Vasile Chira

LIMBA GREACĂ VECHE

3
VASILE CHIRA născut în 7 noiembrie, 1962, satul Breb
(Maramureş). Studii de teologie, filosofie şi litere. Doctor în
filosofie al Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca.
Lector universitar la Facultatea de Teologie „Andrei Şaguna”,
Universitatea „Lucian Blaga”, Sibiu. Membru al Uniunii
Scriitorilor din România.
Scrieri: Scrisoarea unui bolnav de SIDA către Cer.
Perspective medicale şi teologice ale infecţiei cu HIV/SIDA,
carte apărută cu binecuvântarea Î.P.S. Bartolomeu Anania, Ed.
Dacia, Cluj, 1999; Homo interrogans (poeme), Ed. Dacia, Cluj
Napoca, 1999; Curs de limba latină pentru studenţii
facultăţilor de teologie, Vol I, Morfologia, Ed. Napoca Star,
Cluj-Napoca, 2000; Jocul eonilor (poeme), Ed. Eikon, Cluj
Napoca, 2004; Requiem. Dialogul lutului cu Fiinţa, Ed. Eikon,
Cluj Napoca, 2005; O noapte cu Dumnezeu (poeme), Ed. Eikon
Cluj Napoca, 2005; Dominantele gândirii cioraniene, Ed. Univ.
„Lucian Blaga”, Sibiu, 2006; Curs de limba greacă veche, Vol.
I Morfologia, Ed. Univ. „Lucian Blaga”, Sibiu, 2006;
Fragmentarium, Ed. Univ. „Lucian Blaga” Sibiu, 2006;
Nicanor şi Secunda (tragedie în şapte acte), Ed. Eikon, Cluj
Napoca, 2007; Istoria filosofiei presocratice în 492 de capete,
Ed. Univ. „Lucian Blaga”, Sibiu, 2007; Problema
Transcendenţei la Cioran, Ed. Univ. „Lucian Blaga”, Sibiu
2007; O noapte fără Dumnezeu (dramă în şaisprezece acte), Ed.
Eikon, Cluj-Napoca, 2010; Orologiul (roman), Ed. Dacia, Cluj-
Napoca, 2010; Studii de pluri-, inter- si transdisciplinaritate,
Ed. Univ. „Lucian Blaga”, Sibiu, 2012; Antologie de literatură
patristică (selecţia textelor, traducere din lb. greacă şi lb. latină,
note şi vocabular de Vasile Chira) - în curs de publicare; Curs
de limba greacă veche, Vol. II ,Sintaxa propoziţiei- în
pregătire ; Curs de limba latina, Vol. II, Sintaxa propoziţiei-în
pregătire ;Frunza de neant(roman) – în curs de publicare; Fuga
din marsupiu (roman)- în pregătire ;Leul (roman)- în pregătire.

4
 UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU
FACULTATEA DE TEOLOGIE „ANDREI ŞAGUNA”

VASILE CHIRA

LIMBA GREACĂ VECHE

Pentru studenţii Facultăţilor de Teologie
Vol.I
Morfologia

Editura Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu

2006
5
Referenţi ştiinţifici :
Sebastian F. Ardelean
(Universitatea de Vest, Timişoara)
Lucian Grozea
(Universitatea “Lucian Blaga”, Sibiu)

Culegere şi tehnoredactare computerizată:Ionuţ Olariu

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a Romaniei

CHIRA VASILE
Limba greacă veche/Vasile Chira-Sibiu: Editura Universităţii
„Lucian Blaga” din Sibiu, 2006
Bibliogr.
ISBN (10) 973-739-289-2 ; ISBN (13) 978-973-739-289-2
811.14(075.8)

6
 CUPRINS

Cuprins.....................................................................................7

Argument.................................................................................15

Introducere..............................................................................17

I GRAFIA GREACĂ………………………………...........20

1. Scrierea greacă proto-istorică……………………..21

2. Scrierile cipriote…………………………………..22

3. Alfabetul grec…………………………………….22

II FONOLOGIA GREACĂ.................................................25

Clasificarea sunetelor………………………………...............25

Vocalele………………………………………………..........25

Consoanele…………………………………………..............26

Diftongii……………………………………………..............27

Regula consoanei finale………………………………..28

Punctuaţia greacă…………………………………….28

Pronunţarea greacă…………………………………...29

Despărţirea în silabe………………………………….30
7
Spiritele………………………………………………31

Accentul………………………………………………32

Cuvinte atone…………………………………………34

Fenomene fonetice…………………………………...36

1. Evitarea Hiatului………………………………..36

a. Eliziunea……………………………………...36

b. Crasa………………………………………….37

c. Evitarea hiatului prin -n eufonic……………..37

d. sinereza sau sinizeza………………………….38

e. Contracţia……………………………………..38

2. Alternanţa vocalică (Apofonia)…………………39

3. Scurtări şi lungiri de vocale …………40

4. Modificări consonantice………………………..41

Asimilarea……………………………………43

Disimilarea………………………………………44

Epenteza…………………………………………45

8
III.MORFOLOGIA…………………………………45

Structura morfologică a cuvântului ………………….45

Radicalul……………………………………………..45

Prefixul………………………………………………45

Sufixul……………………………………………….46

Tema…………………………………………………46

Vocala tematică………………………………………46

Desinenţa…………………………………………….46

PĂRŢILE DE VORBIRE FLEXIBILE……………..47

Articolul……………………………………………..47

Substantivul………………………………………....48

1. Genul…………………………………………..48

2. Numărul………………………………………..49

3. Cazul……………………………………………49

Funcţiile sintactice ale cazurilor în limba greacă……50

Flexiunea nominală………………………………….51

9
Declinarea I…………………………………………..52

Declinarea a II-a …………………………………….57

Declinarea a III-a……………………………………61

Substantive cu temă consonantică………………….62

Substantive cu temă vocalică…………………….…69

Temele în diftong……………………………………72

Substantive neregulate ……………………………...74

Adjectivul…………………………………………...79

Adjective de clasa I…………………………………79

Adjective de clasa a II-a………………………….…82

Adjective de clasa a III-a……………………………84

Adjective neregulate…………………………………86

Comparaţia adjectivelor……………………………...88

Complementul comparativului şi superlativului……..92

Comparaţia neregulată………………………………..93

Comparaţia prin perifrază…………………………..94

10
Pronumele…………………………………………….97

Pronumele personal…………………………………97

Pronumele de întărire………………………………..98

Pronumele reflexiv………………………………….99

Pronumele posesiv…………………………………100

Pronumele de reciprocitate………………………101

Pronumele demonstrativ……………………………101

Pronumele relativ………………………………….103

Pronumele interogativ………………………………104

Pronumele nedefinite………………………………..105

Pronumele corelative………………………………..108

Numeralul…………………………………………...109

Numeralul cardinal………………………………….109

Numeralul ordinal…………………………………111

Numeralul adverbial……………………………….112

Numeralul multiplicativ……………………………112

11
Numeralul distributiv………………………………112

Numeralul nehotărât ………………………………113

Substantive derivate din numerale…………………114

Formule pentru fracţiune…………………………..114

Verbul. Generalităţi………………………………..119

Categoriile gramaticale ale verbului……………….121

Verbul auxiliar eijmiv - sunt ………………………..134

Conjugarea verbelor tematice în -w………………..138

Verbul luv-w (dezleg)……………………………..138

Diateza activă……………………………………….138

Construcţiile participiale……………………………149

Conjugarea perifrastică……………………………...151

Diateza medie……………………………………….151

Diateza pasivă……………………………………….164

Verbele contrase…………………………………….171

Verbele în lichidă şi nazală…………………………187

12
 Aoristul II…………………………………………188

Aoristul II radical tematic…………………………189

Aoristul II radical atematic……………………….193

Verbele în -mi (atematice)………………………..196

Verbe în -mi cu reduplicaţie de prezent…………..198

Verbe în -mi cu infix nazal………………………..222

Verbe în -mi fără reduplicaţie de prezent şi fără infix

nazal………………………………………………….228

Verbe neregulate……………………………………231

Tabloul principalelor verbe neregulate……………..234

Verbe impersonale………………………………….241

Verbe defective……………………………………..242

Adjective verbale …………………………………..244

Prefixe verbale (Preverbele)………………………...247

PĂRŢI DE VORBIRE NEFLEXIBILE…………….250

Adverbul…………………………………………….250

13
 Adverbul de mod……………………………………250

Adverbul de loc……………………………………..251

Adverbul de timp……………………………………252

Adverbe de cantitate………………………………...252

Adverbe interogative………………………………..252

Adverbe afirmative………………………………….252

Adverbe de negaţie………………………………….253
Adverbe corelative………………………………….254
Prepoziţia……………………………………………255
Prepoziţii care se construiesc cu un singur caz……256
Prepoziţii cu două cazuri ……….……………257
Prepoziţii cu trei cazuri……….………………258
Conjuncţia ……… ………… ……… … ……….26 2
Conjuncţiile coordonatoare…………………….263
Conjuncţiile subordonatoare…………..………….264
Interjecţia………………………………………….269
NOTE………………………………………………….272

BIBLOGRAFIE……………………………………….275

14
 Argument
Este aproape imposibil de imaginat profilul unui
adevărat intelectual şi cu atât mai mult a unui teolog fără
un studiu aprofundat al limbilor clasice.
Făcând abstracţie de beneficiile intelectuale ale acestor
instrumente, de extraordinara ,,gimnastică” mentală şi de
spiritul de ordine pe care ni le procură studiul limbilor
clasice, cunoaşterea lor reprezintă pentru noi un imperativ
sacru: întoarcerea la izvoarele culturii şi spiritualităţii
creştin-europene. Întreaga terminologie ştiinţifică
modernă, filosofică şi mai ales teologică are la bază
etimoane greceşti şi latineşti.
Un text clasic, aşa cum afirma filosoful german Martin
Heidegger despre fragmentele filosofilor presocratici, nu
poate fi redat cu exactitate maximă de nici o traducere,
deoarece prin optica traducătorului se pierde din
consistenţa, forţa şi spiritul în care a fost redactat. Din
acest motiv, o traducere a gândirii originare nu poate fi
decât o interpretare.
În privinţa înţelegerii Sfintei Scripturi şi mai ales a
Noului Testament ,cunoaşterea limbii greceşti (în speţă a
dialectului koine) este crucială, deoarece există anumite
texte sau cuvinte cheie care în decursul istoriei au dat
naştere unor erori teologice de proporţie şi care nu pot fi
dezambiguizate decât de un lector înarmat cu structurile
teoretice ale limbii greceşti.
Pe lângă Septuaginta (traduecrea greacă a Vechiului
Testament), Noul Testament şi doctrinele sinoadelor
ecumenice, un important segment al literaturii patristice a
fost redactat în limba greacă. Amintim aici pe Sf. Ioan
Gură de Aur, Vasile cel Mare, Grigore de Nisa, Grigore de
15
Nazians, Origen, Grigore Palama, Maxim Mărturisitorul,
Eusebiu al Cezareei Palestinei, Clement Alexandrinul,
Sfântul Iustin Martirul şi Filosoful etc.
Acest fapt ar fi suficient să motiveze studentul în
teologie pentru studiul filologiei clasice.
Cursul de faţă îşi propune să familiarizeze studenţii
teologi din primul an de studiu cu noţiunile de fonetică şi
morfologie ale limbii eline şi face parte dintr-un proiect
mai amplu ce va cuprinde următoarele lucrări:
1. Curs de limba greacă veche Vol. I Morfologia.
2. Curs de limba greacă veche Vol. II Sintaxa
propoziţiei.
3. Curs de limba greacă veche Vol. III Sintaxa
frazei.
Acest corpus va fi completat de o Antologie de
literatură patristică greacă cu adnotări gramaticale şi
exegetice, de un Dicţionar de terminologie filosofică şi
teologică greacă şi de un Ghid de traductologie clasică
(greacă şi latină).
Mulţumesc neconvenţional domnului student teolog
Ionuţ Olariu pentru efortul depus la culegerea
computerizată a acestei lucrări.
Autorul

16
 INTRODUCERE

Din punct de vedere genealogic limba greacă veche

sau limba elină face parte din grupul de limbi indo-
europene la baza căruia a stat o limbă neatestată în scris,
dar reconstituită, graţie metodei comparativ-istorice.
Această limbă, relativ unitară, la limita mileniilor III-II
a.Chr., s-a fragmentat în mai multe limbi distincte.
Principalele limbi aparţinând familiei indo-europene sunt:
- Limbile italo-celtice: latina, osca, umbrica;
- Limbile germanice: gotica, islandeza, norvegiana,
daneza, suedeza, germana, olandeza, engleza;
- Limbile balto-slave: rusa, bielorusa, ucraineana,
bulgara, sârbo-croata, slovena, ceha, slovaca,
poloneza;
- Limbile indo-iraniene: sanscrita cu dialectele ei
medio- şi neoindiene;
- Limba hitită (limbă vorbită de o populaţie indo-
europeană care s-a aşezat în milen. 2-1 a.Chr. în
partea Centrală şi de Est a Asiei Mici);
- Limba toharică (limbă indo-europeană care s-a
vorbit în antichitate în Asia Centrală);
- Limba armeană (limbă indo-europeană vorbită de o
populaţie stabilită în podişul dintre munţii Caucaz
şi munţii Taurus);
- Limba albaneză (limbă indo-europeană provenită
din tracă sau iliră);
- Limba greacă sau limba elină cu diversele ei
dialecte;
De la începuturile ei şi până în modernitate, limba
greacă a trecut prin diferite etape istorice: proto-greaca sau
greaca predialectală, greaca epocii arhaice şi clasice sau
17
elena, greaca comună (koinhvv), greaca bizantină sau medie
şi greaca modernă.
Pentru proto-greaca (2000-1400 a.Chr.) sau greaca
predialectală nu avem documente scrise. Acest idiom pare
să fi fost relativ unitar. Greaca epocii arhaice şi clasice
(ajrcaiva) sau elena se conturează începând din secolul al
VIII-lea a.Chr.. În această perioadă se poate vorbi de o
intensă dispersie dialectală şi implicit de existenţa mai
multor alfabete.
Specialiştii admit patru mari grupuri dialectale:
1. grupul ionic-atic. Dialectul ionic s-a vorbit în
insulele Ciclade şi Eubeea. În acest dialect au scris Homer
şi Herodot. Dialectul atic s-a vorbit în Atica şi reprezintă
familia dialectală în care s-au scris cele mai importante
opere filosofice, istorice şi literare: Platon, Aristotel,
Tucidide, Eschil, Sofocle, Euripide, Aristofan, Demostene
etc.;
2. grupul eolic. Din cadrul acestui grup fac parte
subdialectele thessalic, beoţian şi lesbic. Primele două
sunt reprezentate de texte epigrafice, iar cele din urmă de
scrierile poeţilor Alceu şi Sappfo.
3. grupul doric s-a vorbit în regiunile Peloponezului,
în Creta, în Sicilia, în Corint, în sudul Italiei (Tarent,
Sibaris, Crotona), în sud-vestul Asiei Mici şi în nordul
Africii. În acest grup dialectal s-au exprimat Pindar,
Teocrit şi Arhimede;
4. grupul arcado-cipriot cu dialectele arcadic
(Arcadia), cipriot (Cipru) şi pamfilic vorbit în Pamfilia
(Asia Mică) este atestat doar de anumite sisteme
epigrafice fiind, de altfel, şi cel mai vechi dialect grecesc.

