GETO-DACII

Geto –dacii, popor de origine indo-europeană, fac parte din ramura

nordică a tracilor.
Numiţi geţi în izvoarele greceşti şi daci în cele romane , geto-dacii
reprezentau un singur popor şi vorbeau aceeaşi limbă.
Geto-dacii ocupau încă din secolul VII î.Hr spaţiul delimitat de Munţii
Carpaţi, fluviul Dunărea şi Marea Neagră , spaţiul carpato-danubiano-pontic.
Trăiau organizaţi în triburi şi uniuni de triburi conduse de şefi militari care
proveneau din rândurile aristocraţiei, reşedinţa fiecărui trib fiind reprezentată de
o aşezare fortificată ( dava) adevărat centru administrativ .Exemplu: Buridava
( jud. Vâlcea ), Argedava ( Dobrogea ) , Sucidava ( jud. Olt ).
Geto-dacii erau organizaţi în:
1. clasa conducătoare formată din aristocraţia militară şi sacerdotală numită
tarabostes ( pileati ).
2. producătorii liberi ( agricultori , meşteşugari, negustori ) numiţi comati
sau capilati care alcătuiau marea masă a populaţiei.
3. Sclavii ,în număr foarte mic, proveniţi din rândul prizonierilor de război.
Ocupaţiile geto-dacilor
Pricipala ocupaţie a geto-dacilor era agricultura.Cultivau cereale şi viţă de vie.
Alte ocupaţii erau :
-creşterea animalelor ( vite, oi, cai )
-meşteşugurile : extragerea şi prelucrarea minereului de Fe ( unelte şi arme din
fier ), ceramică lucrată cu mâna sau la roată, prelucrarea metalelor preţioase
( obiecte de podoabe din argint )
- mineritul ( exploatau sare şi aur
-viticultura, pomicultura, apicultura.
Religia geto-dacilor
Erau politeişti( credeau în mai mulţi zei ), zeul suprem fiind Zalmoxis
( zeul cerului şi al pământului ).Gebeleizis –zeul fulgerului şi furtunii. Darzelas
sau Derzid- zeul războiului. Bendis – zeiţa vânătorii şi a pădurii, corespundea
zeiţei Artemis la greci sau Diana la romani.
Credeau în nemurire , în viaţa de dincolo de moarte alături de Zalmoxis ,
zeul suprem.De aceea primeau moartea cu seninătate.
Morţii erau încineraţi , iar cenuşa era depusă în urne ce se îngropau în
pământ.
Cultul consta în slujbe, ceremonii şi incantaţii făcute de preoţi , de obicei
pe munte.
Slujbele religioase aveau loc în sanctuare cum sunt cele descoperite la
Costeşti, blidaru, Piatra Roşie.
La fiecare 4 ani comunicau cu Zalmoxis prin intermediul unui războinic
dac sacrificat, ce urma să-i vorbească zeului suprem despre nevoile lor.

1
Raporturile cu alte popoare
Geto-dacii au întreţinut numeroase relaţii cu lumea mediteraneană şi în
special cu coloniile greceşti întemeiate în secolele VII-VI î.Hr. pe litoralul Mării
Negre la Histria ( pe malul golfului, azi lacul Sinoe ), Tomis ( Constanţa ) ,
Callatis ( Mangalia).
Coloniile greceşti , puternice centre economice şi culturale stabilesc relaţii
comerciale cu geţii, influenţându-i în plan economic şi cultural.
Geto-dacii au preluat de la greci : roata olarului, tehnici noi de metalurgie,
folosirea monedei , modele de organizare politică.

Statul dac al lui Burebista( 82-44 î.Hr)

A fost primul rege dac.
Politica internă
În 82 î.Hr. ajutat de Marele Preot Deceneu a reuşit să unească toate triburile
geto-dace într-un singur stat , centrul acestuia fiind stabilit în zona Munţilor
Orăştie la Sarmisegetuza Regia.
Limitele statului dac în timpul lui Burebista erau: în nord până la Carpaţii
Păduroşi, în sud până la Munţii Balcani ( Haemus ), în est până la Nistru
( gurile Bugului şi Marea Neagră ), în vest până la Dunărea Mijlocie şi Slovacia.
Politica externă
Bazându-se pe o armată puternică, el zdrobeşte în anii 60-59 î.Hr.pe celţii care
ameninţau statul din nord-vest ( regiunea Dunării de Jos )
După anul 55 a.Ch. cucereşte întregul litoral pontic de la Olbia ( la grurile
Bugului )până la Apollonia ( Bulgaria ) , stapânind cetăţile greceşti.
Imperiul roman constituia un pericol pentru statul dac motiv pentru care
Burebista s-a amestecat în războiul civil de la Roma din anul 48 î.Hr dintre
Caesar şi Pompei, ajutându-l pe Pompei. Victoria lui Caesar a fost urmată de
organizarea unei expediţii de pedepsire a lui Burebista întreruptă de moartea
conducătorului roman în 44 a.Ch. ( ucis în Senat de către Iunius Brutus ,
reprezentant al senatorilor republicani).
În anul 44 a.Ch. Burebista a fost ucis, iar marele său regat s-a împărţit în alte
regate mai mici, dintre care cel mai puternic se va dovedi cel ce avea centrul la
Sarmisegetusa.
O mică parte a Transilvaniei rămâne sub stăpânirea lui Deceneu , mare preot ,
urmat de Comosicus , Coryllus-Scorilo , Diurpaneus-Duras şi în sfârşit Decebal.
Urmaşii lui Burebista
Deceneu ( 44 î.Hr.- ? ) –rege şi mare preot a preluat conducerea statului
lui Burebista , dar statul condus de acesta se limita la zona Munţilor Orăştie.
Comosicus –rege şi mare preot al statului dac din Transilvania.
Coryllus-Scorilo ( ?-68/ 69 î.Hr.) a fost rege timp de 40 de ani în statul
dac cu centrul în Munţii Orăştie.
Diurpaneus-Duras ( 68/ 69- 87d.Hr.) a condus statul dac cu centrul în Munţii
Orăştie.În iarna 85/ 86 d.Hr. în timpul regelui Duras dacii au făcut o incursiune

