Prof. Diaconu Maria Aurelia – Școala Gimnazială ”I. Gh.

Duca” Râmnicu Vâlcea

Moștenirea Orientului Antic

Ce știu?
“Desene mici reprezentând cucuvele
și oameni, embleme, flori, corturi, scarabei,
recipiente, dar și rânduri de linii frânte și
spirale, strâns îmbinate. Ce-ar putea să
însemne? Nu sunt desene, ci semne ale
scrierii egiptene, numite hieroglife. Egiptenii
erau atât de mândri de ele, încât le confereau
o valoare aproape sacră și îi considera pe
scribi ca îndeletnicindu-se cu profesiunea
cea mai elevată.
Vrei să ști cum se scrie cu astfel de
semne?
Învățarea acestui mod de scriere nu
era, desigur, ușoară, deoarece scrierea
hieroglifică seamănă în chip ciudat cu un
rebus. Când egiptenii voiau să scrie numele 1. Identificați scrierea din imagine?
zeului Osiris – Wosiri, în egipteana veche -, 2. Ce scenă este reprezentată?
desenau un tron, denumit “wos” și un ochi, 3. Cum credeți că a influențat scrierea
numit “iri”. Împreună formau “Wosiri”. Și, dezvoltarea comunităților umane?
ca să nu se creadă că însemna “ochiul
tronului”, ei desenau în general alături
emblema proprie a fiecărui zeu”.
Ernst H. Gombrich, Istoria Lumii

Aflu mai multe

Inventarea scrierii – de la pictograme la alfabet
Cea mai importantă contribuție a antichității rămâne scrierea. Locuitorii Orientului Antic
credeau că scrierea a fost inspirată oamenilor de către zei, de aceea ar fi fost de origine divină. În
realitate scrierea a apărut ca urmare a unor necesități practice: nevoia negustorilor de a ține
evidența mărfurilor, necesitatea statelor de a cunoaște numărul locuitorilor și dărilor pe care
aceștia le aveau, stabilirea legilor și a normelor de comportament, înregistrarea de către preoți a
ritualurilor religioase, a observațiilor legate de calendar și a celor astronomice, etc.
Sumerieniilor le aparține cea mai veche semne. Cea mai importantă contribuție la
scriere, scrierea pictografică. Ulerior aceasta răspândirea scrierii au avut-o fenicienii, lor
a evoluat spre scrierea cuneiformă, prin le datorăm inventarea primului alfabet,
simplificarea desenelor și înlocuirea lor cu format din 22 de semne ce reprezentau
semne în formă de cuie cu care acopereau consoane.
tăblițele de lut ars, cum au fost cele
descoperite la Ninive. Egiptenii au folosit
scrierea hieroglifică, pe papirus. Și chinezii
au folosit, încă din mileniul al III-lea î.Hr., o
scriere hieroglifică formată din 2000 de
Fig. 1- Scriere Fig. 2- Scriere
Cuneiformă Hieroglifică
Prof. Diaconu Maria Aurelia – Școala Gimnazială ”I. Gh. Duca” Râmnicu Vâlcea

Oamenii care au descoperit alfabetul erau nevoiți să scrie mult, fie că era vorba de scrisori,
fie de contracte comerciale. Ei erau negustori care străbăteau mările ca să cumpere, să vândă sau
să schimbe mărfuri în jurul Mediteranei. Așadar ei au inventat un alfabet pentru a putea
contabiliza negoțul pe care îl făceau dar și pentru a comunica mai ușor cu rudele și prietenii
rămași acasă. Fenicienii, buni navigatori, l-au răspândit rapid în întreaga zonă a bazinului
mediteranean. Importanța lui constă în faptul că a stat la baza realizării alfabetelor latin, grec,
arab și chirilic.

cca 3400 î.Hr. cca 3000 î.Hr. cca 1400 î.Hr.

