Lecția 3.

3 Inventarea scrierii : de la pictograme la alfabet

Scrierea a apărut în Orientul Antic , în cursul mileniului al II -lea , în Egipt și

Mesopotamia.
Scrierea a apărut ca urmare a unor necesități practice din viața de zi cu zi: nevoia
de a ține socoteala recoltelor și a mărfurilor , de a cunoaște numărul locuitorilor
statelor antice sau de a stabili taxele datorate de oameni templelor și regelui.

Cele mai vechi forme de scriere au fost:

1. Scrierea pictografică , cu ajutorul pictogramelor ( imagini simple ce redau
oameni, animale sau obiecte ) , fiecare semn reprezentând un cuvânt.

2. Scrierea hieroglifică , cu ajutorul hieroglifelor , apărută în Egipt , cuprindea

5000 semne ( mici desene care reprezentau ființe umane, plante și animale).

3. Scrierea cuneiformă. A apărut în Sumer , în mileniul al IV lea î.Hr. și s-a

răspândit în toată Mesopotamia, cuneiformele fiind semne grafice în formă de cuie.
Erau în număr de 600.

4. Alfabetul fenician.
Conținea 22 de caractere , numai consoane, se scria de la dreapta la stânga.
Alfabetul a fost preluat de greci , care au adăugat vocalele și au ordonat scrierea de
la stânga la dreapta.
Contribuția romanilor a constat în adăugarea literelor mari și în răspândirea
acestuia pe tot cuprinsul Imperiului.
Alfabetul folosit de noi în prezent este cel inventat de fenicieni și perfecționat de
greci și romani.

Scrisul era cunoscut doar de unii oameni ai Orientului Antic. Printre aceștia se
numărau preoții , funcționarii sau scribii.
În Orientul Antic se scria pe piatră , lemn , tăblițe de lut, papirus, pergament ( piele
de animal prelucrată ) și chiar pe hârtie , în China.