Inventarea scrierii – de la pictograme la alphabet

De ce a apărut scrisul?
Omul a căutat încă din preistorie să exprime gânduri,emoții și idei și să le reprezinte prin sculpturi, picturi, desene
sau simple semne.

Pentru ce era utilizat scrisul?

Scrisul a fost inventat de către societățile dezvoltate pentru scopuri practice:
 evidența impozitelor, a plăților și a datoriilor cetățenilor față de conducători.

Foarte rapid, a devenit o invenție utilă pentru:

- negustorii care țineau liste de produse ;
- preoții care notau ritualuri și rugăciuni.

Au apărut profesii noi:

 scribul;
 funcționarul care realizau inscripțiile
 profesorul care-i învăța pe viitorii funcționari sau scribi cum să scrie simbolurile.

Conducătorii au folosit scrisul pentru a - comunica legi populației,

- transmite scrisori
- a-și arăta puterea prin inscripții publice.
Primele inscripții preistorice mai complexe redau povești și idei prin înșiruirea unor desene, pentru a sugera mișcare,
acțiuni sau cauze.

 Cea mai veche scriere cunoscută este cea sumeriană, datând de la mijlocul mileniului IV î.H.

 Se scria pe tăblițe de lut, prin zgârierea pe lutul moale a unor semne de forme și adâncimi diferite cu un
instrument din os ascuțit.

 După inscripționare, tăblițele erau arse în cuptoare pentru ceramică, pentru a păstra scrisul
întreg.

 Primele tăblițe cuprindeau o scriere pictografică, unde simbolurile reprezentau desene ce exprimau idei și
cuvinte.

 Către anul 3000 î.H., scrierea pictografică a evoluat spre cea cuneiformă, cu simboluri stilizate pentru
cuvinte.

 Limba sumeriană a dispărut treptat ca limbă vorbită, dar scrierea cuneiformă a fost preluată de alte popoare și
folosită în continuare în Orient timp de 3 000 de ani.

 Datorită flexibilității ei, scrierea cuneiformă putea reda atât limbi semite, cât și indo-europene.

 Inscripția de la Behistun din Iran, datând din 521-486 î.H.,cuprinde un text scris cu semne
cuneiforme, în trei limbi: persană, elamită și akkadiană.

 Descoperirea le-a permis istoricilor să descifreze scrierea cuneiformă, prin compararea sensurilor și a cuvintelor
din cele trei limbi diferite.
SURSE :
Desene în piatră preistorice, Wadi Rum, Iordania
Scriere cuneiformă sumeriană, datând din secolul XXVI î.H., British Museum, Londra
Piatra de la Rosetta, inscripționată în 196 î.H. în Egipt, acum la British Museum,
Londra
 Piatra cuprinde trei secțiuni ce conțin același text, în trei scrieri diferite.
Secțiunile de sus și mijloc cuprind texte în limba egipteană, scrise cu hieroglife
și, respectiv, cu scriere demotică – o variantă de scriere egipteană. Secțiunea de jos este scrisă în
limba greacă. Deoarece limba greacă veche era cunoscută savanților, descoperirea pietrei de la
Rosetta le-a permis să atât hieroglifele, cât și scrierea demotică. Textul cuprindea un decret care
anunța regulile venerării conducătorului egiptean ca zeu.

Reproducere contemporană după scrierea hieroglifică egipteană

 Scrierea egipteană oficială, numită hieroglifică, a apărut în secolul XXXII î.H.
și se baza pe aproape 1 000 de semne care redau atât idei, cât și sunete. Scrierea
hieroglifică era rezervată pentru a decora pereții templelor, mormintele regale și stelele cu
decrete faraonice.
 Treptat, scrierea hieroglifică a fost adaptată pentru scrierea de mână pe
pergament, lemn sau papirus. Urmașii vechilor egipteni vorbesc și acum o limbă
asemănătoare cu vechea egipteană

Scriere în alfabetul fenician din secolul IV î.H., aparținând regelui Bodashtart din
Sidon (Liban)
 Fenicienii sunt primii care scriu cu un alfabet, adică o scriere în care atât consoanele, cât și
vocalele sunt reprezentat de către un singur simbol.
 În limba feniciană se scria de la dreapta spre stânga, la fel ca în limbile
semite de azi.
 Datorită comerțului intens desfășurat de fenicieni în tot Orientul Antic, scrierea lor a fost
împrumutată de alte popoare și adaptată pentru limba lor vorbită.
 Alfabetul fenician este strămoșul alfabetelor grec, latin, chirilic (slavon),
arab și evreiesc.

o Cuvântul alfabet vine de la primele două litere din limba greacă: alpha și beta,
care sunt preluate din literele feniciene aleph și bet.

Scriere contemporană chineză tip hanze, realizată pe lemn

 Celelalte civilizații și-au dezvoltat sisteme proprii de scriere.
 În China, scrierea a apărut în mileniul II î.H.
 În scrierea chineză, simbolurile au înțeles atât de cuvânt vorbit, cât și de sens
logic, pentru că limba avea multe cuvinte similare ca pronunție.
 Chinezii au scris inițial pe lemn de bambus și apoi pe hârtie.

Statuie cu scrib șezând, Egipt, mileniul III î.H., acum la Muzeul Luvru, Paris
Borcan de ceramică pentru păstrarea manuscriselor (stânga)și papirus privit prin
microscop (sus)
Monede lydiene din electrum , datând de la începutul secolului al VI-lea î.H., și daricul
persan de aur, datând din jurul anului 420 î.H.
 Primele biblioteci cu lucrări și texte din Orientul Antic erau rafturi
de tăblițe de lut ars sau depozite de urne ceramice.
 Acestea păstrau suluri de pergament sau papyrus pentru a
le feri de umezeală, soare sau căldură.

 Inventarea scrisului a permis utilizarea inscripțiilor ca garanție a caracterului oficial al

unor obiecte sau drepturi.

 Cel mai bun exemplu pentru inscripții care dau valoare oficială unor
obiecte îl reprezintă inventarea monedei.

o Daric = moneda de aur oficială a Imperiului Ahemenid, numită după Regele Regilor Darius I (522–486
î.H.).
o Electrum = aliaj de aur și argint folosit în primele monede.
o Papirus = material asemănător cu hârtia, obținut din miezul (tulpina) trestiei de papirus.
o Pergament = suprafață de scris obținută din piele de animale răzuită, bătătorită și uscată.
o Scrib = tip de funcționar antic care notează documente sau copiază și transcrie informații.
o Stelă = coloană de piatră cu inscripții publice, folosită și ca piatră funerară.