Canada

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Sari la navigareSari la căutare
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă
sau inexistentă.
Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii
bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.

Canada
Canada
le Canada (franceză)
Canada (engleză și franceză)

Drapelul Canadei Stema Canadei[*]

Deviză: A Mari Usque Ad Mare (latină)

De la o mare la alta

Imnul național: O Canada

Imnul Regal: God Save the Queen

Localizarea Canadei

Geografie
Suprafață  

 - totală 9.984.670 km²
(locul 2)

Apă (%) 8,92

Cel mai înalt punct Muntele

Logan (5.959 m) 

Cel mai jos punct Oceanul

Arctic (0 m) 

Cel mai mare oraș Toronto

Vecini Statele Unite ale

Americii
Groenlanda 

Fus orar UTC (UTC-3.30 până

la -8)

Ora de vară UTC (UTC-2.30 până

la -7)

Populație

Populație  

 - Recensământ 2011 33.476.688

Densitate 3,41 loc/km²

 - Estimare 2014 ▲35.427.524
(locul 37)

Limbi oficiale engleză, franceză

Etnonim canadian

Guvernare

Sistem politic Monarhie

constituțională

Monarh Elisabeta a II-a

Prim-ministru  Justin Trudeau

Guvernator general  Julie Payette

Legislativ Parliament of
Canada(d) 

Camere Camera Comunelor

 din Canada
Senatul Canadei(d)
monarch of Canada(d)

Capitala Ottawa

Istorie

Stat independent

Independența de facto față

1 iulie 1867
de Regatul Unit

Constituția Canadei 1 iulie 1867

Statutul Westminster 11 decembrie 1931

Actul "Canada" 1982 17 aprilie 1982

Economie

PIB (PPC) 2014

 - Total 1.585.110.900.000 $

 - Pe cap de locuitor 44.656 $ (locul 9)

PIB (nominal) 2014

 - Total 1.769.890.023.000 $
(locul 11)

 - Pe cap de locuitor (locul 11)49.838 $

Gini (2005) 32,1 (mediu)

IDU (2013) ▬ 0,902 (foarte

ridicat) (locul 8)

Monedă Dolar canadian ( CAD )

Coduri și identificatori

Cod CIO CAN 

Cod mobil 302 

Prefix telefonic +1

ISO 3166-2 CA 

Domeniu Internet .ca

Prezență online

site web oficial

 cont Twitter
Foursquare Labs, Inc.

Modifică date / text 

Canada (pronunție franceză:   /kanadɑ/; engleză:   /ˈkænədə/) este un stat situat în extremitatea

nordică a continentului american. Este a doua țară a lumii ca întindere după Rusia, cu 9.984.670
km², teritoriul său fiind organizat asemenea unui stat federal, în zece provincii și trei teritorii. Este
mărginită la est de Oceanul Atlantic, la nord de Oceanul Arctic, iar la vest de Oceanul Pacific. La
sud, se învecinează cu Statele Unite ale Americii.
Populată la început în mod exclusiv de populație amerindiană și inuit, Canada a fost fondată sub
forma unei uniuni de colonii britanice, unele dintre ele transformate din foste colonii franceze. Ca
formă de organizare statală, Canada este o monarhie constituțională, și până în 1931, era
considerat un dominion al Regatului Unit. Însă, Canada și-a obținut independența de Marea Britanie
în mod pașnic, printr-un proces gradual început cu întemeierea Canadei în 1867 și definitivat în
1982, când Canada a obținut dreptul de a-și modifica propria constituție. Cele mai importante trei
acte normative care au consolidat independența sunt:

 British North America Act (documentul ce ratifică independența Canadei), 1 iulie 1867;

 Statute of Westminster, 11 decembrie 1931 (recunoașterea suveranității parțiale a Statului
canadian de Londra);
 Canada Act, 17 aprilie 1982 (suveranitate completă).
În prezent, Canada este un stat independent, care funcționează ca o democrație parlamentară și
monarhie constituțională bine articulată, șef al statului fiind regina Elisabeta a II-a, al cărei
reprezentant local este Guvernatorul-General al Canadei, Julie Payette. Șeful guvernului este primul
ministru al Canadei, actualmente Justin Trudeau.
Canada se autodefinește ca fiind o națiune bilingvă și multiculturală. Engleza și franceza sunt,
ambele, limbi oficiale. La începutul anilor 1970, Canada începe să adopte concepte de diversitate
culturală și multiculturalism, concepte pe care mulți canadieni le consideră, astăzi, ca unele dintre
principalele caracteristici ale țării.
Țară industrializată și avansată tehnologic, dar și de mare capacitate în agricultură după cum scrie
Clara Spitzer în antologia fotografică Imagini canadiene 1983, Canada este un exportator net de
energie datorită rezervelor considerabile de combustibili fosili și a generării de energie nucleară și
hidroelectrică. Economia diversificată se bazează mult pe abundența resurselor naturale și a
comerțului extern, în special cu Statele Unite, cu care Canada are o relație complexă și de lungă
durată, relație care poate fi descrisă drept cel mai strâns și mai vast parteneriat comercial din
istorie [necesită  citare].

