Albaniei.[21] Răscoalele din 1910-1912, și înfrângerea otomanilor în Primul
Război Balcanic, în condițiile înaintării armatelor muntenegrene, sârbe și grecești în Albania actuală
au dus la declararea independenței Albaniei de către Ismail Qemali la Vlora, în 28 noiembrie 1912.
Independența Albaniei a fost recunoscută prin Conferința de la Londra la 29 iulie 1913, dar trasarea
frontierelor Albaniei a ignorat realitățile demografice ale momentului.[22]
Monarhia de scurtă durată (1914–1925) a fost urmată de o primă Republică Albaneză de și mai
scurtă durată (1925–1928), care a fost înlocuită de o altă monarhie (1928–1939), care a fost
anexată de Italia Fascistă și apoi apoi de Germania Nazistă în timpul celui de al Doilea Război
Mondial. După prăbușirea Axei, Albania a devenit stat comunist, denumit Republica Populară
Socialistă Albania, dominată de Enver Hoxha (d. 1985). Moștenitorul politic al lui Hoxha, Ramiz Alia,
a condus țara în perioada dezintegrării statului hoxhaist în contextul prăbușirii blocului comunist în
anii 1980.
Regimul comunist albanez a căzut în 1990, iar Republica Albania a fost declarată în 1991. Fostul
partid comunist a pierdut alegerile din martie 1992, în contextul colapsului economic și al tensiunilor
sociale. O criză economică s-a răspândit în 1996,în urma prăbușirii unor jocuri piramidale ce au
funcționat în țară, culminând, în 1997, cu lupte armate, care au dus la o emigrație în masă a
albanezilor, în principal, în Italia, Grecia, Elveția, Germania și America de Nord.
În 1999, țara a fost afectată de Războiul din Kosovo, când mulți albanezi din Kosovo s-au refugiat în
Albania.
Albania a devenit membru cu drepturi depline al NATO în 2009. Țara a cerut să devină candidat la
aderarea la Uniunea Europeană.

Politică[modificare | modificare sursă]
Republica Albania este o democrație parlamentară reglementată de constituția modificată cel mai
recent în 1998. Se țin alegeri legislative o dată la patru ani, pentru un parlament unicameral cu 140
de locuri, Adunarea Poporului. În iunie 2002, Alfred Moisiu, fost general, a fost ales în urma unui
compromis în locul președintelui Rexhep Meidani. Alegerile legislative din iulie 2005 l-au adus
pe Sali Berisha, fost membru al Partidului Comunist, înapoi la putere în fruntea Partidului Democrat.
Actualul președinte Bamir Topi a fost ales de parlament în iulie 2007.
Integrarea euro-atlantică a Albaniei este scopul principal urmărit de guvernele post-comuniste.
Aderarea Albaniei la UE este considerată și ea una din prioritățile Comisiei Europene.
Albania, împreună cu Croația, a aderat la NATO la 1 aprilie 2009, ele devenind al 27-lea și al 28-lea
membru al alianței.[23]

Executivul[modificare | modificare sursă]
 Președintele Ilir Meta; și prim-ministrul Edi Rama

Șeful statului albanez este președintele republicii. Acesta este ales pentru un mandat de 5 ani de
către Adunarea Republicii Albania, prin vot secret, cu 50%+1 din voturile deputaților. Președintele
actual este Bamir Topi.
Președintele are atribuția de a garanta respectarea constituției și a tuturor legilor, de a fi comandant
suprem al forțelor armate, a exercita îndatoririle Adunării Populare când ea nu este în sesiune și de
a numi primul ministru.
Puterea executivă stă în mâinile Consiliului de Miniștri. Președintele consiliului (primul ministru) este
numit de președinte; miniștrii sunt. apoi, numiți de președinte la recomandarea primului ministru.
Adunarea Poporului trebuie să își dea votul final asupra compoziției Consiliului. Consiliul este
responsabil de îndeplinirea politicilor externă și internă.

Adunarea legislativă[modificare | modificare sursă]

Adunarea Republicii Albania (Kuvendi i Republikës së Shqipërisë) este organismul legislativ din
Albania. Sunt 140 de deputați în adunare, aleși în sistem proporțional pe liste de partid. Președintele
Adunării, care are doi vicepreședinți, prezidează lucrările. În cadrul legislativului funcționează 15
comisii permanente. Alegeri parlamentare au loc o dată la patru ani.
Adunarea are rol decizional în politicile internă și externă; poate aproba și modifica constituția,
declara război, ratifica sau denunța tratate internaționale, alege președintele, curtea supremă și
procurorul general și adjuncții acestuia din urmă, și de a controla activitatea posturilor publice de
radio și televiziune și a agențiilor de știri de stat.

Vasul Iliria din marina albaneză

Forțele armate[modificare | modificare sursă]

Forțele Armate Albaneze (Forcat e Armatosura të Shqipërisë) au fost înființate după obținerea
independenței de stat în 1912. Albania a redus numărul militarilor activi de la 65.000 în 1988[24] la
14.500 în 2009, abolind serviciul militar obligatoriu în 2010,[25] armata fiind formată acum dintr-o flotă
mică de avioane și vase. În anii 1990, țara a casat cantități enorme de aparatură învechită, cum ar fi
tancuri și rachete sol-aer chinezești.
Astăzi, ea este condusă de Statul Major General, Forțele Terestre Albaneze, Forțele Aeriene
Albaneze, Forțele Albaneze de Apărare Navală și Brigada Logistică. Creșterea bugetului militar a
fost una dintre cele mai importante condiții pentru aderarea la NATO. Cheltuielile militare au
reprezentat circa 2,7% din PIB în 2008. Din februarie 2008, Albania participă oficial la Operațiunea
Active Endeavor a NATO în Marea Mediterană.[26] A fost invitată să devină membru al NATO la 3
aprilie 2008[27] și a devenit membru cu drepturi depline la 1 aprilie 2009.

Diviziuni administrative[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Provinciile Albaniei.
Albania este împărțită în 12 provincii (județe) și în 36 rrethe (districte). Capitala, Tiranë, are un statut
special. Districtele sunt:
 1 Berat
 2 Bulqizë
 13 Kolonjë  25 Mirditë
 3 Delvinë
 14 Korçë  26 Peqin
 4 Devoll
 15 Krujë  27 Përmet
 5 Dibër
 16 Kuçovë  28 Pogradec
 6 Durrës
 17 Kukës  29 Pukë
 7 Elbasa
 18 Kurbin  30 Sarandë
n
 19 Lezhë  31 Shkodër
 8 Fier
 20 Librazhd  32 Skrapar
 9 Gjiroka
 21 Lushnjë  33 Tepelenë
stër
 22 Malësi e  34 Tirana -
 10 Grams
Madhe Capitala
h
 23 Mallakastër  35 Tropojë
 11 Has
 24 Mat  36 Vlorë
 12 Kavaj
ë

Vezi și: Categorie:Orașe în Albania

Geografie[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Geografia Albaniei.

Albania din satelit

Insulițele Ksamil.