Tăblițe de lut sumeriene,
Pentru numărat. Acestea
Înregistrau bunuri și produse,
Fiind sigilate în învelitori de lut,
marcate ca să indice conținuturi.
În paralel, s-a dezvoltat o scriere
Pictografică, folosind iconuri sau
pictograme pentru reprezentarea
cuvintelor.
Siria: alfabetul ugaritic,
În Egipt se dezvoltă folosind cuneiforme
scrierea hieroglifică, pentru 22 (mai târziu30)
odată cu sistemele de de consoame; primele
numărare de scriere alfabetică.
cca 2400 î.Hr.
Mesopotamia: răspândirea
limbii akkadiene, scrisă în
cuneiforme. Primele texte
literare.

Primele scrieri

cca 3250 î. Hr. cca 2600 î.Hr.

Tell Barack, Siria. Valea Indusului: probabil sub influența cca 1100 î.Hr.
Cele mai vechi descoperiri pictogramelor mesopotamiene, civilizația Fenicia:
de scriere cuneiformă pe tăblițe Harappa produce o scriere pictografică unică dezvoltarea și
de lut, primul sistem de scriere și încă în mare parte nedescifrată. răspândirea
cunoscut. alfabetului

Apariția scrierii a dus la înflorirea literaturii. În Orientul Antic au luat naștere numeroase
mituri, poeme, legende, povestiri. Dintre creațiile literare trebuie amintite: Epopea lui Ghilgameș
(Mesopotamia), Cartea Morților (Egipt), cea mai citită carte din lume Biblia (evrei), Ramayana și
Mahabharata (India).

Fig. 3 – Cartea Morților Fig. 4 – Epopea lui Ghilgameș

Prof. Diaconu Maria Aurelia – Școala Gimnazială ”I. Gh. Duca” Râmnicu Vâlcea

Fig. 5 – Biblia Fig. 6 – Ramayana și Mahabharata

Înflorirea economică a Orientul Antic a avut ca efect și apariția a numeroase situații

conflictuale între oameni. Statul a intervenit pentru rezolvarea diverselor divergențe prin
crearea unor texte juridice cum au fost: Codul lui Hammurabi în Mesopotamia, Legile lui
Manu în India.
În Orientul Antic s-au pus bazele matematicii, astronomiei, medicinei, astrologiei. Anticii
aveau vaste cunoștințe în domeniul matematicii, deoarece era esențială păstrarea evidenței
turmelor și a recoltelor pentru dezvoltarea statală. Ei cunoșteau cele patru operații aritmetice,
ridicarea la pătrat, valoarea aproximativă a lui π. Egiptenii, foloseau sistemul zecimal,
babilonienii știau să extragă rădăcina pătrată și cubică, indienii au inventat cifrele arabe și
operațiile matematice + și -, chinezii au invenat instrumentele de măsurare a timpului: ceasul
de apă, calendarul solar.

Numerele arabe
Cifrele cel mai des folosite astăzi
sunt cunoscute cu numele de “arabe”.
Termenul este însă impropriu, deoarece
sistemul își are originea la
matematicienii hinduși din India. A fost
primul sistem care a inclus idea de
“zero” și reprezintă efectiv un sistem
zecimal, în care există semne doar pentru
cifrele de la 0 la 9, cele mai mari fiind
combinații ale acestora. A fost adoptat
de arabi, care, până în momentul
respective, elaboraseră funcții
matematice, și prin intermediul cărora s-
a răspândit spre vest.

Pentru păstrarea evidențelor, a fost nevoie de crearea unor sisteme de numărare și acestea
rămân, probabil, primul exemplu de codificare a unui concept abstract. Tăblițele de lut pentru
numărat din Sumer, Mesopotamia, datând din 3400 î.Hr., arată începuturile unui sistem de
evaluare a stocurilor și de contabilitate, folosit de producători și de comercianți, baza
primului sistem numeric scris. Oamenii se bazează, de obicei, pe degete (de la mâini de la
picioare) pentru numărarea rudimentară, motiv pentru care cele mai multe sisteme au o bază
zecimală. În Mesopotamia a fost adoptată baza 60. Această abordare se păstrează și astăzi:
avem 60 de secunde într-un minut, 60 de minute într-o oră, iar unghiurile le măsurăm în
grade, ca proporții ale unui cerc complet de 360 de grade, fiecare grad având la rândul său,
60 de minute.
Prof. Diaconu Maria Aurelia – Școala Gimnazială ”I. Gh. Duca” Râmnicu Vâlcea

cca 3000 Î. Hr., Egipt cca 1800 î.Hr., Babilon cca 1400 î. Hr., hitiții
4 degete 1 palmă (cca 7,5 cm) pozițional, baza 60 aditiv, bază 10,
7 palme 1 braț cuneiforme numerice cuneiforme numerice
100 brațe 1 khet (cca 5 m)