Cuprins

 1Istoria Canadei
 2Politică
o 2.1Monarh și Guvernator-General
o 2.2Executiv
o 2.3Legislativ
 2.3.1Partide politice federale
o 2.4Magistratură
o 2.5Relații internaționale
 o 2.6Armata
 3Provincii
 4Geografie
 5Economia
 6Demografia
 7Limbi oficiale
 8Cultura
o 8.1Literatură
o 8.2Teatru
o 8.3Muzică
o 8.4Dans
o 8.5Patrimoniu mondial UNESCO
 9Religie
o 9.1Simboluri naționale
 10Vezi și
 11Note
 12Legături externe

Istoria Canadei[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Istoria Canadei.

Politică[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Politica Canadei.

Blocul Central al Parlamentului Canadian (Ottawa, provincia Ontario)

Canada este o monarhie constituțională și o democrație parlamentară cu un sistem federal de

guvern parlamentar, bazat pe tradiții democratice solide. Sistemul politic care operează în Canada
este derivat din modelul Westminster folosit în Marea Britanie.
Constituția Canadei creează structura legală a țării și constă din text scris, precum și din convenții și
tradiții nescrise. Guvernul federal și guvernele a nouă provincii (toate în afara de Québec, care
efectua un boycot)[1] au agreat „repatrierea” constituției, permițând promulgarea de amendamende
conform unei formule canadiene, se desprind astfel din influența Parlamentului britanic. Această
decizie, luată la o întrunire a premierilor provinciali cu prim-ministrul Canadei, în noiembrie 1981 nu
a fost agreată de guvernul provincial al Québec-ului, iar naționaliștii din Québec continuă să se
refere la noaptea finală a întrunirii ca Noaptea Cuțitelor Lungi.
Constituția a inclus și adoptarea Cartea Canadiană a Drepturilor și Libertăților, care garantează
drepturi și libertăți fundamentale și care nu poate fi, în mod normal, ignorate de nici unul dintre
organismele legislative canadiene. Carta conține, totuși, o clauză care permite parlamentelor
federale și provinciale să promulge legi contrare unora dintre articolele Cartei, în mod temporar,
pentru perioade de câte cinci ani.

Monarh și Guvernator-General[modificare | modificare sursă]

Canada este o monarhie constituțională și o țară a Commonwealth-ului care o recunoaște în mod
formal pe Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit ca Regină a Canadei, ale cărei funcții de zi cu zi
sunt îndeplinite de către un Guvernator General la nivel federal și de câte un Locotenent-Guvernator
la nivelul fiecărei provincii. Chiar dacă Guvernatorul General a preluat multe dintre funcțiile șefului
statului, monarhul rămâne din punct de vedere constituțional șeful statului canadian. Astfel, funcțiile
oficiale ale guvernului și chemările la urne sunt exercitate, iar legile sunt promulgate, în numele
Suveranului. Regina Elisabeta a II-a este suveranul Canadei din 6 februarie 1952.
Reprezentantul monarhului în Canada este Guvernatorul General, care este adesea numit din
rândul politicienilor retrași din viața politică, al liderilor militari și al mass-mediei sau al altor cetățeni
canadieni notabili. Guvernatorul General este numit în mod oficial de către Regină la sfatul prim-
ministrului Canadei și este un reprezentant nepartizan care îndeplinește multe dintre rolurile
constituționale, ceremoniale și simbolice ale monarhului, inclusiv acordarea consimțământului pentru
promulgarea legilor elaborate în Parlament, citirea Mesajului Regal anual (de fapt, programul de
guvernare al primului-ministru), primirea oficială a demnitarilor străini, prezentarea de decorații,
semnarea tratatelor, deschiderea oficială a sesiunilor parlamentare, precum și dizolvarea
Parlamentului înaintea alegerilor. Actualmente, Guvernatorul General al Canadei este Julie Payette.

