11.10.

2018 Mitologia greacă - Wikipedia

Mitologia greacă
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Mitologia greacă cuprinde o colecție de mituri care provin din Grecia antică. Aceste
povestiri, familiare tuturor grecilor antici, formau fundamentele ritualurilor lor și erau o
Mitologie
românească · traco-dacă (dacică) · aztecă · mesopotamiană · celtică ·
reprezentare a lumii, cel puțin până la Pitagora.
chineză · creștină · etruscă · egipteană · greacă · islamică · hindusă · japoneză
· lusitană · mayașă · nordică · persană · romană · slavă
Vezi și
Cuprins Mitologie comparată · Religie și mitologie · Religie comparată · Simbolism ·
Teologie
Prezentare
Genealogia aheilor din mitologia greacă Listă de mitologii
Personajele mitologiei grecești v ·d ·m (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Format:Mitologie&action=edit)
Cei doisprezece zei din Olimp
Alte divinități
Mituri și motive
Bibliografie
Vezi și
Legături externe

Prezentare
Mitologia greacă este una dintre mitologiile cele mai temeinic prelucrate poetic, astfel că nu dispunem decât aproape numai de izvoare literare și filozofice (Homer, Hesiod, Pindar,
Platon, Lukian), speculații anecdotice (Ailianos), antimitografii (Euhemeros, Xenophanes), eseuri teologice (Plutarh) și rareori de informații ale istoricilor, capturate direct din
tradiție (Herodot, Pausanias, Thukydides); totuși deși chiar acestea din urmă au pus în circulație informații intermediare, preluate de alții anterior, mitologia greacă este o
mitologie pragmatică, adesea anecdotică, reflectând fie cruzimile sălbăticiei precivilizației arcadice, fie conflictele între ionieni și dorieni, fie chiar lipsa de scrupul în lupta de
organizare a vieții primelor grupuri sociale statornice și a spațiului comercial maritim.

Mitologia greacă și-a elaborat un panteon aproape exclusiv antropomorfic, amoral, sacralizând defecte umane capitale (viclenia, adulterul, incestul, paricidul și fratricidul și în
genere crima, vanitatea, trufia, lăcomia, nedreptatea).

Oratorul Isokrates (436 - 338 î.Hr.) scrie că poeții "au istorisit asemenea povești despre zei, cum nu ar cuteza nimeni să rostească nici despre dușmani; căci ei le-au reproșat zeilor
nu numai răpiri, adultere și acceptare de plocoane de la oameni, ci și că s-ar fi înfruptat din carnea propiilor copii, că și-ar fi emasculat tații, că și-ar fi pus în lanțuri mamele precum
și multe alte fărădelegi născocite pe seama lor" (Asupra schimbului de bunuri, XI, 38).

Zeii greci nu sunt numai prin excelență antropomorfi, nu au numai firi omenești, dar de fapt nu dispun de atribute divine în sens major (departe de absolutul concept ulterior din
filozofia greacă); în miturile timpurii, acești zei au chiar puteri limitate (mai ales în epopeile homerice); de ex. când Zeus își izgonește fiica (Thetis), îi cere: "Du-te fără ca Hera să te
poată zări" (Iliada, I, 522-523); aceștia au nevoie de informatori și crainici, ca să afle despre mersul lumii; sunt supuși surprizelor și manevrați de certuri, ambiții, orgoliu, capricii,
fiind impulsivi și răzbunători (deși unii "teologi" antici, ca Hesiod, au încercat să justifice aceste trăsături). Tot panteonul olimpian - lipsit de măreție -duce o viață de clan certăreț
lipsit de norme morale, incestuos, excesiv în actele erotice. În ciuda faptului că hrana și băutura lor sunt, teoretic, ambrozia și nectarul, zeii Helladei mănâncă și beau din belșug vin
și cărnuri, iar atunci când vizitează pe oameni, dorm, suferă de boli și, ca orice societate primitivă, ascultă muzica lui Apollon și a Muzelor numai la ospețe. Deși lacomi de sacrificii,
pe care le doresc adesea în hecatombă, în mod paradoxal, ei nu suportă să vadă cadavre.

Spirit lucid, Euripides pune în gura unui personaj din tragedia Hyppolitos o afirmație dură: "Zeii ar trebui să fie mai înțelepți decât muritorii".