18
 Greaca comună (koinh; diavlekto) începe din
perioada elenistică (alexandrină între 323 şi 30 a.Chr., şi
respectiv imperială din 30 a.Chr. până în anul 529 p.Chr.1
Această formă a limbii greceşti are la bază dialectul ionic-
atic şi a circulat în marele imperiu al lui Alexandru
Macedon (Balcani, Asia Mică, Egipt).
În dialectul comun au scris istoricii: Polibiu, Plutarh şi
geograful Strabon. Tot în acest dialect au fost traduse
scrierile Vechiului Testament din limba ebraică în greacă
(Septuaginta), s-au redactat cărţile Noului Testament
precum şi marile capodopere ale literaturii patristice
răsăritene.
Limba Noului Testament şi a Septuagintei s-a
dezvoltat în primele veacuri creştine în spaţiul iudeo-
creştin şi mai apoi în cel helleno-creştin având fireşte ca
bază greaca comună care la rândul ei, aşa cum am
subliniat deja, are la bază dialectul ionic-atic. Limba koine
a Noului Testament are o serie de particularităţi la nivel
fonetic2, lexical, morfologic, sintactic şi chiar semantic.
Oferim aici spre exemplificare pe cele mai importante:
- pierderea distincţiei de cantitate vocalică;
- facultativitatea notării lui iota subscris (mai ales la
formele articolului);
- declinarea a III-a îşi pierde parţial din valoare în
favoarea primelor două;
- se adoptă o serie de latinisme, cuvinte ebraice,
aramaice şi chiar persane;
- Vocativul pierde teren în favoarea Nominativului;
- dispare declinarea a II-a atică;
- cu excepţia substantivelor mai uzitate gh: şi nou:V,
contrasele sunt din ce în ce mai mult evitate;

19
 - forma pronumelui reflexiv eJautou:, eJauth:V se
foloseşte la toate persoanele;
- Pronumele nedefinit este concurat de numeralul
cardinal ei\V, miva, e{n ca adjectiv: ,,kai; ejgevneto ejn
mia: tw:n hJmerw:n” (Luca 5,17);
- eliminarea dualului;
- Modul optativ îşi pierde din valoare în favoarea
conjunctivului;
- imperativul este concurat de formele indicativului
viitor;
- tendinţa simplificării unor structuri sintactice3;
Greaca medie (mesaiwnikh; ejpochv) sau bizantină
durează din secolul al VI-lea e.n. până în sec. al XV-lea
e.n. Din secolul al XVI-lea se conturează limba neogreacă
(neva ejllhnikh; gllw:ssa) cu cele două variante ale ei:
kaareuvousa (limba purificată) şi dhmotikhv (limba
populară).
I. GRAFIA GREACĂ
Reprezentarea grafică a sunetelor este rezultatul unor
eforturi îndelungate ale omului. Comunicarea primitivului
cu semenii săi se reducea la desenarea unor semne pe
pereţii peşterilor care indicau diverse pericole. Această
preistorie a scrierii se numeşte pictografie sau scriere
pictografică. Din ea s-a dezvoltat în Egipt, după ani de
evoluţie, scrierea ideografică ce nota noţiunile, ideile.
Această scriere a trecut de la egipteni la popoarele
cananeene care s-au folosit de unele din aceste semne,
adaptate desigur, pentru a nota consoanele, inventând în
acest mod scrierea silabică4. Împrumutând de la fenicieni
semnele silabice, grecii au creat primul sistem de semne

20
care notează fonemele, descompunând practic sunetele în
consoane şi vocale.
Cercetând istoricul scrierii greceşti specialişti au
remarcat trei etape importante:
1. scrierea greacă proto-istorică
2. scrierile cipriote
3. alfabetul grecesc
1. Scrierea greacă proto-istorică
Primele scrieri greceşti păstrate sub forma unor texte
epigrafice datează din secolele XV-XIII a.Chr. În anul
1876 H. Schliemann descoperă tezaurele de la Mycenae.
Mai târziu în 1900 A.J. Evans descoperă la Knossos, dar şi
în alte locuri ale insulei Creta, fragmente de argilă în care
identifică trei sisteme de semne pe care le va numi:
- scriere minoică
- Linear A
- Linear B
Scrierea minoică descoperită de Evans pe nişte pietre-
sigiliu apare sub forma unor hieroglife (iJera gravmmata)5
care, după toate probabilităţile, au fost împrumutate de
cretani din Egipt.6
Scrierea în Linear A. Simplificând hieroglifele, cretanii
au ajuns la un nou sistem de scriere lineară ce alcătuiesc
Linearul A. Astfel de inscripţii au fost descoperite de
Evans, dar şi de către alţi cercetători în insula Creta
(Knossos, Haghia Triade, Phaistos etc.). Linearul A a
rămas încă necodificat.
Scrierea în Linear B. Unele tăbliţe de argilă descoperite
de Evans în insula Creta, datând dintr-o perioadă mai
târzie, au fost incluse într-un alt Linear numit B. Acesta
conţine 130 de semne ideografice şi aproximativ 90 de
semne determinative. Se pare că acest silabar cuprinde cel
21
mai vechi idiom grecesc numit mycenian şi datează din
sec. XV-XIII a.Chr. Liniarul B a fost decodificat de către
Michael Ventris şi John Chadwick în anul 1952.
2. Scrierile cipriote.
Linearul B mai cuprinde şi unele variante epigrafice
descoperite în Cipru la Enkomi (aprox. din anul 1225
a.Chr.) pe câteva tăbliţe de lut ars. Începând din sec. VIII-
VII a.Chr. apar alte documente inscripţionate care poartă
numele de ,,silabarul cipriot clasic”.
3. Alfabetul grec
Meritul de a crea un sistem de semne ce notează în
parte fiecare fonem revine exclusiv grecilor. Acest sistem
este numit alfabet, denumire derivată de la primele litere
ale alfabetului grec (a[lfa – alpha + bh:ta – beta) şi
datează din sec. IX a.Chr. După cum am mai precizat la
începutul capitolului despre scrierea greacă, cretanii şi
populaţiile semitice ale Asiei au preluat de la egipteni
sistemul ideografic din care, printr-un abil proces de
simplificare şi adaptare, au inventat sistemul de scriere
silabică. Denumirile semnelor au fost date de limbile
semitice, acestea trecând apoi şi la greci însă spre
deosebire de denumirile semitice care aveau un sens, în
limba greacă ,aceste corespondente adaptate fonetic nu
semnifică nimic. De pildă a alpha/aleph ‫ א‬înseamnă în
ebraică bou (vită cu coarne); b beta/beth ‫ ב‬înseamnă casă;
g gamma/ghimel ‫ ג‬însemnă cămilă; d delta/daleth ‫ד‬
înseamnă uşă etc.7.
Cel mai vechi alfabet elin localizat în insulele Thera
este considerat a fi cel cadmean de la numele legendarului
Cadmos care a plecat din Fenicia în Grecia în căutarea
surorii sale Europa.

22
 Din acest alfabet cadmean cu 22 de semne (sec. IX
a.Chr.) s-au dezvoltat alte alfabete locale (aproximativ 33)
dintre care amintim:
- alfabetul eolo-doric (25 de semne);
- alfabetul atic (21 de semne);
- alfabetul ionic (24 de semne);
- alfabetul argian (25 de semne) etc.
Treptat alfabetul ionic cu cele 24 de semne s-a extins
în întreaga Grecie. La Atena ,acest alfabet a fost adoptat în
anul 403 a.Chr. la Olimpiada a XCIV, sub arhontatul lui
Euclid. Faţă de alfabetul ionic, în celelalte alfabete mai
existau câteva litere în plus: digamma sau vau, iod, koppa
(strămoşul latinescului Q şi schin (denumirea feniciană
pentru sigma). Unele din aceste litere au dispărut
(digamma şi iod) iar ultimele două (koppa şi schin) s-au
specializat în notarea unor cifre, respectiv 90 şi 900.
Redăm în continuare alfabetul grec:
corespondenţe Denumirea Transcrierea
minuscule majuscule
româneşti grecească denumirii
α A a a[lfa alpha

β, б B b Bh:ta beta1

γ Γ g gavmma gamma

δ Δ d devlta delta

ε Ε e ej yilovn e psilon

ζ Ζ z zh:ta zeta

η Η e h:ta eta

23
θ,  Θ th qh:ta theta

ι I i iw:ta iota

κ Κ k/c kavppa kappa

λ Λ l lavmbda lambda

μ M m mu: my
ny
ν N n nu:

ξ Ξ x xi: xi

o O o o[ miKrovn o micron

π Π p pi: pi

ρ P r rw: rho

σ, ς Σ s si:gma sigma2

τ T T tau: tau

υ Y y, u, ü u{ yilovn y psilon3

φ Φ ph fi: phi

χ Χ ch ci: chi4

ψ Ψ ps yi: psi

ω Ω o w mevga o mega
24
 1. se scrie B la începutul cuvântului şi b în celelalte
cazuri
2. se scrie ς la sfârşitul cuvintelor şi s în celelalte cazuri
3. ü german
4. ch german

II. FONOLOGIA GREACĂ

1. CLASIFICAREA SUNETELOR
În secolul II p.Chr., gramaticul grec Dionysios Thrax
în paragraful VI (Peri; stoiceivwn – Despre elemente
[sunete]) al lucrării sale Tevcnh grammatikhv realizează o
primă clasificare a fonemelor greceşti care ,cu excepţia
unor precizări operate în modernitate, a rămas valabilă
până în zilele noastre8.
Dintre cele douăzeci şi patru de litere pe care le
conţine alfabetul grec ,şapte sunt vocale, iar şaptesprezece
sunt consoane.
Vocalele
Vocalele (fwnhventa) eline sunt sunete simple ce se
caracterizează prin timbru şi cantitate. După cantitate
vocalele se împart în două categorii:
- vocale scurte: a, e, o, i, u
- vocale lungi: a (a lung), h (e lung deschis), ei (e
lung închis), w (o lung deschis), ou (o lung închis
pronunţat u lung), i (i lung), u (u lung).
După cum se poate observa, din punctul de vedere al
timbrului ,limba greaca are cinci vocale: a, e o, i, şi y (ü).
După cantitate fiecare vocală poate fi lungă sau scurtă.
Sunetele e şi o sunt scrise e şi o când au cantitate scurtă şi
respectiv prin h şi w când au cantitate lungă. Astfel se
face că în limba greacă avem, pentru cinci vocale ,şapte
litere. Subliniem faptul că vocalele scurte e şi o au două
25
serii de vocale lungi corespunzătoare: h şi w (lungi
deschise) şi ei şi ou (lungi închise), provenite din
contracţie şi lungiri compensatorii.
Consoanele (suvmfwna)
În limba greacă consoanele se împart în următoarele
categorii:
- 9 oclusive (explosive)
- 2 siflante (şuierătoare)
- 5 sonante (continue)
- 1 fricativă (constrictivă). Se pronunţă prin
îngustarea canalului vocal pentru ca aerul să se
scurgă pe toată perioada emisiunii.
Consoanele oclusive se clasifică după următoare
criterii:
1) după locul de articulare:
- labiale: p, b, f (se rostesc cu ajutorul
buzelor)
- dentale: t, d, q (se articulează la nivelul
dinţilor)
- guturale: k, g, c ( se pronunţă la nivelul
gâtului)
2) după participarea sau neparticiparea coardelor
vocale în rostirea lor avem:
OCLUSIVE
SURDE SIMPLE SURDE SONOARE
ASPIRATE
p, t, k f, q, c b, d, g
Consoanele siflante (şuierătoare):
- surdă: s/V
- sonoră: z

26
 Consoanele sonante (continue):
2 lichide l (laterală) r (vibrantă) −
3 nazale m (labială) n (dentală) ng (velară)
Consoana fricativă (constrictivă), guturală surdă este
mai degrabă o aspiraţie a iniţialei vocalice a cuvântului şi
provine din căderea unor consoane iniţiale (s, j, w)
urmate de o vocală. În acest caz iniţiala vocalică a
cuvântului va purta spiritul aspru ( J) şi se va citi cu o
uşoară aspiraţie. De pildă, forma de N. singular masculin a
articolului (oJ) nu se va citi o ci [ho]. Pe lângă vocale,
spiritul aspru se poate pune şi pe r. În cazul în care r
apare în poziţie geminată, va purta două spirite: unul lin şi
unul aspru.
Consoanele duble. În limba greacă avem trei digrafe
(diplav gravmmata):
- dentala z (= dV sau sd)
- gutrala x (= kV)
- labiala y (= pV)
Diftongii (divfqoggoi)
Diftongii constituie alăturarea a două vocale, o vocală
propriu zisă (a, e, o) şi o semivocală (i, u) a căror
pronunţie se face într-o singură silabă. Atunci când se
pronunţă ambele elemente ale diftongului vorbim de
diftongi proprii:
ai – se pronunţă ai
au – se pronunţă au
ei – se pronunţă ei
eu – se pronunţă eu
oi – se pronunţă oi
ou – se pronunţă u lung
ui – se pronunţă ui (uJiuvV-uJiovV)
27
 Diftongii improprii sunt formaţi din vocalele lungi a,
h şi w+i. Acest i (ijw:ta) se subscrie 9 în cazul
minusculelor a/, h/, w/ şi este adscris în cazul majusculelor
Ai, Hi, Wi. În această situaţie nu se va citi decât primul
element al diftongului.
Regula consoanelor finale
Cuvintele greceşti pot începe cu orice vocală, cu orice
consoană urmată de vocală sau cu diverse grupuri
consonantice. În schimb finala cuvintelor nu poate fi decât
vocală. Fac excepţie de la această regulă consoanele n, V,
r şi consoanele duble y şi x.
Limba greacă mai are două consoane mobile care au
rolul de a uşura pronunţia:
- n efelcistic (ejfelkustikovn – de atracţie) apare la
finala verbelor la persoana a III-a singular şi plural sau la
forma de Dativ plural a substantivelor ,din necesităţi
eufonice: eijsiv(n) – ei sunt, fuvlaxi(n) – paznicilor
- k apare după negaţia ouj – nu când urmează un
cuvânt cu iniţială vocalică (exemplu oujk oi\da – nu ştiu).
Când vocala iniţială este aspirată, guturala surdă k se va
înlocui cu aspirata c, deci vom avea oujc o{ti – nu ştiu.
Guturala k mai poate apărea şi în alte situaţii ca literă
finală (exemplu ejk th:V gh:V – din pământ) etc.
Punctuaţia greaca
În limba greacă, punctul, virgula şi apostroful au
aceeaşi valoare ca şi în limba română. Există însă şi câteva
semne de punctuaţie diferite:
- un punct aşezat în partea de sus a rândului (˙) se
foloseşte pentru două puncte (:) sau pentru punct şi
virgulă (;)

28
 - punct şi virgulă (;) desemnează semnul întrebării
(?).
Pronunţarea greacă
Există două posibilităţi de pronunţare a limbii eline:
una numită reuchliniană şi alta erasmică.
Limba greacă a fost introdusă în şcolile occidentale de
către grecii refugiaţi în aceste locuri după căderea
Constantinopolului (1453). Aceştia pronunţau elina ca
greaca modernă. Savantul umanist german Johannes
Reuchlin (1455-1522), venind în contact în Italia cu aceşti
profesori greci refugiaţi, a răspândit în Germania şi de aici
în întreaga Europă pronunţarea modernă a elinei numită
pronunţare reuchliniană sau itacistă care se menţine şi
astăzi în unele şcoli, mai ales în mediul eclezial ortodox.
Această pronunţare are următoarele particularităţi:
- i, u, h, h/, ei, oi, se pronunţă i
- diftongul ai se pronunţă e
- litera b se pronunţă v
- diftongii au şi eu înainte de o consoană oclusivă
surdă simplă (p, t, k) se pronunţă af şi ef, iar înainte de
consoană sonoră (b, d, g) sau de vocală se pronunţă av şi
ev.
- spiritul aspru îşi pierde din valoare în sensul că
atunci când este pus pe iniţială vocalică, acesta nu se mai
pronunţă aspirat.
Umanistul olandez Desiderius Erasmus din Rotterdam
(1467-1536) a combătut pronunţia reuchliniană ,susţinând
faptul că atenienii antici trebuie să fi pronunţat aşa cum au
scris. Această modalitate de pronunţare se numeşte
erasmică sau etacistă (de la faptul că litera h este redată
prin e).