Evoluția sistemelor numerice

cca 3300 î. Hr., Sumer cca 1450 î. Hr., China cca 1000 î.Hr., lumea arabă
aditiv, baza 60 aditiv și multiplicativ folosește o formă adaptată a
1 deget 1,65 cm fără bază sistemului numeric indian
30 degete 1 braț

Medicina a fost și ea una dintre preocupările oamenilor antichității. Din necesitatea de a

trata diferite boli, s-au realizat diverse experimente pentru cunoașterea corpului uman. O
mărturie în acest sens este procesul de îmbălsămare la care au fost supuși faraonii și înalții
demnitari din Egipt, ale căror mumi foarte bine conservate se păstrează și în prezent.
Din dorința de a-și explica lumea și fenomenele astronomice din jurul lor, omul antic va
analiza poziția soarelui, lunei, stelelor, și astfel punând bazele unei științe numite
astronomie. Babilonienii și asirienii credeau că stelele sunt ființe puternice și că așezarea lor
pe cer avea o semnificație pentru destinul oamenilor. Dacă se studia poziția aștrilor, se putea
prezice viitorul. Această credință se numește astăzi astrologie, nume provenit din limba
greacă.
Arta și arhitectura
Centralizarea statală și credințele religioase ale omului antic vor determina apariția unor
capodopere arhitectonice cum sunt: piramidele, necropolele, templele, palatele regale. Ele
impresionează și astăzi prin dimensiunile mari și prin bogăția de picturi, statui, sculpturi și
bazoreliefuri de care dispun. Palatele regale impunătoare au fost construite de către
mesopotamieni. Cercetările arheologice au scos la iveală palatul din Babilon, în apropierea
căruia s-au aflat Grădinile suspendate ale Semiramidei.

Alte realizări remarcabile ale Orientului Antic sunt:

 Roata și carul - inventate de sumerieni (aproximativ 3500 î.Hr.). Roata va

revoluționa mijloacele de transport, ușurând munca oamenilor. Fermierii sumerieni
puteau astfel să își transporte recoltele cu ajutorul carelor. Ulterior, prin inventarea
spiței la carele de luptă din Asia Mică, roata capătă o utilitate crescută.
 Sticla transparentă, inventată de fenicieni (sec.VII î.Hr.). Din întâmplare, au
constatat că, din nisip și sodă încălzite, se forma o pastă, care, prin răcire, dobândea
aspectul sticlei.
 Papirusul egiptean și hârtia chinezească din cânepă
Prof. Diaconu Maria Aurelia – Școala Gimnazială ”I. Gh. Duca” Râmnicu Vâlcea

Dicționar:
Arhitectură – arta de a construi clădiri, edificii
Ziggurat – templu sumerian, construit pe terase etajate. Erau împărțite în 7 etaje deoarece se
credea că zeii coborau din cer în 7 zile.
Pagode – templu indian sau chinez, sub formă de turn cu mai multe etaje suprapuse care se rerag
succesiv și ale căror streșini sunt întoarse în sus
Papirus – suport pentru scriere, obținut din trestie de Nil, care formează un fel de foi
asemănătoare hârtiei.
Templu – construcție închinată unuia sau mai multor zei
Basorelief – sculptură în relief, realizată pe un fond neted

