Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Eufrat – Tigru
Asiriologie
Orașe / Imperii
Sumer: Uruk – Ur – Eridu
Kiș – Lagaș – Nippur
Imperiul Akkadian: Akkad
Babilon – Isin – Susa
Asiria: Assur – Ninive
Dur-Șarrukin – Nimrud
Imperiul Babilonian – Caldeea
Elam – Amoriți
Hurieni – Mitanni
Kasiți – Urartu
Cronologie
Regi ai Sumerului
Regi ai Asiriei
Regi ai Babilonului
Limbă
Scriere cuneiformă
Sumeriană – Akkadiană
Elamită – Hurriană
Mitologie
Enûma Eliș
Ghilgameș – Marduk – Anunnaki
Artă
Stindardul Urului
Lirele de Ur
Ziguratul Urului
Subiecte Orientul Antic
Regiuni și state
Cornul abundenței
Mesopotamia
Imperiul Akkadian
Asiria
Babilonia
Imperiul Neo-Asirian
Noul Imperiu Babilonian
Sumer
Egipt
Egiptul Antic
Imperiul Persan
Imperiul Ahemenid
Elam
Mezi
Anatolia
Hitiți
Hurieni
Statele Siro-Hitite(d)
Urartu
Levant
Israelul antic(d)
Fenicia
Perioade arheologice
Cronologia Orientului Antic(d)
Epoca Bronzului
Colapsul epocii bronzului(en)
Epoca Fierului
Limbi
Akkadiană
Aramaică
Asiriologie(d)
Scriere cuneiformă
Elamită
Ebraică
Hitită
Huriană
Feniciană
Sumeriană
Urartiană(d)
Literatură
Literatură mesopotamiană(d)
Texte hitite(d)
Literatură sumeriană
Mitologie
Babiloniană
Mitologie hitită(d)
Mesopotamiană
Egipteană
Alte subiecte
Leagănul civilizației
Legea asiriană(en)
Astronomia Babiloniană
Legea babiloniană(en)
Matematica babiloniană
Legea cuneiformă(en)
Istoria Orientului Mijlociu(en)
v
d
m
Cuprins
1Etimologie
2Istorie
3Limba și scrierea
o 3.1Dezvoltarea scrisului
o 3.2Bibliotecile și muzeele regale
o 3.3Literatura
o 3.4Școala
o 3.5Știința și tehnologia
o 3.6Matematica
o 3.7Astronomia
o 3.8Medicina
4Religia
o 4.1Zeitățile principale
o 4.2Demonii
o 4.3Ritualuri funerare
o 4.4Zigguratele
5Cultura
o 5.1Muzica și cântecele
o 5.2Jocurile
o 5.3Viața de familie
6Agricultura
o 6.1Tigru și Eufrat
7Guvernul
o 7.1Regii
o 7.2Puterea
o 7.3Războiul
o 7.4Legile
8Arhitectura
o 8.1Casele
o 8.2Palatele
9Economia
10Transporturile
11Istoria recentă
12Vezi și
Etimologie[modificare | modificare sursă]
Această secțiune este
goală. Puteți ajuta prin completarea
ei. (martie 2018)
Istorie[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Istoria Mesopotamiei antice.
De la anul 3.000 până la secolul al VIII-lea î.Hr. se poate vorbi despre începuturile istoriei.
Acum se inventeză scrierea care constituie o decisivă etapă in istoria umanitătii. Istoria scrierii
începe cu Sumer, o tară in Orientul Mijlociu, în sudul Mesopotamiei. Scrierea cuneiformă,
inventată de sumerieni, își datorează numele aspectului ei sub formă de cuie. Este utilizată până
în era creștină și răspândită în diferite tinuturi ale Orientului Mijlociu. Această scriere a inspirat
heroglifele în est, în India și în China. Scrierea era în serviciul templului și al palatului. Pentru că
scrierea apare in Mesopotamia din jurul anului 3.000, această tară poate fi considerată leagăn al
civilizatiei, după cum Africa de est, unde se nasc primii oameni de pe Pământ, este considerată
leagăn al omenirii.