29
 Împotriva pronunţării reuchliniene, Erasmus din
Rotterdam aduce următoarele argumente:
- ar fi fost un nonsens ca grecii antici să fi redat
acelaşi sunet prin mai multe semne ,respectiv grafemele h,
oi, i, ei, u h/ să se citească i;
- în inscripţiile antice efectuate de cele mai multe ori
de oameni simpli care ar fi putut uşor greşi s-ar fi păstrat
urme ale acestei pronunţii. Bunăoară nu apar forme pentru
luvkoi – lupi ca luvki sau pentru aijtivai – cauze ca aijtivh;
- apofonia (alternanţa vocalică), fenomen fonetic cu
un evident rol morfologic nu s-ar mai justifica dacă ei, oi,
i s-ar pronunţa i:
IMPERFECT AORIST
e[leipon e[lipon
Imperfectul şi aoristul indicativului activ al verbului
leivpw – a lăsa sunt două categorii morfologice ce se
disting tocmai prin această alternanţă vocalică;
Poetul comic Cratinos (sec. V a.Chr.) redă într-un vers
behăitul oilor prin: bh:, bh:, onomatopee care în varianta de
pronunţie reuchliniană ar suna ,,vi, vi”. Este ca şi cum ai
sili un cuc francez să cânte ,,avec, avec”.
Despărţirea în silabe
Silaba (sullabhv) conţine cel puţin o vocală. Atunci
când finala unei silabe este vocală vorbim de silabă
deschisă ,iar când se termină în consoană, avem o silabă
închisă. Silabaţia în limba greacă prezintă anumite
particularităţi:
- o consoană în poziţie intervocalică trece în silaba a
doua: hJ yuchv – suflet se va descompune în silabele yu-
chv;

30
 - două consoane în poziţie intervocalică şi
geminatele se despart în două: sullevgw – a aduna se va
descompune sul-lev-gw. Dacă a doua consoană este l, m,
n, r, ambele consoane trec în silaba următoare:
substantivul o{plon – unealtă se desparte în o{-plon
- când împărţim în silabe cuvintele compuse trebuie
să ţinem cont de respectivele componente: verbul
suntrevcw – a alerga împreună se desparte în sun-trev-
cw.
Spiritele
Spiritele (pneuvmata, lat. spiritus – suflu, răsuflare)
sunt semne grafice care se pun deasupra iniţialei vocalice
a cuvintelor, a diftongilor sau a sunetelor iniţiale u şi r
pentru a indica prezenţa sau absenţa aspiraţiei acestora.
Spiritele sunt de două feluri:
- spiritul lin (pneu:ma yilovn – spiritus lenis). Se
notează ( j) şi nu se pronunţă. Exemplu aj – a;
- spiritul aspru (pneu:ma dasuv – spiritus asper). Se
notează ( J) şi se pronunţă ca un (h). Exemplu: aJ – ha.
Regulile poziţiei spiritelor
- deasupra vocalei iniţiale minuscule a cuvântului:
ajnabaivnw – a urca
- sus în stânga majusculei: =Aarwvn
- pe al doilea element al diftongului: aijwvn – veac
- înaintea accentului ascuţit: a[nqrwpoV
- sub accentul circumflex: oi\koV – casă
- spirit aspru pe uJ: uJpevr – deasupra (prep.)
- spirit aspru pe r: rJavbdoV – toiag
- două spirite pe r geminat: lin pe primul şi aspru pe
al doilea: rjr:J ajrjrJabwvn – arvună.

31
 Accentul (prosw/diva)
Limba greacă moşteneşte din indo-europeană accentul
muzical sau tonic care constă din ridicarea tonului
respectivei silabe. Accentele (tovnoi) au un rol fonologic
lexical,dar şi unul gramatical. Accentul ne ajută să
distingem sensul unor cuvinte care se scriu identic.
Exemple:
1) diferenţe de sens lexical: bivoV – viaţă, dar biovV –
arc.
2) diferenţe de sens gramatical: peivqw – eu conving
(verb la modul indicativ, timpul prezent, persoana I
singular, diateza activă), dar peiqwv – convingere
(substantiv feminin, cazul N., nr. singular, declin. a III-a).
În limba greacă, avem trei feluri de accent: ascuţit ( v),
circumflex ( :) şi grav ( ;).
Accentul ascuţit (tovnoV ojxuvV, lat. acutus). Poate sta
pe oricare din ultimele trei silabe indiferent de cantitatea
vocalică a acestora:
- pe finală: ajgaqovV – bun
- pe silaba penultimă: parqevnoV – fecioară
- pe antepenultima: a[nqrwpoV – om
Accentul circumflex (perispomevnh prosw/diva, lat.
circumflexus). Poate sta pe oricare din ultimele două
silabe cu condiţia ca aceasta să fie lungă de la natură (să
conţină o vocală lungă sau un diftong):
- pe finală: yuch:V – al sufletului (G. sing.)
- pe penultima: sw:ma – trup
Accentul grav (barei:a prosw/diva, lat. gravis). Poate
sta numai pe silaba finală şi înlocuieşte accentul ascuţit
când nu urmează vreun semn de punctuaţie: ajgaqo;V

32
a[nqrwpoV – om bun, dar aujtovn(,) pentru că urmează o
virgulă.

Regulile de accentuare
1. Legea limitaţiei. Dacă în indo-europeană ,accentul
putea sta pe oricare dintre silabele cuvântului, limba
greacă a limitat accentul la ultimele trei silabe;
2. Pentru punerea accentului pe un cuvânt trebuie să
ţinem seama de cantitatea vocalică a ultimei silabe. O
silabă este lungă dacă conţine o vocală lungă ori un
diftong10. Diftongii –ai şi –oi în poziţie finală sunt scurţi
cu excepţia optativului unde contează pentru accent ca
silabă lungă. O vocală lungă sau diftong în silaba ultimă
valorează cât două vocale scurte, deci, doi timpi.
3. Dacă ultima silabă are vocală lungă, nu poate sta
accent ascuţit pe antepenultima ,nici circumflex pe
penultima: ajnqrwvpou.
4. Dacă ultima silabă este scurtă poate sta accent
ascuţit pe antepenultima: a[nqrwpoV.
5. Dacă ultima silabă are vocală scurtă ,iar penultima,
lungă şi accentuată, accentul va fi circumflex (aceasta este
legea penultimei lungi accentuate): dw:ron.
6. Dacă un cuvânt cu accent circumflex pe penultima
silabă de la N. singular lungeşte silaba finală la alte cazuri
(desinenţa cazuală conţine o vocală lungă), accentul nu se
va deplasa, va rămâne pe silaba de la N. singular însă se
va transforma în ascuţit:
N glw:tta
G glwvtthV

33
 7. Dacă un cuvânt cu accent circumflex pe silaba
penultimă de la N. sing. primeşte în cursul flexiunii o
silabă în plus, accentul nu se deplasează de pe silaba de la
N. sing. însă se transformă în ascuţit. Acest lucru este
explicabil,dacă avem în vedere faptul că accentul
circumflex nu poate sta pe silaba antepenultimă:
N sw:ma
G swvmatoV
8. Accentul ascuţit devine circumflex dacă stă pe
ultima lungă la cazurile oblice (toate în afară de N): yuchv
dar yuch:V – suflet.
În funcţie de felul şi poziţia accentului, cuvintele
ortotonice (cu accent propriu) sunt:
- oxitone (cu accent ascuţit pe finală)
- paroxitone (cu accent ascuţit pe penultima)
- proparoxitone (cu accent ascuţit pe antepenultima)
- perispomene (cu accent circumflex pe ultima)
- properispomene (cu accent circumflex pe
penultima).
Cuvinte atone
Limba greacă are unele cuvinte fără accent (atone) care
se sprijină, fie pe accentul cuvântului următor (proclitice),
fie pe accentul cuvântului precedent (enclitice).
Procliticele sunt câteva cuvinte monosilabice (zece la
număr) care nu au accent deoarece se pronunţă cu
cuvântul următor. Se numesc proclitice de la verbul
proklivnw – a se apleca înainte:
- articolul: oJ, hJ, oiJ, aiJ
- adverbul de negaţie: ouj (oujk, oujc)
- conjuncţii: wJV – ca, eij – dacă
- prepoziţii: ejn – în, eijV – la, ejk(ejx) – din

34
 Encliticele sunt cuvinte mono- sau bisilabice care îşi
pierd accentul, unindu-se cu cuvântul precedent. Se
numesc enclitice de la verbul egklivnw – a se apleca pe:
- unele forme ale pronumelui personal: mou, moi, me,
sou, soi, se;
- pronumele nedefinit tiV, ti – cineva, ceva;
- indicativul prezent al verbului ei\nai – a fi şi
indicativul prezent al verbului fhmiv – spun;
- adverbe nedefinite precum pwV – cumva etc.
- diverse particule: de, te, ke etc.
Exemple:
- proclitice: oJ a[nqrwpoV – omul
- enclitice: QeovV mou – Dumnezeul meu
Întâlnirea dintre un cuvânt ortotonic şi un aton nu
antrenează nici un fel de modificări în cazul procliticelor.
Cuvintele enclitice însă provoacă unele modificări legate
de poziţia şi felul accentului. Tot în acest context apare şi
un al doilea accent numit accent de encliză.
Iată modificările:
1) dacă accentul cuvântului ortotonic se află pe finală,
accentul grav se transformă în ascuţit, iar encliticul nu
primeşte accent: agaqovV ejsti – este bun;
2) dacă accentul cuvântului ortotonic este ascuţit pe
antepenultima şi circumflex pe penultima, cuvântul
accentuat mai primeşte un accent ascuţit pe finală (accent
de encliză):
a[nqrwpovV tiV – un om oarecare
sw:mav ti – un corp oarecare
3) dacă accentul cuvântului ortotonic este ascuţit pe
penultima, encliticul bisilabic primeşte un accent pe finală:
fivloi tinevV – nişte prieteni. Atunci când se întâlneşte un

35
proclitic cu un enclitic, procliticul primeşte un accent
ascuţit:
oJ şi de devin o{de – acesta
hJ şi de devin h{de – aceasta
wJV şi te devin w{ste – încât
ouj şi te devin ou[te - nici11.
Fenomene fonetice
Limba greacă înregistrează o serie de modificări
fonetice determinate, de cele mai multe ori, de contactul
cu sunetele învecinate: aplicarea unor strategii de evitare a
hiatului, alternanţe vocalice, scurtări şi lungiri de vocale
sau modificări consonantice.
1. Evitarea hiatului
Hiatul (casmwdiva, lat. hiatus – prăpastie, deschidere)
se referă la întâlnirea a două vocale atât între cuvinte cât şi
în interiorul cuvântului.
Limba greacă a găsit mai multe soluţii pentru evitarea
hiatului: eliziunea, crasa, n eufonic între cuvinte
diftongarea şi contracţia în interiorul cuvântului:
a) Eliziunea. Cuvântul derivă de la latinescul ,,elidere”
– a scoate. Acest fenomen fonetic se referă la căderea
vocalei finale a unui cuvânt în faţa vocalei iniţiale a
cuvântului următor şi se marchează printr-un apostrof.
Exemplu: ajlla ejgwv – dar eu va deveni ajll’ ejgwv
Atunci când cuvintele (vocalele) care intră în contact
contrag, apostroful dispare: dia; e[balon – am aruncat va
deveni dievbalon.
Dacă vocala iniţială are spirit aspru, oclusivele rămase
în urmă eliziunii vor prelua de la aceasta aspiraţia: ejpi;
i{sthmi va deveni ejfivsthmi – a impune, deci oclusiva
surdă simplă p a fost înlocuită cu oclusiva surdă aspirată f.

36
 Prepoziţiile devenite preverbe (prefixe ale verbelor)
pierd vocala finală aflată în hiat: ajna-gravfw –
înregistrez la imperfect va deveni ajn-evgrafon.
Prepoziţiile periv, prov şi ajmfiv fac excepţie.
Există şi situaţii când elidează iniţiala vocalică a
cuvântului următor (eliziune inversă): to; mhj ejpicwrei:n –
a nu da înapoi va deveni to; mh; ’picwrei:n.
b) Crasa (kra:siV – încrucişare, amestecare)
denumeşte contracţia silabei finale a unui cuvânt cu silaba
iniţială a cuvântului următor. Rezultatul contragerii va
purta deasupra un semn (’) care se numeşte coronis
(korwnivV).
Exemplu: kai; ejpiv – şi pe va deveni kajpiv.
Dacă în al doilea cuvânt avem un iota, acesta se
subscrie: ejgw; oi\da – eu ştiu va deveni ejgw/\da. Dacă avem
iota doar în primul cuvânt, acesta dispare: kai; eja;n - şi
dacă va deveni ka\n. Dacă al doilea cuvânt începe cu o
aspirată, aspiraţia va trece asupra primului cuvânt: kaiv oiJ
va deveni coij. Referitor la locul accentului în cazul crasei
reţinem următoarele:
- dacă primul element are accent, rezultatul
contragerii va fi aton: kai; ejn va deveni kajn
- dacă cel de-al doilea termen poartă accent, acesta
se va păstra: kai; a{n va deveni ka[n.
c) Evitarea hiatului prin –n eufonic. O altă metodă
de evitare a hiatului constă în adăugarea la sfârşitul
cuvântului terminat în vocală a unui n eufonic (sunet care
prin eliminarea hiatului facilitează pronunţia).
Exemplu: oJ de; ajkouvsaV kai; mh; poihvsaV o{moiovV
ejstin ajnqrwvpw/ oijkodomhvsanti oijkivan ejpi; th;n gh:n
cwri;V emelivou… kata Loukan 6:49.
37
 d) Sinereza sau sinizeza (sunivzhsiV – alăturare) este
evitarea hiatului prin fuziunea a două vocale într-un
diftong (diftongare). Respectivele vocale se rostesc
împreună, într-o singură silabă: *ba-si-le-i devine ba-
si-lei: - regelui (D. sing.)
e) Contracţia (lat. contractio – strângere) constă în
contopirea a două vocale aflate în hiat din interiorul
aceluiaşi cuvânt, rezultând o vocală lungă cu timbrul
determinat de termenii contragerii. Regulile generale de
contracţie sunt următoarele:
1. vocalele de acelaşi timbru şi închidere se contrag în
vocala lungă corespunzătoare:
a + a = a lung
e + h = h
o + w = w
e + e = ei
o + o = ou
i + i = i lung
Exemplu: =Aqhnava devine =Aqhna:
2. contragerile cu a:
a + e = a:
a + h = a:
a + o = w
Ex. Verbul contras în a, timavw-w: - cinstesc la
imperativ prezent pers. a II-a sing., activ, tivma-e va
face tivma.
3. contragerile cu o:
o + a = w
o + aV = ouV
o + e = ou
o + h =h
38
 Ex: *aJplovh va deveni aJplh: forma de feminin a
adj. contras: aJplou:V, h:, ou:n – simplu.