Studiu de caz: Piramide și temple

Datorită credinței că sufletul este nemuritor, egiptenii s-au concentrat spre realizarea unor
mărețe monumente funerare (piramide, necropole, temple solare). Cele mai cunoscute sunt
piramidele de la Gizeh (Marea piramidă a lui Keops, una dintre cele 7 minuni ale lumii antice;
piramida lui Kefren, piramida lui Mikerinos), străjuite de Sfinxul de la Gizeh, înalt de 20 de m,
în formă de leu, construit de Kefren pentru a-i proteja mormântul. Majoritatea cercetătorilor
consideră că piramidele au fost construite pentru a servi drept morminte faraonilor, cu alte
cuvinte, edificiile în cauză reprezentau locul de unde ei aveau să-și înceapă călătoria mistică spre
viața de apoi. Conform credinței lor, regele era fiul Soarelui, întruchiparea zeității pe pământ,
care, după moarte, trebuia să se întoarcă la ceilalți zei. Dar această reuniune se putea înfăptui
doar în anumite condiții: trupul trebuia să fie îmbălsămat și plasat într-un sarcofag din piatră;
aici, defunctul trebuia să se afle în liniște și singurătate deplină.
Prof. Diaconu Maria Aurelia – Școala Gimnazială ”I. Gh. Duca” Râmnicu Vâlcea

Deoarece piramidele trebuiau să fie mari, cât un munte, realizarea lor s-a făcut în zeci de ani.
Pentru ridicarea lor, oamenii au transportat blocuri enorme de piatră și le-au lipit unele de altele
fără mașini, cel mult cu scripeți și pârghii. Oamenii trăgeau și împingeau doar cu mâinile.
Aproape o sută de mii de oameni au trudit pentru faraon, sub soarele torid al Africii,. Când
cădeau de oboseală ei erau adesea biciuiți de supraveghetori pentru a fi determinați să
muncească. Doar perioada campaniilor agricole îi salva de aceste eforturi colosale.
Si familiile faraonilor, și aristocrația avea morminte fastuoase, numite mastaba. Pentru a fi
cât mai ferite de jefuitori, aceste necropole au fost săpate în stâncă (Valea regilor și Valea
reginelor).
Atât piramidele cât și necropolele reprezintă adevărate cronici istorice prin abundența
informațiilor care ni le oferă. Interioarele lor sunt pline de picturi și sculpturi, piese de mobilier și
podoabe care ilustrează scene din viața celor pentru care s-au construit.
Templele aveau o însemnătate religioasă, aici se aduceau jertfe și se organizau ceremonii de
închinare către zei. Cele mai cunoscute sunt cele egiptene de la Karnak și Luxor, templele
mesopotamiene, numite ziggurate, de la Assur, Ur, Babilon, templele indiene săpate în stâncă,
precum Kailasa din Ellora, sau templele din China numite pagode.

Templul lui Ramses al II-lea de la Complexul de la Gizeh

Abu Simbel

Zigguratul din Ur Templul Kailasa din Ellora

Prof. Diaconu Maria Aurelia – Școala Gimnazială ”I. Gh. Duca” Râmnicu Vâlcea

Îmbălsămarea corpurilor defuncților

Sufletul nu putea să fie nemuritor dacă trupul putrezea. De aceea, conservarea corpurilor era
foarte importantă. Trupurile morților erau frecate cu balsamuri și sucuri de plante, apoi erau
înfășurate în fășii lungi de pânză ca să fie evitată putrefacția. Acestor corpuri astfel conservate li
s-a dat numele de “mumii”. Chiar și astăzi după mii de ani, aceste mumii au rămas intacte. Ele
erau introduce într-un sicriu de lemn, care era așezat într-un sicriu de piatră. Iar acesta din urmă
nu era pus direct sub pământ, ci într-o stâncă scobită în inerior în acest scop. Cei care aveau
mijloacele necesare, precum “Fiul Soarelui”, regale Keops, își construiau un munte de pietre ca
să-și adăpostească siciriul, cu speranța că mumia lui, adânc îngropată în inerior va fi în siguranță.
Din păcate, eforturile și puterea regelui Keops au fost zadarnice. Piramida sa a fost găsită goală!
În schimb, au fost găsite în morminte mumiile altor faraoni și ale multor egipteni din acea
epocă. Mormintele seamană cu niște apartamente, unde sufletele puteau veni să-și viziteze
corpul. De aceea găsim acolo și alimente, obiecte de mobilier, haine și numeroase picture care
reprezentau scene din viața defunctului, precum și propria efigie, pentru ca sufletul, când îl
vizita, să nu greșească mormântul.
Ernst H. Gombrich, Istoria Lumii