Bibliotecile și muzeele regale[modificare | modificare sursă]
Una dintre cele mai mari colecții de tablete cuneiforme provine din arhivele lui Assurbanipal,
regele Asiriei. În jurul anului 650 î.Hr., el a luat hotărârea să înființeze o bibliotecă la Ninive. Întrucât
toate templele din Babilonia aveau biblioteci, el și-a trimis scribii să adune tablete de la aceștia.
Dacă un templu refuza să cedeze o tabletă, trebuiau făcute copii. În scurt timp, biblioteca regală din
Ninive a devenit cea mai mare din Asiria. Majoritatea informațiilor despre Mesopotamia antică provin
din această bibliotecă.
Regele babilonian Nabucodonosor al II-lea a fondat un muzeu unde erau expuse statuete, tăblițe și
alte obiecte importante. Acesta reprezintă un exemplu de literatură babiloniană.
Literatura[modificare | modificare sursă]
Literatura veche este foarte bogată, variată și interesantă, cuprizând: povestiri, legende, imnuri,
fabule, învățături, proverbe și altele. Unele dintre aceste opere literare, prin conținutul și forma lor
frumoasa, sunt socotite printre creațiile cele mai alese ale culturii omenirii, spre exemplu legenda
lui Ghilgameș. O caracteristică importantă a întregii literaturi a Orientului antic este caracterul ei
religios. Aproape toate scrierile sunt străbătute de credințe în zei, în viața viitoare, duhuri, vrăjitori.
("Istorie Universala Antica si Medievala" -Eliza Bichman, Lucia Georgian - 1995)
Școala[modificare | modificare sursă]
Primele școli s-au înființat pe lângă temple. Aici se învățau: scrisul, cititul, recitarea de legende,
operațiile aritmetice. S-au găsit urme de săli de clasă, bănci, tăblițe de lut pentru scris exerciții.
Existau școli speciale pentru scribi, institute superioare și observatoare astronomice (de exemplu,
cele instalate în vârfurile zigguratelor).
("Istorie Universala Antica si Medievala" -Eliza Bichman, Lucia Georgian - 1995, pag.42)
Matematica[modificare | modificare sursă]
Mesopotamienii utilizau un sistem de numerație sexagesimal (în baza 60). De aici provine actualul
sistem, cu ora de 60 de minute, și ziua de 24 de ore, precum și cercul de 360 de grade. Calendarul
sumerian avea și săptămânile de câte șapte zile. Deoarece făceau socoteli cu numere foarte mari
au întocmit o tabelă a înmulțirii de la 1 la 18.000.
Astronomia[modificare | modificare sursă]
Astronomii babilonieni erau foarte interesați în studierea stelelor și a cerului, și puteau
prevedea eclipsele și solstițiile. În astronomie totul era considerat ca având vreun scop, de obicei
legat de religie și soartă. În Mesopotamia antică, eclipsele erau considerate semn rău, însă numai
cele observate erau importante. Dacă o eclipsă nu putea fi văzută în orașul regal, atunci nu avea
nicio influență asupra regelui sau țării sale. Constelațiile folosite chiar și astăzi, cum ar fi Leu, Taur,
Scorpion, Gemeni, Capricorn și Săgetător, au fost definite pentru prima dată
de astronomii sumerieni și babiloniei. Constelațiile erau folosite în calcularea timpului și în
determinarea perioadelor de plantare și recoltare a culturilor.
În Mesopotamia a apărut astrologia, deși cea mai mare parte a ceea ce se înțelege astăzi prin
astrologie a apărut în timpul declinului civilizației lor.
Medicina[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Medicina mesopotamiană.
Doctorii Mesopotamiei nu cunoșteau multe lucruri despre medicină sau despre modul de
funcționare a organelor interne ale corpului, dar observau bolile acestora, și din aceste observații,
mult mai târziu, a apărut medicina modernă.
