Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
a cărţii
Obiective:
Stimularea continuă a interesului
Activităţi
elevilor pentru lectură; a)de cunoaştere şi de popularizare a cărţii:
Orientarea preferinţelor elevilor către vizite;
valorile autentice; expoziţii de carte;
Îndrumarea elevilor în efectuarea recenzii;
lecturii cu maximum de folos sub aspectul medalioane;
folosirii tehnicilor de muncă intelectuală. activităţi de cerc;
concursuri;
vizionări de filme sau diapozitive;
primirea unor invitaţi etc.
b) înregistrarea (redarea) conţinutului cărţilor: fişa de
“Copii eram noi amândoi lectură, rezumatul, recenzia, lista bibliografică etc. (Se
Frate-meu şi cu mine cunosc din orele de limba română)
……………………..
Şi el citea pe Robinson,
Mi-l povestea şi mie”
(M.Eminescu Copii eram noi “Cartea îţi aduce mângâiere…din ea culegi
amândoi multă înţelepciune” (I.Creangă)
Călătorie în istoria cuvântului şi a cărţii
Elementele tipografice ale unei cărţi
1. Teme, idei pentru Sfaturi pentru întreţinerea şi folosirea unei cărţi
discuţii Cum alcătuim o bibliotecă personală
Cum, când şi unde citim?
Arta lecturii
Dragostea pentru lectură se învaţă
Cugetări despre carte
Chestionar de verificare a gradului de preocupare a
elevilor pentru lectură
2. Călătorie în istoria cuvântului şi a cărţii
d. Istoria cărţii
În Antichitate se scria pe tăbliţe de lut sau cerate care, legate între ele la o margine, alcătuiau un codex . Cartea -
manuscris (pe papirus, pergament, hârtie) s-a dezvoltat mai ales în Evul Mediu, când copierea şi împodobirea
manuscriselor au atins culmi de adevărată artă. În sec. al XV-lea, Johannes Gutenberg a inventat literele mobile, primele
cărţi tipărite numindu-se incunabule. La noi, tiparul a apărut în secolul al XVI-lea, iar în 1508 s-a tipărit prima carte
religioasă în Ţara Românească. Cuvântul “carte” este moştenit din limba latină, unde “charta” înseamnă “hârtie,
scrisoare”.
De-a lungul timpului, a căpătat mai multe înţelesuri: a) scrisoare; b) document, hotărâre, certificat, act scris ;
c) capitol al unei lucrări; d) învăţătură, instrucţie, cultură.
litera, de diferite forme şi dimensiuni : cursive (ca de mână) ,
aldine (îngroşate) , normale ;
formatul : mare (de exemplu 1,90/1,90 m – un atlas vienez) şi
mic (de exemplu, 24mm/18mm – o carte aflată la Leipzig) ; broşura nu
3. Elementele depăşeşte 48 de pagini ; placheta nu depăşeşte 100 de pagini; cartea
tipografice ale unei depăşeşte 100 de pagini;
cărţi învelişul cărţii : copertele, legate de un cotor (broşate, când sunt
din hârtie, şi cartonate), învelite în pânză, mătase, cu incrustaţii sau
gravuri; supracopertele, care protejează unele cărţi preţioase ; fila de
gardă ( foaie albă de protecţie interioară) ; fila de titlu, cu datele cele
mai importante despre lucrare ; foaia de sumar.
ediţie: toate cărţile imprimate cu aceeaşi serie ;
4. Termeni tiraj: numărul de exemplare tipărite în aceeaşi ediţie ;
indice de nume sau de materii : tabel care îl ajută pe cititor să găsească
importanţi rapid o informaţie ;
din lumea bibliografie: lista de cărţi, reviste, etc, consultate de autor;
erată: lista greşelilor strecurate la tipărire ;
cărţii caseta tipografică : imprimată pe verso la fila de titlu sau pe ultima pagină,
cuprinde date importante pentru bibliotecari ;
colecţie : culegere de cărţi apropiate ca tematică şi tipărite într-un format
identic ;
motto : text scurt, uneori un citat, aflat pe una din primele pagini, care
sugerează ideea generală a lucrării sau a capitolului ;
prefaţă (postfaţă) : text care oferă lămuriri privind tema lucrării, scopul,
izvoarele, autorul, etc.;
editor : cel care pregăteşte manuscrisul pentru tipar, stabileşte condiţiile de imprimare ;
anticar : persoana care cumpără şi apoi vinde cărţi ;
bibliotecă : dulap sau mobilă specială cu rafturi de ţinut cărţi ; încăpere, sală în care se păstrează şi se citesc
cărţile ;
adnotare: notă explicativă , însemnare pe marginea unui text ;
subsol : partea de jos a unei pagini, unde se fac trimiteri bibliografice, explicaţii ;
autograf: ceea ce este scris de mâna autorului;
bibliofil : cel care are un interes deosebit faţă de cărţile preţioase şi rare;
abreviere: cuvânt sau grup de Nu
cuvinte prescurtate.