1. Prezentați în ce consta procesul de îmbălsămare. De ce era importantă această procedură

în credința vechilor egipteni?
2. Pornind de la textul de mai sus, imaginați-vă că faceți parte dintr-o expediție de cercetare
arheologică. Realiza-ți un scurt jurnal al obervațiilor pe care le-ati face în momentul în
care ați cerceta monumentul funerar al unui faraon legendar (Tutankamon, Ramses al II-
lea, Nefertiti, etc).
Prof. Diaconu Maria Aurelia – Școala Gimnazială ”I. Gh. Duca” Râmnicu Vâlcea

Studiu de caz: Codul lui Hammurabi

Hammurabi era cel mai mare fiu al lui

Sin-Muballit iar ȋn secolul al XVIII-lea Ȋ.Hr.
a devenit al VI-lea rege al Babilonului, ȋn
momentul ȋn care tatǎl sǎu a abdicat. Chiar
dacǎ nu a moștenit multǎ putere, controlînd
doar o micǎ parte a Babiloniei, mai tȃrziu
avea sǎ devinǎ primul rege al Imperiului
Babilonian.
A fost un foarte mare conducǎtor și
cuceritor, însă Hammurabi este cel mai bine
cunoscut ca fiind un mare reformator și
legislator. Acesta a creat un set de legi
numit „Codul lui Hammurabi”, care este
unul dintre cele mai vechi coduri de legi.

Imaginea îl reprezintă pe rege primind

legile de la zeul justiției Samas

Codul cuprinde 282 de articole, referitoare la pedepsele aplicate celor care încalcă legile
drept penal, dreptul familiei, dreptul la proprietate, dreptul de a face comerț.
Legile au fost inscripționate cu caractere cuneiforme pe un monolit de diorit (o rocă foarte
dură).
Codul lui Hammurabi a fost răspândit în numeroase exemplare. O copie, pe tăblițe de lut, a
fost descoperită în resturile bibliotecii din Ninive a regelui asirian Asurbanipal. Codul împarte
societatea în trei categorii: clasa nobililor și a proprietarilor de pământ, clasa mijlocie și cea
săracă și clasa sclavilor. Drepturile femeii sunt protejate juridic. Femeia dispune de bunurile sale
pe care le administrează liber, practică numeroase meserii și uneori poate avea răspunderi
importante în societate. După căsătorie, femeia se supune autorității soțului. Ca văduvă, poate
administra și apăra interesele moștenitorilor. La moartea tatălui (capul familiei), puterea revenea
fiilor și, în cazul lipsei de moștenitori de parte bărbătească, fiicelor. Pentru supuși, codul lui
Hammurabi prevedea obligativitatea monogamiei. Suveranii puteau fi însă poligami. Pedepsele
se acordau ȋn funcție de statutul social al acuzatorului și acuzatului. Pedepsele de genul ochi
pentru ochi se acordau doar dacǎ persoanele implicate aveau același statut social.
Codul lui Hamurabi prevedea prezumția de nevinovǎție, practicǎ ce a supraviețuit pȃnǎ ȋn
ziua de astǎzi.
Aceste legi au ajutat la formarea culturii și civilizației babiloniene, dar influența lor avea sǎ
se rǎsfrȃngǎ în toatǎ lumea anticǎ ȋn urmǎtorul mileniu.
Prof. Diaconu Maria Aurelia – Școala Gimnazială ”I. Gh. Duca” Râmnicu Vâlcea

Prevederi ale Codului lui Hammurabi:

 Dacă cineva acuză pe altcineva, fără să poată aduce vreo dovadă, acuzatorul va fi omorât.
 Dacă cineva acuză pe altcineva, și poate dovedi vina acestuia, el va fi răsplătit cu bani
 Dacă un judecător ia o decizie într-un caz, iar apoi se dovedește că a greșit, va fi pus să
plătească de douăsprezece ori cât a impus el acuzatului, și nu i se va permite să mai
judece.
 Dacă un hoț este descoperit în timp ce fură, va fi omorât
 Dacă cineva nu are suficientă grijă de un baraj, și barajul cedează, el va fi vândut, iar
banii obținuți vor înlocui recolta pierdută în timpul inundării culturilor.
 Dacă un bărbat vrea să se despartă de o femeie care a dat naștere copiilor săi, o parte din
pământ și din bani trebuie cedată ei de soț. Când copiii cresc, ea se poate recăsători.
 Dacă un fiu își lovește tatăl, fiului i se vor tăia mîinile.

De ce a fost alcătuit acest cod de legi?

Au aceste legi aplicabilitate și astăzi?
Cum apreciați faptul că moartea apărea ca pedeapsă pentru mai bine de 30 de
infracțiuni?

Studiu de caz: Epopeea lui Ghilgameș

Legenda regelui sumerian Ghilgameș

este cea mai veche scriere literară din istorie
(mil.III î.Hr.). Conținea 3600 de versuri,
scrise pe 12 tăblițe de lut.
Epopeea este centrată pe două teme:
prietenia și căutarea nemuririi.

Ascultând plângerile oamenilor cetății împotriva acestui rege crud, zeii se hotărăsc să
zămislească un om la fel de puternic ca Ghilgameș, care să fie deopotrivă cu el, să fie propria lui
oglindire, un al doilea Ghilgameș, având o inimă vijelioasă ca și a lui "astfel inât regele din
Uruk, să-și încerce puterile cu el și astfel, cetatea să se poată bucura de liniște.
Zeii îl zămisliră pe Enkidu, un om de o forță extraordinară și care trăia în sălbăticie. O
curtezană îl face să descopere dragostea și civilizația. Adus la Uruk, Enkidu îl întâlnește pe
Ghilgameș și se luptă cu el, fiind învins de către rege. Cei doi devin prieteni. Ghilgameș este
cuprins de dorința de a-și lega numele de o faptă mare, de a dobândi slava care le permite
muritorilor să se aproprie de zei și de nemurirea lor:
“Nu mi-am întipărit numele pe carămizi, așa cum a hotărât soarta mea; de aceea mă voi duce
în țara în care se taie lemnul de cedru. Află-se numele meu în locul unde stă scris numele
Prof. Diaconu Maria Aurelia – Școala Gimnazială ”I. Gh. Duca” Râmnicu Vâlcea

oamenilor de seamă, iar acolo unde numele nici unui om n-a fost încă scris , înălța-voi un
monument zeilor. (.....) Chiar dacă voi pieri, las înapoia mea un nume care va dăinui.”
Pentru aceasta Ghilgameș și Enkidu îl înfruntă și îl ucid pe uriașul Humbaba, stăpânul
pădurii de cedri. Zeița Iștar se îndrăgostește de Ghilgameș, dar acesta o respinge, amintindu-i că
ea i-a urgisit pe toți cei pe care mai întâi i-a iubit. Jignită, zeița îi cere zeului Anu să făurească un
taur ceresc care să-l nimicească pe Ghilgameș pentru îngâmfarea lui, dar eroul, ucide monstrul.
Drept răzbunare, zeii Anu și Enlil hotărăsc moartea lui Enkidu, care cade victimă unei boli
necruțătoare.Ghilgameș îl jelește într-un bocet care se transformă într-un imn închinat prieteniei :
"Mă ascultați, voi, căpetenii din Uruk, Te cheamă-n șoapte zi și noapte !
Deplâng azi pe Enkidu, prietenul meu Semețe căpetenii din trainicul Uruk
scump, Pe tine te bocesc !
Amarnic mă jelesc precum o bocitoare, Ci degetul ce te binecuvântează
Îl plâng pe frățiorul meu ! Ridică-se în semn de doliu...
Colunul și gazela, o, Enkidu, Enkidu, frățiorul meu,
Ți-au fost el tată și ea mamă, Erai securea ce-mi stătea de-a dreapta,
Puzderia de patrupede ce te-nsoțeau Mi-erai tăria mâinii și sabia din teacă,
când te hrăneai Ca pavăză-mi stăteai în față,
Plâng după tine, Veșmântul meu de slavă, podoaba cea
Salbăticiuni din câmp și de pe pajiști ! mai scumpă !"
Cărările-ndrăgite din codrii tăi de cedrii