Executiv[modificare | modificare sursă]

Justin Trudeau, primul-ministru al Canadei începând din 2015

Poziția de prim-ministru, aparține liderului acelui partid politic ce reușește să obțină încrederea
majorității în Camera Comunelor. Primul-ministru și cabinetul sunt învestiți oficial de către
Guvernatorul General. În practică, membrii cabinetului sunt aleși de șeful guvernului, iar
Guvernatorul General, prin convenție, respectă opțiunile acestuia. Cabinetul este în mod tradițional
ales din rândurile parlamentarilor partidului la putere din ambele camere, dar sunt membri ai
Camerei Comunelor aproape în unanimitate. Puterea executivă este exercitată de prim-ministru și
cabinet, aceștia devenind miniștrii ai Coroanei. Primul-ministru are o putere politică semnificativă,
mai ales în ceea ce privește numirea altor oficiali din cadrul guvernului și al administrației
publice. Justin Trudeau, liderul Partidului Liberal, a devenit prim-ministru la data de 4
noiembrie 2015.

Legislativ[modificare | modificare sursă]
Parlamentul federal este alcătuit din Regină și două camere parlamentare: Camera Comunelor, cu
membri aleși, și Senatul, ai cărui membri sunt în general numiți. Fiecare membru al Comunelor este
ales dintr-o anumită circumscripție electorală, prin sistemul „first past the post”, zis și „the winner
takes it all” sau „pluralitate simplă” – candidatul cu cel mai mare număr de voturi într-o circumscripție
câștigă mandatul. Data alegerilor generale este în a treia luni a lunii octombrie la fiecare patru ani de
la ultimele alegeri.[2] Primul- ministru poate solicita Guvernatorului General să stabilească alegeri
anticipate dacă e cazul.[2] Senatorii, ale căror locuri sunt împărțite pe criterii regionale, sunt aleși de
primul-ministru și investiți oficiali de Guvernatorul General, servind până la vârsta de 75 de ani.
Partide politice federale[modificare | modificare sursă]
Canada are astăzi patru partide politice importante. Partidul Liberal este la putere în prezent și a
format guvernul Canadei pentru cea mai mare parte a secolului al XX-lea. Singurele alte partide care
au reușit să formeze guvernul sunt încarnări ale mișcării conservatoare centriste/de dreapta. Fostul
guvern, la putere între 2006 și 2015, a fost constituit de Partidul Conservator, înființat în 2003 prin
fuziunea Partidului Progresist Conservator și a Alianței Canadiene. Partidul Progresist Conservator a
format guverne în trecut, iar predecesorii săi politici au reprezentat mișcarea politică dominantă în
Canada secolului al XIX-lea.
Dintre partidele majore, Partidul Nou Democrat (New Democratic Party, NDP) este partidul federal
cel mai de stânga, promovând politici social-democrate. Blocul
Québécois promovează independența Québecului și interesele locuitorilor acestei provincii. Nici unul
dintre partidele politice mai mici nu sunt actualmente reprezentate în Parlament, chiar dacă lista
partidelor care au reușit să intre în Parlament, istoric vorbind, este destul de extinsă.

Magistratură[modificare | modificare sursă]

Curtea Supremă de Justiție a Canadei se află în Ottawa, lângă Colina Parlamentului, într-o clădire masivă,
construită în stilul Art Deco, concepută de Ernest Cormier și terminată în 1946.

În Canada, magistratura joacă un rol important în interpretarea legilor și are puterea să invalideze
orice lege care încalcă Constituția. Curtea Supremă de Justiție a Canadei reprezintă cel mai înalt
nivel de curți judiciare și este arbitrul final al disputelor legale. Cei nouă membri ai săi sunt numiți de
cabinet. Toți judecătorii tribunalelor superioare federale și ai curților de apel provinciale sunt selectați
și învestiți de primul-ministru, după consultarea cu barourile provinciale. Cabinetul federal numește
și judecătorii tribunalelor superioare provinciale și teritoriale. Numai magistrații de la judecătorii sunt
numiți de guvernele provinciale și teritoriale.
Dreptul anglo-saxon (common law) predomină în toată Canada, mai puțin în Québec, unde sistemul
de drept civil aplicabil este inspirat de Codul Civil napoleonian. Dreptul penal este de competența
exclusivă a guvernului federal și este, astfel, uniform în toată Canada. Aplicarea legii penale, inclusiv
judecătoriile penale, se face de către provincii, dar multe din ele au delegat puterile polițienești
Poliției Regale Canadiene Călare (Royal Canadian Mounted Police, RCMP).