Religia[modificare | modificare sursă]
Religia mesopotamiană este cea mai veche religie cunoscută. Mesopotamienii credeau că lumea
este un disc plat, înconjurat de un spațiu uriaș, gol, și deasupra, raiul. Ei mai credeau că apa se
găsește peste tot, și că universul a apărut din această mare enormă. Religia mesopotamiană
era politeistă,adică oamenii credeau în mai mulți zei. Deși credințele descrise mai sus erau comune
tuturor mesopotamienilor, au existat și variații regionale. Cuvântul sumerian pentru univers este an-
ki, care face referire la zeul An și la zeița Ki. Fiul lor era Enlil, zeul aerului. Ei credeau că Enlil este
cel mai puternic zeu. El era stăpânul zeilor din panteon, similar cu Zeus de la greci, sau cu Jupiter al
romanilor. Sumerienii își puneau de asemenea întrebări filozofice, cum ar fi: Cine suntem?, Unde
suntem?, Cum am ajuns aici?. Ei răspundeau acestor întrebări cu explicații din
sfera supranaturalului. Dacă cineva era bolnav, ei se rugau la zei pentru însănătoșirea persoanei
respective. Cum s-a menționat mai sus, doctorii mesopotamieni nu erau foarte avansați din punct de
vedere medical, așa că oamenii preferau să ceară ajutor de la zei.
Zigguratele[modificare | modificare sursă]
Zigguratele erau temple uriașe construite pentru venerarea zeilor. Erau construite din lut și argilă și
aveau trei sau patru secțiuni. Erau construite foarte înalte, pentru a rămâne uscate în timpul
inundațiilor. Era nevoie de munca multor oameni pentru a construi un ziggurat. Trebuia săpat lutul,
fabricate cărămizile iar aceste cărămizi trebuiau transportate și îmbinate. Numai zigguratul din Ur a
rămas în picioare, deoarece constructorii din epocile mai târzii au învățat că arderea cărămizilor le
va face mai rezistente.
Cultura[modificare | modificare sursă]
Muzica și cântecele[modificare | modificare sursă]
Muzica și cântecele formau o parte importantă din viața Mesopotamiei. Unele cântece erau
închinate zeilor, altele descriau evenimente importante. Muzica și cântecele erau destinate în
principal aristocrației și regilor, dar de ele se bucurau și oamenii obișnuiți, care cântau și dansau în
casele lor sau în piețe. Cântecele se transmiteau din generație în generație, până ce cineva le scria.
Prin aceste cântece au fost transmise informații importante despre evenimentele istorice care au
ajuns în cele din urmă la arheologii moderni.
Jocurile[modificare | modificare sursă]
Jocurile erau de asemenea foarte îndrăgite, în special de aristocrați. Oamenii obișnuiți nu aveau
timp de jocuri. Un joc pe tablă a fost descoperit într-unul din mormintele din Ur. Nimeni nu știe cum
se juca, deoarece regulile nu au fost descoperite. Există doar sugestii despre aceasta.
Agricultura[modificare | modificare sursă]
Resursele alimentare din Mesopotamia erau relativ abundente datorită celor două râuri de la care
provine numele regiunii, Tigru și Eufrat. Deși solul din apropierea râurilor era fertil, și potrivit pentru
recolte, porțiunile de pământ aflate la distanță mai mare de apă erau aride, și nelocuibile. Din acest
motiv, dezvoltarea sistemelor de irigații a avut o mare importanță pentru coloniștii Mesopotamiei.
Alte inovații mesopotamienie sunt controlul apelor prin baraje, și utilizarea apeductelor. Primii
coloniști ai pământurilor fertile din Mesopotamia utilizau pluguri de lemn pentru a afâna solul înainte
de plantarea recoltelor, cum ar fi orzul, ceapa, vița de vie, napii sau merele. Mesopotamienii au fost
unul din primele popoare care au produs bere și vin. Clima adesea instabilă a Mesopotamiei a pus
probleme agricultorilor; adesea recoltele erau distruse, de aceea erau folosite surse alternative de
alimente, precum vaci sau oi.
