Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
al satului românesc
Diaconul coresi
2019
Notă editorială
Notă editorială 5
se gravau litere sau diverse ilustrații. Această tehnică a fost răs-
pândită în Occident prin intermediul caravanelor comerciale
venind din lumea arabă.
În jurul anul 1450, Johannes Gutenberg inventează un nou
sistem de tipar, pornind de la vechea presă cu șurub și bazân-
du-se pe metoda presării utilizată la teascurile de vinificație fo-
losite pe valea Rinului. Noul tipar al lui Gutenberg utiliza o cer-
neală pe bază de ulei și o matriță prismatică din metal în care era
turnat un aliaj metalic ușor prelucrabil. La aproximativ 10 ani de
la invenția revoluționară a lui Gutenberg a fost descoperită cer-
neala tipografică, realizată cu ajutorul uleiului de in, al rășinii și
al funinginii. Invenția lui Gutenberg s-a răspândit rapid în toată
Europa, mai ales în centrele monahale și la curțile domnești.
De la momentul apariției tiparului lui Gutenberg la aducerea
lui în Țările Române nu a fost decât un pas. La începutul
secolului al XVI-lea, la doar o jumătate de secol de la invenția lui
Gutenberg, sunt înființate centre tipografice la Mănăstirea Dealu
(cca 1507), sub coordonarea ieromonahului Macarie, la Sibiu
(1528), înființată de Theobaldus Gryphius și destinată sașilor
ardeleni, la Târgoviște (cca 1557), întemeiată de diaconul Coresi,
la Plumbuita (1572), coordonată de ieromonahul Lavrentie, sub
patronajul domnitorului Alexandru al II-lea Mircea (1568-1577)
și mitropolitului Eftimie (1568-1576), și la Brașov (cca 1556),
unde diaconul Coresi își continuă activitatea după plecarea de
la Târgoviște.
În lucrarea de față, dedicată personalității Diaconului
Coresi și publicată acum, cu binecuvântarea Preafericitului
Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la Editura
Basilica a Patriarhiei Române, Părintele Vasile Oltean realizează
o incursiune în istoria activității tipografice din Transilvania și
nu numai.
6 Notă editorială
În prima parte a lucrării sale, Părintele Oltean, pornind de
la modul în care se face trecerea de la cartea manuscrisă la cea
tipărită, prezintă felul în care meșteșugul tipografic ia amploare
în întreaga Europă, făcând scurte descrieri ale principalelor
centre tipografice înființate imediat după apariția tiparului.
A doua parte a lucrării constituie o cercetare asupra
istoriei tiparului brașovean. În această secțiune, Părintele
Oltean prezintă două personalități marcante ale Brașovului:
Johannes Honterus și Valentin Wagner, cu scopul de a scoate
în evidență bogata activitate culturală din orașul situat la
poalele Tâmpei.
Corpusul principal al volumului, format din două părți, este
consacrat vieții Diaconului Coresi și activității sale tipografice la
Brașov. Asemenea unui adevărat critic literar, Părintele Oltean,
pe baza documentelor aflate în Șcheii Brașovului, la Arhivele
Statului din Brașov, la Academia Română și în alte arhive din
țară și din străinătate, analizează fiecare lucrare tipărită de
neobositul tipograf român în Brașov, scoțând în evidență
importanța acestuia pentru dezvoltarea activității tipografice
în Țările Române în general și punerea bazelor limbii române
literare în special.
Epilogul detaliat al lucrării reprezintă o descriere amănunțită
a principalelor centre tipografice din Transilvania până la
începutul secolului al XX-lea (Sibiu, Alba Iulia, Sas-Sebeș, Cluj).
În această parte, Părintele Vasile Oltean arată importanța pe care
aceste centre au avut-o în evoluția cultural-editorială de la noi.
Lucrarea reprezintă o cercetare amănunțită și bine
documentată, având la bază o bibliografie bogată, atât în limba
română, cât și în limbi străine. Din punct de vedere grafic,
volumul cuprinde, alături de ilustrații ale diferiților tipografi,
ale preselor de tipar sau ale lucrărilor importante apărute de-a
Notă editorială 7
lungul timpului, și fotografii ale majorității volumelor tipărite de
diaconul Coresi la Brașov.
Având în vedere importanța pe care Diaconul Coresi
a avut-o în cadrul culturii române, precum și modul în care
acesta a sprijinit, prin activitatea sa, introducerea limbii române
în mediul literar, recomandăm cu căldură această lucrare atât
celor pasionați de istoria poporului și limbii noastre, cât și celor
care doresc să aprofundeze informațiile despre unul dintre cele
mai importante subiecte ale istoriografiei românești.
Editura BASILICA
8 Notă editorială
I. Geneza
Diaconul Coresi 9
Johannes Gutenberg (1398-1468)
10 P r e o t Va s i l e O lt e a n
Diaconul Coresi
11
Laurens Janszoon de Coster (1370-1440)
12 P r e o t Va s i l e O lt e a n
Italia, invenția caracterelor
Diaconul Coresi 13
Japonia s-a păstrat cel dintâi model de tipar
tabelar, datând din anul 770, cu text conținând
formule magico-religioase, fiind utilizat ca
talisman.
