Mitologia greacă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Jump to navigationJump to search
Scene din mitologia greacă ilustrate în arta antică. În ordine din stânga sus: nașterea Afroditei, o petrecere
cu Dionis și Silenus, Adonis cântând la liră pentru Afrodita, Heracles uciderea Hidrei din Lerna, balaurul colchian
regurgitând pe Jason în prezența lui Athena, Hermes cu mama lui Maia, Calul troian, nava lui Odiseu care
navighează pe lângă insula sirenelor.

Mitologie

 românească
 
 traco-dacă 
o dacică
 
 aztecă
 
 mesopotamiană
 
 baltică
 
 celtică
 
 chineză
 
 creștină
 
 etruscă
 
 egipteană
 
 greacă
 
 islamică
 
 hindusă
 
 japoneză
 
 lusitană
 
 mayașă
 
  nordică
 
 persană
 
 romană
 
 slavă
 
 sumeriană

Vezi și
 Mitologie comparată
 
 Religie și mitologie
 
 Religie comparată
 
 Simbolism
 
 Teologie

Listă de mitologii

 v
 d
 m

Treimea greacă și distribuția celor trei regate ale Pământului: Zeus (Cerul), Poseidon (Mări și oceane) și Hades
(Infernul). Theos (zeii minori) sunt copiii acestei trinități.

Mitologia greacă este corpul de mituri relatate inițial de grecii antici. Aceste istorii se

preocupă de origini și natura lumii, viețile și activitățile zeităților, eroilor și creaturilor
mitologice, și de originile și semnificația practicilor de cult și ritual. Specialiștii moderni
studiază miturile în încercarea de a arunca lumină asupra instituțiilor religioase și politice
ale Greciei antice și ale civilizației sale și de a înțelege însăși natura facerii mitului. [1]
Miturile grecești au fost inițial propagate de tradiția poetică orală, cel mai probabil de
cântăreții minoici și micenieni începând cu secolul 18 î.e.n.; [2] eventual miturile
despre războiul troian și urmările sale au devenit parte a tradiției orale
a epopeilor lui Homer, Iliada și Odiseea. Două poeme ale lui Hesiod, aproape
 contemporan cu Homer, Teogonia și Munci și zile, conțin relatări despre geneza
universului, succesiunea conducătorilor divini, succesiunea epocilor umane, originea
suferințelor umane și originea practicilor de sacrificiu. Miturile sunt de asemenea păstrate
în Imnurile Homerice, în fragmentele epopeilor din Ciclul Epic, în poemele lirice, în
operele tragedianilor și ale comedianților din secolul 5 î.e.n., în scrierile intelectualilor și ale
poeților din epoca elenistică și în textele din timpul Imperiului Roman ale unor scriitori
precum Plutarh și Pausanias.
În afară de acest depozit narativ din literatura Greciei antice, reprezentările picturale ale
zeilor, eroilor și episoadelor mitice înfățișate în mod vizibil în picturile de pe vase și pe
decorația de ofrande votive și multe alte artefacte. Designurile geometrice de pe ceramica
secolului 8 î.e.n. prezintă scene din ciclul troian precum și aventurile lui Heracle. În
perioadele arhaică, clasică și elenistică, apar scenele homerice și alte scene mitologice,
completând mărturiile literale existente.[3]
Mitologia greacă a avut o influență amplă asupra culturii, artelor și literaturii civilizației
occidentale și rămâne parte a limbajului și moștenirii occidentale. Poeții și artiștii din
timpurile antice până în prezent au dobândit inspirație din mitologia greacă și au descoperit
relevanță și semnificație contemporană în teme.[4]

Cuprins

 1Prezentare
 2Genealogia aheilor din mitologia greacă
 3Personajele mitologiei grecești
o 3.1Cei doisprezece zei din Olimp
o 3.2Alte divinități
 4Mituri și motive
 5Motive în arta și literatura occidentală
 6Referințe
 7Bibliografie
 8Vezi și
 9Legături externe