2
în provincia Moesia împotriva romanilor pe care îi înfrâng. Domiţian a împărţit
Moesia în Moesia Inferior şi Moesia Superior.
Regatul lui Decebal ( 87-106 d.Hr. )
Decebal reface unitatea statului dac care era mai puţin întins decât statul
lui Burebista, dar mai puternic.Statul condus de Decebal , cu capitala la
Sarmizegetusa Regia , cuprindea Transilvania, Banat, Oltenia, centrul şi sudul
Moldovei.
A avut mai multe confruntări cu romanii:
-87 d.Hr. armata romană condusă de gen.Cornelius Fuscus a atacat Dacia şi a
fost înfrântă la Turnu Roşu.
- 88 d.Hr. o armată condusă de gen.Tettius Iulianus a atacat Dacia prin Banat.
- în 89 d.Hr. Decebal este nevoit să încheie pace cu Domiţian. Conform
prevederilor tratatului încheiat , Decebal se recunoştea client al statului roman în
schimbul unor subsidii anuale în bani şi a furnizării de meşteri.În Banat, Oltenia
şi Muntenia au început să staţioneze trupe romane care supravegheau orice
mişcare a regelui dac.Situaţia se schimbă odată cu venirea la conducerea Romei
a împăratului Marcus Ulpius Traianus ( 98-107) care a hotărât să rezolve
definitiv problema dacică. În această perioadă de 12 ani de linişte , Decebal şi-a
consolidat puterea armată , şi-a întărit administraţia şi a asigurat dezvoltarea
economică a ţării şi a pregătit Dacia pentru o nouă confruntare militară.
Primul război daco-roman ( 101-102)
Împăratul Traian ( 98-107) îl atacă pe Decebal şi-l învinge la Tapae ,
ocupând Ţara Haţegului , în primăvara anului 101.
Iarna lui 101-102 , dacii conduşi de Decebal , aliaţi cu roxolanii şi
bastarnii trec Dunărea pe gheaţă şi atacă garnizoanele romane din Moesia.
Acestea rezistă până la venirea lui Traian care respinge atacul dacilor.
În primăvara anului 102 , romanii înaintează în Dacia şi pătrund în Munţii
Orăştiei.
Cu capitala ameninţată , Decebal cere pace , care se încheie în condiţii grele
pentru daci. Deşi rămâne stăpân în Dacia , lui Decebal i s-a impus anularea
tuturor prevederilor păcii anterioare , cea cu Domiţian, restituirea tuturor
materialelor de război şi a meşterilor , predarea dezertorilor , dărâmarea
cetăţilor. O armată romană , ca garanţie pentru respectarea condiţiilor , a fost
lăsată ca garnizoană în apropiere de Sarmizegetusa Dacică , pe locul viitoarei
colonii Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Alte garnizoane au fost organizate în
importante puncte ale Transilvaniei.
Al doilea război daco-roman ( 105-106 )
Pacea nu putea fi menţinută multă vreme şi a fost folosită de ambele părţi
pentru refacerea forţelor.
În anul 105 d.Hr. Decebal nemairespectând clauzele tratatului de pace
trece la atacuri surpriză împotriva garnizoanelor romane. Aceste atacuri s-au
dovedit ineficiente iar aliaţii l-au părăsit.În vara anului 105 romanii distrug
cetatea de la Costeşti.

3
 În 106 romanii reiau ofensiva pe mai multe direcţii, luând cu asalt cetăţile
care apărau Sarmizegetusa.Capitala este supusă unui îndelung asediu.Romanii
distrug conductele de apă care aprovizionau cetatea Sarmizegetusei , ostaşii daci
fiind nevoiţi să se apere în condiţii dramatice. Decebal dispune retragerea în
munţi , încercând o ultimă rezistenţă. Urmărit şi ajuns de călăreţii romani
conduşi de Tiberius Claudius Maximus, el se vede nevoit să-şi pună capăt
zilelor pentru a nu cădea viu în mâinile duşmanului.
Capul şi mâna sa dreaptă sunt prezentate împăratului şi apoi transportate
la Roma ca simbol al victoriei asupra unuia dintre cei mai temuţi adversari ai
romanilor.
Războiul s-a purtat şi în zone mai depărtate, fiind distruse fortificaţiile din
nordul Moldovei şi de pe Tisa Superioară. Până în vara anului 106 , dacii au fost
definitiv înfrânţi şi pe o mare parte a teritoriului lor s-a creat o provincie
romană.