Relații internaționale[modificare | modificare sursă]

Canada are legături strânse cu Statele Unite, cu care are cea mai lungă graniță terestră fără
supraveghere militară din lume. Cele două țări sunt, reciproc, cei mai mari parteneri comerciali ai
celuilalt stat și colaborează în campanii și exerciții militare. Canada are relații istorice cu Regatul
Unit și Franța, cele două puteri coloniale care au participat la fondarea ei. Aceste relații sunt extinse
și altor foști membri ai imperiilor coloniale britanic și francez, ca urmare a calității de membru pe care
Canada o are în Commonwealth și La Francophonie.
În ultimul secol, Canada a fost un avocat pentru conceptul de multilateralism, făcând eforturi
susținute pentru a participa pe scena mondială. Această tendință a fost demonstrată fără echivoc în
timpul Crizei Canalului Suez, când primul-ministru de atunci al Canadei, Lester B. Pearson a reușit
să detensioneze situația, propunând primele acțiuni de menținere a păcii în cadrul Organizației
Națiunilor Unite. În spiritul multilateralismului, Canada și-a creat și păstrat un rol important în cadrul
misiunilor ONU de menținere a păcii, contribuind până în prezent la 50 de operațiuni distincte,
incluzând toate eforturile ONU din 1989 încoace.

Armata[modificare | modificare sursă]

Soldați canadieni în Afganistan.

Membru fondator al NATO, Canada are 62.000 militari activi și 26.000 în rezervă. Forțele Armate
Canadiene sunt alcătuite din forțe terestre, navale și aeriene. Echipamentul de bază încorporează
2.400 de tancuri, 34 de nave militare și 140 de avioane de luptă.
Forțele armate canadiene au participat la diferite conflicte armate, inclusiv al doilea război al
burilor, primul război mondial, al doilea război mondial, războiul din Coreea, Războiul din Golf și
recent, războiul din Afganistan. De la prima misiune ONU de menținere a păcii, propusă de Lester B.
Pearson în 1965, armata canadiană a servit în 50 de astfel de operațiuni - mai multe decât oricare
altă țară. La sfârșitul celui de-al doilea război mondial, Canada era a patra puterea militară a lumii,
cu efective mult în spatele Statelor Unite, Marii Britanii și Uniunii Sovietice.
Canada a participat în diferite capacități la operațiunile NATO din fosta Iugoslavie, și menține în
continuare personal militar în Kosovo, ca parte a KFOR. Din 2001, Canada are trupe
în Afganistan ca parte a intervenției NATO în această țară. Canada participă de asemenea și în
Forța ONU de Asistență pentru Securitate în Kabul. În 2005, armata Canadiană a fost implicată în
Misiunea ONU de Stabilizare în Haiti, iar Echipa Canadiană de Asistență în caz de Dezastru
(Disaster Assistance Response Team, DART) a participat la cele două misiuni majore de asistență:
Uraganul Katrina în septembrie 2005 în Statele Unite și cutremurul din Kașmir în octombrie. Aceeași
echipă de intervenție rapidă a fost în centrul eforturilor de ajutorare în Asia de sud-est ca urmare a
tsunami-ului din decembrie 2004.
Provincii[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Subdiviziunile Canadei.

O hartă geopolitică a celor 13 diviziunilor administrative subnaționale de prim rang ale Canadei.

Canada este alcătuită din zece provincii și trei teritorii. Provinciile au un grad crescut de autonomie
față de guvernul federal, în timp ce teritoriile sunt controlate mai îndeaproape de acesta.
Guvernele provinciale sunt responsabile pentru multe dintre programele sociale canadiene (precum
sistemul medical, învățământul și asistența socială) și colectează venituri fiscale totale mai mari
decât cele ale guvernului federal - o caracteristică aproape unică între federațiile lumii. În anumite
provincii cetățenii canadieni pot vota prin internet la alegerile locale. Guvernul federal poate iniția
programe naționale, din care provinciile pot opta să fie excluse. În realitate, astfel de autoexcluderi
sunt rare. Guvernul federal face plăți de egalizare pentru a asigura standarde de deservire și
impozitare relativ uniforme între provinciile bogate și sărace.
Toate provinciile au legislaturi unicamerale, alese democratic și guverne conduse de cîte un
premier, selectat în aceeași manieră ca și Prim-ministrul Canadei. Fiecare provincie are câte un
Locotenent-Guvernator, numit de Prim-ministrul Canadei, care reprezintă Regina la nivel provincial
în același fel în care Guvernatorul General reprezintă coroana la nivel federal. Provinciile și teritoriile
Canadei sunt:

Anul
Regiune
intrării
Fus orar (împărțire în Senat -
Steag Provincie Capitală în
(UTC) denumire comună -
Confeder
jumătate
ație

British Victoria 1871 -8 (Pacific), Vestic Pacific Vesti

Columbia -7 (Mountain) ă ă că
(Columbia
Britanică)

Vedere a Canadarm, braț

 robotic pentru misiuni în
Alberta Edmonton 1905 -7 (Mountain) spațiu, folosit pe navete
spațiale.