Miturile apar în societățile primitive când nu au nici un scop artistic în sine, fiind absorbite de cultură, ca o materie primă a ei, în etapele istorice ulterioare, de consolidare a
civilizației. Ramura indoeuropeană, venind în sudul Europei, și-a adus propiile mituri arice (în primul rând cultul lui Dyaus Pitar, devenit Zeus) și a absorbit mitologiile locale
(egeeană, pelasgă), ca și miturile dispersate ale unor populații mărunte, despre care nu mai știm decât ce oferă tot miturile grecești, de ex. frecvența pomenirii traiului troglodit al
arcadienilor. Probabil de acolo și persistența până într-o anumită epocă a sacrificiilor umane, ca și a fetișismului (zeii înșeși au fetișuri); de asemeni, supraviețuirea animismului, în
nenumăratele Nimfe, Dryade, Hamadryade, Naiade, Oceanide ș.a. Erau stăruitoare și tradițiile totemice, aduse din fondul aric comun sau împrumutate de la populațiile locale:
Hera era uneori simbolizată de o vacă (Homer o numea "cea cu ochi de vacă"); Zeus era uneori taur, doica sa Amaltheia era capră, Atena era bufniță, iar Apollon lup; tribul
mirmidonilor avea ca strămoș totemic furnics (myrmex), iar imaginile culturale cretene trădează și ele o amplă zoolatrie, provenită din totemuri.

Lumea mitologiei grecești este complexă: monștrii, războaie, intrigi și zei indiscreți sunt numeroși, iar genealogia lor se încrucișează deseori.

Este important de reținut că grecii antici amestecau evenimentele din mitologia lor cu cele din istorie. De asemenea Iliada și Odiseea sunt considerate istorice.

Genealogia aheilor din mitologia greacă

Genealogia aheilor din mitologia greacă

Uranus Gaia

Cronus Rhea Oceanus Tethys

Libya Poseidon Nilus Inachus Melia

https://ro.wikipedia.org/wiki/Mitologia_greac%C4%83 1/3
11.10.2018 Mitologia greacă - Wikipedia

Belus Agenor Telephassa Phoroneus Io Zeus

Cadmus Cilix Europa Phoenix Achiroe

Harmonia Danaus Egipt Epaphus Memphis

Polydorus

Agave Hypermnestra Lynceus

Autonoë

Ino Abas

Semele Zeus Acrisius

Dionis Danae Zeus

Perseu

Personajele mitologiei grecești

Cei doisprezece zei din Olimp

Ares
Artemis
Apollo
Atena
Demetra
Hera, zeița supremă, fiica lui Cronos și a Rheei, sora lui Zeus, Poseidon și Hades
Hephaistos
Hermes
Dionysos
Hades
Poseidon
Zeus, zeul suprem, cel mai mic dintre fii lui Cronos și ai Rheei. Frații lui sunt Poseidon, zeul apelor, și Hades, zeul lumii subterane

Alte divinități
Aether
Atlas
Ceto
Charon
Ciclopii
Epimethee
Erebos
Eris, zeița discordiei
Eros
Eos
Geea, mama celor 12 titani (6 baieti: Coeus, Crius, Cronos, Hyperion, Iapetus, Oceanus si 6 fete: Mnemosyne, Phoebe, Rhea, Theia, Themis și Thetys) dar si a
hecatonchirilor și a ciclopilor.
Giganții
Gorgonele

Medusa
Hestiaprimul copil al lui Cronos și al Rheei.
Stheno
Euryale
Grațiile
Hades
Haos (numit și Chaos)
Hebe
Hecate
Helios
Illythia
Morfeu
Muzele

Clio
Euterpe
Thalia
Melpomene

https://ro.wikipedia.org/wiki/Mitologia_greac%C4%83 2/3
11.10.2018 Mitologia greacă - Wikipedia

Terpsichore
Erato
Polyhymnia
Nereus
Nike
Nimfele

Amfitrita
Calypso
Dryadele
Nereidele
Nyx
Oceanus
Pan
Persefona
Phorcys
Pontus
Prometeu
Proteu
Selene
Thanatos, zeul morții
Thaumas
Titanii

Coeus
Crius
Cronos
Oceanus
Iapetus
Hyperion
Titanidele

Mnemosyne
Phoebe
Rhea, soția lui Cronos. Este mama zeului suprem, Zeus
Tethys
Theia
Themis
Ursitoare (Moirae)

Atropos
Clothos
Lachesis

Mituri și motive
Uranus și Geea (mitul genezei lumii)
Cele douăsprezece munci ale lui Heracles
Prometeu - creatorul oamenilor (mitul creației omului)

Pedepsirea lui Prometeu (motivul pedepsei supreme)

Călcâiul lui Ahile (motivul punctului slab)
Firul Ariadnei (motivul labirintic)

Bibliografie
Victor Kernbach, Mitologie generală, 1989, pag. 373

Vezi și
Lista personajelor mitologice elene

Legături externe
en Theoi Greek Mythology (http://www.theoi.com/)
en Myth Index Greek (http://www.mythindex.com/)

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Mitologia_greacă&oldid=11475422

Ultima editare a paginii a fost efectuată la 6 decembrie 2017, ora 22:30.

Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot exista și clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Mitologia_greac%C4%83 3/3