Albania are o arie totală de 28.748 km². Ea se întinde între paralelele de 39° și 43° latitudine
nordică, și între meridianele de 19° și 21° longitudine estică (o mică parte se află la est de 21°). Se
învecinează cu Muntenegru la nord, Kosovo la nord-est, Macedonia la est și Grecia la sud.
Lungimea coastelor Albaniei este de 476 km,[28]:240 având ieșire la Marea Adriatică și la Marea Ionică.
În zona vestică, există o câmpie litorală pe malurile Mării Adriatice. 70% din suprafața țării sunt teren
muntos adesea inaccesibil. Cel mai înalt vârf este Golem Korab, situat în districtul Dibër, cu o
altitudine de 2.753 m. Clima de pe coastă este mediteraneană cu ierni umede și blânde și veri
uscate.
În interiorul continentului, aspectele climatice diferă în funcție de altitudine, dar zonele de la peste
1.500 m sunt reci și adesea acoperite cu zăpadă iarna și chiar primăvara. În afara capitalei Tirana,
care are 800.000 de locuitori, principalele orașe
sunt Durrës, Korçë, Elbasan, Shkodër, Gjirokastër, Vlorë și Kukës.
Cele mai mari și mai adânci trei lacuri din Peninsula Balcanică se află parțial în Albania. Lacul
Shkodër din nord-vestul țării are o suprafață variabilă între 370–530 km², din care o treime aparține
Albaniei și restul Muntenegrului. Coasta lacului pe malul albanez are 57 km lungime. Lacul Ohrid se
află în sud-estul țării și se află pe frontiera cu Macedonia. Are o adâncime maximă de 289 metri și în
zonă trăiesc specii unicat de plante și animale, între care fosile vii și multe specii endemice. Datorită
valorii naturale și istorice, Lacul Ohrid se află sub protecția UNESCO.

Clima[modificare | modificare sursă]

Alpii Albanezi

Aflată pe malul mărilor Adriatică și Ionică, având munți înalți sprijiniți pe masa continentală
balcanică, Albania are un număr mare de regiuni climatice prin comparație cu aria sa. Câmpiile
litorale au parte de climat mediteranean; zonele montane au parte de un climat temperat-continental.
Vremea variază puternic de la nord la sud.
Câmpiile au ierni blânde, cu temperaturi medii de circa 7 °C. Vara, media temperaturilor se apropie
de 24 °C. În câmpiile din sud, temperaturile au medii cu circa 5 °C mai mult. Diferența poate fi mai
mare pe timp de vară și mai mică pe timp de iarnă.
În interiorul continentului, temperaturile sunt afectate mai mult de diferențele de altitudine decât de
cele de latitudine și de alți factori. Temperaturile scăzute iarna în munți sunt cauzate de masele de
aer continental care domină vremea în Europa de Est și în Balcani. Vânturile dinspre nord și nord-
est bat mare parte din timp. Vara, temperaturile medii sunt mai scăzute decât pe coastă și mult mai
scăzute la altitudini mari, dar fluctuațiile diurne sunt mai mari. Temperaturile maxime ziua în văile și
depresiunile din interior sunt foarte ridicate, iar nopțile sunt aproape mereu răcoroase.

Peisaj din Albania

Precipitațiile medii sunt ridicate, ca urmare a convergenței între curenții de aer mediteraneeni și
aerul continental. Întrucât ele se întâlnesc de regulă în zone cu altitudine mare, cele mai bogate
precipitații cad în zona centrală. Curenții verticali care apar atunci când aerul mediteranean se ridică
produc adesea furtuni. Multe dintre acestea sunt însoțite de vânturi locale puternice și ploi torențiale.
Când masa de aer continental este slabă, vânturile mediteraneene duc aerul umed mai departe spre
interiorul continentului. Când apare o masă de aer continental dominantă, aerul rece coboară și spre
zonele joase, ceea ce se întâmplă mai des iarna. Întrucât temperaturile scăzute dăunează măslinilor
și citricelor, livezile există doar în zone adăpostite, cu pantă spre sud și vest, chiar și în zone cu
temperaturi ridicate pe timp de iarnă.
Cantitatea medie de precipitații se situează de la 1.000 mm până la 1.500 mm anual, cele mai mari
niveluri înregistrându-se în nord. Aproape 95% din ploi cad iarna.
Ploile din zonele montane sunt mai abundente. Nu există înregistrări precise, iar estimările sunt
foarte variate, dar mediile anuale se cifrează probabil în preajma a 1.800 mm și ar putea ajunge la
2.550 mm în nord. Alpii Albanezi din vest (valea Boga) se numără printre cele mai umede zone din
Europa, primind circa 3.100 mm de precipitații anual.[29] Variațiile sezoniere sunt mai reduse în zona
de coastă.
În 2009, o expediție a Universității Colorado a descoperit patru mici ghețari în munții din Albania de
Nord. Ei se află la altitudinea relativ joasă de 2.000 metri – fiind aproape unici pentru o latitudine atât
de sudică.[30]

Flora și fauna[modificare | modificare sursă]

Râsul încă trăiește în Albania.[31]

Deși o țară mică, Albania are o bogată biodiversitate. Variațiile geomorfologice, climatice și de relief
creează condiții favorabile mai multor specii endemice și subendemice, 27 de plante vasculare
endemice și 160 subendemice în țară. Numărul total al plantelor este de peste 3250 de specii,
aproximativ 30% din numărul speciilor găsite în Europa.
Peste o treime din teritoriul Albaniei – circa 10.000 de kilometri pătrați – este împădurit, iar țara este
bogată în floră. Din punct de vedere fitogeografic, Albania aparține regatului floristic boreal, între
provinciile Adriatică și Est-Mediteraneană din regiunea Mediteraneană și provincia Ilirică din
regiunea Circumboreală. Regiunile de coastă și de câmpie au vegetație maquis tipic mediteraneană,
în vreme ce pădurile de stejar se găsesc la altitudini mai înalte. Păduri vaste
de pin, mesteacăn și brad se găsesc în munții înalți, iar pășunile alpine domină zonele de peste
1800 metri.[32]

Pajura–simbolul național al Albaniei.[33]

Conform World Wide Fund for Nature și Digital Map of European Ecological Regions furnizate
de Agenția Europeană de Mediu, teritoriul Albaniei poate fi împărțit în trei ecoregiuni: pădurile de
foioase ilirice, pădurile de amestec din Munții Pindului și pădurile de amestec din Alpii Dinarici.
Pădurile găzduiesc o gamă largă de mamifere, inclusiv lupi, urși, mistreți și capre
negre. Râșii, pisicile sălbatice, jderii și dihorii sunt rare, dar trăiesc în unele zone.
Există circa 760 de specii de vertebrate în Albania. Printre acestea, se numără 350 de specii de
păsări, 330 de pești de apă dulce și marini și 80 de specii de mamifere. Există circa 91 de specii
amenințate pe teritoriul țării, între care pelicanul dalmațian, cormoranul pigmeu și sturionul de mare
european. Regiunile stâncoase de pe coasta sudică reprezintă un habitat favorabil pentru foca
mediteraneană.
Unele dintre cele mai semnificative specii de păsări din țară este pajura – simbol național al
Albaniei[33]  – alături de specii de vultur, cocoș de munte și numeroase rațe și gâște sălbatice.
Pădurile Albaniei păstrează încă mari comunități de mamifere mari, cum ar fi ursul brun, lupul
cenușiu, capra neagră și porci sălbatici.[32] Munții din nord și est sunt habitat al unora dintre
ultimii râși balcanici – o populație pe cale de dispariție de râs eurasiatic.[34]

