REALIZAT DE ROTARI

DUMITRU

ISTORIA CĂRȚII

U Ă M O P R I V I R E L A
SĂ L
Î N C E P U T C A R T E A "
"CUM A
 Introducere
În această carte voi vorbi despre istoria

cărții. Această temă va fi centrată pe:

-Istoria cărţii şi evoluţia ei
-Diferite tipuri de cărți
-Primele alfabete și invenții
Cartea a parcurs un drum lung, până a
ajunge în fața cititorului sub forma de

acum. În unele țări se scria pe frunze de

palmier cu oase de pește, în Rusia se

folosea coaja de mesteacăn, în Egiptul

Antic se scria pe papirus, care se obținea

din tulpini de trestie ce creștea pe malul

Nilului.

1
 Cuprins

TEMA PAGINA
1.Cărțile trecutuli----------------- 3
2.Începutul alfabetului----------- 4
3.Structura cărții----------------- 5
4.Scrierea cu papirus------------ 6
5.Istoria tiparulu------------------ 7
6.Cartea în perioada medievală- 8
7.Ce este pergamenul----------- 9
8.Cartea electronică------------- 10

2
 Tema 1: Cărțile trecutului

Din începutul civilizației, oamenii au

manifestat o mare râvnă de a învăţa,

de a se iniţia şi de a pătrunde tainele

existenţei. Nimeni n-a reuşit să facă

acest lucru de unul singur, ci a trebuit

să preia ceea ce deja ştiau înaintaşii

săi. Antichitatea, Evul Mediu şi Epoca

modernă şi-au perfecţionat permanent

formele de instruire, folosind

consecvent cartea.
Apariţia cărţii este legată de

suporturile scrierii. Un foarte vechi

suport al cărţii, argila, era folosit în

Mesopotamia, chiar din mileniul al III-

lea î.Hr.; se trasau caractere în tăbliţele

de argilă încă moi şi umede, cu ajutorul

unui instrument triunghiular; apoi

aceste tăbliţe se coceau în cuptor

pentru a le întări. S-au găsit la Nippur,

în regiunea Sumerului, tăbliţe

provenind din mileniul al III-lea î.Hr.; 22

000 de tăbliţe datând din secolul al VII-

lea î.Hr.

3
Tema 2:Începutul alfabetului

Alfabetul este definit printr-un sistem de scriere cu grafeme,

cea mai mică unitate semantică distinctivă a unei limbi

scrise, ce se numesc litere. Fiecare literă din alfabet

reprezintă, în general, o vocală sau o consoană, fie din

limba curentă, fie dintr-o formă anterioară a sa.

Sumerienii și egiptenii au dezvoltat primele forme de scriere

din istoria civilizației în 3.500-3.000 î.Hr, sumerienii prin

scriere cuneiformă și egiptenii prin scriere hieroglifică.

Primul alfabet modern a apărut în 1.450 – 1.200 î.Hr, atunci

când, fenicienii au creat prima metodă de scriere bazată pe

litere și au înlocuit pictogramele și simbolurile folosite

anterior.
Primul alfabet fenician avea 20 de litere, toate consoane, iar

fiecare literă era reprezentată prin cel mult 5 linii,

caracteristică păstrată până în zilele noastre. Cele mai

complexe litere din alfabetul limbii române care au câte

patru litere sunt: M și W.

Citeşte întreaga ştire: Alfabetul - istoria alfabetului limbii

române și alte exemple de alfabete

4
 Tema 3:Structura cărții

în toate timpurile în care catea exista fie fiind un papyrus o

frunza sau o tabla de lut ele aveau o structura specifica lor.

Structura cărtii moderne este:

1-2. Coperțile sau scoarțele sunt părțile rigide ale cărții,

care susțin paginile

3. Cotorul. Este partea de legătură dintre coperți
4. Capul este partea superioară generală a cărții
5. Piciorul este partea inferioară generală a cărții
6. Învelitoarea este materialul în care este învelită coperta.
7. Șanțul sau falțul este adâncitura formată de învelitoare

între cotor și copertă

8. Umărul. partea de cotor rotunjită adiacentă șanțului
9. Nervură. Este elementul orizontal ridicat plasat pe cotor
10. Câmpul sau intervalul este spațiul dintre două binduri.
13. Blocul cărții este suma filelor unei cărți.

