RELIGIA GRECILOR A

NTICI
 
ELABORAT: PLESCA ANTONINA
VERIFICAT : MOLCOSEAN ANA
DEZVOLTAREA CIVILIZAŢIEI GRECEŞTI A
FOST FAVORIZATĂ 

• între altele şi de situaţia geografică a

Greciei, o ţară foarte frumoasă prin
clima sănătoasă, relieful variat cu
insule şi golfuleţe potrivite pentru
porturi şi un comerţ întins. În privinţa
însuşirilor intelectuale, poporul grec s-
a remarcat printr-o vie curiozitate,
imaginaţie înaltă, religiozitate, un simţ
al armoniei şi frumosului.
• Peste o populaţie mai veche,
numită
 “a pelasgilor” sau ”mediteran
eenilor” sau a “oamenilor
mării” au venit triburi nomade
indo-europene între care aheii
(veniţi pe la 1400î.Hr., apoi
ionienii, eolienii şi în final,
dorienii.Astfel s-a format
civilizaţia greacă
• Pelasgii sau Oamenii mării adorau o zeiţă a fecundităţii (a rodniciei, a renaşterii vieţii) şi o
divinitate a animalelor, Potnia theron. Apoi aheenii au adus mai mulţi zei între care Zeus,
Hera, Poseidon, Demeter, Atena, Ares, Hermes şi Dionysos. Cultul la început era format din
grote naturale apoi din sanctuare special construite unde preoţi şi preotese săvârşeau ritualuri,
oficiau ceremonii, organizau serbări publice însoţite de jocuri, concursuri şi gimnastică, lupte
de gladiatori
• Cultul adus zeilor era adesea în aer liber sau în
păduri, templele doar păstrau statuile zeilor. Pe
lângă preoţi apar în poemele homerice şi ghicitori
care interpretau îndeosebi zborul păsărilor şi
visele. Felul în care este descrisă viaţa zeilor în
poemele homerice reflectă viaţa păturii suprapuse
oamenilor de jos, a celor care trăiesc uşor. Cel de
jos, omul sărac, nu  poate trece cu uşurinţă în clasa
celor de sus, a celor bogaţi, pentru că se supără zeii
şi o lege desparte clasele sociale.
CULTUL MORŢILOR ERA ÎNSEMNAT.
• Grecii din acest timp concepeau
sufletul ca pe un suflu vital care după
moarte se desprinde de trup şi duce o
existenţă separată. Sufletele morţilor
sunt palide, nevăzute, lipsite de sânge,
nu au memorie şi inteligenţă. Aceste
umbre merg în impărăţia lui Hades
situată undeva sub pământ după Iliada,
sau la marginile oceanului după
Odiseea. Starea lor este nefericită. Într-
un singur loc se vorbeşte despre
Câmpiile Elizee de la marginile
pământului unde numai câţiva favoriţi ai
zeilor puteau să se bucure de fericire.
PANTEONUL ZEILOR DIN OLIMP
ERA FORMAT DIN 12 MARI ZEI ŞI ZEIŢE
• Zeus (în greacă veche Ζεύς, Zeus) este „Tatăl
zeilor și al oamenilor” (πατὴρ ἀνδρῶν τε
θεῶν τε, patḕr andrōn te theōn te) și
conducătorul zeilor de pe Muntele Olimp. El
este zeul cerului și fulgerelor în mitologia
greacă. Omologul său roman este Jupiter,
omologul hindus este Indra și omologul
etrusc este Tinia.
• Simbolurile sale sunt fulgerul, vulturul, taurul
și stejarul. În plus, față de moștenirea indo-
europeană, are anumite trăsături iconografice
din culturile Orientului Mijlociu, cum ar fi
sceptrul. Zeus este frecvent descris de artiștii
greci astfel: în picioare, cu pași mari înainte,
cu un fulger nivelat în mâna dreaptă ridicată,
sau așezat pe un tron în măreție.
• Hera (în greacă veche Ήρα, Hēra) este în 
mitologia greacă zeița protectoare a căsniciei,
a căminului și a femeilor măritate, precum și
regina zeilor și a oamenilor. La romani este
identificată cu Iunona.
• Ca soție a zeului suprem, ea era considerată
protectoarea căminului, a căsătoriei și, în
general, a femeilor măritate. Având ca simbol
sceptrul, semn de conducere dar nu și de
putere, Hera este adesea înfățișată ca o soție
geloasă și nesăbuit de violentă, care este ușor
de jignit și nu pregetă să se răzbune crunt
pentru toate infidelitățile săvârșite de soțul ei,
Zeus.
• Zeita Atena (Athena), uneori cunoscuta si dupa epitetul
Pallas, este vechea zeitate grecească a înțelepciunii,
artizanatului și războiului. Mai târziu, Athena a fost
sincretizată cu zeița romană Minerva.
• În literatura antică grecească, Atena este portretizată ca
însoțitoare de eroi și ca zeița a eforturilor eroice; în Odiseea,
ea este sfătuitorul divin al lui Odiseu și s-a crezut că l-a ajutat
și pe eroul Perseus. În mitologia greacă, s-a crezut că Atena s-
a născut din capul tatălui ei, Zeus. Ea era cunoscută sub
numele de Athena Parthenos ("Atena cea Virgina"), dar, într-
un mit antic arhaic, zeul Hefaistos a încercat și nu a reușit s-o
violeze. În mitul fondator al Atenei, Atena l-a învins pe 
Poseidon într-un concurs de patronaj al orașului, prin crearea
primului măslin. Împreună cu Afrodita și Hera, Atena a fost
una dintre cele trei zeițe ale căror conflicte au dus la
începutul Războiului Troian.
• În mitologia greacă, Poseidon (greacă
 Ποσειδῶν) era zeul mării[1], fiul lui Cronos
 și al Rheei. Ca și ceilalți frați ai săi, când s-
a născut, Poseidon a fost înghițit de către
tatăl său și apoi dat afară.
• În mitologia romană este cunoscut sub
numele de Neptun.
• Poseidon a luptat alături de olimpieni
împotriva titanilor. Când, în urma victoriei,
s-a făcut împărțirea Universului, lui Zeus i-
a revenit Cerul, lui Hades lumea
subpământeană, iar lui Poseidon Împărăția
apelor. El sălășluia în fundul mării
 împreună cu soția sa, Amfitrita, alături de
care, uneori, urmat de un întreg cortegiu
marin și purtat de un car tras de cai
înaripați, spinteca valurile.
• Eroii erau oameni extraordinari născuţi din pământene alese de zei ca mirese ocazionale sau
dintre zeiţe care-şi aleseseră pământeni drept soţi ocazionali. Eroii erau deci semizei.
Enumerăm pe cei mai importanţi: Perseu, Heracles, Teseu, omorâtorul Minotaurului, şi
Prometeu, neporul lui Uranos şi al Geei, plăsmuitorul neamului omenesc şi aducătorul focului,
părintele civilizaţiei terestre.
 CONCLUZIE:

Religia grecilor nu a reuşit să se desprindă de politeismul specific religiilor naturale decăzute,

deşi se pare că avea tendinţe spre mai multă spiritualitate şi speculaţie teologică.