Economie[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Economia Albaniei.
Albania rămâne o țară săracă după standardele Europei Occidentale.[35] PIB pe cap de
locuitor (exprimat în termeni de paritate a puterii de cumpărare) era în 2010 28% din media Uniunii
Europene.[36] Totuși, Albania a dat dovadă de potențial pentru creștere economică, întrucât o serie
de afaceri s-au reamplasat acolo și bunurile de consum au început să apară la comercianți activi pe
o piață în curs de dezvoltare, în condițiile în care sunt căutate zone unde costurile de producție sunt
mici. Albania, Cipru și Polonia sunt singurele tări din Europa care au înregistrat creșteri economice
în primul trimestru al anului 2009.[37][38] Fondul Monetar Internațional (FMI) a preconizat o creștere
economică de 2,6% pentru Albania în 2010 și una de 3,2% în 2011.[39] Există semne de creșteri ale
investițiilor, iar opririle alimentării cu energie electrică, ce au persistat mult după căderea
comunismului s-au redus, Albania ajungând exportator de energie.[40]
Albania și Croația au discutat posibilitatea construirii în comun a unei centrale electrice
termonucleare pe mallurile lacului Shkoder, aproape de frontiera cu Muntenegru, un plan ce a atras
critici din partea Muntenegrului din cauza seismicității zonei.[41] În plus, există îndoieli privind
capacitatea Albaniei de a finanța un proiect atât de amplu cu un buget național total sub 5 miliarde
de dolari.[42] În februarie 2009, însă, compania italiană Enel a anunțat intenția de a construi o
termocentrală pe cărbuni, cu o putere instalată de 800 MW, cu scopul de a diversifica sursele de
electricitate.[43] Aproape toată electricitatea folosită în Albania este generată de hidrocentrale vechi,
care devin din ce în ce mai ineficiente în condiții de secetă.[43]
Țara are zăcăminte de petrol și gaze naturale, dar în 2009 producea doar 5.400 barili de petrol pe zi.
[44]
 Producția de gaze naturale, estimată la aproximativ 30 de milioane de metri cubi, este suficientă
pentru a satisface cererile consumatorilor.[45] Printre alte resurse naturale se numără
cărbunele, bauxita, minereul de cupru și fier.
Agricultura este sectorul cel mai semnificativ, fiind domeniul în care activează 58% din forța de
muncă și care generează circa 21% din PIB. Albania produce cantități semnificative de
grâu, porumb, tutun, smochine (al 13-lea producător mondial)[46] și măsline.

Știința și tehnologia[modificare | modificare sursă]

Cheltuielile pentru cercetare și dezvoltare științifică în Albania nu depășesc 0,18% din PIB, țara
clasându-se la acest capitol pe ultimul loc în Europa. Competitivitatea economică și exporturile sunt
scăzute, economia fiind încă polarizată către domenii de joasă calificare. Din 1993, resursele umane
în domeniul științei și tehnologiei au scăzut drastic. Diferite studii arată că în anii 1991–2005 circa
50% dintre profesorii și cercetătorii din universități și institute științifice au emigrat.[47]
În 2009, guvernul a aprobat „Strategia Națională pentru Știință, Tehnologie și Inovație în
Albania”[48] care acoperă perioada 2009–2015. Ea are ca scop triplarea investițiilor de la bugetul de
stat în cercetare și dezvoltare, până la 0,6% din PIB și de a crește proporția investițiilor în R&D din
surse exterioare, inclusiv prin intermediul programului UE pentru cercetare, pentru a-l ridica la 40%
din totalul investițiilor în cercetare.

Transporturi[modificare | modificare sursă]
Rutier[modificare | modificare sursă]
Autostrada A1 din Albania

Există trei șosele principale cu patru benzi în Albania: șoseaua ce leagă orașul Durrës de capitala
Tirana, cea care leagă Durrës cu Vlorë și șoseaua Albania-Kosovo. Dintre acestea, un segment este
de autostradă: Albania-Kosovo este autostrada A1; autostrada A2 este în lucru.
Șoseaua Albania-Kosovo leagă Kosovo de coasta albaneză a Adriaticii: secțiunea albaneză a fost
terminată în iunie 2009,[49] iar acum drumul de la frontiera cu Kosovo până la Durrës durează două
ore și jumătate. În total, autostrada va avea circa 250 km când va ajunge la Priștina. A fost cel mai
costisitor și mai amplu proiect de infrastructură efectuat vreodată în Albania. Costurile autostrăzii au
trecut de 800 de milioane de euro, dar cifra nu a fost confirmată încă de guvern.
Încă două autostrăzi urmează să fie construite în Albania în viitor: Coridorul VIII pan-european, care
va lega Albania de Macedonia și Bulgaria, și șoseaua nord-sud, ce corespunde secțiunii albaneze
din Autostrada Adriatico–Ioniană, o autostradă regională ce urmează să lege Croația de Grecia de-a
lungul coastelor Mării Adriatice și a Mării Ionice. Când toate cele trei coridoare vor fi terminate,
Albania va avea circa 759 kilometri de șosele care o vor lega de țările vecine: Kosovo, Macedonia,
Muntenegru și Grecia.
Din cauza politicii din timpul regimului comunist, una izolaționistă chiar și după standardele țărilor din
spatele Cortinei de Fier, Albania nu a semnat acordul pentru constituirea rețelei de drumuri
europene. Ca urmare, deși Albania a aderat în cele din urmă la acest acord, prin Albania încă nu
trece niciun drum european, acestea efectuând ocoluri mari pentru a trece din Muntenegru în
Grecia.

Aerian[modificare | modificare sursă]