5
Tema 4:Scrierea pe papirus

Papirusul a constituit un pas

important în dezvoltarea suporturilor de

scriere. Invenţia aparţine egiptenilor şi

datează din mileniul al treilea înainte de

Hristos. ”Papirusul era , de fapt, o

plantă acvatică care se găsea mai ales

în Delta Nilului. Din tulpina acestei

plante se prelucra un material sub

formă de foiţă pe care se scria în

Antichitate”, explică profesorul de

istorie Radu Marian. Scribii erau cei

care aşterneau informaţiile pe papirus

.Potrivit descoperirilor arheologice ,

primele papirusuri se prezentau sub

forma unor suluri alcătuite din foiţe

lipite unele de celelalte, prinse pe beţe

de lemn sau de fildeş.

Cartea sub formă de papirus era

scrisă întotdeauna pe o parte, cea a

sensului orizontal al fibrelor de papirus.

Titlul era aşternut fie la final, fie în

interiorul papirusului.
.

6
 Tema 5:Istoria tiparului

O lungă perioadă de timp, cartea a

cunoscut o răspândire modestă, fiind

opera copiștilor care transcriau manual

manuscrisele în ateliere speciale, dar şi

a călugărilor din mănăstiri care copiau

textele antice pentru a învăţa latina.

Marea schimbare se produce în secolul

al XV-lea, când germanul Johannes

Gutenberg (1398-1468) inventează

presa de tipar, marcând aşadar o nouă

epocă a cărţii.
Primele forme de tipărit din lumea

occidentală sunt probabil plăcile de

lemn gravate în relief, utilizate încă din

1400 pentru a reproduce pe hârtie texte

denumite xilografii.Folosirea hârtiei

oferea condiția prealabilă, iar un

moment cheie l-a reprezentat

introducerea caracterelor mobile

metalice, utilizate sistematic din jurul

anului 1450.

7
Tema 6:cartea in perioada medievala

În perioada medievală, numeroase

mănăstiri erau prevăzute cu un

scriptorium, atelier în care cărţile erau

scrise, decorate şi legate. Această

activitate avea ca obiect principal

literatura religioasă, dar călugării s-au

interesat şi de textele profane; latina

era limba bisericii şi fiecare cleric

trebuia să o cunoască suficient de bine;

călugării recopiau şi textelele autorilor

din antichitate, mai puţin pentru text cât

pentru limbă, pentru a învăţa latina şi a

o pune mai bine în practică. Păstrarea

acestei literaturi poate fi şi o dovadă a

prestigiului pe care îl exercita încă

asupra anumitor spirite sensibile la

asprimea timpului.Realizarea cărţilor se

făcea sub conducerea unui călugăr

experimentat, armarius, care se

îngrijea de aprovizionarea atelierului cu

material, repartiza şi conducea lucrul,

verificând execuţia.

8
Tema 7:Ce este pergamentul?

Pergamentul este o piele de animal

prelucrată special pentru a se putea

scrie pe ea. Pe pergament s-a scris

începând cu secolul al doilea.

Pentru fabricarea pergamentului se

foloseau piei de oi, capre, viței, iepuri,

folosindu-se o tehnică specială de

tăbăcire. Cel mai fin pergament se

obținea din pieile mieilor nenăscuți. În

Antichitate, cel mai important centru

de prelucrare s-a aflat în orașul

Pergamon din Asia Mică. Datorită

locului de producere, romanii numeau

acest suport de scris membrana

pergamena sau charta pergamena.

Când pergamentul era făcut din piele

de vițel, de miel sau ied nenăscut,

purta denumirea de vellum. Acesta

era foarte fin, de foarte bună calitate

dar foarte scump. De la numele său

derivă denumirea actuală de hârtie

velină.

9
 Tema 7:Cărțile electronice

Un e-book (abreviere din engleză de

la electronic book, citit aproximativ 'i-

buc, în română: carte electronică) este

un fișier electronic digital ce conține

textul și imaginile unei cărți, între timp

chiar și clipuri video, de obicei toate

protejate împotriva folosirii abuzive

printr-un sistem de gestiune a drepturilor

digitale de tip digital rights management

(DRM). Cărțile electronice sunt cărți

virtuale. Ele se pot citi pe mai multe

tipuri de aparate cu monitor (ecran), în

general portabile: calculatoarele

personale, tablete, smartphone-uri, sau

și pe dispozitive special construite

pentru cititul cărților, numite e-reader

sau e-book reader. De asemenea, multe

telefoane mobile pot fi folosite și pentru

citirea cărților electronice.Mediul de

transmitere pentru descărcarea datelor

este Internetul

10