Saskatche -7 (Mountain),
Regina 1905 Prerii
wan -6 (Central)

Manitoba Winnipeg 1870 -6 (Central)

Biosfera din Montréal este
-6 (Central), Ontari un dom geodezic creat
Ontario Toronto 1867
-5 (Eastern) o
inițial pentru a găzdui
Centra
pavilionul Statelor Unite
lă
Orașul -5 (Eastern) Québe pentru Expoziția Mondială
Québec 1867
Québec -4 (Atlantic) c din 1967.

New
Brunswick
Fredericto
(Noul 1867
n
Brunswick
)

Nova
align="l Scotia Estic
Halifax 1867 Mariti
eft (Noua -4 (Atlantic) ă
mă
Scoție)

Atlanti
Prince că
Edward
Island Charlottet
1873
(Insula own
Prințului
Eduard)

Newfoundl -4 (Atlantic),
and and -3.5
Labrador
St. John's 1949 (Newfoundland)||
(Terranova Newfoundland
și și Labrador
Labrador)

Anul Regiune
intrării (împărțire în
Fus orar
Steag Teritoriu Capitală în Senat -
(UTC)
Confeder denumire
ație comună)
 Whitehors
Yukon 1898 -8
e
Northwest
Territories
Yellowkni Nordic Arctic
(Teritoriile 1870 -7
fe ă ă
de
Nordvest)

Nunavut Iqaluit 1999 -7, -6, -5,

Geografie[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Geografia Canadei.

Vedere din satelit a Canadei.

Pădurile boreale domină întinderea țării, ghețarii sunt predominanți în regiunea arctică și în Munții
Stâncoși, în timp ce terenul relativ plat al preriilor este propice pentru agricultură. Marile
Lacuri alimentează Fluviul Sfântul Laurențiu (St. Lawrence) (în sud-est) o zonă care găzduiește o
mare parte din populația Canadei.
Canada ocupă partea nordică a Americii de Nord. Are o graniță comună la sud cu cele 48 de state
adiacente ale SUA și la nordvest cu Alaska, întinzându-se de la Oceanul Atlantic în est la Oceanul
Pacific în vest; la nord se găsește Oceanul Arctic. Din 1925, Canada are pretenții asupra
teritoriilor arctice dintre 60° și 141° longitudine vestică, deși aceste pretenții nu sunt universal
recunoscute. Cea mai nordică așezare umană din Canada (și din lume) este Baza forțelor militare
canadiene CFS Alert localizată pe vârful nordic al Insulei Ellesmere - latitudine 82.5°N - la doar 834
kilometri (450 mile nautice) de Polul Nord. După suprafață teritorială, Canada este a doua țară din
lume, după Rusia.
Densitatea populației de 3,5 locuitori pe kilometrul pătrat este una dintre cele mai scăzute din lume.
Cea mai dens populată parte a țării este Coridorul Québec City-Windsor în sud-est. La nordul aceste
regiuni se găsește vastul Scut Canadian, o zonă stâncoasă erodată de-a lungul ultimei glaciațiuni,
cu soluri sărace, dar bogată în minerale, cu lacuri și cursuri de apă abundente. De fapt, teritoriul
Canadei încorporează peste 60% din lacurile planetei.
Newfoundland se află la gura Golfului Sfântului Laurențiu (Gulf of Saint Lawrence), cel mai lat estuar
din lume. Provinciile Maritime continuă spre est, înspre ocean, în continuarea provinciei
Québec. New Brunswick și Nova Scotia sunt despărțite de Golful Fundy, unde au loc cele mai ample
maree de pe mapamond. La vest de Ontario, preeriile canadiene se întind vaste înspre Munții
Stâncoși, care le separă de British Columbia.
Muntele Logan în Teritoriul Yukon; la 5.959 metri, cel mai înalt punct din Canada și al doilea din America de
Nord.

Flora nordului canadian devine din ce în ce mai rarefiată de la păduri de conifere la tundră și, în
final, pământuri lipsite de vegetație în nordul extrem. Nordul continental este încercuit de un vast
arhipelag încorporând unele dintre cele mai mari insule din lume.
Temperaturile medii în Canada depind de locație. Iernile pot fi aspre în multe zone ale țării, mai ales
în preerii, unde temperatura medie zilnică este sub −15 °C. Excepția este British Columbia, care se
bucură de un climat temperat, cu ierni ușoare și ploioase. Media temperaturilor maxime în timpul
verii pe coastele estică și vestică este între 21 și 24 °C.