4. contragerile cu e:
e + a = h
e + o = ou
Ex: +ErmevaV va deveni +Ermh:V – zeul Hermes.
5. întâlnirea vocalelor cu diftongii:
a + ei = a/ o + ei = oi
a + oi = w/ o + oi = oi
e + ai = ai a + ou = w
e + ei = ei e + ai = h/
e + oi = oi e + ou = ou
o + ou = ou e + h/ = oi
Ex: forma de N. pl. a substantivului contras de declin.
a II-a, nou:V, novoi va deveni noi:.
Rezultatul contragerii va purta accent:
- circumflex dacă a fost accentuat primul termen al
contragerii: timavw – timw:
- ascuţit dacă a fost accentuat al doilea termen: tima-
evtw – timavtw
- dacă nici unul din termeni nu au avut accent rezultatul
contragerii nu va purta accent: tivma-e – tivma.
2. Alternanţa vocalică
(Apofonia)
Este schimbarea calitativă şi cantitativă a vocalei dintr-
un morfem (cuvânt).
Diferitele variante ale alternanţei vocalice se numesc
grade apofonice:
- vocala e reprezintă gradul normal
- vocala o reprezintă gradul flexionar (plin)
39
 - lipsa vocalelor e şi o constituie gradul zero.
Ex: verbul leivpw – eu las are trei radicale, pe toate
trei gradele: e, o şi zero (normal, flexionar şi zero): leip-,
loip-, lip-, respectiv leivpw (prezent), levloipa (perfect)
şi e[lipon (aorist).
În exemplul de mai sus vorbim de o alternanţă
calitativă (de timbru). Aici întâlnim toate cele trei grade.
Există şi o alternanţă cantitativă cu doar două grade
apofonice: lung/scurt: daivmwn/daivmwn-oV. În acest
exemplu apare alternanţa w/o.
Apofonia are un important rol morfologic în sensul că
diferenţiază temele temporale la verb şi face distincţia
între cazuri la substantiv.
3. Scurtări şi lungiri de vocale
a) scurtarea unei vocale lungi (legea lui Osthoff).
Înainte de o sonantă plus o oclusivă (nt) sau plus s, o
vocală lungă se transformă în scurta corespunzătoare:
vocala lungă h din lu-qhv-ntwn, forma de imperativ pasiv
pers. a III-a plural a verbului luvw – dezleg se scurtează în
e, deci lu-qev-ntwn.
b) scurtarea în poziţie de hiat. O vocală lungă
înaintea altei vocale devine scurtă. Dacă în limba latină
există o regulă generală în acest sens (Vocalis ante
vocalem brevis est), în limba greacă ,această lege se aplică
doar în dialectul ionic, de aici şi denumirea de scurtare
ionică. Ex.: în atic zwhv, dar zovh în ionic
c) lungirea ca soluţie de evitare a mai mult de trei
silabe scurte consecutiv. Atunci când un cuvânt are mai
mult de trei silabe scurte consecutive limba greacă are
tendinţa de a lungi vocala uneia dintre ele. Acest fenomen
are loc la comparaţia adjectivelor cu tema în o:

40
 POZITIV COMPARATIV SUPERLATIV
sofovV sofwv-teroV sofwv-tatoV
d) lungirea compensatorie. Cu excepţia căderii uneia
dintre consoanele geminate, căderea oricărei consoane din
cele două care urmează după o vocală scurtă are drept
consecinţă lungirea compensatorie a acestei vocale:
*pant-si devine pa:si – tuturor (D. pl. de la adj. pa:V,
pa:sa, pa:n).
e) metateza cantităţii. Metateza cantităţii (metavqesiV
- schimbare) denumeşte schimbarea cantităţii între două
vocale alăturate şi se întâlneşte în dialectul atic:
LA HOMER ÎN DIALECTUL ATIC
basilh:oV
basilevwV
(G.sg.)
Vocalele h şi o şi-au schimbat între ele cantitatea: h a
devenit e, iar o a devenit w.
4. Modificări consonantice
Dintre consoanele cu cel mai mare grad de
instabilitate ,care determină modificări când se întâlnesc
cu alte sunete, se disting siflanta s şi semivocalele j (iod)
şi © (digamma):
Sigma (s)
- la începutul cuvântului, urmată de vocală, sigma (s)
cade, lăsând în urmă un spirit aspru: *sisthmi va deveni
i{sthmi – a aşeza;
- în poziţie intervocalică dispare. iar vocalele rămase
în hiat contrag: *geneV-oV va deveni gevneoV, iar după
contragere gevnouV – G. sing. de la substantivul to; gevnoV
– ouV – neam, decl. a III-a (teme în siflantă);
- sigma se menţine în poziţie iniţială şi în interiorul
unui cuvânt atunci când se sprijină pe o oclusivă: statovV;
41
 - în poziţie finală, sigma (V) se menţine indiferent de
sunetul după care urmează;
- oclusivele labiale + s dau consoana dublă y: *blep-
sw devine blevyw – voi vedea;
- oclusivele guturale + s formează consoana dublă x:
fuvlax-si va deveni fuvlaxi(D. pl. de la subst.
fuvlax – paznic, decl. a III-a ,teme în guturală);
- oclusivele dentale urmate de s se asimilează cu
aceasta, apoi sigma geminat se simplifică: teivcessi va
deveni teivcesi – zidurilor (D. pl. decl. a III-a);
- grupul de dentale nt va cădea înainte de s, lungind
prin compensaţie vocala precedentă: luqe-nt-V va deveni
luqeivV – participiu aorist pasiv al verbului luvw – a
dezlega;
- nazala dentală n cade înainte de s ,cu şi fără lungire
compensatorie: poimhvn-oV – păstor, la D. pl. (decl. a III-
a): poimevn-si va deveni: poimevsi ,pe când substantivul
lovgoV-ou – cuvânt la Ac. pl. (decl. a II-a) va deveni
lovgouV.
Iod (j)
- în poziţie iniţială, când este urmat de vocală, j cade,
lăsând în urmă spirit aspru: *jijhmi va deveni i{hmi – a
arunca ;
- intervocalic j cade, iar vocalele rămase în hiat
contrag ,de fiecare dată, în dialectul atic: *trejeV va
deveni trei:V – trei (numeralul cardinal pentru
masculin şi feminin);
- oclusivele labiale (p, b, f) + j dau grupul
consonantic pt: *klepjw va deveni klevpto – Eu fur.

42
 - oclusivele guturale şi dentale (k, g, c, t, q) + j dau
ss sau tt: *taracjw va deveni taravssw sau taravttw –
Eu tulbur;
- oclusivele guturale (g) şi dentale (d) ambele sonore
+ j vor da consoana dublă z: *aJrpagjw va deveni aJrpavzw
– Eu răpsc, *skeuadjw va deveni skeuavzw – Eu
pregătesc;
- lichida r şi nazala n precedate de a, o, e + j se
supun metatezei (inversarea celor două consoane în
contact) adică –ri va deveni –ir, iar –ni va deveni –in:
*morja va deveni moi:ra – soartă
**fanjw va deveni faivnw – Eu arăt
- lichida l + j îl asimilează pe cel din urmă rezultând
de aici geminata ll: *steljw va deveni stevllw – Eu
trimit.
Digamma (F,w numit şi wau)
- în poziţie iniţială urmat de vocală dispare, lăsând în
urmă uneori spirit aspru: *©esperoV va deveni e{speroV –
de seară (lat. uesper);
- în poziţie intervocalică © dispare. Vocalele ajunse
în hiat nu se contrag decât acelea al căror rezultat este ei:
*vne©oV va deveni nevoV – nou.*basilh©i după căderea lui
© şi după contragere va deveni basilei: - forma de D.
sing. a substantivului basileuvV – rege (declinarea a III-a
în diftong);
- postvocalic, urmat de consoană, © se vocalizează
(devine u): *na©V devine nau:V – corabie.
Asimilarea (lat. assimilatio – asemănare) desemnează
acel fenomen fonetic prin care anumite trăsături
articulatorii ale unui sunet se extind asupra altuia învecinat
sau din apropiere:
43
 - înainte de o consoană surdă, consoanele sonore şi
cele aspirate devin surde corespunzătoare. Mai precis b, f,
devin p ,iar g, c devin k:

Radical Adjectivul verbal corespunzător

trivb – a măcina trip-tovV (măcinat)
tag – a aşeza tak-tovV (aşezat)
- înainte de o consoană sonoră, consoanele surde şi
cele aspirate devin sonore corespunzătoare. Mai precis p,
f, devin b iar k, c devin g: eJptav – şapte (numeral
cardinal), dar e{bdomoV – al şaptelea (numeral ordinal);
- înainte de o aspirată, consoanele surde şi cele sonore
aspiră corespunzător. Mai precis p, b devin f, iar k, g
devin c: radicalul lab - al verbului lambavnw – Eu iau
(prind) devine ,la perfect indicativ activ, lhf (ei[lhfa –
am luat)
- înainte de m labialele devin m, guturalele devin g,
iar dentalele devin s. Ex. *graf-jw – Eu scriu devine la
perf. mediu gev-gram-mai.
Nazala dentală –n
- în faţa labialei, n devine m (nazală labială): ejn-
baivnw devine ejmbaivnw – Eu intru
- înainte de lichidele l şi r nazala dentală n se
asimilează. devenind l sau r: sun-lambavnw devine
sullambavnw – Eu iau împreună; sun-rivptw devine
surrivptw – Eu arunc împreună.
Disimilarea (lat. dissimilis – diferit) este fenomenul
fonetic prin care două consoane identice sau asemănătoare
se diferenţiază:

44
 - o dentală înainte de o altă dentală se transformă în -s:
*e-skeuad-qhn devine ej-skeuavs-qhn – am fost pregătit;
- două aspirate în silabe consecutive disimilează prin
schimbarea primei aspirate cu surda corespunzătoare:
forma de ind. perf. activ al verbului feuvgw – Eu fug, *fev-
feuga devine pev-feug-a
Epenteza
Epenteza (ejpevnqesiV – introducere) este intercalarea
între două sonante a unei oclusive, pentru a facilita
pronunţia.
- între –nr se intercalează d adică o dentală ,deoarece
grupul sonantelor conţine nazala dentală –n: *ajnroV
devine ajndrovV – bărbat
- între –mr şi –ml se intercalează –b adică o labială
deoarece şi cele două grupuri de consoane sonante conţin
o labială respectiv –m: *gamrovV va deveni gambrovV –
ginere.12
MORFOLOGIA

Morfologia (morfhv + lovgoV – studiu al formei) este

acea parte a gramaticii care studiază forma, structura şi
flexiunea cuvintelor.
Componentele (morfemele) unui cuvânt flexibil sunt:
rădăcina, prefixele, sufixele şi desinenţele.
Structura morfologică a cuvântului
1. Radicalul sau rădăcina (R) este elementul ce
conţine sensul de bază al cuvântului şi este comun tuturor
cuvintelor din aceeaşi familie lexicală.
2. Prefixul (P) este un element ce se pune înaintea
radicalului şi are, de obicei, valoare lexicală şi
morfologică.

45
 3. Sufixul (S) este un element ce se adaugă după
rădăcină sau după alt sufix. Sufixele pot fi lexicale în
sensul că sunt responsabile de sensuri noi şi gramaticale
(morfologice) atunci când diferenţiază anumite moduri şi
timpuri la verb.
4. Tema (T) constituie o grupare de elemente din
structura aceluiaşi cuvânt, alcătuită din radical (R) +
sufixe (S) +/- prefixe (P).
În cazul verbului avem o temă lexicală comună şi
unele teme flexionare specifice unor timpuri sau moduri.
5. Vocala tematică (VT) se adaugă după radical sau
sufix. La formele verbale se pune o înainte de nazală şi e
înainte de alte sunete.
Există şi situaţii când lipseşte vocala tematică.
6. Desinenţa (D) este morfemul final cu valoare
exclusiv gramaticală care se adaugă după radical sau după
temă pentru a preciza genul, numărul şi cazul la substantiv,
adjectiv, pronume, numeral şi participiu precum şi modul,
timpul, diateza, persoana, numărul la verb.
Oferim în continuare modelul de analiză a unei
structuri verbale:
VOCALĂ
PREFIX RADICAL DESINENŢĂ
TEMATICĂ
(P) (R) (D)
(VT)
kata -luv -o -men
Limba greacă are zece părţi de vorbire dintre care şase
flexibile: articolul, substantivul, adjectivul, pronumele,
numeralul (cel cardinal de la 1 la 4), verbul şi patru
neflexibile: adverbul, prepoziţia, conjuncţia şi interjecţia.

46
 PĂRŢILE DE VORBIRE FLEXIBILE
ARTICOLUL
Articolul este partea de vorbire flexibilă care se pune,
în general, înaintea unui substantiv. Articolul mai poate fi
marcă a cazului, dar şi element de legătură între un
substantiv şi un determinant.
Limba indo-europeană comună nu avea articol însă greaca
şi-a creat această parte de vorbire dintr-o veche formă de
pronume demonstrativ: *so-/sa- pentru N. masculin şi
feminin (s iniţial cade) şi *to–d pentru restul formelor.
Flexiunea articolului
CAZ SINGULAR PLURAL
M F N M F N
N oJ hJ tov oiJ aiJ tav
G tou: th:V tou: tw:n tw:n tw:n
D tw/: th: / tw:/ toi:V tai:V toi:V
Ac. tovn thvn tov touvV tavV tav
V w\ w\ w\ w\ w\ w\
Obs. Cazul V. nu are articol; se foloseşte atât la sing.
cât şi la pl. (toate trei genurile) interjecţia menţionată.În
scrierile clasice această interjecţie de V. nu apare
niciodată pe lângă numele unei zeităţi. În Noul Testament,
de asemenea, este absentă de pe lângă Persoana Tatălui :
Path;r divkaie, kai; oJ kovsmoV se oujk e[gnw, ejgw;, dev se
e[gnwsan o{ti suv me ajpevsteilaV Ioan 17, 25.
În general, în limba greacă, articolul are valoarea
articolului hotărât din limba română: oJ a[nqrwpoV – omul.
Când stă înaintea unui adjectiv, articolul grec are valoarea
articolului adjectival din limba română: oJ a[nqrwpoV oJ
sofovV – omul cel înţelept.

47
Articolul are calitatea de a substantiviza diferite părţi de
vorbire, uneori chiar propoziţii întregi:
- adjectivul: oiJ ajgaqoiv – cei buni;
- adverbul: oiJ nu:n – cei care trăiesc acum;
- participiul: to; o[n – fiindul, existentul;
- infinitivul: tov levgein – faptul de a vorbi;
- prepoziţie: oiJ ejn th:/ ajgora: - cei din piaţă;
- o propoziţie: to; gnw:qi seautovn – acel cunoaşte-
te pe tine însuţi.
Uneori articolul poate avea valoare posesivă: e[rcetai
suvn tw:/ uJiw:/ -vine cu fiul său.
SUBSTANTIVUL
Categoriile gramaticale ale substantivului sunt: genul,
numărul şi cazul.
GENUL
În indo-europenă genul trece prin două faze:
a. dihotomia animat – nonanimat în funcţie de
prezenţa sau absenţa vieţii în ,,obiectul” denumit;
b. repartiţia numelui pe cele trei genuri: masculin,
feminin şi neutru, în funcţie de sexul ,,obiectului” denumit.
Animate:
- nume de rudenie: pathvr – tată, mhvthr – mamă,
dahvr – cumnat, ajnhvr – bărbat, soţ etc.;
- nume de animale: bou:V – bou, i{ppoV – cal,
ajlwvphx – vulpe, a[rktoV – urs etc.
- nume de plante: fagovV – fag, dru:V – stejar, a[pioV
– păr etc.;
- nume de aştri: h{lioV – soare, selhvnh – lună etc.
- părţi vizibile şi mobile ale corpului oftalmovV –
ochi, glw:tta – limbă, ceivr – mână, ojdouvV –
dinte, pouvV – picior etc;
48
 - nume de obiecte rezultate din acţiuni: oijkiva/dovmoV
– casă etc.
Nonanimate:
- nume de lucruri: kreavV – carne, nevktar – nectar
etc.;
- nume de fructe: su:kon – smochină, mh:lon – măr,
etc.;
- nume de organe interne ale corpului: ῆpar– ficat,
kh:r – inimă etc.;
- nume de fiinţe mici: tevknon – copil etc.
Există multe cazuri în care distribuţia numelor pe
genuri (masculin şi feminin) pare arbitrară în sensul că
unele obiecte lipsite de viaţă sunt considerate animate.
Aceste inadvertenţe se datorează modului primitiv de
raportare la lumea înconjurătoare.
2. NUMĂRUL
Limba greacă are trei numere: singular, plural şi dual.
Primele două numere au aceeaşi valoare ca şi în limba
română. Dualul este păstrat încă din indo-europeana
comună şi se foloseşte pentru obiecte perechi (doi ochi,
două mâini etc.) sau pentru două obiecte oarecare văzute
împreună.13 Dualul are doar două forme: una pentru N.,
Ac., şi V şi alta pentru G. şi D.
3. CAZUL
Istoria limbilor înregistrează trei perioade cu privire la
această categorie gramaticală:
- absenţa cazurilor
- perioada cu cazuri multiple
- sincretismul cazurilor
În indo-europeana comună au existat opt cazuri:
Nominativul, Vocativul, Acuzativul, Genitivul, Dativul,
Instrumentalul (cazul complementelor care exprimă
49
instrumentul, mijlocul şi asociaţia cu care se face
acţiunea), Locativul şi Ablativul (cazul punctului de
plecare pe coordonata spaţială şi temporală).
Din indo-europeană ,limba greacă a moştenit doar
cinci cazuri: Nominativul, Genitivul (a preluat şi valorile
cazului Ablativ), Dativul (a preluat şi valorile cazurilor
Instrumental şi Locativ), Acuzativul şi Vocativul.
Funcţiile sintactice ale cazurilor în limba greacă
1. Nominativul poate îndeplini următoarele funcţii
sintactice:
- subiect (răspunde la întrebarea cine? ce?)
- nume predicativ (ce este? cum este?)
- atribut adjectival (care?)
- apozitie
2. Genitivul poate îndeplini următoarele funcţii
sintactice:
- atributul substantival (a, al, ale cui? care? ce fel de?)
- posesia (a, al cui?)
- întregul din care se ia o parte (din ce?)
- punctul de plecare în spaţiu şi timp (de unde? de
când?)
- separaţia (de cine/ce?)
- autorul/agentul unei acţiuni (de către cine/ce?)
- complementul comparaţiei (de cât cine/ce?)
3. Dativul îndeplineşte următoarele funcţii sintactice:
- complementul indirect (cui?)
- complementul circumstanţial instrumental (prin
cine? cu ce?)
- complementul circumstanţial sociativ (împreună cu
cine? împreună cu ce?)
- complementul circumstanţial de loc (unde?)
- complementul circumstanţial de timp (când?)
50
 - complementul circumstanţial de mod (cum?)
4. Acuzativul poate îndeplini următoarele funcţii
sintactice:
- complementul direct (pe cine/ce?)
- extensiunea în spaţiu şi timp (până la cât din spaţiu?
până la cât din timp?)
- complement circumstanţial de timp (cât timp?)
- direcţia (către cine? către ce? la cine? la ce? spre
cine? spre ce? împotriva cui?)
- complement circumstanţial de relaţie (în privinţa
cărui lucru? Cu privire la ce?)
5. Vocativul este prin excelenţă caz apelativ. Nu
angajează relaţii sintactice în propoziţie.
FLEXIUNEA NOMINALĂ
După temă, substantivele greceşti se grupează în trei
declinări:
- Declinarea I (teme în –a)
- Declinarea a II-a (teme în o/e)
- Declinarea a III-a:
1. teme consonantice:
a) oclusivă: guturală, labială, dentală şi grupul
consonantic nt
b) siflantă (s)
c) nazală (n)
d) lichidă (l, r, n)
2. teme vocalice:
a) substantive cu tema în i, u, o, w
b) substantive cu tema în diftongi: au, eu, ou.