Guvernul[modificare | modificare sursă]
Regii[modificare | modificare sursă]
Majoritatea regilor din Mesopotamia antică erau considerați aleși ai unui zeu, fii ai unui zeu, sau
chiar zei. Ei îi ajutau pe zei conducând statul. Majoritatea regilor se autointitulau “rege al universului”
sau “mare rege”. Un alt nume des întâlnit era acela de “păstor”, întrucât regii trebuiau să aibă grijă
de poporul lor. Nabucodonosor a fost cel mai puternic rege din Babilonia. El era considerat fiul zeului
Nabu (nepotul lui Marduk). S-a căsătorit cu fiica lui, pentru ca dinastiile medică și babiloniană să
aibă o legătură de familie. Numele lui Nabucodonosor se traduce prin: Nabo, protejează coroana!
Belședazar a fost ultimul rege al Babiloniei. el era fiul lui Nabonidus a cărui soție era Nictoris, fiica lui
Nabucodonosor. Primul rege al primei dinastii din Ur (aproximativ 2560 î.Hr.) a fost Mesanepada. El
a făcut din Ur orașul principal al Sumerului.
Prima dinastie din Ur aprox. 2563-2387 î.Hr.
2563-2524: Mesannepadda
2523-2484: A'annepadda
2483-2448: Meskiagnunna
2447-2423: Elulu
2422-2387: Balulu
Dinastia din Lagaș aprox. 2494-2342 î.Hr.
2494-2465: Ur-Nanșe
2464-2455: Akurgal
2454-2425: Ennatum
2424-2405: Enannatum I
2402-2375: Entemena
2374-2365: Enannatum II
2364-2359: Enentarzi
2358-2352: Lugal-anda
2351-2342: Uru-inim-gina
Dinastia din Uruk aprox. 2340-2316 î.Hr.
2340-2316: Lugal-zaggesi
Dinastia din Akkad aprox. 2334-2154 î.Hr.
2334-2279: Sargon
2278-2270: Rimuș
Puterea[modificare | modificare sursă]
Când Asiria a devenit un imperiu, a fost împărțită în mai multe părți mici, numite provincii. Fiecare
purta numele orașului principal, ex. Ninive, Samaria, Damasc și Arpad. Fiecare avea
un guvernator propriu, care avea grijă ca toți locuitorii să plătească taxele. El mobiliza soldații
pentru război, și asigura lucrătorii pentru construcția templelor. Era responsabil și pentru impunerea
legilor. În acest mod, asirienii au reușit să mențină controlul asupra imperiului lor.
Deși Babilonul era un stat relativ mic în perioada sumeriană, el a evoluat considerabil în timpul
domniei lui Hammurabi. El era cunoscut sub numele de “Legiuitorul”, și în scurt timp Babilonul a
devenit unul dintre cele mai importante orașe din Mesopotamia. Mai târziu a fost denumit Babilonia,
însemnând poartă către zei. A devenit de asemenea unul dintre principalele centre culturale ale
regiunii.
Războiul[modificare | modificare sursă]
Orașele-state din Mesopotamia au purtat numeroase războaie între ele, pentru pământ și putere. Se
luptau de asemenea pentru controlul râurilor, irigații, și pentru locuri din care puteau obține resurse
precum cherestea, piatră și metale. Când au apărut imperiile, războaiele au fost purtate mai mult cu
țări străine. Spre exemplu, regele Sargon a cucerit toate orașele din Sumer, unele orașe din Mari, iar
apoi a început războaie în Siria de nord. Multe palate babiloniene erau decorate cu fresce ale
luptelor victorioase, arătând inamici fugind cu disperare, sau ascunzându-se între buruieni. Un rege
sumerian, Ghilgameș, era considerat două treimi zeu și o treime om. Aventurile sale, considerate
foarte importante, au fost transmise din generație în generație, fiind considerate foarte importante,
inclusiv descrieri ale bătăliilor câștigate de acesta.