Aeroportul Internațional Maica Tereza Tirana

Transportul aerian civil în Albania își are începuturile în noiembrie 1924, când Republica Albania a
semnat un acord guvernamental cu compania aeriană germană Deutsche Luft Hansa. Pe baza unui
acord de concesiune pe zece ani, s-a înființat compania aeriană albaneză.[necesită  citare] În primăvara lui
1925, au început primele zboruri interne de la Tirana la Shkoder și Vlora.[necesită  citare]
În august 1927, birourile Ministerului Aviației Civile și Traficului Aerian din Italia a achiziționat Adria
Aero Lloyd. Compania, condusă de italieni, și-a extins zborurile și către alte orașe, cum ar
fi Elbasan, Korça, Kukësi, Peshkopia și Gjirokastra, și a deschis linii internaționale către
Roma, Milano, Salonic, Sofia, Belgrad și Podgorica.
Construcția unui aeroport mai modern la Lapraka a demarat în 1934 și s-a terminat în 1935. Acest
nou aeroport, denumit, ulterior, oficial „Aeroportul Tirana”, a fost construit în conformitate cu
parametrii tehnologici optimi la vremea aceea, cu o pistă de beton ranforsat de 2.700 m, și
completată cu echipament tehnic și clădiri.
În perioada 1955–1957, s-a construit aeroportul Rinasi, în scopuri militare. Ulterior, el a fost trecut în
administrația Ministerului Transporturilor. La 25 ianuarie 1957, Întreprinderea de Stat pentru
Transport Aerian Internațional (Albtransport) și-a stabilit sediul la
Tirana. Aeroflot, Jat, Malev, Tarom și Interflug au fost companiile care au început să efectueze
zboruri către înainte de 1960.[50]
În perioada 1960–1978, mai multe linii aeriene au încetat să opereze în Albania din cauza impactului
vieții politice, având ca efect o scădere a influxului de zboruri și pasageri. În 1977, guvernul comunist
al Albaniei a semnat un acord cu Grecia pentru a deschide prima linie aeriană a țării cu Europa
necomunistă. Ca urmare, Olympic Airways a fost prima companie necomunistă care a efectuat
zboruri comerciale către Albania după al Doilea Război Mondial. Până în 1991, Albania avea legături
aeriene cu mai multe mari orașe europene, între care Paris, Roma, Zürich, Viena și Budapesta, dar
nu avea serviciu aerian intern regulat.[50]
Un joint venture franco-albanez, Ada Air, s-a lansat în Albania post-comunistă ca prima companie
aeriană privată, în 1991. Compania oferea zboruri cu avioane de treizeci și șase de locuri, patru zile
pe săptămână, între Tirana și Bari, Italia, precum și un serviciu charter pentru destinații interne și
internaționale.[50]
Între 1989 și 1991, din cauza schimbărilor politice din țările Europei de Est, Albania a aderat la
Organizația Internațională de Aviație Civilă (ICAO), și-a deschis spațiul aerian zborurilor
internaționale și a definit îndatoririle controlorilor de trafic aerian. Ca urmare a acestor schimbări, s-
au creat condiții de separare a activităților de control al traficului aerian de Albtransport. În locul ei, s-
a înființat Agenția Națională a Traficului Aerian (NATA), ca entitate independentă. În plus, în acești
ani, s-au semnat acordurile guvernamentale de transport aerian civil cu țări ca Bulgaria,
Germania, Slovenia, Italia, Rusia, Austria, Regatul Unit și Macedonia. Directoratul General al Aviației
Civile (DGCA) a fost înființat la 3 februarie 1991, pentru a gestiona dezvoltarea necesară la acea
vreme.

Tren pe calea ferată Durrës–Tirana

În 2007, Albania avea un singur aeroport internațional : Aeroportul Internațional Maica Tereza

Tirana. Aeroportul este legat de 29 de destinații prin 14 linii aeriene. Numărul de pasageri și de
zboruri a crescut drastic față de începutul anilor 1990. Datele de pe anul 2009 arată 1,3 milioane de
pasageri și o medie de 44 de aterizări și decolări pe zi.

Feroviar[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Transportul feroviar în Albania.
În Albania, căile ferate sunt administrate de compania feroviară națională Hekurudha
Shqiptare (HSH) (Căile Ferate Albaneze). Sistemul feroviar este unul cu ecartament normal de
1.435 mm. Toate trenurile sunt trase de locomotive diesel-electrice ČKD, de fabricație cehă.
Transportul feroviar a fost promovat intensiv de regimul totalitar al lui Enver Hoxha, perioadă în care
transportul cu mijloace personale era efectiv interzis. După căderea regimului, numărul vehiculelor
proprietate personală, cât și cel al autobuzelor, a crescut. Deși o parte din drumurile din țară sunt
încă într-o stare foarte proastă, s-a acționat în acest sens (de exemplu, construcția autostrăzii dintre
Tirana și Durrës), fenomen ce a redus volumul traficului pe calea ferată.

Demografie[modificare | modificare sursă]

Elevi albanezi

Populația în Albania[51]

An Milioane

1971 2.2

1990 3.3

2008 3.1

2011 2.8

Sursa: OECD/World Bank

Conform ultimului recensământ din 2017, populația totală a Albaniei este de 3.047.987 locuitori și un
spor natural de 6,4 la mia de locuitori. În 2017 natalitatea în Albania era de 13,2 la mie, iar
mortalitatea de 6,8 la mie. Din aceste date rezultă un spor natural de 6,4 la mie.
Regiuni cu prezență tradițională a altor grupuri etnice sau lingvistice decât albanezii.

Conform recensământului din 2011, populația totală a Albaniei este de 2.821.977 cu o rată a
fertilității redusă, de 1,49, copii pentru fiecare femeie.[52][53] Căderea regimului comunist în 1990 a fost
însoțită de emigrație masivă. Migrația externă era interzisă în Albania comunistă, iar cea internă era
puternic limitată, astfel că fenomenul a fost o noutate. Între 1991 și 2004, circa 900.000 de oameni
au emigrat din Albania, circa 600.000 stabilindu-se în Grecia.[54] Emigrația a afectat puternic
distribuția demografică internă a Albaniei.

Harta etnică a Albaniei după datele recensământului oficial din 2011

Problema etniei este una delicată și pe larg dezbătută. Statisticile oficiale consideră Albania o țară
puternic omogenă din punct de vedere etnic (97% albanezi), dar grupurile minoritare (greci,
macedoneni, muntenegreni/sârbi, romi și vlahi/aromâni) au pus la îndoială datele oficiale, afirmând
că ponderea lor în cadrul populației este subestimată.[55] Ultimul recensământ cu date etnografice
înainte de 2011 fusese efectuat de autoritățile comuniste în 1989.[56]
Albania recunoaște trei minorități naționale, grecii, macedonenii și muntenegrenii, și două minorități
culturale, aromânii și romii.[57] Există în Albania și minorități de bulgari, gorani, sârbi, egipteni
balcanici(en), bosniaci și evrei. Guvernul grec susține că există 300.000 de greci în Albania, dar
estimările occidentale gravitează în jurul cifrei de 200.000.[58][59][60][61][62] Guvernul albanez plasează
numărul lor la doar 24.243.[63] CIA World Factbook estimează minoritatea greacă la 0,9%[64] din
totalul populației, iar Departamentul de Stat al SUA folosește cifrele de 1,17% pentru greci și 0,23%
pentru alte minorități.[65]
Conform recensământului din 2011, populația Albaniei a declarat următoarele afilieri
etnice: albanezi 2.312.356 (82,6% din total), greci 24.243 (0,9%), macedoneni 5.512
(0,2%), muntenegreni 366 (0,01%), aromâni 8.266 (0,30%), romi 8.301 (0,3%), egipteni
balcanici 3.368 (0,1%), alte etnii 2.644 (0,1%), etnia nefiind declarată de 390.938 de persoane
(14%), și irelevantă în cazul a 44.144 (1,6%).[66] Se arată și că 2.765.610 sau 98,767% din populație
a declarat albaneza ca limbă maternă („prima sau principala limbă vorbită acasă în copilărie”).[66]
Minoritățile macedoneană și greacă au criticat dur articolul 20 al legii recensământului, conform
căruia oricine declară altă etnie decât cea din certificatul de naștere este pasibil de o amendă de
1.000 de dolari, considerând-o o tentativă de intimidare a minorităților pentru a declara etnia
albaneză, organizațiile minorităților afirmând că guvernul a amenințat cu închisoarea pe cei ce
refuză să-și declare etnia.[67] Genc Pollo, ministrul de resort, a declarat că cetățenii vor putea să-și
declare liber etnia, limba maternă și religia, sau pot alege să nu răspundă.[68] Amendamentele
criticate nu includ încarcerarea sau obligativitatea declarării etniei sau limbii, ci doar o amendă ce
poate fi contestată în instanță.[69][70]
În Parlamentul Albaniei este reprezentată minoritatea greacă, iar guvernul i-a invitat pe greci să se
înregistreze pentru a-și ameliora statutul.[55] Pe de altă parte, naționaliștii, diferite organizații de
intelectuali și partide politice din țară și-au exprimat îngrijorarea că recensământul ar putea crește
artificial numărul minorității grecești, ceea ce ar putea duce la amenințarea integrității teritoriale a
Albaniei de către Grecia.[55][55][71][71][72][73][74][75][76]