51
 DECLINAREA I
Cuprinde substantive în majoritate feminine şi
masculine cu tema în –a şi –h. Acest –h este de fapt un a
lung şi se întâlneşte numai la singular.
Declinarea I se împarte în următoarele categorii:
a) Declinarea I: substantive în –a pur
b) Declinarea I: substantive în –a impur
c) Declinarea I: substantive feminine cu tema în
h
d) Declinarea I: substantive masculine
e) Declinarea I: substantive contrase
a) Declinarea I: substantive în –a pur.
Vorbim de –a purum (lung) atunci când este precedat
la N. sing de o vocală (-e, i) sau de –r. Acest –a se
păstrează în tot cursul declinării.
hJ aJmartiva – păcatul
Singular Plural
N. hJ aJmartiva N. aiJj aJmartivai
G. th:V aJmartivaV G. tw:n aJmartiw:n
D. th/: aJmartiva/ D. tai:V aJmartivaiV
Ac. th;n aJmativan Ac. ta;V aJmartivaV
V. ὦ aJmartiva V. ὦ aJmartivai
b) Declinarea I: Substantive în –a impur
Vorbim de substantive cu –a impur (scurt) acolo unde –a
este precedat de orice altă consoană în afară de –r. În
cadrul acestei declinări a impur se lungeşte în –h la G. şi
D. singular.

52
 hJ travpeza – masă
Singular Plural
N. hJ travpeza N. aiJj travpezai
G. th:V trapevzhV G. tw:n trapezw:n
D. th/: trapevzh D. tai:V trapevzaiV
Ac. th;n travpezan Ac. ta;V trapevzaV
V. ὦ travpeza V. ὦ travpezai
c) Substantive feminine cu tema în –h
Aceste substantive păstrează pe –h la toate cazurile
numărului singular. La plural însă –h se schimbă în a.
Dacă la N. sing. accentul se află pe finală, la G. şi D. cu
desinenţă lungă (toate numerele) el devine circumflex.
hJ yuchv – sufletul
Singular Plural
N. hJ yuchv N. aiJj yucaiv
G. th:V yuch:V/ G. tw:n yucw:n
D. th/: yuch:/ D. tai:V yucai:V
Ac. th;n yuchvn Ac. ta;V yucavV
V. yuchv V. ὦ yucaiv
Obs. – accentul declinării I tinde să se menţină pe
silaba de la N. sing, dacă nu este influenţat de cantitatea
ultimei silabe;
- G. pl. poartă obligatoriu accent circumflex pe finală
deoarece provine din *aswn (-s intervocalic cade,
iar –a cu w contrag).
- Diftongul ai în silabă finală (N. pl.) contează ca
scurt pentru accent.
d) Declinarea I: subsatntive masculine
Substantivele masculine de declinarea I sunt de două
feluri: în –aV şi –hV (N. sing.). Ambele sunt însoţite de
articol masculin. Dacă în indo-europeană masculinele şi
53
femininele urmau aceeaşi flexiune (cf. lat. masculine:
poeta, agricola, nauta etc.), în limba greacă ,substantivele
masculine au faţă de cele feminine trei cazuri diferite: N.,
G. şi V. sing:
- N. primeşte la temă desinenţa V
- G. împrumută desinenţa –ou de la G. sing.
declinarea a II-a
- V. singular va fi egal cu tema.
Substantivele masculine de declinarea I în –hV au
Vocativul sing. în –a însă numele proprii şi patronimele
formează V. sing. cu terminaţia –h: V. lui XevrxhV va fi
Xevrxh.
Numele popoare au V. sing. în a: PevrshV face la
Vocativ Pevrsa = pers.
Substantive masculine în –aV
Singular Plural
N. oJ neanivaV (tânărul) N. oJi neanivai
G. tou: neanivou G. tw:n neaniw:n
D. tw:/ neaniva D. toi:V neanivaiV
Ac. to;n neanivan Ac. tou;V neanivaV
V. ὦ neaniva V. ὦ neanivai
Substantive masculine în –hV
Singular Plural
N. oJ profhvthV (profetul) N. oJi profh:tai
G. tou: profhvtou G. tw:n profh:twn
D. tw:/ profhvth D. toi:V profhvtaiV
Ac. to;n profhvthn Ac. tou;V profhvtaV
V. ὦ profh:ta V. ὦ profh:tai
e) Substantive contrase de declinarea I
Limba greacă are câteva substantive de declinarea I în
a căror ultimă silabă a avut loc fenomenul
54
contracţiei ,motiv pentru care le numim substantive
contrase. Contracţia se face după următoarele reguli:
- a + a = a (lung)
- e înainte de vocală lungă sau de diftong dispare
- e + a = a (lung) – dacă sunt precedate de e, i, r
- e + a = h dacă sunt precedate de alte sunete decât
e, i, r.
Accentul substantivelor contrase este circumflex pe
finală la toate cazurile.
Exemple:
a) feminine: ajmugdaleva devine ajmugdalh: -
migdalul
b) masculine: +ErmevaV devine +Ermh:V – zeul Hermes
hJ gh: - pămâtul
Singular Plural
N. hJ gh: N. aiJj gai:
G. th: V gh: V G. tw:n gw:n
D. th/: gh: D. tai:V gai:V
Ac. th;n gh:n Ac. ta;V ga:V
V. ὦ gh: V. ὦ gai:
Substantive de declinat:
a) substantive în –a pur
ajgorav-aV (piaţă); ajgwniva, aV (chin, spaimă); ajdikiva,
aV (nedreptate); aijtiva, aV (cauză); ajkosmiva, aV
(dezordine); a[kra, aV (vârf); ajkrivbeia, aV (exactitate);
ajlhvqeia, aV (adevăr); ajnalogiva, aV (asemănare);
ajnafogav, a:V (înălţare, ridicare); ajndreiva, aV (bărbăţie,
vitejie); a[noia, aV (nebunie); ajporiva, aV (dificultate);
ajsqevneia, aV (slăbiciune, infirmitate); bakthriva, aV
(baston, ciomag); gewmetriva, aV

55
(măsurarea terenurilor); gewrgiva, aV (agricultură);
dhmokrativa, aV (democraţie); diakoniva, aV (slujire);
douleiva. aV (sclavie); ejkklhsiva, aV (adunare publică,
biserică); ejktevneia, aV (încordare, tensiune sufletească);
ejnevrgeia, aV (activitate, acţiune, putere); eujcaristiva, aV
(mulţumire); hJmevra, aV (ziua); qerapeiva, aV (slujire,
ascultare, îngrijirea bolnavilor, vindecare); qewriva, aV
(privire, studiu, contemplare); kardiva, aV (inimă);
leitourgiva, aV (sarcină publică); maniva, aV (nebunie);
laliav, a:V (vorbire); oJmiliva, aV (cuvântare, omilie);
metavnoia, aV (pocăinţă, căinţă); oujsiva, aV (fiinţă,
esenţă, substanţă); provnoia, aV (prevedere, îngrijire de);
swthriva, aV (salvare); filosofiva, aV (iubirea de
înţelepciune, filosofia); carav, a:V (bucurie); ceiroqesiva,
aV (punerea mâinilor, hirotonia).
b) Substantive în –a impur
glw:tta, hV (limbă); dovxa, hV (opinie, părere, slavă,
mărire); devspoina, hV (stăpână, regină); qavlassa, hV
(mare); Mou:sa, hV (muză).
c) Substantive în –h
ajgavph, hV (iubire creştină); ajdelfhv, h:V (soră); ajrethv,
h:V (virtute); ajrchv, h:V (început); grafhv, h:V (scriere);
divkh, hV (drept); ejpistolhv, h:V (scrisoare); zwhv, h:V
(viaţă); kefalhv, h:V (cap); klivnh, hV (pat); kovmh, hV
(păr); lhvqh, hV (uitare); morfhv, h:V (formă); tafhv, h:V
(mormânt); trofhv, h:V (hrană); u{lh, hV (materie);
uJperbolhv, h:V (trecere dincolo, exagerare); fwnhv, h:V
(voce, glas).
d) Substantive masculine
despovthV –ou (stăpân, despot); dikasthvV, ou:
(judecător); maqhthvV, ou: (ucenic, elev); nomoqevthV, ou
56
(legislator); oijkevthV, ou (servitor) ὁplivthV, ou (hoplit);
poihthvV, ou: (creator, poet); polivthV, ou (cetăţean);
presbeuthvV, ou: (bătrân); prostavthV, ou (comandant,
şef); sofisthvV, ou: (sofist).

Declinarea a II-a
Declinarea a II-a conţine predominant substantive
masculine şi neutre cu tema în –o, dar şi câteva feminine
care se declină la fel ca şi masculinele cu precizarea că
schimbă articolul.

Substantive masculine de declinarea a II-a

Singular Plural
N. oJ a[nqrwpoV N. oJi a[nqrwpoi
G. tou: ajnqrwvpou G. tw:n ajnqrwvpwn
D. tw:/ ajnqrwvpw/ D. toi:V ajnqrwvpoiV
Ac. to;n a[nqrwpon Ac. tou;V ajnqrwvpouV
V. ὦ a[nqrwpe V. ὦ a[nqrwpoi

Substantive feminine de declinarea a II-a

Singular Plural
N. hJ oJdovV - drumul N. aiJj oJdoiv
G. th: V oJ d ou: G. tw:n oJdw:n
D. th/: oJdw:/ D. tai:V oJdoi:V
Ac. th;n oJdovn Ac. ta;V oJdouvV
V. ὦ oJdev V. ὦ oJdoiv
Obs. – desinenţa e de la V. sing. a substantivelor
masculine şi feminine (cf. lat. amice) este o variantă
apofonică a temei –o;

57
 - substantivele cu accent ascuţit pe finală primesc
accent circumflex la G. şi D. la toate numerele şi
genurile;
- substantivul QeovV (cf. lat. Deus) nu are formă
specială de V., ci este egal cu N. În schimb
desinenţa –e este prezentă la compuşi: filovqeoV
face la V. filovqee.

Substantive neutre de declinarea a II-a

Substantivele neutre se termină la N. sing. în –on şi au
trei cazuri identice: N., Ac. şi V. (legea neutrelor). La
plural aceste cazuri au desinenţa –a:

Singular Plural
N. to; dw:ron - darul N. ta; dw:ra
G. tou: dwv r ou G. tw:n dwvrwn
D. tw:/ dwvrw/ D. toi:V dwvroiV
Ac. to; dw:ron Ac. ta; dw:ra
V. ὦ dw:ron V. ὦ dw:ra
Substantive contrase de declinarea a II-a
Declinarea a II-a cuprinde şi câteva substantive
contrase de genul masculin şi neutru. Regulile contragerii
sunt următoarele:
e + o = ou
o + o = ou
o şi –e înaintea unei vocale lungi sau a unui diftong
dispar
e + a = a (lung) la neutru plural
Substantive contrase masculine
Singular Plural
N. oJ *novoV > nou:V N. oJi *novoi > noi:

58
 G. tou: *novou > nou: G. tw:n *novwn > nw:n
D. tw:/ *novw/ > nw:/ D. toi:V *novoiV > noi:V
Ac. to;n *novon > nou:n Ac. tou;V *novouV > nou:V
V. ὦ *novoV > nou:V V. ὦ *novoi > noi:

Substantive contrase neutre

Singular Plural
N. to; *ojstevon > ojstou:n N. ta; *ojsteva > ojsta:
G. tou: *ojstevou > ojstou: G. tw:n *ojstevwn>ojstw:n
D. tw:/ *ojstevw/ > ojstw:/ D. toi:V *ojstevoiV>ojstoi:V
Ac. to; *ojstevon > ojstou:n Ac. ta; *ojsteva > ojsta:
V. ὦ *ojstevon > ojstou:n V. ὦ *ojsteva > ojsta:

Declinarea a II-a atică

În dialectul atic, câteva substantive de declinarea a II-a
au tema lungită la toate cazurile (şi la singular şi la plural)
în w; u desinenţial dispare, iar i se subscrie sau rămâne
subscris.
Substantive cu flexiune atică:
oJ lewvV – poporul; oJ newvV – templul; MenevlewV –
Menelaus; hJ e{wV – aurora.
În dialectul comun (koinhv diavlektoV) declinarea a II-a
dispare. Substantivele newvV – templu şi lewvV – popor îşi
reiau forma panhellenă adică naovV şi laovV: moroi; kai;
tufloiv, tivV ga;r meivzwn ejstivn, oJ cruso;V h[ oJ nao;V oJ
ajgiavsaV to;n crusovn (Matei 23.17)
Adjectivul i{lewV – milostiv îşi menţine flexiunea atică.
Singular Plural
N. oJ newvV N. oiJ newv/
G. tou: newv G. tw:n newvn
D. tw:/ new:/ D. toi:V newv/V
59
 Ac. to;n newvn Ac. tou;V newvV
V. ὦ newvV V. ὦ newv
Obs. Accentul de la N. sing. se păstrează la toate
cazurile (pentru accent, acest w contează ca vocală scurtă).

Substantive de declinat:
a) substantive masculine
ajgwgovV, ou: (conducător); ajgrovV, ou: (ogor); ajdelfovV,
ou: (frate); a[rtoV, ou (pâine); bivoV, ou (viaţă); dh:moV,
ou (popor); davktiloV, ou (deget); diavboloV, ou
(calomniator, diavol); dhmiourgovV, ou: (constructor,
creator); ejpivskopoV, ou (supraveghetor); h{lioV, ou
(soare); qavnatoV, ou (moarte); qeovV, ou: (zeu: oJ qeovV –
Dumnezeu, cf. lat. Domine, Deus); ijatrovV, ou: (medic);
karpovV, ou: (fruct); kovsmoV, ou (ordine, podoabă,
universul); kuvrioV, ou (domn, stăpân); livqoV, ou
(piatră); logidmovV, ou: (calcul); lovgoV, ou (cuvânt,
raţiune, ştiinţă, Cuvântul divin); novmoV, ou (lege, normă);
oujranovV, ou: (cer); ojfqalmovV, ou: (ochi); paidagwgovV,
ou: (pedagog, sclav care supraveghează copiii);
paravdeisoV, ou (paradis); povlemoV, ou (război);
sivdhroV, ou (fier); si:toV, ou (grâu, hrană); spovroV, ou
(sămânţă); stevfanoV, ou (coroană); tovpoV, ou (loc);
trovpoV, ou (fel de a fi, conduită, caracter); u{pnoV, ou
(somn); filovsfoV, ou (filosof); fovboV, ou (frică); crusovV,
ou: (aur).
b) substantive feminine
a[mpeloV, ou (via); mevqodoV, ou (metodă); novsoV, ou
(boală); parqevnoV, ou (fecioară, fată); perivodoV, ou
(înconjur, inspecţia gărzilor).
60
 c) substantive neutre
biblivon, ou (carte); davkrion, ou (lacrimă); ei[dwlon,
ou (chip, imagine, idol, statuie); e[rgon, ou (lucrare,
operă); zw:/on, ou (animal); kakovn, ou: (rău); mevtron, ou
(măsură, unitate de măsură) musthvrion, ou (taină,
ceremonie religioasă secretă); neu:ron, ou (nerv); xuvlon,
ou (lemn); o[rganon, ou (unealtă, instrument); pleurovn,
ou: (coastă); shmei:on, ou (semn); suvmbolon, ou (simbol);
sumpovsion, ou (banchet); tevknon, ou (copil); favrmakon,
ou (otravă, leac).