Economia[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Economia Canadei.
Canada este una dintre cele mai bogate națiuni ale lumii, membră a Organizației pentru Cooperare
Economică și Dezvoltare (OCED) și G8. La fel ca în alte țări dezvoltate, economia canadiană este
dominată de sectorul de servicii, în care lucrează trei sferturi din populație. Totuși, Canada este
neobișnuită între țările dezvoltate în ceea ce privește importanța industriilor primare, printre care
cele forestieră și extractivă de țiței sunt două dintre cele mai importante ramuri industriale. Parțial
datorită acestui fapt, Canada este dependentă de comerțul exterior, în special cu Statele Unite.
Astfel, menținerea independenței față de Statele Unite a reprezentat întotdeauna o chestiune politică
de cea mai mare importanță. Canada deține o industrie producătoare activă, cu centrul în sudul
provinciei Ontario, unde industria de autovehicule este printre cele mai dezvoltate.

Toronto, Ontario

Canada de astăzi este o societate industrializată bogată, asemănându-se îndeaproape cu Statele

Unite în ceea ce privește orientarea spre economia de piață, metodele de producție și nivelul de trai
ridicat. În ultimul secol, creșterea impresionantă a industriei producătoare, mineritului și a sectorului
de servicii a transformat națiunea dintr-o economie eminamente rurală într-una predominant urbană
și industrială. Canada are depozite vaste de gaze naturale pe coasta de est și în vest, și o
multitudine de alte resurse naturale care contribuie la independența energetică.
Canada este o economie de piață, în care intervențiile guvernamentale sunt ceva mai prezente
decât în Statele Unite, dar semnificativ mai reduse decât în majoritatea națiunilor europene. În mod
tradițional, Canada are un PNB pe cap de locuitor mai mic decât cel al vecinului sudic, dar mai
ridicat decât al principalelor țări vest-europene. În ultimul deceniu, urmând o perioadă de turbulențe,
economia Canadei s-a dezvoltat rapid, pe fondul unui șomaj scăzut și al unor excedente bugetare în
creștere la nivel federal.

Demografia[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Demografia Canadei.
Canada este populată în majoritate de canadieni-europeni, care compun 90,45% din populație.
Majoritatea acestora sunt de origine engleză sau franceză, deși sunt minorități importante de
scoțieni, irlandezi și germani. A doua cea mai mare grupare etnică este cea chineză, compunând
3,69% din populație. Nativ-americanii, populația indigenă a Canadei, reprezintă 3,38% din populație.
Alte minorități includ: indieni (2,41%), afro-americani (2,23%), evrei (1,18%), ruși (1,14%) , filipinezi
(1,11%) și Maghiari( 0,92%) . Majoritatea francezilor din Canada trăiesc în provincia Québec. O
parte dintre ei doresc să fie independenți și au organizat două referendumuri în acest scop, pierzând
la limită în 1995.

Montréal, metropola francofonă a Americii de Nord

77% din populația Canadei este creștină, majoritatea romano-catolici, deși există un număr
important de anglicani și baptiști. Musulmanii reprezintă 2% din populație, iar evreii 1,1%. 16% din
populație nu este afiliată nici unei religii.
În Canada există un număr de 200.000 de imigranți de origine română [3]. În prezent, Canada își
propune să atragă 250.000 de imigranți pe an, din toată lumea [3].

Limbi oficiale[modificare | modificare sursă]

Un semn bilingv în Québec. Bilingvismul este o caracteristică definitoare a culturii canadiene.

Cele două limbi oficiale ale Canadei sunt engleza și franceza, vorbite de 56,3% și respectiv 28,7%
din populație. Pe 7 iulie 1969, Legea limbilor naționale a pus franceza pe picior de egalitate cu
engleza la nivelul guvernului federal. Astfel a fost inițiat procesul care a permis redefinirea Canadei
ca o națiune bilingvă.
Engleza și franceza au statut egal în tribunalele federale, în Parlament și în toate celelalte instituții
federale. Publicul are dreptul, acolo unde există cerere suficientă, să fie deserviți de guvernul federal
atât în engleză cât și în franceză. Chiar dacă multiculturalismul este politica oficială, pentru a deveni
cetățean este imperativ a vorbi fie engleza, fie franceza, 98% dintre canadieni putând vorbi una sau
ambele dintre limbile oficiale. În pofida faptului că națiunea rămâne bilingvă, majoritatea canadienilor
sunt fluenți numai în engleză.
Franceza este vorbită în cea mai mare parte în Québec, precum și în regiuni din New Brunswick,
estul și nordul Ontario, Saskatchewan, țărmul sudic al Nova Scotia și sudul Manitoba. Dintre cei care
vorbesc franceza, 85% trăiesc în Québec. Franceza este desemnată ca limbă oficială în provincia
Québec, unde guvernul provincial nu promovează folosirea englezei. New Brunswick este singura
provincie oficial bilingvă. Engleza este desemnată ca limbă oficială în toate celelalte provincii.
Câteva limbi aborigene dețin statut oficial în Teritoriile de Nordvest (Northwest
Territories). Inuktitut este limba majoritară în Nunavut și are statut oficial în acel teritoriu.
Limbile neoficiale sunt de asemenea importante în Canada, unde 5.470.820 de locuitori au una
dintre limbile neoficiale ca limbă maternă (incluzându-i pe cei cu mai mult de o limbă maternă).
Printre cele mai importante limbi neoficiale sunt chineza (853.745 vorbitori nativi), italiana (469.485),
germana (438.080) și punjabi (271.220). Peste 5 milioane de locuitori ai Canadei sunt creștini
ortodocși.