Limba[modificare | modificare sursă]
Limba oficială și dominantă este albaneza, a cărei variantă standard a fost formată din două dialecte
principale, Gheg și Tosk, ultimul având o influență predominantă față de primul. Râul Shkumbin este
linia de separație între arealele de răspândire ale celor două dialecte. În zonele locuite
de minoritatea greacă, se vorbește un dialect grecesc ce păstrează unele trăsături astăzi dispărute
din greaca modernă. Alte limbi vorbite de minoritățile etnice
sunt aromâna, sârba, macedoneana, bulgara, gorani și romani.[77]

Religia[modificare | modificare sursă]
Recensământul din 2011 din Albania
Musulmani suniți   57%
Bektashi   2%
Creștini ortodocși   7%
Catolici   10%
Alți creștini   0.2%
Alte religii   5.5%
Religie nedeclarată   14%
Atei   2.5%

Conform recensământului din 2011, 58,79% din albanezi sunt musulmani, creștinismul este practicat

de 17% din populație, prin care este a doua religie a țării, iar 25% din populație este ori fără religie,
ori aparține altor grupări religioase.[78] Biserica Ortodoxă Albaneză a refuzat să recunoască
rezultatele recensământului din 2011 privind religia, afirmând că ortodocșii ar fi 24% din populație, și
nu 6,75%.[79] Înainte de al doilea război mondial, 70% din populație erau musulmani, 20% ortodocși
și 10% catolici.[2] Conform unui sondaj din 2010, religia joacă astăzi un rol important în viețile a doar
39% din albanezi, iar Albania este printre cele mai puțin religioase țări din lume.[80] Un studiu efectuat
în 2012 de Pew Research Center a notat că 65% din musulmanii albanezi nu se consideră membri
ai vreunei denominații musulmane (suniți, șiiți, sufiți).[81]
Albanezii apar pentru prima oară în izvoarele scrise bizantine la sfârșitul secolului al XI-lea. În acest
moment, ei erau deja creștinați. Islamul a apărut apoi ca religie dominantă în secolele de
dominație otomană, deși o minoritate importantă au rămas creștini. După independența obținută în
1912, regimurile albaneze republican, monarhic și apoi comunist au acționat sistematic în vederea
excluderii religii din funcțiunile oficiale și din viața culturală, primele două în scopul modernizării
statului, ultimul în scopul ideologic al eliminării religiei din orice formă a vieții sociale. De la
independență, Albania nu a avut niciodată o religie oficială.
Regimul comunist care a preluat puterea în Albania după al Doilea Război Mondial a persecutat și a
suprimat instituțiile și practicile religioase și a interzis religia, declarând Albania primul stat ateu din
lume. Libertatea religioasă a revenit în Albania de la schimbarea de regim din 1992. Albania a
aderat la Organizația Conferinței Islamice în 1992, după căderea comunismului, dar nu participă la
conferința din 2014 din cauza unei dispute privind ratificarea acestei aderări de către Parlament.
[82]
 Populația musulmană albaneză (în principal seculară sau sunnită) se găsește răspândită în toată
țara, în timp ce ortodocșii albanezi și Bektashi sunt concentrați în sud, iar romano-catolicii se găsesc
în nordul țării.[83]
Primul protestant albanez a fost Said Toptani, care a călătorit prin Europa, iar în 1853 s-a întors la
Tirana și a propovăduit protestantismul. El a fost arestat și încarcerat de autoritățile otomane în
1864. Prezența protestanților evanghelici datează de la misionarii congregaționaliști și apoi metodiști
și de la activitatea British and Foreign Bible Society(en) din secolul al XIX-lea. Alianța Evanghelică,
denumită VUSh, a fost înființată în 1892. Astăzi VUSh mai are circa 160 de congregații membre din
diferite culte protestante. VUSh organizează marșuri în Tirana, între care unul împotriva conflictelor
de clan ținut în 2010. Bibliile sunt furnizate de Societatea Interconfesională pentru Biblie din Albania.
Prima biblie în albaneză a fost traducerea Filipaj tipărită în 1990.
Biserica adventistă de ziua a șaptea,[84][85] Biserica lui Isus Hristos și a Sfinților din Zilele de pe Urmă,
[86]
 și martorii lui Iehova au și ei câțiva practicanți în Albania.[87]
Albania a fost singura țară din Europa continentală în care populația evreiască a crescut în
timpul Holocaustului.[88] După emigrarea în masă în Israel după căderea regimului comunist, astăzi
mai rămân în țară doar circa 200 de credincioși mozaici.[89][90]

(en)
Moscheea Et'hem Bey  și turnul cu ceas din Tirana
 


 Sediul mondial al Ordinul Bektashi din Tirana.

Cultura[modificare | modificare sursă]
Muzica și folclorul[modificare | modificare sursă]

Berat

Grup de bărbați în costume populare albaneze din Skrapar

Muzica populară albaneză se încadrează în trei grupuri stilistice: Gheg în nord, Labs și Tosk în sud.

Alte zone muzicale specifice sunt în jurul orașelor Shkodër și Tirana. Tradițiile diferă între nord și
sud, cele din nord fiind cântece mai „aspre și eroice”, în vreme ce în sud sunt mai „relaxate”.
Aceste stiluri sunt unificate prin „intensitatea pe care artiștii o dau muzicii ca mediu de expresie
patriotică și ca vehicul pentru transportul narațiunilor din istoria orală”, precum și prin anumite
caracteristici, ca utilizarea măsurilor obscure cum ar fi 3/8, 5/8 și 10/8.[91] Prima compilație de muzică
populară albaneză a fost realizată de Pjetër Dungu în 1940.
Muzica diferitelor sărbători face și ea parte din patrimoniul folcloric albanez, în special cele din jurul
zilei Sfântului Lazăr, de la începutul primăverii. Cântecele de leagăn și bocetele (vajtim) sunt tipuri
importante de cântece populare albaneze, adesea cântate de femei.[92]

Limba și literatura albaneză[modificare | modificare sursă]