DECLINAREA A III-A
Declinarea a III-a cuprinde substantive de toate
genurile. În funcţie de tema substantivelor se împart în
două:
1. substantive cu temă consonantică:
a) oclusivă: - guturală (k, g, c)
- labială (p, b, f)
- dentală (t, d, q)
- grupul consonantic nt
b) siflantă: s
c) nazală: -n
d) lichidă: -l, r
2. substantive cu temă vocalică14
a) substantive cu tema în i, u, o, w
b) substantive cu tema în diftongi: au, eu, ou

61
 1. Substantive cu temă consonantică
Teme în guturală
Masculinele şi femininele au Nominativ sigmatic.
Dacă radicalul se termină într-o consoană guturală (k, g,
c), aceasta va intra în combinaţie cu V şi va da consoana
compusă x. La Dativ plural din guturala k + s va rezulta
aceeaşi consoană compusă x.
Ex: oJ fuvlax-koV – paznicul:
Singular Plural
N. oJ fuvlax N. oiJ fuvlakeV
G. tou: fuvlakoV G. tw:n fulavkwn
D. tw:/ fuvlaki D. toi:V fuvlaxi(n)
Ac. to;n fuvlaka Ac. tou;V fuvlakaV
V. ὦ fuvlax V. ὦ fuvlakeV
Teme în labială. Cuprind substantive masculine şi
feminine sigmatice. Dacă radicalul se termină într-o
consoană labială (p, b f) în contact cu terminaţia N. sing.
–s, acesta se va transforma în –y. Dativul plural are
terminaţia –yi.
Ex.: oJ guvy – vulturul
Singular Plural
N. oJ guvy N. oiJ gu:peV
G. tou: gupov V G. tw:n gupw:n
D. tw:/ gupiv D. toi:V guyiv
Ac. to;n gu:pa Ac. tou;V gu:paV
V. ὦ guvy V. ὦ gu:peV
Teme în dentală
Masculinele şi femininele sunt sigmatice, iar neutrele
asigmatice. Dacă radicalul se termină într-o dentală (t, d,
q), la N. sing. şi D. pl., aceasta va dispărea înaintea lui –V.

62
Substantivele neutre asigmatice pierd şi ele finala dentală
la N., Ac. şi V. sing.
Ex.: hJ ejlpivV, doV (speranţă):
Singular Plural
N. hJ hJ ejlpivV N. aiJj ejlpivdeV
G. th:V ejlpivdoV G. tw:n ejlpivdwn
D. th/: ejlpivdi D. tai:V ejlpivdi
Ac. th;n ejlpivda Ac. ta;V ejlpivdaV
V. ὦ ejlpivV V. ὦ ejlpivdeV
Obs. – substantivele fără accent pe finală (baritone) au
Ac. sing. în –in şi V. sing. în –i. Ex: hJ cavriV, cavritoV
(har) are Ac. sing. cavrin şi Vocativul sing. cavri;
- substantivul pouvV, podovV (picior) pierde dentala la
N. sing., iar o se lungeşte la ou (*podV devine
pouvV).

Teme în grupul consonantic –nt

Temele în –nt sunt foste teme participiale în sensul că
sufixul participial –nt a trecut şi la substantive.
Avem trei tipuri de substantive în –nt: -ant, ent şi –
ont. Grupurile –ant şi ent primesc la N. sing. desinenţa –
V (sunt deci sigmatice) care determină căderea grupului
dentalic –nt, lăsând în urmă lungire compensatorie.
Grupul –ont este asigmatic. În acest caz –t final cade, iar
–o se lungeşte în –w la N. sing. şi în –ou la D. pl.
Vocativul sing. este egal cu tema, cu excepţia faptului că
pierde dentala. În general, temele participiale în –nt fac V.
egal cu tema, dacă sunt substantive sau adjective şi au V.
identic cu N., dacă au valoare verbală.
Ex.: oJ gevrwn - ontoV15 - bătrân.
63
 Singular Plural
N. oJ gevrwn N. oiJ gevronteV
G. tou: gevrontoV G. tw:n gerovntwn
D. tw:/ gevronti D. toi:V gevrousi
Ac. to;n gevronta Ac. tou;V gevrontaV
V. gevron V. gevronteV
b) Teme în siflantă
Există o serie de substantive cu tema în siflanta –s
care intervocalic cade, iar vocalele ajunse în poziţie de
hiat, în dialectul atic, contrag după următoarele reguli:
e + o = ou e + ei
e + a = h = ei
e + e = ei a + o
e + i = ei = w
a + w
= w
a + i
= a/

Substantivele cu tema în siflantă sunt de două feluri:

a) cu tema în –eV
b) cu tema în –aV
a) substantive cu tema în -eV
Substantivele masculine şi feminine cu tema în –eV au
nominativul singular în –hV (prin lungirea lui e), iar cele
neutre au nominativul sing. în –oV (prin apofonia lui e).
La substantivele cu tema în siflantă ,vom avea la D. plural
doi de –V (primul din temă şi al doilea din desinenţă).

64
În dialectul atic, această geminată se simplifică la un
singur –V. Ex.: substantivul to; gevnoV (neamul) :
Singular Plural
N. oJ gevnoV N. oJi gevnh din *gevnes-a
G. tou: gevnouV din *gevnes-oV G. tw:n genw:n
D. tw:/ gevnei D. toi:V gevnesi din *gevnes-si
Ac. to;n gevnoV Ac. tou;V gevnh
V. ὦ gevnoV V. ὦ gevnh
Obs. Masculinele şi femininele cu temă în –eV au la N.
şi Ac. plural forme identice. O altă variantă flexionară a
temelor în –eV este reprezentată de numele proprii de
bărbaţi. Aceste substantive lungesc la N. sing. vocala
predesinenţială, ajungându-se în acest fel la alternanţa –
hV//eV. Şi în cazul numelor proprii, sigma intervocalic cade,
iar vocalele rămase în hiat contrag după regulile deja
menţionate.
Singular
N. SwkravthV
G. SwkravtouV din *Swkravtes-oV
D. Swkravtei din *Swkravtesi
Ac. Swkravth
V. SwvkrateV
Obs. – aceste substantive sunt defective de plural;
- Vocativul este egal cu tema (scurtă).
Numele proprii în –klh:V (+Hraklh:V, Periklh:V etc.)
constituie o altă variantă a acestei structuri flexionare.
Acest –klh:V provine din –kle©eV – vestit. Digamma, în
poziţie intervocalică ,dispare, iar vocalele al căror rezultat
este un e lung, redat prin –ei sau –h ,vor contrage. Ex.: la
N. sing. klev©hV după căderea lui digamma devine –klevhV,
apoi –h îl înghite pe –e şi devine –klh:V..
65
 Singular
N. +Hraklh:V
G. +HraklevouV
D. +Hraklei:
Ac. +Hrakleva
V. +HravkleiV
b) Substantive cu tema în -aV
Aceste substantive păstrează pe –a tot cursul declinării
Ex.: substantivul to; krevaV – carnea
Singular Plural
N. oJ krevaV N. oJi kreva din *krevaV-a
G. tou: krevwV din *krevaV-oV G. tw:n krew:n din *kreavV-wn
D. tw:/ kreva/ din *krevaV-i D. toi:V krevasi din *kreavV-si
Ac. to;n krevaV Ac. tou;V kreva
V. ὦ krevaV V. ὦ kreva
c) Teme în nazală (-n)
Substantivele cu tema în nazală sunt asigmatice.
Masculinele şi femininele lungesc vocala predesinenţială
la N. sing. 16 La Dativ plural, nazala dentală –n cade
înaintea lui –s. Ex.: substantivul oJ daivmwn, daivmonoV –
divinitate, geniu rău, demon:

Singular Plural
N. oJ daivmwn N. oiJ daivmoneV
G. tou: daivmonoV G. tw:n daimovnwn
D. tw:/ daivmoni D. toi:V daivmosi
Ac. to;n daivmona Ac. tou;V daivmonaV
V. ὦ dai:mon V. ὦ daivmoneV
Obs. Acest tip flexionar cuprinde şi unele excepţii
sigmatice: oJ delfivV, delfivnoV (delfinul); hJ rJiV, rJinovV
(nasul) etc.

66
d) Teme în lichidă
Teme în lichida laterală –l
Temele în –l sunt reprezentate de un singur substantiv
oJ aJlV, aJlovV – mare (la plural poate însemna şi sare).
Singular Plural
N. oJ a{lV N. oJi a{leV
G. tou: aJ lov V G. tw:n aJlw:n
D. tw:/ aJliv D. toi:V aJlsiv
Ac. to;n a{la Ac. tou;V a{loV
V. ὦ a{lV V. ὦ a{levV
Teme în lichida vibrantă –r
Cu excepţia unui număr limitat de substantive şi
adjective sigmatice: oJ mavrtuV, mavrturoV (martor),
mavkar, mavkaroV (fericit), substantivele în –r cu flexiune
regulată sunt asigmatice. Masculinele şi femininele
lungesc vocala predesinenţială la N. sing. Unele
substantive precum oJ dothvr, doth:roV (cel care dă) au
extins vocala lungă de la N. sing. la toate cazurile (sing. şi
pl.).

Paradigmă: oJ rJhvtwr, rJhvtoroV – retorul:

Singular Plural
N. oJ rJhvtwr N. oJi rJhvtoreV
G. tou: rJhvtoroV G. tw:n rJhtovrwn
D. tw:/ rJhvtori D. toi:V rJhvtorsi
Ac. to;n rJhvtora Ac. tou;V rJhvtoraV
V. ὦ rJhvtor V. ὦ rJhvtoreV

67
 Substantive nume de rudenie
Substantivele care desemnează nume de rudenie
precum pathvr (tată); mhvthr (mamă); qugavthr (fiică),
dar şi alte substantive în –thr, prezintă o alternanţă
vocalică în silaba predesinenţială. La N. sing., vocala din
sufixul –ter este lungă (thr) deoarece substantivul este
asigmatic. La D. plural, consoana –r, fiind în poziţie
interconsonantică, dezvoltă vocala –a: *patrsi devine
patravsi. Accentul este de asemenea fluctuant: stă pe
vocala –e, acolo unde ea se menţine, glisează pe finală la
G. şi D. singular, iar la V. sing. stă cât mai depărtat posibil.
Paradigmă: oJ pathvr – tatăl
Singular Plural
N. oJ pathvr N. oJi patevreV
G. tou: patrovV G. tw:n patevrwn
D. tw:/ patriv D. toi:V patravsi
Ac. to;n patevra Ac. tou;V patevraV
V. ὦ pavter V. ὦ patevreV
Obs. Datorită alternanţei vocalei din silaba
predesinenţială, declinarea substantivelor nume de rudenie
mai este numită şi sincopată.
Mai există unele substantive cu temă în lichida
vibrantă –r care au o flexiune specială:
- substantivul hJ ceivr, ceirovV – mână are la D. plural
o formă aberantă: cersiv (pe tema cer nu pe tema
lărgită ceir cum era de aşteptat);
- substantivul to; pu:r, purovV – focul face pluralul
după declinarea a II-a neutră: ta; purav, tw:n
purw:n, toi:V puroi:V;
- substantivul to; e[ar, e[aroV – primăvara are şi
forme contrase: N. h\r, G. h\roV etc.
68
 2. Substantive cu temă vocalică
a) substantive cu tema în i, u, o, w
Teme în –i
La origine, temele în –i sunt teme în iod (j). Cu mici
excepţii17 ,substantivele cu temă în –i sunt sigmatice
feminine.
Ele pot fi împărţite în două categorii:
a) cu alternanţă vocalică: i/e
b) fără alternanţă vocalică
a) Teme în i cu alternanţă vocalică i/e:
Substantivul povliV – oraş schimbă tema –i în –e la G.
şi D. sing. şi la toate cazurile numărului plural. Desinenţa
–wV (în loc de oV) provine din –ho. Acuzativul plural se
lungeşte după căderea lui –n din desinenţă *-nV. La D.
singular, N. şi V. plural, vocala –e din predesinenţială
contrage cu vocalele din desinenţă:
e + i = ei
e + e = ei
e + eV = eiV

Singular Plural
N. hJ povliV N. aiJj povleiV
G. th:V povlewV G. tw:n povlewn
D. th/: povlei D. tai:V povlesi
Ac. th;n povlin Ac. ta;V povleiV
V. ὦ povli V. ὦ povleiV
b) Teme în –i fără alternanţă vocalică
Acest tip menţine vocala –i în tot cursul flexiunii.
69
 Singular Plural
N. hJ oi\ V - oaia N. aiJj oi\eV
G. th:V oijovV G. tw:n oijw:n
D. th/: oijiv D. tai:V oijsiv
Ac. th;n oi\n Ac. ta;V oi\V
V. ὦ oi\V V. ὦ oi\eV
Teme în –u
Acest –u provine din semivocala ©, w (digamma).
Distingem şi aici două tipuri flexionare:
a) cu alternanţă în silaba predesinenţială –u/e
b) fără alternanţă
a) substantive cu alternanţă în silaba predesinenţială.
Aceste substantive schimbă pe –u în –e la G. şi D. sing.
dar şi la toate cazurile numărului plural.
Paradigmă: oJ pevlekuV–kewV – topor
Singular Plural
N. oJ pev l ekuV N. oJi pelevkeiV
G. tou: pelevkewV G. tw:n pelevkewn
D. tw:/ pelevkei D. toi:V pelevkesi
Ac. to;n pevlekun Ac. tou;V pelevkeiV
V. ὦ pevleku V. ὦ pelevkeiV
Obs. Acest tip este reprezentat de trei substantive
dintre care două masculine: oJ pevlekuV (toporul), oJ ph:cuV
(cot, măsură) şi unul neutru to; a[stu – cetate, precum şi
de adjectivele cu această temă (hJduvV, hJdei:a, hJdu –
dulce).
b) substantive fără alternanţă
Aceste substantive păstrează pe –u în tot cursul
flexiunii.
Paradigmă: oJ ijcquvV (ICQUS - =Ihsou:V Cristo;V
Qeou: UiJo;V Swthvr).
70
 Singular Plural
N. oJ ij c quv V N. i ijcquveV
oJ
G. tou: ijcquvoV G. tw:n ijxquvwn
D. tw:/ ijcquvi D. toi:V ijcquvsi
Ac. to;n ijcquvn Ac. tou;V ijcqu:V
V. ὦ ijcquv V. ὦ ijcquveV
Obs. La Ac. plural nazala dentală –n cade înainte de –
V iar –u se lungeşte prin compensaţie, motiv pentru care
va purta accent circumflex.
Teme în –o
Acest tip cuprinde, predominant, nume proprii de
femeii (Ex.: Sapfwv), deci feminine ,defective de numărul
plural. Substantivele cu tema în –o (la origine –oj din care
iod intervocalic cade) lungesc acest –o în w la N. sing. La
celelalte cazuri –o contrage cu vocala desinenţei: o + o =
ou, o + i = oi, o + a = w. V. sing. este egal cu tema –oi
şi coincide, dar numai formal ,cu D. sing.