Prezentare[modificare | modificare sursă]
Mitologia greacă este una dintre mitologiile cele mai temeinic prelucrate poetic, astfel că nu
dispunem decât aproape numai de izvoare literare și filozofice
(Homer, Hesiod, Pindar, Platon, Lukian), speculații anecdotice (Ailianos), antimitografii
(Euhemeros, Xenophanes), eseuri teologice (Plutarh) și rareori de informații ale istoricilor,
capturate direct din tradiție (Herodot, Pausanias, Thukydides); totuși deși chiar acestea din
urmă au pus în circulație informații intermediare, preluate de alții anterior, mitologia greacă
este o mitologie pragmatică, adesea anecdotică, reflectând fie cruzimile sălbăticiei
precivilizației arcadice, fie conflictele între ionieni și dorieni, fie chiar lipsa de scrupul în
lupta de organizare a vieții primelor grupuri sociale statornice și a spațiului comercial
maritim.
Mitologia greacă și-a elaborat un panteon aproape exclusiv antropomorfic, amoral,
sacralizând defecte umane capitale (viclenia, adulterul, incestul, paricidul și fratricidul și în
genere crima, vanitatea, trufia, lăcomia, nedreptatea).
Oratorul Isokrates (436 - 338 î.Hr.) scrie că poeții "au istorisit asemenea povești despre
zei, cum nu ar cuteza nimeni să rostească nici despre dușmani; căci ei le-au reproșat zeilor
nu numai răpiri, adultere și acceptare de plocoane de la oameni, ci și că s-ar fi înfruptat din
carnea propiilor copii, că și-ar fi emasculat tații, că și-ar fi pus în lanțuri mamele precum și
multe alte fărădelegi născocite pe seama lor" (Asupra schimbului de bunuri, XI, 38).
Zeii greci nu sunt numai prin excelență antropomorfi, nu au numai firi omenești, dar de fapt
nu dispun de atribute divine în sens major (departe de absolutul concept ulterior din
filozofia greacă); în miturile timpurii, acești zei au chiar puteri limitate (mai ales în epopeile
homerice); de ex. când Zeus își izgonește fiica (Thetis), îi cere: "Du-te fără ca Hera să te
poată zări" (Iliada, I, 522-523); aceștia au nevoie de informatori și crainici, ca să afle
despre mersul lumii; sunt supuși surprizelor și manevrați de certuri, ambiții, orgoliu, capricii,
fiind impulsivi și răzbunători (deși unii "teologi" antici, ca Hesiod, au încercat să justifice
aceste trăsături). Tot panteonul olimpian - lipsit de măreție -duce o viață de clan certăreț
lipsit de norme morale, incestuos, excesiv în actele erotice. În ciuda faptului că hrana și
băutura lor sunt, teoretic, ambrozia și nectarul, zeii Helladei mănâncă și beau din belșug
vin și cărnuri, iar atunci când vizitează pe oameni, dorm, suferă de boli și, ca orice
societate primitivă, ascultă muzica lui Apollon și a Muzelor numai la ospețe. Deși lacomi de
sacrificii, pe care le doresc adesea în hecatombă, în mod paradoxal, ei nu suportă să vadă
cadavre.
Spirit lucid, Euripides pune în gura unui personaj din tragedia Hyppolitos o afirmație dură:
"Zeii ar trebui să fie mai înțelepți decât muritorii".
Miturile apar în societățile primitive când nu au nici un scop artistic în sine, fiind absorbite
de cultură, ca o materie primă a ei, în etapele istorice ulterioare, de consolidare a
civilizației. Ramura indoeuropeană, venind în sudul Europei, și-a adus propiile mituri arice
(în primul rând cultul lui Dyaus Pitar, devenit Zeus) și a absorbit mitologiile locale
(egeeană, pelasgă), ca și miturile dispersate ale unor populații mărunte, despre care nu
mai știm decât ce oferă tot miturile grecești, de ex. frecvența pomenirii traiului troglodit al
arcadienilor. Probabil de acolo și persistența până într-o anumită epocă a sacrificiilor
umane, ca și a fetișismului (zeii înșeși au fetișuri); de asemeni, supraviețuirea animismului,
în nenumăratele Nimfe, Dryade, Hamadryade, Naiade, Oceanide ș.a. Erau stăruitoare și
tradițiile totemice, aduse din fondul aric comun sau împrumutate de la populațiile
locale: Hera era uneori simbolizată de o vacă (Homer o numea "cea cu ochi de
vacă"); Zeus era uneori taur, doica sa Amaltheia era capră, Atena era bufniță,
iar Apollon lup; tribul mirmidonilor avea ca strămoș totemic furnics (myrmex), iar imaginile
culturale cretene trădează și ele o amplă zoolatrie, provenită din totemuri.
Lumea mitologiei grecești este complexă: monștrii, războaie, intrigi și zei indiscreți sunt
numeroși, iar genealogia lor se încrucișează deseori.
Este important de reținut că grecii antici amestecau evenimentele din mitologia lor cu cele
din istorie. De asemenea Iliada și Odiseea sunt considerate istorice.