Ismail Kadare la o ședință de lectură, 2007

Filologul german Franz Bopp a demonstrat în 1854 că albaneza este limbă indo-europeană, familie

în care ea formează o ramură distinctă al cărei unic membru este.
Unii lingviști consideră că albaneza derivă din iliră,[93] (teorie contestată de istoricii și lingviștii care
susțin că limba iliră era o limbă centum, spre deosebire de limba albaneză care este o limbă
satem [94][95]) în vreme ce alții,[96] susțin că provine din daco-tracă[97] (teorie contestată de faptul că nu
există urme și înregistrări scrise care să ateste o migrație și o prezență majoră a traco-dacilor pe
teritoriul actual al Albaniei[98]).
La distanțe mai mari, albaneza este adesea comparată cu limbile balto-slave și indo-iraniene pe de
o parte și cu cele germanice pe de altă parte, cu care are în comun o serie de isoglose. Renașterea
culturală s-a manifestat în principal prin dezvoltarea limbii albaneze în domeniul textelor și
publicațiilor bisericești, în principal în regiunea catolică din nord, dar și în cea ortodoxă din sud.
Reformele protestante au vitalizat speranțele pentru dezvoltarea unei limbi și tradiții literare locale
când clericul Gjon Buzuku a adus în albaneză liturghia catolică, încercând să facă pentru albaneză
ceea ce făcuse Luther pentru germană.

Extras din Meshari de Gjon Buzuku

Meshari de Gjon Buzuku, publicat în 1555, este considerată a fi prima operă literară scrisă în
albaneză. Există dovezi fragmentare datând dinainte de Buzuku, ce indică faptul că albaneza era
scrisă încă din secolul al XIV-lea.
Prima dovadă documentară datează din 1332 cu un raport în latină al dominicanului francez
Guillelmus Adae, arhiepiscop de Antivari, care a scris că albanezii folosesc litere latinești în cărțile
lor, chiar dacă limba este foarte diferită de latină. Alte exemple semnificative sunt: o formulă de
botez (Unte paghesont premenit Atit et Birit et spertit senit) din 1462, scrisă în albaneză în cadrul
unui text în latină scris de episcopul de Durrës, Pal Engjëlli; un glosar de cuvinte albaneze din 1497
de Arnold von Harff, un german care călătorise prin Albania, și un fragment de Biblie din secolul al
XV-lea, din Evanghelia lui Matei, tot în albaneză, dar scris cu caractere grecești.

Scrierile albaneze din aceste secole nu au fost doar texte religioase, ci și cronici istorice. Ele sunt
menționate de umanistul Marin Barleti, care, în cartea sa despre Asediul Shkodrei, scrisă în 1504,
confirmă că răsfoise asemenea cronici scrise în limba poporului (in vernacula lingua).
În secolele al XVI-lea și al XVII-lea, catehismul E mbësuame krishterë (Învățături creștine; 1592)
de Lekë Matrënga, Doktrina e krishterë (Doctrina creștină; 1618) și Rituale romanum (1621)
de Pjetër Budi, primul scriitor de proză și poezie originală albaneză, o apologie a lui George Castriot
(1636) de Frang Bardhi, care scrisese un dicționar și alte creații folclorice, tratatul teologico-
filosofic Cuneus Prophetarum (1685) de Pjetër Bogdani, cea mai celebră personalitate a Evului
Mediu albanez, au fost publicate în albaneză. Cel mai cunoscut scriitor albanez este Ismail Kadare.

Patrimoniul cultural mondial[modificare | modificare sursă]

Pe lista patrimoniului mondial UNESCO sunt incluse următoarele obiective culturale din Albania:[99]

 Ruinele vechiului oraș Butrint (1992, 1999, 2007)

 Centrele istorice ale orașelor Berat și Gjirokastra (2005, 2008)
 Pădurile primare și bătrâne de fag din Carpați și din alte regiuni ale Europei, sit transnațional
ce conține (din 2017) și două zone protejate de pe râul Gashi din nord-estul țării
De asemenea, patrimoniul mondial intangibil cuprinde iso-polifonia în cântecul popular albanez.[100]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

 Balcani
 Balcanii de Vest
 Locuri din patrimoniul mondial UNESCO
 Moscopole
 Aromâni
 Aromânii din Albania
 Sârbii din Albania
 Grecii din Albania