Paradigmă: hJ peiqwv – convingerea

Singular
N. hJ peiqwv
G. th:V peiqou:V din *peiqov-oV
D. th/: peiqoi: din *peiqov-i
Ac. th;n peiqwv din *peiqov-a
V. ὦ peiqoi:

71
 Teme în –w
Tema acestor substantive provine din –ou (*o©). Ele
menţin pe w în tot cursul declinării. Vocalele din desinenţe
nu contrag cu –w.
Paradigmă: oJ h{rwV – eroul
Singular Plural
N. oJ h{rwV N. oJi h{rweV
G. tou: h{rwoV G. tw:n hJrwvwn
D. tw:/ h{rwi D. toi:V h{rwsi
Ac. to;n h{rwa Ac. tou;V h{rwaV
V. ὦ h{rwV V. ὦ h{rweV
Obs. După acest model se declină pavtroV (unchi după
tată), mhvtroV (unchi după mamă) etc.
Temele în diftong.
Limba greacă a moştenit trei teme în diftong: -au, -eu,
-ou. Al doilea element al diftongului –u a fost la origine
un © (digamma). În poziţie intervocalică acest digamma
cade, iar vocale rămase în hiat al căror rezultat este –ei şi
numai acestea, contrag. Primul element al diftongul a fost
la origine lung: α© (alpha cu cantitate vocalică lungă), h©
şi w©. Această vocală lungă, conform legii lui Osthoff s-
a scurtat înaintea sonantei ©, urmată de consoana –V.
Aşadar la N. sing.:
- a©V devine auV (a scurt )
- h©V devine euV
- w©V devine ouV
Fie prin analogie cu formele de mai sus, fie prin
fenomenul fonetic de metateză a cantităţii, vocala
predesinenţială scurtă s-a extins la toată paradigma
diftongală cu unele excepţii ale temelor în –au18.

72
 Teme în –au
Paradigmă: hJ grau:V - bătrâna
Singular Plural
N. hJ grau:V N. aiJj gra:eV
G. th:V graovV G. tw:n graw:n
D. th/: grai: D. tai:V grausiv(n)
Ac. th;n grau:n Ac. ta;V grau:V
V. ὦ grau: V. ὦ gra:eV
Obs. Toate numele în diftongi fac V. sing. egal cu
tema ,deci în diftong.
Teme în –eu
Temele diftongale în –eu sunt nume de ocupaţii şi
profesii bărbăteşti: basileuvV (rege), iJereuvV (preot),
sidhreuvV (fierar) etc.
La G. sing. şi Ac. sing. şi pl. au loc metateze ale
cantităţii. Astfel ho devine ew; ha (cu a scurt) devine ea
(cu a lung).
Paradigmă: oJ basileuvV – regele
Singular Plural
N. oJ basileuvV N. oJi basilei:V
G. tou: basilevwV G. tw:n basilevwn
D. tw:/ basilei: D. toi:V basileu:si
Ac. to;n basileva Ac. tou;V basilevaV
V. ὦ basileu: V. ὦ basilei:V
Teme în –ou
Aceste teme prezintă alternanţă cantitativă în
predesinenţială; vocală lungă la N., Ac., şi V. sing., iar la
G. şi D. sing. precum şi la celelalte cazuri ale pluralului,
vocală scurtă.
Singular Plural
N. oJ bou:V N. oJi boveV
73
 G. tou: boovV G. tw:n bow:n
D. tw:/ boi: D. toi:V bousiv(n)
Ac. to;n bou:n Ac. tou;V bou:V
V. ὦ bou: V. ὦ boveV
Substantive neregulate
Există în limba greacă o serie de substantive cu
flexiune neregulată. Această neregularitate se referă, fie la
faptul că au două radicale, fie că se declină după două
radicale, fie că se accentuează neregulat. Cele mai uzitate
substantive neregulate sunt: oJ ajnhvr (bărbatul); hJ gunhv
(femeia); !ArhV (zeul Ares); =Apovllwn (zeul Apollo);
ZeuvV (Zeus); hJ nau:V (corabia); oJ uiJovV (fiul); hJ kleivV
(cheia); oJ skovtoV, skovtou (întunericul) – are forme de
declinarea a II-a dar şi de declinarea a III-a (to; skovtoV,
skovtouV); oJ arhvn, ajrnovV (miel); oJ kuvwn, kunovV (câine)
etc.
oJ anhvr – bărbatul
Între sonantele n – r apare epenteza dentalei d (G.
sing. *anrovV devine ajndrovV). Acest fenomen nu are loc la
N. şi V. sing.

Singular Plural
N. oJ ajnhvr N. oJi a[ndreV
G. tou: ajndrovV G. tw:n ajndrw:n
D. tw:/ ajndriv D. toi:V ajndravsi
Ac. to;n a[ndra Ac. tou;V a[ndreV
V. ὦ a[ner V. ὦ a[ndreV

74
 hJ gunhv – femeia
Acest substantiv are temă în oclusiva guturală surdă
simplă –k (declinarea a III-a) însă forma de N. sing. este
neobişnuită pentru această declinare.
Singular Plural
N. hJ gunhv N. aiJj gunai:keV
G. th:V gunaikovV G. tw:n gunaikw:n
D. th/: gunaikiv D. tai:V gunaixiv(n)
Ac. th;n gunai:ka Ac. ta;V gunai:kaV
V. ὦ guvnai V. ὦ gunai:keV
Obs. Forma de V. sing. este egală cu tema însă pierde
guturala k.
Substantivul ZeuvV – Zeus
Substantivul ZeuvV are tema în diftongul –eu (cf.
basileuvV) însă spre deosebire de temele diftongale în –eu
care păstrează pe –e în tot cursul declinării, substantivul
propriu ZeuvV are radicalul pe grade apofonice diferite:
gradul –e la N. şi V. şi gradul zero la restul cazurilor.
Singular
N. ZeuvV
G. DiovV, ZhnovV
D. Diiv, Zhniv
Ac. Diva, Zh:na
V. Zeu:
Obs. Fiind nume propriu, substantivul ZeuvV este
defectiv de nr. plural.
hJ nau:V – corabia
Substantivul hJ nau:V are temă în diftongul –au (cf.
grau:V – bătrâna) însă faţă de acest substantiv are unele
forme neregulate. De pildă G. sing. *na©-oV devine în
ionic nhovV (a lung din indo-europeană apare în ionic ca –
75
h), iar în atic vom avea newvV (-ho devine –ew prin
fenomenul fonetic de metateză a cantităţii)19.
Singular Plural
N. hJ nau:V N. aiJj nh:eV
G. th:V newvV G. tw:n new:n
D. th/: nhi: D. tai:V nausiv(n)
Ac. th;n nau:n Ac. ta;V nau:V
V. ὦ nau: V. ὦ nh:eV
Substantivul oJ uiJovV – fiul
Substantivul uiJovV are forme flexionare duble
(heteroclit): declinarea a II-a uiJovV, uiJou: şi declinarea a
III-a uJiuvV, uiJevoV.

Singular
Declinarea a II-a Declinarea a III-a
N. oiJ uiJovV N. oJ uiJuvV
G. tou: uiJou: G. tou: uiJevoV
D. tw:/ uiJw:/ D. tw:/ uiJei:
Ac. to;n uiJovn Ac. —
V.
V w\ uiJev —

Plural
Declinarea a II-a Declinarea a III-a
N. oiJ uiJoiv N. oiJ uiJei:V
G. tw:n uiJw:n G. tw:n uiJevwn
D. toi:V uiJoi:V D. toi:V uiJevsi(n)
Ac. tou;V uiJouvV Ac. tou;V uiJei:V
V. w\ uiJoiv V. w\ uiJei:V
76
 Substantivul kleivV, kleidovV - cheia
Are temă în dentală. Acuzativul singular şi plural are
însă forme neregulate: klei:n în loc de *klei:da şi
respectiv klei:V în loc de *klei:daV.
Singular Plural
N. hJ kleivV N. aiJj klei:deV
G. th:V kleidovV G. tw:n kleidw:n
D. th/: kleidiv D. tai:V kleisiv(n)
Ac. th;n klei:n Ac. ta;V klei:V
V. w\ kleivV V. w\ klei:deV
Substantive de declinat:
Substantive în guturală: hJ ai[x, aijgovV (capra); hJ qrix,
tricovV (păr); hJ kli:max, akoV (scară); hJ savlpigx, iggoV
(trompetă); oJ o[nux, ucoV (unghia); oJ kovrax, akoV (corb)
etc.
Substantive în labială: oJ kwvnwy, wpoV (ţânţar); hJ
flevy, ovV (venă); oJ Aijqivoy, opoV (etiopian); oJ !Aray,
aboV (arab) etc.
Substantive în dentală: oJ e[rwV, wtoV (dragoste,
dorinţă pasională); nuvx, nuktovV (noapte); oJ/hJ o[rniV,
iqoV (pasăre); oJ/hJ pai:V, paidovV (copil, copilă); hJ patrivV,
ivdoV (patrie); oJ fw:V, w:toV (lumină); to; ajxivwma, atoV
(axiomă, ceea ce pare drept); to; o[noma, atoV (nume); to;
mavqhma-atoV (studiu, ştiinţă, cunoaştere, matematică);
to; pneu:ma, atoV (suflu, suflare); to; poivma, atoV (ceea
ce se face, invenţie, creaţie spirituală, poezie, poem); to;
stovma, atoV (gură); to sw:ma, atoV (corp); to; trau:ma,
atoV (rană); to; pra:gma, atoV (ceea ce se face, acţiune,
activitate, rezultat) etc.

77
 Teme în grupul dentalic –nt
oJ ejlevfaV, antoV (elefant); oJ levwn, ontoV (leul);
givgaV, antoV (uriaşul) etc.
Teme în sifalntă
to; e[qnoV, nouV (neam); to; e[qoV, ouV (obicei); to;
sqevnoV, ouV (forţă); hJ trihvrhV, rouV (triremă) etc.
Teme în lichidă
oJ qhvr, oV (fiara); oJ/hJ aijqhvr, aijqevroV (eterul); to;
nevktar, nevktaroV (nectar); oJ dothvr, oV (cel care
dăruieşte); oJ swthvr, h:roV (mântuitor, salvator); oJ
mavrtuV, roV (martorul, martirul) etc.
Teme în nazală
oJ tevktwn, oV (constructorul); hJ frhvn, oV (minte); oJ
ajgwvn, oV (luptă); hJ rJivV, rJinovV (nasul); oJ delfivV, noV
(delfinul); oJ poimhvn, oV (păstorul); oJ peuqhvn, oV (spion);
oJ ajrhvn, ovV (mielul); oJ kuvwn, noV (câine) etc.
Teme vocalice
Teme în –i oJ o[fiV, ewV (şarpele); hJ o[yiV, ewV
(vederea); hJ pivstiV, ewV (credinţă); hJ fuvsiV-ewV
(natura); hJ qevsiV-ewV (poziţia); hJ tavxiV-ewV (ordine); hJ
rJh:siV-ewV (cuvântare) etc.
Teme în –u oJ mu:V, ovV (şoarece); to; a[stu, a[steoV
(cetatea); oJ pevlekuV, ewV (securea, toporul); oJ ijcquvV,
uvoV (peştele); oJ nevkuV-uoV (cadavrul); hJ ojfruvV-uvoV
(sprânceana) etc.
Teme în –o hJ aijdwvV-ou:V (pudoarea) – este defectiv
de plural; hJ hjcwv, ou:V (ecoul); hJ peiqwv, ou:V
(convingerea) etc.

78
 ADJECTIVUL
Adjectivele în limba greacă se împart în trei clase:
- clasa I (se declină după II, I, II)
- clasa a II-a (se declină după declinarea a III-a)
- clasa a III-a (se declină după III, I, III)
Adjective de clasa I
Cuprinde adjective cu trei terminaţii, adjective cu două
terminaţii, adjective contrase cu trei terminaţii,
adjective contrase cu două terminaţii şi adjective atice.
a) adjective cu trei terminaţi
Pentru masculin au –oV, pentru feminin –h sau –a
(după e, i, r), iar pentru neutru –on.
Ex.: ajgaqovV, ajgaqhv, ajgaqovn – bun; iJerovV, iJerav,
iJerovn – sacru, sfânt:

nr caz m. f. n.
N. ajgaqovV ajgaqhv ajgaqovn
G. ajgaqou: ajgaqhvV ajgatou:
sg. D. ajgaqw/: ajgaqh/: ajgaqw:/
Ac. ajgaqovn ajgaqhvn ajgatovn
V. ajgaqev ajgathv ajgaqovn
N. V. ajgaqoiv ajgaqaiv ajgatav
G. ajgaqw:n ajgaqw:n ajgatw:n
pl.
D. ajgaqoi:V ajgaqai:V ajgaqoi:V
Ac. ajgaqouvV ajgaqavV ajgaqav

nr. caz m. f. n.
sg. N. iJerovV iJerav iJerovn
G. iJerou: iJera:V iJerou:
D. iJerw:/ iJera:/ iJerw:/

79
 Ac. iJerovn iJeravn iJerovn
V. iJerev iJerav iJerovn
pl N. V. iJeroiv iJeraiv iJerav
G. iJerw:n iJerw:n iJerw:n
D. iJeroi:V iJerai:V iJeroi:V
Ac. iJerouvV iJeravV iJerav
b) adjective cu două terminaţii
-oV (pentru masculin) –on (pentru feminin şi neutru).
Se declină după declinarea a II-a.
Ex.: e[ndoxoV, e[ndoxon – vestit :
singular plural
caz
m. + f. n. m. + f. n.
N. e[ndoxoV e[ndoxon e[ndoxoi e[ndoxa
G. ejndovxou ejndovxou ejndovxwn ejndovxwn
D. ejndovxw/ ejbdovxw/ ejndovxoiV ejndovxoiV
Ac. e[ndoxon e[ndoxon ejndovxouV e[ndoxa
V. e[ndoxe e[ndoxon e[ndoxoi e[ndoxa

c) adjective contrase cu trei terminaţii

-ou:V (pt. masculin) –h: sau a: (după r) pentru feminin
şi –ou:n pt. neutru. Aceste terminaţii provin din –eoV, ea,
eon. Contracţia se face ca la substantive. Accentul acestor
adjective este pe finală indiferent de poziţia lui dinainte de
contracţie. Adjectivele contrase urmează flexiunea
substantivelor contrase (II, I, II).
Exemple: crusou:V, crush:, crusou:n – de aur;
ajrgurou:V, ajrgura:, ajrgurou:n – de argint
singular
caz
m. f. n.
crusou:V crush: crusou:n
crusou: crush:V crusou:
80
 crusw:/ crush:/ crusw:/
crusou:n crush:n crusou:n

plural
caz
m. f. n
N.V. crusoi: crusai: crusa:
G. crusw:n crusw:n crusw:n
D. crusoi:V crusai:V crusoi:V
Ac. crusou:V crusa:V crusa:

singular
caz
m. f. n.
N.V. ajrgurou:V ajrgura: ajrgurou:n
G. ajrgurou: ajrgura:V ajrgurou:
D. ajrgurw:/ ajrgura:/ ajrgurw:/
Ac. ajrgurou:n ajrgura:n ajrgurou:n

plural
caz
m. f. n.
N.V. ajrguroi: ajrgurai: ajrgura:
G. ajrgurw:n ajrgurw:n ajrgurw:n
D. ajrguroi:V ajrgurai:V ajrguroi:V
Ac. ajrgurou:V ajrgura:V ajrgura:
d) Adjective contrase cu două terminaţii
-ouV (pt. masculin şi feminin) şi –oun (pt. neutru).
La forma neutră, la cazurile N., Ac. şi V. plural, aceste
adjective nu contrag. Dacă accentul nu cade pe finală la
adjectivele compuse cu nou:V el se va comporta normal ca
şi cum ultima silabă nu ar rezulta dintr-o contracţie.

81
 Ex.: eu[nouV, eu[noun – binevoitor
singular plural
caz
m. + f. n. m. + f. n.
N. eu[nouV eu[noun eu\vnoi eu[noa
G. eu[nou eu[nou eu[nwn eu[nwn
D. eu[nw/ eu[nw/ eu[noiV eun[oiV
Ac. eu[noun eu[noun eu[nouV eu[noa
V. eu[nouV eu[noun eu\noi eu[noa
e) Adjective atice
Adjectivele cu flexiune atică au terminaţiile –wV (pt.
masculin şi feminin) şi –wn (pt. neutru). La neutru,
cazurile N., Ac., şi V. plural au terminaţia –a. Există şi un
adjectiv atic cu trei terminaţii: plevwV, pleva, plevwn –
pelin. Adjectivele atice se declină ca şi substantivele de
declinarea a II-a atică.
Ex.: i{lewV, i{lewn – blând,milostiv
singular plural
caz
m. + f. n. m. + f. n.
N.V. i{lewV i{lewn i{lew/ i{lea
G. i{lew i{lew i{lewn i{lewn
D. i{lew/ i{lew/ i{lew/V i{lew/V
Ac. i{lewn i{lewn i{lewV i{lea
Adjectivele de clasa a II-a
Cuprinde trei categorii:
a) adjective terminate în –wn (pentru masculin
şi feminin) şi –on (pentru neutru).
b) Adjective terminate în –hV (pentru masculin
şi feminin) şi –eV (pentru neutru).
c) adjective cu o singură terminaţie pentru
toate genurile.