Se afirmă, pe bună dreptate, că tiparul
a existat chiar înainte de fabricarea
hârtiei, fiind folosite ca material de
imprimare pânza, lemnul și chiar
ceramica1.
Tipăriturile apărute până
la 1500 sunt denumite incu-
nabule (din latinescul incuna-
bulum – leagăn), acestea având
ca particularități: lipsa foii de titlu,
filele nenumerotate, ilustrații reali-
zate manual, la fel ca literele inițiale,
imprimarea într-o singură culoare
(rar două culori). Literatura de spe-
cialitate a inventariat cca 40.000
de incunabule, primele tipografii
deschizându-se la Mainz (1445),
Strasbourg (1458), Bamberg
(1460), Roma (1465), Köln (1466),
(statuie din orașul Mainz)
1
Dan Dumitrescu, „Hic incipit Liber”, în: Poligrafia, 2/1968, p. 2; Silvia
Popa, Istoria scrisului, cărții, presei, bibliotecilor, Brașov, 1997, pp. 157-166.
14 P r e o t Va s i l e O lt e a n
Diaconul Coresi
15
Facta et dicta memorabilia (incunabul)
tiparul este cunoscut de un grup restrâns de meșteri proveniți din
Maiența (Mainz), unde apar primele ateliere tipografice, cărțile
lor fiind răspândite în Frankfurt și Lübeck. În următorii zece ani,
tiparul se răspândește în Germania și Italia, aici fiind tipărite ope-
rele anticilor Aristotel, Virgiliu, Cicero, Esop ș.a. La Nürnberg,
pictorul renascentist Albrecht Dürer introduce ilustrația tipogra-
fică într-o tipografie cu 10 prese și 100 de ucenici. În sud-estul
european, prima tipăritură apare la Praga, în limba latină, și
apoi, datorită mișcării husite, în limba cehă (1468). În principa-
tul Zetei (Muntenegrul de astăzi), tiparul este influențat, în mod
evident, de Veneția, prima tipografie fiind instalată la Cetinje, în
anul 1494, fiind condusă de Macarie. În Polonia, Schweipolt Fiol
tipărește primele cărți cu caractere chirilice începând cu anul
1491, un exemplar al uneia dintre aceste tipărituri (Triodul-Pen-
ticostar înflorat) aflându-se în Șcheii Brașovului.
Deși în perioada incunabulelor românii nu aveau tipar, mulți
meșteri apar menționați în tipografii străine. Un oarecare Toma
din Transilvania tipărește cărți, între anii 1472-1473, la Man-
tova, în Italia; Ioan Francisc din Brașov, la Modena; Bernard
Secuiul, la Neapole; Lucius din Brașov realizează xilogravuri
excelente. Presbiterul Georgius din Sebeș (Alba) își tipărește o
carte la Roma, în 1422, și alta la Utrecht, în 1482 (Tratat despre
credințele, obiceiurile, viața și viclenia turcilor). Timișoreanul
Pelbartus tipărește, la Nürnberg , în 1498, o carte de Cuvântări.
Tematica acestor incunabule este foarte variată: de la texte
religioase și sbornice creștine la anale, istorii, studii enciclope-
dice, tratate medicale etc. Dracula Waida a cunoscut 6 ediții între
1480-1500, ca urmare a popularității negative pe care i-au făcut-o
sașii din Ardeal voievodului Vlad Țepeș. Realități din țara noastră
cuprinde și Chronica Hungarorum (1488), precum și Geschichte
von der Turchey [Istoria turcilor (1482)], care include, între altele,
știri privind expediția lui Mahomed al II-lea în Muntenia, în anul
16 P r e o t Va s i l e O lt e a n
1462, luptele lui Ștefan cel Mare cu turcii la Podul Înalt (10 ianu-
arie 1475) sau la Războieni (1476). O pagină dedicată Valahiei și
o gravură reprezentând imaginea orașului București le aflăm în
Liber Chronicarum, tipărită la Nürnberg, în 1493.
Reprezentare a Valahiei
(Liber Chronicarum)
Diaconul Coresi 17
La noi, tiparul ia naștere pe terenul unei îndelungate
tradiții a scrisului confirmat de numeroasele manuscrise din
veacurile XI-XVI, copiate în liniștea chiliilor din mănăstiri, a
bisericilor de mir sau a cancelariilor voievodale. Cataloagele
de manuscrise editate de Gabriel Ștrempel (pentru manuscri-
sele de la Biblioteca Academiei Române), Elena Lința (pen-
tru manuscrisele slave din depozitele din București, Cluj-
Napoca, Iași și Brașov), Radu Constantinescu (pentru manus-
crisele românești din arhive străine) sunt doar câteva dintre
cele care confirmă impresionantul număr de manuscrise,
de copiști și chiar de creatori de texte pe pământ românesc.
Domnitorii, marii boieri luminați și chiar negustorii cu dare
de mână făceau din preocuparea pentru protecția copiștilor
și a cărților ceva obișnuit, aspect confirmat de numeroasele
mărturii în acest sens.