Referințe[modificare | modificare sursă]
1. ^ Recensământ 2011
2. ^ a b c d „The World Factbook: Albania”. Central Intelligence Agency. Accesat în 21 iunie 2013.
3. ^ The Greeks: the land and people since the war. James Pettifer. Penguin, 2000. ISBN 978-0-
14-028899-5
4. ^ a b c d „Albania”. International Monetary Fund. Accesat în 6 octombrie 2010.
5. ^ „Human Development Report 2010”  (PDF). United Nations. 2010. Accesat în  5 noiembrie
2010.
6. ^ „Distribution of family income – Gini index”.  The World Factbook. CIA. Accesat în 1
septembrie 2009.
7. ^ „Albania applies for EU membership”.  BBC News.  28 aprilie 2009. Accesat în  29 aprilie
2009.
8. ^ „Population and Housing Census in Albania”  (PDF). Institute of Statistics of Albania.  2011.
9. ^ Reports: Poverty Decreases In Albania After Years Of Growth.Dow Jones Newswires, 201-
938-5500 201-938-5500 201-938-5500. Nasdaq.com
10. ^ Albania plans to build three hydropower plants.People's Daily
11. ^ Strong GDP growth reduces poverty in Albania-study. Reuters. Forbes.com
12. ^ „Lonely Planet's top 10 countries for 2011 – travel tips and articles – Lonely Planet”.
Accesat în 2 noiembrie 2010.
13. ^ Madrugearu A, Gordon M. The wars of the Balkan Peninsula. Rowman & Littlefield, 2007.
p.146
14. ^ Richard Talbert, Barrington Atlas of the Greek and Roman World, (ISBN 0-691-03169-X),
harta 49 & notes.
15. ^ J. J. Wilkes (1992).  The Illyrians (în engleză). p.  279. ISBN 978-0-631-19807-9.  We cannot
be certain that the Arbanon of Anna Comnena is the same as Albanopolis of the Albani, a place
located on the map of Ptolemy (3.12)
16. ^ Robert Elsei.  The Albanian lexicon of Dion Von Kirkman. Earliest reference to the existence
of the Albanian language  (în engleză). pp.  113–122.
17. ^ Kristo Frasheri (1964).  History of Albania (A Brief Overview)  (în engleză). Tirana.
18. ^ Lloshi, Xhevat.  „The Albanian Language”  (PDF) (în engleză). United Nations Development
Programme. Accesat în  9 noiembrie 2010.
19. ^ Arnaut la Free Dictionary
20. ^ Akademia e Shkencave e RPSH. Instituti Gjuhësisë dhe i Letersisë (1982).  „Studime
filologjike”.  Studime filologjike  (în albaneză). Tirana (36): 44.
21. ^ „Albanian League”. Encyclopædia Britannica. Accesat în 5 ianuarie 2012.
22. ^ „Albania:History”. Accesat în 9 ianuarie 2012.
23. ^ „Nato welcomes Albania and Croatia”.  BBC News.  1 aprilie 2009. Accesat în 2 aprilie 2009.
24. ^ „Albania sells off its military hardware”. BBC News. 17 aprilie 2002.
25. ^ „Albania to abolish conscription by 2010”. SETimes.com. 21 august 2008. Accesat în 29
decembrie 2009.
26. ^ „NATO.int”. NATO.int. Arhivat din  original  la 27 mai 2005. Accesat în 27 august 2010.
27. ^ „Albania membership Nato”. NATO. Arhivat din  original  la 13 decembrie 2007.
28. ^ R. Eftimi. „SOME CONSIDERATIONS ON SEAWATER-FRESHWATER RELATIONSHIP
IN ALBANIAN COASTAL AREA”  (PDF). ITA Consult.
29. ^ Current date/time is Fri 27 Aug 2010 10:12 pm. „Qendrim.forumotion.net”.
Qendrim.forumotion.net. Accesat în 27 august 2010.
30. ^ „Twenty-first Century Glaciers and Climate in the Prokletije Mountains, Albania Journal
Arctic, Antarctic, and Alpine Research Publisher Institute of Arctic and Alpine Research, University of
Colorado ISSN 1523-0430 (Print) 1938–4246 (Online) Issue Volume 41, Number 4 / November 2009
DOI 10.1657/1938-4246-41.4.455 Paginile 455–459 Online Date: 30 noiembrie 2009”.
Instaar.metapress.com.  30 noiembrie 2009. Accesat în  27 august 2010.
31. ^ „Conservation of the Critically Endangered Balkan Lynx”  (PDF). Catsg.org. Accesat în 5
ianuarie 2011.
32. ^ a b http://www.cbd.int/doc/world/al/al-nbsap-01-p1-en.pdf
33. ^ a b Streissguth, Thomas (2010).  Albania in Pictures. Twenty-First Century Books.  ISBN  978-
0-7613-4629-6.
34. ^ „The Balkan Lynx Conservation Compendium”. Catsg.org. Accesat în 29 decembrie 2009.
35. ^ Albania Country Brief. Deparatmentul de Afaceri Externe și Comerț al Guvernului Australiei,
1 august 2008. Accesat la 15 august 2009.
36. ^ „Albania's GDP per capita in PPS (2008)”  (PDF). Eurostat. Accesat în 13 decembrie 2011.
37. ^ Business: Albania, Cyprus register economic growth SEtimes.com
38. ^ Strong economic growth potential puts Albania and Panama top of long term investment
list, Propertywire.com
39. ^ International Monetary Fund (IMF), 9 octombrie 2010 Albania and the IMF
40. ^ „Albania's strides to EU accession”. BBC News. 11 decembrie 2009.
41. ^ „Albania, Croatia plan nuclear power plant”. Balkaninsight.com. Accesat în  27 august
2010. [nefuncțională]
42. ^ CIA – The World Factbook Arhivat la ianuarie 2010 la WebCite
43. ^ a b Enel Albanian Joint Venture Introduces Coal In Albania's Power Mix, Business Monitor
Online, 24 februarie 2009
44. ^ CIA The World Factbook: Oil producers
45. ^ CIA – The World Factbook
46. ^ Albania Country Profile, FAO
47. ^ Research for Development Highly Skilled Migration from Albania
48. ^ „Strategy of Science, Technology and Innovation 2009–2015”  (PDF). Accesat în 27 august
2010.
49. ^ Wynne, Alexandra. „Albania highway: Making the first move , Features , New Civil
Engineer”. Nce.co.uk. Accesat în 29 decembrie 2009.
50. ^ a b c „History of the Airport”. Website-ul Aeroportului Internațional Tirana. Accesat în  15
ianuarie 2011.
51. ^ CO2 Emissions from Fuel Combustion Populația în perioada 1971–2009 (IEA) pdf paginile
87–89
52. ^ Albania: People, CIA World Factbook, 2012. Accesat la 6 aprilie 2012
53. ^ Women, Men and shefit's in Albania 2006[nefuncțională], Instat, Tirana, 2007
54. ^ "Albania: Looking Beyond Borders". Migration Policy Institute.
55. ^ a b c d „The politics of numbers and identity in Albania”. EUDO Observatory on Citizenship.
56. ^ Kosta Barjarba.  „Migration and Ethnicity in Albania: Synergies and
Interdependencies”  (PDF).[nefuncțională]
57. ^ United Nations High Commissioner for Refugees (11 mai 2005).  „World Directory of
Minorities and Indigenous Peoples  — Albania  : Overview”. Unhcr.org. Accesat în  5 mai 2013.
58. ^ RFE/RL Research Report: Weekly Analyses from the RFE/RL Research Institute. Radio
Free Europe/Radio Liberty, Incorporated.  1993. Accesat în 22 decembrie 2012.  Albanian officials
alleged that the priest was promoting irredentist sentiments among Albania's Greek minority  –
estimated at between 60,000 and 300,000.
59. ^ Robert Bideleux; Ian Jeffries (15 noiembrie 2006). The Balkans: A Post-Communist History.
Routledge. p.  49. ISBN 978-0-203-96911-3. Accesat în  6 septembrie 2013.  The Albanian
government claimed that there were only 60,000, based on the biased 1989 census, whereas the
Greek government claimed that there were upwards of 300,000. Most Western estimates were
around the 200,000 mark ...
60. ^ Sabrina P. Ramet (1998). Nihil Obstat: Religion, Politics, and Social Change in East-Central
Europe and Russia. Duke University Press. p. 222.  ISBN  978-0-8223-2070-8. Accesat în 6
septembrie 2013.  that between 250,000 and 300,000 Orthodox Greeks reside in Albania
61. ^ Ian Jeffries (2002). Eastern Europe at the Turn of the Twenty-first Century: A Guide to the
Economies in Transition. Routledge. p.  69. ISBN 978-0-415-23671-3. Accesat în  6 septembrie
2013.  It is difficult to know how many ethnic Greeks there are in Albania. The Greek government, it is
typically claimed, says that there are around 300,000 ethnic Greeks in Albania, but most Western
estimates are around the 200,000 mark.
62. ^ Europa Publications (24 iunie 2008). The Europa World Year Book 2008. Taylor &
Francis.  ISBN  978-1-85743-452-1. Accesat în 22 decembrie 2012.  ...and Greece formally annulled
 claims to North Epirus (southern Albania), where there is a sizeable Greek minority. ... strained by
concerns relating to the treatment of ethnic Greeks residing in Albania (numbering an estimated
300,000) ...
63. ^ „Census 2011 Data: Resident population by ethnic and cultural affiliation”. The Institute of
Statistics of Republic of Albania. Accesat în  5 aprilie 2014.
64. ^ „Albania”. Accesat în 13 septembrie 2014.
65. ^ „Albania”. U.S. Department of State. Accesat în  13 septembrie 2014.
66. ^ a b „Population and Housing Census 2011”. INSTAT (Albanian Institute of Statistics).
67. ^ „Macedonians and Greeks Join Forces against Albanian Census”. balkanchronicle. Accesat
în 24 septembrie 2011.
68. ^ „Albania passes census law”. MINA.
69. ^ „Census Legislation”.
70. ^ „ÿþMicrosoft Word  — Law Nr 10442 date 07.07.2011.doc”  (PDF). Accesat în 25 martie
2013.
71. ^ a b Maria Karathanos, Constantine Callaghan. „Ethnic tensions in Albania”. Athensnews.
Accesat în 7 ianuarie 2013. ...in line with Albanian nationalist sentiment alleging that the census
poses a threat to Albanian territorial integrity
72. ^ Likmeta, Besar.  „Albania Nationalist Leader Resigns from Top Justice Job”. Balkannsight.
Accesat în 7 ianuarie 2013.
73. ^ „Census stirs Balkan melting pot”. 20 octombrie 2011. ... nationalist critics are up in arms at
efforts to provide an accurate picture of Albania's ethnic breakdown, seeing a plot to weaken the
state...The group has denounced the ethnicity section of the national census, and Spahiu warns the
results could upset Albania's "good model" of ethnic and religious tolerance...
74. ^ „Some Albanians consider changing nationality for profit”. SETimes.
75. ^ „Courts in Albania suspend changing nationality to Greek”.  SETimes.
76. ^ „Greek Consul Statement Angers Albanian MPs”.  BalkanInsight.
77. ^ „Languages of Albania”. Accesat în  31 octombrie 2010.
78. ^ „Presentation of the main results of the Census of Population and Housing 2011”  (PDF).
Accesat în 15 august 2014.
79. ^ Shqiptarja.com - Kisha Ortodokse: Censusi fshehu 17% të besimtarëve
80. ^ „Gallup Global Reports”. Gallup.com. Accesat în  25 martie 2013.
81. ^ "Chapter 1: Religious Affiliation". The World’s Muslims: Unity and Diversity. Pew Research
Center's Religion & Public Life Project. 9 august 2012
82. ^ Mejdini, Fatjona (17 februarie 2014). „Shqipëria refuzon Organizatën Islamike, jo pjesë e
aktivitetit në Teheran” (în albaneză). Shqip. Accesat în  10 mai 2014.
83. ^ „Albania: International Religious Freedom Report 2007”. State.gov. 14 septembrie
2007.  Arhivat  din originalul de la 28 august 2010. Accesat în 27 august 2010.
84. ^ „Albania”. TED Adventist. Accesat în 25 martie 2013.
85. ^ „Famous British celebrity visits ADRA Albania”.
86. ^ „LDS Newsroom-Country Profile-Albania”. The Church of Jesus Christ of Latter-day Saints.
[nefuncțională]