Cultura[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Cultura Canadei.

Acest articol sau această secțiune nu este în formatul

[[wiki]] standard.
Ștergeți eticheta la încheierea standardizării.

Încă din secolul al XVIII- lea, cultura canadiană a reflectat un tot mai intens simț al locului, care în
timp, a evoluat la noțiunea de naționalitate. Cele două filoane principale - franceza și engleza - au
început prin a încerca să adapteze standardele de "patrie". În 1867, Confederația a adus în prim-
plan acest simț al naționalității.

Literatură[modificare | modificare sursă]
Printre romancierii canadieni din ultima vreme care și-au făcut un renume internațional se numără
și Robertson Davies, care a murit în 1995. Ultima sa lucrare, „The Cunning Man” (1994), a fost
aclamată de întreaga lume. În 1992, Michael Ondaatje a fost unul dintre cei doi câștigători ai
Premiului Booker, pentru romanul" The English Patient", după care s-a făcut și un film de succes.
Originară din Toronto, Margaret Atwood ("Oryx and Crake",2003) se bucură de o faimă
internațională, ca și Carol Shields ("Larry's Party", 1997). Printre scriitorii de lucrări istorice, puțini pot
rivaliza cu Pierre Berton, cu cele peste 40 de cărți despre diferite aspecte ale istoriei Canadei. Dintre
scriitorii promițători i-am putea aminti pe Joy Nozoomi Kagowa, Ruby Wiebe, Rohinton Mistry, Neli
Bissoondath și Thomson Highway. Dintre numeroșii scriitori de prim rang de limba franceză se
remarca Anne Hébert cu multe titluri care-i acreditează faima. Romanul "Kamouraska" este
considerat un clasic al genului și a fost ecranizat, cu același nume, de Claude Jutra.

Teatru[modificare | modificare sursă]
Strămoșul teatrului canadian, atât ca vechime, cât și ca influență, este Festivalul Shakespeare,
fondat în 1953 la Stratford, Ontario. Punand in scena musicaluri, piese contemporane, dar și
Shakespeare, este cea mai mare companie de teatru din Canada și o importantă bază de pregătire
pentru actori, regizori și tehnicieni de scenă. O altă companie importantă de teatru joacă la Shaw
Festival, la Niagara-on- the-Lake, Ontario, și în afară de aceasta mai există 90 de teatre regionale
pe cuprinsul țării. Teatrul în limba franceză este înfloritor, cu piesele dramaturgilor consacrați ca
Michel Tremblay, care a revoluționat scena din Québec cu lucrările sale în " joual" ( argou), precum
"Les Belles Soeurs" și, mai recent, "Un geste de beauté", și Michel-Marc Bouchard, ale cărui piese,
precum "Les Muses Orphelines", sunt tot atât de populare. Există de asemenea, și companii ale
teatrului de avangardă, precum Carbon 14, trupa de teatru-dans a lui Gilles-Maheu, al cărei recent
spectacol, "I'Hiver", a avut premiera la începutul anului 1998. Într-o categorie aparte se află cu
performeri din Montréal, Cirque du Soleil, un circ netradițional, fără numere cu animale, în care
trapeziștii, jonglerii și acrobații de toate felurile creează un spectacol în rapidă mișcare, aproape
magic, un spectacol al culturii francofone în America de Nord.

Muzică[modificare | modificare sursă]
În lumea muzicii clasice, Orchestra Simfonică din Montréal, cu dirijorul său Kent Nagao, se bucură
de un renume mondial. Între interpreții canadieni faimoși s-a numărat și virtuozul pianist Glenn
Gould. Țara se fălește cu mai multe companii de operă, în special Torronto, cu soliști ca Maureen
Forrester, Jon Vickers și Teresa Stratas. În lumea jazzului, Montréalul are un foarte respectat
festival ( Festival internațional de jazz) și tot el mai este cunoscut și ca orașul natal al strălucitului și
popularului pianist Oscar Peterson. Întorcându-se spre muzica populară, faima câtorva femei foarte
deosebite una de alta a depășit hotarele canadiene. Cantautoarea Joni Mitchell este din Macleod,
Alberta, diva pop Celine Dion, din Montréal, cântăreața de country. Shania Twayne din Timmins,
Ontario, iar cea de rock, Alanis Morrissette, din Ottawa. Popularitatea acestor foarte talentate
interprete a atins proporții fenomenale, cu vânzări uriașe în toată lumea.