Legile[modificare | modificare sursă]
Regele Hammurabi, așa cum s-a menționat mai sus, era foarte cunoscut pentru legile sale. El a
promulgat circa trei sute de legi, care erau aplicate destul de strict. Printre ele se numără:
Dacă cineva acuză pe altcineva, fără să poată aduce vreo dovadă, acuzatorul va fi omorât.
Dacă cineva acuză pe altcineva, și poate dovedi vina acestuia, el va fi răsplătit cu bani.
Dacă un judecător ia o decizie într-un caz, iar apoi se dovedește că a greșit, va fi pus să
plătească de douăsprezece ori cât a impus el acuzatului, și nu i se va permite să mai judece.
Dacă cineva nu are suficientă grijă de un baraj, și barajul cedează, el va fi vândut, iar banii
obținuți vor înlocui recolta pierdută în timpul inundării culturilor.
Dacă grădinarul nu și-a făcut treaba bine, iar plantele suferă, el va plăti pierderea în funcție
de producția vecinului.
Dacă cineva are o datorie, și nu poate plăti, el se poate vinde pe sine, pe soția sa, pe fiul său
și pe fiica sa să muncească; după trei ani ei vor fi eliberați.
Dacă un om dator își plătește datoria cu un sclav, iar sclavul este suficient de bun, nu pot
exista obiecții.
Dacă cineva se căsătorește cu o femeie, dar nu are niciun fel de relații cu aceasta, nu se
consideră căsătorie.
Dacă o soție are relații cu un alt bărăbat, amândoi vor fi legați și aruncați în apă, dar soția
poate fi iertată de soțul ei și dăruită regelui ca sclavă.
Dacă un bărbat folosește violența asupra soției altui bărbat pentru a se culca cu ea, el va fi
omorât, iar femeia considerată fără vină.
Dacă un bărbat este capturat în război, iar femeia părăsește casa, deși este mâncare
suficientă, ea va fi aruncată în apă.
Dacă un bărbat este capturat în război, și nu există mâncare, femeia este fără vină dacă
părăsește casa.
Dacă un soț părăsește casa, soția pleacă în altă casă, iar soțul se reîntoarce, soția nu este
obligată să se reîntoarcă.
Dacă un bărbat vrea să se despartă de o femeie care a dat naștere copiilor săi, o parte din
pământ și din bani trebuie cedată ei de soț. Când copiii cresc, ea se poate recăsători.
Dacă un bărbat adoptă un fiu, iar acesta crește în casa părinților adoptivi, părinții naturali nu
pot cere întoarcerea acestuia.
Dacă cineva lovește pe altcineva de rang mai înalt, va fi biciuit în public de șaizeci de ori.
Dacă un bărbat lovește o femeie însărcinată, iar aceasta pierde sarcina, el îi va plăti zece
șekeli.
Dacă un constructor construiește o casă, și o construiește bine, proprietarul va plăti doi
șekeli pentru fiecare suprafață a casei.
Arhitectura[modificare | modificare sursă]
Casele[modificare | modificare sursă]
Casele oamenilor bogați erau foarte mari. Aveau două sau trei etaje, cu un acoperiș locuibil. Aveau
o curte spațioasă în jurul casei. În casă existau căteva dormitoare, o cameră de oaspeți, o capelă, o
bucătărie, o baie și un mormânt sub casă. Casele oamenilor simpli erau mult mai simple, cu doar
câteva camere.
Palatele[modificare | modificare sursă]
Palatele regilor din Mesopotamia erau clădiri uriașe, frumos decorate. Majoritatea zidurilor aveau
basoreliefuri sculptate în fildeș, descriind marile victorii ale mesopotamienilor. Aveau de asemenea
mari sculpturi la intrări, pentru a-l proteja pe rege de demoni și alte spirite rele. Mobila era de
asemenea fabricată în principal din fildeș, care era ușor de decorat și de cioplit. Palatele conțineau
de asemenea mari cantități de metale, precum bronzul și aurul. Palatele erau și centrele principale
ale guvernului.