Genealogia aheilor din mitologia greacă[modificare | modificare sursă]

 Genealogia aheilor din mitologia greacă

                 

Uranus Gaia      

   

                             

               

                               

   

         

Cronus Rhea  

Oceanus Tethys
       

             

                   

           

     

       

           

Melia  

Libya Poseidon      

Nilus  

Inachus
               

                                     

                             

                           

             

Zeus
   

Belus  

Agenor Telephassa    

Phoroneus  

Io
                

                                       

                          

                                       

         

      

Cadmus  

Cilix  

Europa  

Phoenix  

Achiroe  

       

                                     

                            

                                       

    

                

Harmonia    

Danaus Egipt        

Epaphus Memphis    
   

      

Polydorus                                                    

   

              

Agave    

Hypermnestra              

     
  

      

Autonoë                                                    

              

Ino        

Abas                            

         

                                                           

       

      

Semele Zeus        

Acrisius                          

   

                                                                   

          

Dionis            

Danae Zeus             

   

                                                                 

   
                           

Perseu                  

                 

                                                               

                                                 

Personajele mitologiei grecești[modificare | modificare sursă]

Cei doisprezece zei din Olimp[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Cei Doisprezece Olimpieni.

 Ares
 Afrodita
 Artemis
 Apollo
 Atena
 Demetra
 Dionysos
 Hera, zeița supremă, fiica lui Cronos și a Rheei, sora lui Zeus, Poseidon și Hades
 Hephaistos
 Hermes
 Poseidon
 Zeus, zeul suprem, cel mai mic dintre fii lui Cronos și ai Rheei. Frații lui
sunt Poseidon, zeul apelor, și Hades, zeul lumii subterane
Alte divinități[modificare | modificare sursă]

 Aether
 Atlas
 Ceto
 Charon
 Ciclopii
 Epimethee
 Erebos
 Eris, zeița discordiei
 Eros
 Eos
 Geea, mama celor 12 titani (6
baieti: Coeus, Crius, Cronos, Hyperion, Iapetus, Oceanus si 6
fete: Mnemosyne, Phoebe, Rhea, Theia, Themis și Thetys) dar si a hecatonchirilor și
a ciclopilor.
 Giganții
 Gorgonele
o Medusa
o Hestiaprimul copil al lui Cronos și al Rheei.
o Stheno
o Euryale
 Grațiile
 Hades
 Haos (numit și Chaos)
 Hebe
 Hecate
 Helios
 Illythia
 Morfeu
 Muzele
o Clio
o Euterpe
o Thalia
o Melpomene
o Terpsichore
o Erato
o Polyhymnia
 Nereus
 Nike
 Nimfele
o Amfitrita
o Calypso
o Dryadele
o Nereidele
 Nyx
 Oceanus
 Pan
 Persefona
 Phorcys
 Pontus
 Prometeu
 Proteu
 Selene
 Thanatos, zeul morții
 Thaumas
 Titanii
o Coeus
o Crius
o Cronos
o Oceanus
o Iapetus
o Hyperion
 Titanidele
o Mnemosyne
o Phoebe
o Rhea, soția lui Cronos. Este mama zeului suprem, Zeus
o Tethys
o Theia
o Themis
 Ursitoare (Moirae)
o Atropos
o Clothos
o Lachesis

Mituri și motive[modificare | modificare sursă]

 Uranus și Geea (mitul genezei lumii)
 Cele douăsprezece munci ale lui Heracles
 Prometeu - creatorul oamenilor (mitul creației omului)
o Pedepsirea lui Prometeu (motivul pedepsei supreme)
 Călcâiul lui Ahile (motivul punctului slab)