îndoiţi pagina! Folosiţi un semn de carte !
Nu scrieţi nimic pe carte! Folosiţi fişe!
Nu întoarceţi filele cu mâinile murdare sau cu degetele muiate în gură !
Nu ţineţi cărţile în dulapuri (spaţii) închise, lângă alimente sau pe masa unde
mâncaţi !
Nu presaţi între filele cărţii frunze, flori !
5. Sfaturi pentru
cei
care iubesc
cartea
Copiii şi adolescenţii din ziua de astăzi citesc mai puţin decât citeau
părinţii lor iar televiziunea, jocurile video şi computerul sunt la “ordinea zilei”.
8. Dragostea La unii copii interesul pentru lectură apare mai târziu, la alţii scade
pentru lectură se pentru o perioadă de timp, dar reapare subit.
învaţă Interesul celor mici pentru lectură depinde în mare măsură de anturaj.
Dacă li se citeşte, dacă părinţii citesc şi dacă acasă există cărţi şi reviste peste tot,
copilul va urma mai uşor drumul lecturii.
Cărţi potrivite în perioada copilăriei:
Înainte de 5 ani – La 6 ani – vremea Între 7 şi 12 ani – istorie,Între 12 şi 15 ani – lectură “la liber”…şi
trăiesc imaginile buchiselii aventuri şi romane mici nu numai
Recomandări: reviste Recomandări: basme şi Recomandări: romane
Recomandări: îşi va alege singur cărţile;
pentru copii, cărţi cu poveşti (chiar dacă le istorice romanţate, cărţi de se va interveni doar dacă pierde prea
animale domestice sau cunoaşte), poezii mai lungi, aventuri, poveşti moderne, mult timp cu lectura suplimentară şi nu
sălbatice, basme, cu “acţiune” pe care să o povestiri cu intrigă mai mai învaţă suficient pentru şcoală sau
poveşti, povestiri poată urmări, fabule cu complicată. atunci când conţinutul cărţilor
adevărate, poezioare animale cunoscute, cărţi ce De exemplu: “Legendele exagerează în elemente de violenţă, sex
pentru copii. pot fi citite “în serial” seară Olimpului”, “Neamul
sau limbaj obscen. Se pot recomanda
De exemplu: “Să de seară, ca să-i stimuleze Şoimăreştilor”, “Comoara romane istorice sau de aventuri (cele de
numărăm împreună”, imaginaţia şi memoria. din insulă”, “Robinson
capă şi spadă ale lui Al.Dumas şi Paul
“Winnie şi teribila De exemplu: “Împăratul Crusoe”, “Aventurile lui Feval, SF-uri cunoscute cum sunt cele ale
furtună”, “Familia lui vrăjit”, “102 dalmaţieni”, Tom Sawyer”, “Cărţile
lui Isac Asimov, seria “Cireşarilor”),
Tigrilă”. “Doamna şi vagabondul”, junglei”, “Winnetou”, “De la enigmele şi cărţile poliţiste mai
“Alba ca zăpada”, “Poveşti, Pământ la Lună”, “Şarpele “cuminţi” (Agatha Christie, seria
povestiri, amintiri” de mare”, “Mary Poppins”. Maigret, Sherlock Holmes), operele mai
(I.Creangă) “uşoare” ale marilor clasici ai literaturii
(Balzac, Tolstoi, Dostoievski, Stendhal).
“ Oamenii simpli nu ştiu cât timp şi câtă trudă îţi trebuie ca să înveţi să citeşti;
eu am muncit 80 de ani şi nu pot spune că am reuşit.” (Goethe)
“ Ca să citeşti destule cărţi bune, trebuie să citeşti mai puţine cărţi proaste căci
viaţa este scurtă, timpul şi puterile limitate.” ( A. Schopenhauer)
“ La mulţi copii se dezvoltă o manie stranie: devorarea cărţilor… nu se opresc
pentru a înţelege…nu se întreabă dacă poate fi adevărat ceea ce citesc. Ei
gonesc în lectură ca maniacii vitezei pe o şosea; cititorii pasivi înghit paginile,
9. Arta lecturii
în citate