Grafica manuscriselor devine model al primelor tiparnițe de
la noi, iar tiparul se dovedește, de la început, protejat de voievod,
dar mai ales de Biserică, primele tipărituri având conținut litur-
gic, dogmatic, religios.
Primul centru tipografic la noi este înființat la Târgoviște,
cetatea de scaun a domnitorului Țării Românești, iar prima carte
apărută aici este Liturghierul, terminat la 10 noiembrie 1508, în
timpul domniei lui Radu cel Mare, deci la 53 de ani după prima
tipăritură realizată de Gutenberg, la 25 de ani după prima carte
slavonă și la 17 ani după prima carte cu alfabet chirilic din lume
(Schweipolt Fiol, Cracovia, 1491). Tipărită de călugărul sârb
Macarie din Muntenegru, în quatro, pe 256 pagini, Liturghierul,
alături de tiparul târgoviștean, deschide un drum lung și sinuos
tiparului românesc. După tipărirea celor trei cărți ale sale (Litur-
ghierul, Octoihul și Evangheliarul), Macarie se retrage la Athos,
munca sa fiind continuată de Dimitrie Liubavici și de călugărul
18 P r e o t Va s i l e O lt e a n
Diaconul Coresi
19
Liturghierul lui Macarie (1508)
Moise, care editează alte cinci lucrări între anii 1545-1551, unele
dintre acestea fiind comandate pentru Moldova de către Petru
Rareș.
Cel de-al doilea centru tipografic este Sibiul, aici activând
Filip Moldoveanu Pictor (Maler), căruia îi este atribuit Cate-
hismul românesc din 1544 (pierdut) și Tetraevanghelul slavo-
român (1551), descoperit în Rusia de slavistul brașovean Ioan
Bogdan.
20 P r e o t Va s i l e O lt e a n
cuprins
Notă editorială������������������������������������������������������������������������������������� 5
I. Geneza����������������������������������������������������������������������������������������������� 9
II. Începuturile tiparului brașovean������������������������������������������ 21
II.1. Tiparul Honterian – Johannes Honterus
(1498-1549)��������������������������������������������������������������������������� 23
II.2. Valentin Wagner și tipăriturile sale��������������������������������� 43
III. Diaconul Coresi������������������������������������������������������������������������� 56
III.1. Elemente biografice������������������������������������������������������������ 56
III.2. Tipăriturile Diaconului Coresi���������������������������������������� 64
III.2.1. Micul Octoih Brașovean
(12 iulie 1556 – 14 ianuarie 1557)�������������������������� 66
III.2.2. Triod-Penticostar slavon
(8 iulie 1557 – 1 iulie 1558)�������������������������������������� 72
III.2.3. Catehismul românesc (1559)����������������������������������� 81
III.2.4. Pravila Sfinților Apostoli (1561, 1570-1580)�������� 87
III.2.5. Tetraevanghelul românesc
(3 mai 1560 – 30 ianuarie 1561)������������������������������ 94
III.2.6. Tetraevanghelul slavon (1562)................................100
III.2.7. Apostolul românesc (1563, 1566)�������������������������105
III.2.8. Molitfelnicul românesc (1564, 1567)�������������������111
III.2.9. Cazania I – Tâlcul Evangheliilor (1564, 1568)���117
III.2.10. Tetraevanghelul slavon
(19 decembrie 1565 – 2 septembrie 1566)�������122
270 P r e o t Va s i l e O lt e a n
III.2.33. Sbornicul slavon
(20 mai – 11 noiembrie 1580)�����������������������������181
III.2.34. Cazania a II-a (Evanghelia cu învățătură)
[14 decembrie 1580 – 28 iunie 1581]�����������������188
III.2.35. Tetraevanghelul slavon (1583)����������������������������205
III.2.36. Liturghierul slavon (1588)������������������������������������206
III.2.37. Psaltirea slavo-română (1588)�����������������������������209
IV. Epilog. Alte tipografii din Transilvania����������������������������211
IV.1. Tipografia de la Sibiu�������������������������������������������������������211
IV.2. Tipografia lui Ioan Barth������������������������������������������������217
IV.3. Tipografia Arhidiecezană din Sibiu������������������������������223
IV.4. Tipografia Seminarului din Blaj������������������������������������226
IV.5. Tipografia de la Sas-Sebeș�����������������������������������������������230
IV.6. Tipografia de la Alba Iulia (Bălgrad)����������������������������232
IV.7. Tipografia de la Cluj��������������������������������������������������������236
IV.8. Tipografia lui Johann Gött����������������������������������������������241
IV.9. Tipografia din Buda���������������������������������������������������������243
Anex�����������������������������������������������������������������������������������������������249
Tabelul cărților coresiene����������������������������������������������������������251
Bibliografie��������������������������������������������������������������������������������������253
Documente de arhiv����������������������������������������������������������������255
Studii și articole��������������������������������������������������������������������������255
Lucrări de specialitate���������������������������������������������������������������260
Credite foto�������������������������������������������������������������������������������������265