Dans[modificare | modificare sursă]
Canada se mândrește cu mai multe companii de balet clasic de talie mondială, precum Royal
Winnipeg, Les Grands Ballets Canadiens, cu sediul în Montréal, și National Ballet of Canada, în care
prima-balerină Karen Kain, iubirea Canadei, a avut o carieră îndelungată, până în 1977, când s-a
retras. Montréalul a devenit capitala canadiană a coregrafiei moderne atât în dans, cât și în teatru,
grație unor trupe foarte avangardiste, printre care Marie Chouinard Company, compania lui Ginette
Laurin, O Vertigo Danse, și incredibil de energică și de acrobatică trupa Lalala Human Steps, a lui
Eduard Lock.

Patrimoniu mondial UNESCO[modificare | modificare sursă]

Până în anul 2011 pe lista patrimoniului mondial UNESCO au fost incluse 15 obiective din această
țară.

Religie[modificare | modificare sursă]
Vezi și: Islamul în Canada.
Religia în Canada (2001 Census)
Religie Procent
Creștinism   77.0%
Fără Religie   16.2%
Islamism   2.0%
Iudaism   1.1%
Budism   1.0%
Hinduism   1.0%
Sikhism   0.9%

Simboluri naționale[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Simbolurile naționale ale Canadei

Frunza de arțar este un important simbol național al Canadei.

Folosirea frunzei de arțar ca simbol al Canadei datează încă din secolul al XVIII-lea, ea fiind
prezentă pe steagul actual și precedent, pe moneda de un cent, și pe stemă.
Coroana regală este prezentă pe Stema regală a Canadei, pe steagul Guvernatorului General,
pe stemele majorității provinciilor și teritoriilor, pe ecusoanele Forțelor Armate Canadiene, a
multor regimente și forțe polițienești, precum și pe multe clădiri și semne rutiere. De asemenea,
imaginea reginei apare în clădiri guvernamentale, baze militare și școli, pe timbre, pe bancnotele
de 20 de dolari și pe reversul tuturor monedelor.
Canada este cunoscută pentru păduri vaste și lanțuri de munți întinse, și pentru fauna bogată,
cu elani, castori, caribu, urși polari, urși grizli și numeroase rațe și gâște canadiene. Statutul
emblematic al castorului în heraldică este legat intrinsec de faptul că istoria economică a
Canadei este bazată pe comerțul cu blănuri. Astfel, alte produse derivate din resurse naturale,
cum ar fi siropul de arțar, sunt strâns legate de identitatea națională a Canadei.
Alte simboluri naționale sunt Poliția Regală Canadiană Călare și hocheiul, sportul cel mai
popular al țării, care este folosit adesea ca simbol de unitate și mândrie.
Mai recent, alte simboluri au devenit o sursă de mândrie: campania publicitară „Eu sunt
canadian” a concernului Molson a reușit să lege ideea de naționalism de o marcă internă de
bere. În mod ironic, după un timp de la lansarea reclamei, firma Molson a fost cumpărată de
compania americană Coors.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

 Canadieni Albi
 Educația în Canada
 Maghiarii din Canada
 Listă de fluvii din Canada
 Locuri din Patrimoniul Mondial UNESCO
Note[modificare | modificare sursă]
1. ^ http://ici.radio-canada.ca/emissions/aujourd_hui_l_histoire/2015-2016/chronique.asp?
idChronique=420862
2. ^ a b Discover Canada, pag. 30
3. ^ a b  en  Peter Van Loan: „Canada așteaptă 250.000 de imigranți“, 26 iul 2010, adevarul.ro,
accesat la 22 august 2010

Legături externe[modificare | modificare sursă]

 1 Iulie - Ziua Națională a Canadei, 1 iulie 2011, Amos News
Puteți găsi mai multe informații
despre Canada prin căutarea în
proiectele similare ale Wikipediei,
grupate sub denumirea generică
de „proiecte surori”:

Definiții și traduceri în
Wikționar

Imagini și media la
Commons

Citate la Wikicitat

Texte sursă la Wikisursă

Manuale la Wikimanuale

Resurse de studiu la
Wikiversitate