87. ^ „2008 Jehovah's Witnesses Worldwide Status Report”. Watch Tower. Arhivat din originalul
de la  19 octombrie 2009. Accesat în  27 septembrie 2009.
88. ^ ^ Samer, Haroey (1997), "Rescue in Albania: One Hundred Percent of Jews in Albania
Rescued from Holocaust", The Jews of Albania, California: Brunswick Press, arhivat din original la
2008-05-10, accesat la 2012-10-21
89. ^ „1st chief rabbi inaugurated in Albania - Israel Jewish Scene, Ynetnews”. Ynetnews.com.
Accesat în 15 februarie 2014.
 90. ^ [By: Ariel Scheib].  „Albania Virtual Jewish Tour”. Jewish Virtual Library. Accesat în  15
februarie 2014.
91. ^ Arbatsky, Yuri, citat în Koco cu nota de subsol tradus și publicat de Filip Fishta în Shkolla
Kombëtare (Școala Națională; Nr. 1, mai 1939), 19, și citat din prefața sa la Lyra Shqiptare de Pjetër
Dungu  (vezi nota 2).
92. ^ „Albanian Music”.  Eno Koco la Universitatea Leeds. Accesat în 28 august 2005.
93. ^ Encyclopedia of Indo-European Culture By J. P. Mallory, Douglas Q. Adams Edition:
illustrated Published by Taylor & Francis, 1997 ISBN 978-1-884964-98-5, 9781884964985 ("Although
there are some lexical items that appear to be shared between Romanian (and by extension Dacian)
and Albanian, by far the strongest connections can be argued between Albanian and Illyrian." pagina
11) Concise Encyclopedia of Languages of the World By Keith Brown, Sarah Ogilvie Contributor Keith
Brown, Sarah Ogilvie Edition: illustrated Published by Elsevier, 2008 ISBN 978-0-08-087774-7,
9780080877747 ("Albanian constitutes a single branch of the Indo-European family of languages. It is
often held to be related to Illyrian, a poorly attested language spoken in the Western Balkans in
classical times" pagina 22)
94. ^ Madgearu A, Gordon M. The wars of the Balkan peninsula. Rowman & Littlefield, 2007.
p.146. [1]
95. ^ The Cambridge ancient history by John Boederman,ISBN: 0-521-22496-9,2002, page 848
96. ^ „The Thracian language”. The Linguist List. Accesat în 27 ianuarie 2008. An ancient
language of Southern Balkans, belonging to the Satem group of Indo-European. This language is the
most likely ancestor of modern Albanian (which is also a Satem language), though the evidence is
scanty. 1st Millennium BC  – 500 AD.
97. ^ „The Thracian language”. The Linguist List. Arhivat din  original  la 3 februarie 2008. Accesat
în 27 ianuarie 2008. An ancient language of Southern Balkans, belonging to the Satem group of Indo-
European. This language is the most likely ancestor of modern Albanian (which is also a Satem
language), though the evidence is scanty. 1st Millennium BC – 500  AD.
98. ^http://www.academia.edu/1303743/Problema_originii_albanezilor._Puncte_de_vedere_I-
II_Revista_de_Istorie_Militar%C4%83_2006_1-2_93-94_p._69-76_5-6_97-98_p._77-80
99. ^ „Locuri din patrimoniul mondial UNESCO aflate în Albania”. UNESCO. Accesat în 22 aprilie
2012.
100. ^ „UNESCO Culture Sector - Intangible Heritage - 2003 Convention   :”. Unesco.org. Accesat
în 22 septembrie 2013.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Puteți găsi mai multe informații
despre Albania prin căutarea în
proiectele similare ale Wikipediei,
grupate sub denumirea generică
de „proiecte surori”:

Definiții și traduceri în
Wikționar

Imagini și media la
Commons

Citate la Wikicitat
 Texte sursă la Wikisursă

Manuale la Wikimanuale

Resurse de studiu la
Wikiversitate

La Wikivoyage găsiți
un ghid turistic despre
Albania

 Atlasul Wikimedia pentru Albania

 en  National Tourism Organization - Albania
 en  www.cia.gov
 en  Site web oficial
 en  Albania la The World Factbook
 en  Topographic Maps of Albania
 en  Tourism in Albania
 en  [2]
 en  french-albanian cultural association
 Albania pe Curlie
 Ziua Națională a Albaniei, 28 noiembrie 2009, Amos News
 Albania, țara abia ieșită din Evul Mediu, 29 noiembrie 2009, Mariana Apostol, Evenimentul
zilei
 Ortodoxia în Albania: un miracol în desfășurare, 10 iunie 2007, Nicolae Dima, Ziarul Lumina