Speriat de moartea prietenului sau, Ghilgameş a căutat un mijloc de a scăpa de moarte. El

a plecat într-o călătorie până la capătul pământului că să îl întâlnească pe străbunul sau, Utana-
pistim, singura fiinţă care a supravieţuit unui potop în care au murit toate vietăţile pământului.
Străbunul i-a spus nepotului că nimeni nu poate să trăiască o veşnicie., dar cu toate acestea i-a
dat o plantă care reprezenta elixirul tinereții și cu ajutorul căreia oamenii puteau să scape de
bătrâneţe şi de moarte.
Regele nu a apucat să se bucure de remediul miraculos, nici să îl împartă cu poporul său
deoarece i l-a furat un şarpe şi l-a înghiţit. Pentru că întâmplarea l-a întristat peste măsură, zeii i-
au trimis lui Ghilgameş spiritul prietenului sau. Enkidu i-a dezvăluit lui Ghilgameş că morţii sunt
nefericiţi, trăiesc în întuneric şi suferă de foame. Conștientizând că nu se poate opune destinului,
Ghilgameș s-a întors în Uruk, și a domnit până la bătrânețe.

1. Care credeți că este morala acestui poem?

2. Ce mituri se regăsesc în Epopeea lui Ghilgameș?
3. Cum apreciați faptul că în aceast poem apar o serie de fenomene pe care le
întâlnim și în Biblie, cum ar fi Potopul?
Prof. Diaconu Maria Aurelia – Școala Gimnazială ”I. Gh. Duca” Râmnicu Vâlcea

Aplicații

1. Notează litera A în dreptul afirmaţiilor adevărate şi litera F în dreptul afirmaţiilor false:

1. Civilizaţia Orientului Antic cuprinde doar cultura spirituală a popoarelor din această
regiune..
2. Cea mai citită carte a lumii este Biblia scrisă de vechii evrei.
3. În Egipt a fost scrisă Epopeea lui Ghilgameş.
4. În Mesopotamia s-au ridicat cele mai mari piramide din Antichitate.

2. Completaţi spaţiile libere din propoziţiile de mai jos cu termenii potriviţi din lista dată:

Cea mai veche scriere din lume este scrierea ……………………………………...... La rândul
lor, egiptenii au avut o scriere proprie, numită ……………………………………………, Primul
alfabet din lume se pare că a fost folosit de marii navigatori ai Orientului,
…………………………………………
Lista de termeni: cuneiformă, sumerieni, fenicieni, pictografică, chinezi, hieroglifică

3. În coloana A sunt enumerate popoare din Orientul antic, iar în coloana B sunt
numerotate contribuţii ale acestor popoare la cultura universală. Scrieţi în tabelul de mai
jos perechile corecte dintre fiecare literă din coloana A şi cifra corespunzătoare din coloana
B.
A B
a indieni 1 cunoştinţe de anatomie (îmbălsămările)
b chinezi 2 semnele + şi -
c egipteni 3 acul magnetic
d evrei 4 alfabetul
5 Vechiul Testament

4. Menţionaţi cinci capodopere arhitectonice din perioada imperiului egiptean.

5. Organizaţi în grupe, realizaţi o machetă care să reprezinte una dintre minunile
arhitecturii egiptene!
6. Notați sub imagine varianta corespunzătoare:
A. Zigurat B. Alfabetul fenician C.Scrierea cuneiformă sumeriană D.Piramidă
Prof. Diaconu Maria Aurelia – Școala Gimnazială ”I. Gh. Duca” Râmnicu Vâlcea