Economia[modificare | modificare sursă]
Existau diferențe foarte mari din punctul de vedere al banilor și al averii între oamenii bogați și
oamenii de rând. Oamenii obișnuiți depindeau foarte mult de recoltele lor, deoarece aveau bani
foarte puțini. Oamenii bogați aveau foarte mulți sclavi, și de obicei aveau foarte mulți bani.
1 talant = 60 mina = 3600 șekeli = 30 kg de argint
1 mina = 60 șekeli = 500 grame de argint
1 șekel = 8,333 grame argint
Monedele de argint nu erau din metal pur. Aproximativ 87% din materialul monedei era argint!!!
Transporturile[modificare | modificare sursă]
Majoritatea oamenilor din Mesopotamia preferau să călătorească pe apă, și nu pe uscat, deoarece
era mai convenabil. Ei construiau bărci din stuf, și le era ușor să meargă și prin zone mlăștinoase.
Mai târziu, după invenția roții, au fost folosite și carele, în special de către oamenii înstăriți
Regiunea a fost apoi ocupată de către Imperiul Persan, fiind organizată sub forma a
două satrapii, Babilonia în sud, și Athura în nord. În această perioadă, 500-330 î.Hr., Persia, o
națiune vorbitoare a unei limbi indo-europene a devenit cea mai importantă putere a lumii.
După cucerirea Persiei de către Alexandru cel Mare, satrapiile au devenit parte a Imperiului
Seleucid, până la distrugerea sa, de către Armenia Mare, în 42 î. Hr.
Cea mai mare parte a Mesopotamiei a devenit apoi o parte a Imperiului Partian al Persiei, ce
a rezistat până în 224 d. Hr. Ctesifon a devenit capitala Imperiului Parthian. Partea de nord-vest
a devenit romană, fiind organizată în două provincii, Osrhoene și Mesopotamia
În timpul Imperiului Persian al Sasanizilor, Mesopotamia a primit numele de Del-e
Iranshahr însemnând "Inima Iranului", iar metropola Ctesifon (pe râul Tigru), a devenit
capitala Persiei, deși se afla în Mesopotamia.
La începutul secolului VII d.Hr., califii Imperiului Arab au ajuns la putere în Damasc și au
anexat întreg Imperiul Sasanid. Mesopotamia a fost prin urmare reunită, sub arabi, însă
guvernată ca două provincii, partea de nord, având capitala la Mosul și partea de sud având
capitala la Bagdad. Mai târziu, Bagdad a devenit și capitala califatului, și capitala întregului
Imperiu Arab până în 1258.
Între 1508 și 1534 d.Hr., persienii au controlat Mesopotamia.
În 1535 d.Hr., turcii otomani au cucerit Bagdadul. În timpul Ocupației Imperiului Otoman,
Mesopotamia a fost condusă ca trei vilayate, sau teritorii, separate: Mosul, Bagdad, și Basra,
care includea și teritoriul care este astăzi Kuwait.
La sfârșitul Primului război mondial Mesopotamia a fost ocupată pentru scurt timp de
britanici, care au organizat guvernul regiunii care este astăzi Siria și Irak sub un singur
conducător hașemit.
În 1920 a fost creat de către britanici statul național irakian, cu granițele sale moderne, și
incluzănd și teritoriul Kuwaitului de astăzi. Kuwait, care făcuse parte din Provincia Basra în
timpul stăpânirii otomane, și-a declarat independența în 1961.
Mesopotamia de jos/ Sumer
o Uruk
o Isin
o Lagaș
Akkad
o Agade
o Babilon
o Kiș
o Nippur
Mesopotamia de sus/ Asiria
o Assur
o Ninive
o Mari
o Alep