Matematica babiloniană

Matematica mesopotamiană se referă la matematica

locuitorilor Mesopotamiei (Irakul modern) din perioada timpurie sumeriană, trecând
prin perioada elenistică, până aproape de începuturile creștinismului. Numele
de matematică babiloniană se datorează Babilonului, ca centru de studiu. Mai târziu, sub
imperiul arab, Mesopotamia, în special Bagdadul, a devenit, odată în plus, un centru important
de studiu pentru matematicienii islamici.

Spre deosebire de dovezile puține ale matematicii egiptene, cunoștințele noastre despre
matematica babiloniană provin din cele aproximativ 400 de tăblițe din argilă, descoperite de
arheologi începând cu anul 1850. Scrise în grafia cuneiformă, tăblițele au fost inscripționate în
timp ce argila era încă moale și arse apoi în cuptoare sau la soare.

Majoritatea tăblițelor din argilă descoperite datează din perioada 1800-1600 Î.Hr., în cadrul
acestora fiind tratate subiecte precum fracții, ecuații pătratice și cubice, calculul unor numere
remarcabile. De asemenea, tăblițele includeau tabele de înmulțire și metode de rezolvare
a ecuațiilor liniare și pătratice. Tăblița babiloniană YBC 7289 dă o aproximare a lui √2 cu 5 cifre
zecimale.
Matematicienii babilonieni foloseau sistemul numeric sexazecimal (cu baza 60). De aici
provine împărțirea în zilele noastre a unui minut în 60 de secunde, a unei ore în 60 de minute și
faptul că un cerc are 360 de grade, iar secundele și minutele unui grad indică fracțiile acelui grad.
Progresele babilonienilor în matematică au fost facilitate de faptul că numărul 60 are
mulți divizori. În sistemul numeric babilonian, cifrele scrise pe coloana din stânga reprezentau
valori mult mai mari decât în sistemul numeric zecimal. Le lipsea însă echivalentul unei zecimi.