82
 a) adjective terminate în –wn (pt. masculin şi feminin)
şi –on (pt. neutru)
Aceste adjective se declină ca substantivul daivmwn –
onoV (declinarea a III-a teme în lichidă)
Exemplu: eujdaivmwn, eu[daimon – ferici
singular pluaral
caz
m. + f. n m. + f. n.
N. eujdaivmwn eu[daimon eujdaivmoneV eujdaivmona
G. eujdaivmonoV eujdaivmonoV eujdaimovnwn eujdaimovnwn
D. eujdaivmoni eujdaivmoni eujdaivmosi(n) eujdaivmosi(v)
Ac. eujdaivmona eu[daimon eujdaivmonaV eujdaivmona
V.
eu[daimon eu[daimon eujdaivmoneV eujdaivmona
b) adjective terminate în –hV (pt. masculin şi
feminin,k) şi –eV (pt.neutru).
Se declină după declinarea a III-a siflatntă (substantive
feminine teme în -eV – hJ trihvrhV – rouV – trirema)
Ex.: ajlhqhvV, -eV – adevărat
singular plural
caz
m. + f. n. m. + f. n.
N. ajlhqhvV ajlhqevV ajlhqei:V ajlhqh:
G. ajlhqou:V ajlhqou:V ajlhqw:n ajlhqw:n
D. ajlhqei: ajlhqei: ajlhqevsi ajlhqevsi
Ac. ajlhqh: ajlhqevV ajlhqei:V ajlhqh:
V. ajlhqevV ajlhqevV ajlhqei:V ajlhqh:
c) adjective cu o singură terminaţie pentru toate
genurile.
Exemple: mavkar, mavkaroV (fericit); a[paiV – aidoV
(fără copii); a{rpax – goV (hoţ); h|lix, h{likoV (de aceeaşi
vârstă); pevnhV, -htoV (sărac); gumnhvV, gumnh:toV (gol).
Aceste adjective urmează flexiunea substantivelor cu
aceeaşi temă (declinarea a III-a consonantică).
83
 Adjective de clasa a III-a
Adjectivele de clasa a III-a au trei terminaţii. În funcţie
de temă pot fi împărţite în trei categorii:
a) teme în –n
b) teme în –u
c) teme în –nt
Adjectivele de clasa a III-a se declină după declinarea
a III-a: masculinele şi neutrele, iar femininele după
declinarea I.
a) teme în -n
Vocativul sing. şi neutru sunt identice cu tema. La
feminin N. şi V. sunt identice. Dativul plural masculin şi
neutru pierd pe –n din temă în prezenţa lui –s.
Exemplu: mevlaV, mevlaina, mevlan – negru

singular
caz
m. f. n.
N. mevlaV mevlaina mevlan
G. mevlanoV mevlaivnhV mevlanoV
D. mevlani melaivnh/ mevlani
Ac. mevlana mevlainan mevlan
V. mevlan mevlaina mevlan

plural
caz
m. f. n.
N. mevlaneV mevlainai mevlana
G. melavnwn melainw:n melavnwn
D. mevlasi(n) melaivnaiV mevlasi
Ac. mevlanaV melaivnaV mevlana
V. mevlaneV mevlainai mevlana

84
 b) teme în -u
Exemplu: glukuvV, glukei:a, glukuv – dulce:
singular
caz
m. f. n.
N. glukuvV glukei:a glukuv
G. glukevoV glukeivaV glukevoV
D. glukei: glukuvV glukei:
Ac. glukuvn glukei:an glukuv
V. glukuv glukei:a glukuv
plural
caz
m. f. n.
N. glukei:V glukei:ai glukeva
G. glukevwn glukeiw:n glukevwn
D. glukevsi glukeivaiV glukevsi
Ac. glukei:V glukeivaV glukeva
V. glukei:V glukei:ai glukeva
Obs. Se declină ca pevlekuV (masculin şi neutru) cu
excepţia gentivului sing. unde adjectivul va avea desinenţa
–oV.
d) teme în –nt
Exemplu: pa:V, pa:sa, pa:n = tot,intreg
Femininul pa:Va provine din *pantja, iar N. masculin
pa:V din *pant-V. Masculinul şi neutrul se declină ca
substantivele în grupul dentalic –nt (declinarea a III-a),
iar femininul după declinarea I.

singular
caz
m. f. n.
N. V. pa:V pa:sa pa:n
G. pantovV pavshV pantovV
D. pantiv pavsh/ pantiv
85
 Ac. pavnta pa:san pa:n

plural
caz
m. f. n.
N. V. pavnteV pa:sai pavnta
G. pavntwn pasw:n pavntwn
D. pa:si pavsaiV pa:si
Ac. pavntaV pavsaV pavnta

Adjective neregulate

Adjectivele neregulate au formele derivate de la teme

diferite:
- mevgaV, megavlh, mevga – mare are temele mega-,
megalo-, megala-.
- poluvV, pollhv, poluv – mult are temele: poluv-,
pollo-, polla.
- pra:oV, praei:a, pra:on are temele prau- şi prao-.

mevgaV, megavlh, mevga – mare

Acest adjectiv la N. şi Ac. sing. (masculin şi neutru)

are forme de declinarea a III-a. Restul cazurilor, la toate
numerele ,se declină după declinarea a II-a. Femininul
merge după declinarea I:
singular
caz
m. f. n.
N. mevgaV megavlh mevga
G. megavlou megavlhV megavlou
D. megavlw/ megavlh/ megavlw/
Ac. mevgan megavlhn mevga
86
 V. megavle megavlh mevga
plural
caz
m. f. n.
N. megavloi megavlai megavla
G. megavlwn megavlwn megavlwn
D. megavloiV megavlaiV megavloiV
Ac. megavlouV megavlaV megavla
V. megavloi megavlai megavla
poluvV, pollhv, poluv – mult
La N., Ac. şi V. sing. (masculin şi neutru) se declină
după declinarea a III-a (tema –u). Restul cazurilor
urmează declinarea a II-a. Femininul merge după
declinarea I.
singular
caz
m. f. n.
N. V. poluvV pollhv poluv
G. pollou: pollh:V pollou:
D. pollw/: pollh:/ pollw:/
Ac. poluvn pollhvn poluv
plural
caz
m. f. n.
N. V. polloiv pollaiv pollav
G. pollw:n pollw:n pollw:n
D. polloi:V pollai:V polloi:V
Ac. pollouvV pollavV pollav
pra:oV, praei:a, pra:on – blând
Adjectivul pra:oV se declină după declinările II, I, II.
La masculin şi neutru are şi forme de declinarea a III-a.
singular
caz
m. f. n.
N. pra:oV praei:a pra:on
87
 G. pravou praeivaV pravou
D. pravw:/ praeiva/ pravw/
Ac. pra:on praei:an pra:on
V. pra:e praei:a pra:on
m. f. n.
N. pra:oi praei:ai praeva
G. pravwn praeiw:n praevwn
D. pravoiV praeivaiV pravoiV
Ac. pravouV praeivaV praeva
V. pra:oi praei:ai praeva
Comparaţia adjectivelor
Comparaţia adjectivelor în limba greacă se face prin
sufixare. Avem două serii de sufixe:
Seria I de sufixe:
GRADUL m. f. n. Traducere
-teroV -tera -teron mai…
COMPARATIV
-tatoV -tavth -taton cel mai,
SUPERLATIV
foarte
Seria a II-a de sufixe:
GRADUL m. f. n. Traducere
-iwn iwn -ion mai…
COMPARATIV
-istoV -ivsth -iston cel mai,
SUPERLATIV
foarte
Comparaţia cu seria I de sufixe
Cu acest grup de sufixe se obţin adjective cu trei
terminaţii de clasa I care se declină după declinările II, I,
II.

88
 Cu sufixele din seria I, care se adaugă la tema
masculinului,fac gradele de comparaţie următoarele
adjective:
- adjectivele de clasa I cu trei terminaţii –oV, h/a, on
Ex.: pistovV–hv–ovn – credincios, fidel
- silaba penultima (pis-) este lungă.
- tema de masculin este pisto-
Deci: comparativ: pistovteroV-a-on – mai fidel
superlativ: pistovtatoV-h-on – cel mai fidel
Obs. Dacă tema adjectivului se termină în –o, în cazul
în care penultima silabă este lungă, -o rămâne scurt. Dacă
penultima silabă a adjectivului este scurtă, pentru a se
evita succesiunea de patru silabe scurte, situaţie nepermisă
de legile limbii eline, -o final al temei de masculin se
lungeşte în –w:
sofovV, hv, ovn – înţelept
- silaba penultimă (so-) este scurtă
- tema de masculin (sofo-)
Deci: comparativ: sofwvteroV-a-on – mai înţelept
superlativ: sofwvtatoV-h-on – cel mai înţelept
Adjectivele de clasa I cu două terminaţii: -oV, -on,
e[ndoxoV, -on – vestit
- silaba penultimă (-do-) este lungă
- tema de masculin este ejvndoxo-
Deci: comparativ : envdoxovteroV-a-on – mai vestit
superlativ: ejndoxovtatoV-h-on – cel mai vestit
Obs. Observaţiile de mai sus (adj. de clasa I cu trei
terminaţii) sunt valabile şi pentru această categorie.
Adjectivele care urmează îşi formează gradele de
comparaţie tot cu sufixele din seria I, dar acestea se

89
adaugă la tema adjectivului care coincide cu forma neutră
a gradului pozitiv :
Adjectivele de clasa a II-a cu terminaţiile –hV -eV
ajlhqhvV, -evV – adevărat
comparativ: ajlhqevs-teroV-a-on – mai adevărat
superlativ : ajlhqevs-tatoV, -h-on – cel mai adevărat
Adjectivele de clasa a II-a cu terminaţiile –wn –on
swvfrwn, on – înţelept
comparativ : sufron-evV-teroV-a-on – mai înţelept
superlative: swfron-evs-tatoV-h-on – cel mai
înţelept
Obs. Adjectivele de clasa a II-a cu terminaţiile –wn, -
on îşi lărgesc sufixul cu silaba –es- prin analogie cu
formele de comparativ ale adjectivelor de clasa a II-a cu
terminaţiile –hV, eV.
Adjectivele de clasa a III-a cu terminaţiile –aV, aina, -an
mevlaV, mevlaina, mevlan
comparativ : melavn-teroV-a-on
superlative: melavn-tatoV, -h-on
Adjectivele de clasa a III-a cu terminaţiile: -uvV –eia: -uv
glukuvV, glukei:a, glukuv – dulce
comparativ : glukuvteroV-a-on
superlativ: glukuvtatoV, -h, -on
Comparaţia cu seria a II-a de sufixe
Câteva adjective cu comparaţie regulată precum şi
majoritatea adjectivelor cu comparaţie neregulată
formează gradele de comparaţie cu seria a II-a de sufixe
care se adaugă direct la radical.
Cu seria a II-a de sufixe fac gradele de comparaţie
următoarele adjective :

90
 Pozitiv
hJduvV – plăcut
kalovV - frumos
aijscrovV – ruşinos
ejcqrovV – duşmănos
kudrovV - glorios

Comparativ Superlativ
m.f. n. m. f. n.
hJdivwn h{dion h{distoV -ivsth -iston
kallivwn kavllion kavllistoV -ivsth -iston
aijscivwn ai[scion ai[scistoV -ivsth -iston
ejcqivwn e[cqion e[cqistoV -ivsth -iston
kudivwn kuvdion kuvdistoV -ivsth -iston
Obs.
- gradul comparativ al adjectivelor formate cu
sufixele de seria I se declină ca adjectivele de clasa I cu
trei terminaţii: -oV, -a, on;
- gradul superlativ al adjectivelor formate cu sufixele
de seria I se declină ca adjectivele de clasa I în –oV, -h –
on;
- gradul comparativ al adjectivelor formate cu
sufixele de seria a II-a se declină ca adjectivul de clasa a
II-a eujdaivmwn cu precizarea că la Ac. singular, masculin
şi la N. Ac., şi V. plural (la toate genurile) au şi o formă
contrasă :
- Ac. sing. (masculin): hJdivona/hJdivw
- N. pl. (masculin şi feminin): hJdivoneV/hJdivouV
- Ac. pl. (masculin şi feminin): hJdivonaV/hJdivouV
- V. pl. (masculin şi feminin): hJdivoneV/hJdivouV
91
 - N., Ac., V. (neutru): hJdivona/hJdivw
- gradul superlativ al adjectivelor formate cu sufixele
de seria a II-a se declină ca şi cele formate cu sufixele de
seria I;
- unele adjective terminate în –aioV (deci cu tema o)
pierd acest –o înaintea sufixelor de comparaţie
Exemplu: palaiovV-a-on – vechi
COMPARATIV: palaivteroV –a –on
SUPERLATIV: palaivtatoV –tavth –taton
Complementul comparativului şi superlativului
Acest complement este de fapt cel de-al doilea termen
al unei comparaţii, adică termenul cu care se face
comparaţia.
Complementul comparativului
Se poate exprima în două feluri:
a) prin cazul G:
=IwavnnhV sofwvteroV tou: Pevtrou ejsti – Ioan este
mai înţelept decât Petru.
Deci primul termen al comparaţiei în N., iar al doilea
în G.
b) prin cazul primului termen al comparaţiei precedat
de conjuncţia disjunctivă h[ (decât): =IwavnnhV sofwvteroV
h[ PevtroV – Ioan este mai înţelept decât Petru.
Deci ambii termeni ai comparaţiei se pun în N.
Complementul superlativului
La fel ca în limba latină, complementul
comparativului,în limba greacă. se exprimă prin cazul G:
=Ihsou:V sofwvtatoV pavntwn ajnqrwvpwn ejstiv – Iisus
este cel mai înţelept dintre toţi oamenii.
Specia genitivului partitiv/separativ mai poate fi
exprimată în limba greacă şi prin prepoziţia ejk + G.:

92
=Ihsou:V sfwvtatoV ek pavntwn ajnqrwvpwn ejsti – Iisus
este cel mai înţelept dintre toţi oamenii.
Comparaţia neregulată
Adjectivele de mai jos fac gradele de comparaţie în
mod neregulat:
Pozitiv Comparativ Superlativ
ajgaqovV, -hv, -ovn ajmeivnwn, a[meinon a[ristoV,-h,-on
bun
beltivwn, bevltion bevltistoV,-h,-on
kreivttwn, krei:tton kravtistoV,-h,-on
lwv/wn, lw:/on, lw:/stoV,-h,-on
aijscrovV, -aj, -ovn aijscivwn, ai[scion ai[scistoV,-h,-on
ruşinos
ejcqrovV, -av, ovn ejcqivwn, e[cqion e[cqistoV,-h,-on
duşmănos
kalovV, -hv, -ovn kallivwn, kavllion kavllistoV, -h,-on
frumos
mevgaV, megavlh, meivzwn, mei:zon mevgistoV, -h, -on
mevga mare
mikrovV, -av, -ovn mikrovteroV,-a,-on mikrovtatoV,-h,-on
mic meivwn, mei:on
ceivrwn, cei:ron ceivristoV,-h,-on
inferior
ojlivgoV,-h,-on ejlavttwn, e[latton ejlavcistoV,-h,-on
puţin
poluvV, pollhv, pleivwn, plevon plei:stoV,-h,-on
poluv mult
rJav/dioV, -a, -on rJav/wn, rJa:/on ra:/stoV,-h,-on
uşor
tacuvV, tacei:a, qavttwn, qa:tton tavcistoV,-h,-on
tacuv repede
fivloV, -h, -on drag fivlteroV, -a, -on fivltatoV,-h,-on

93
 Observaţii
- adjectivele ajgatovV, mikrovV şi ojlivgoV îşi creează
structuri de comparaţie prin supletivism ,adică recurgerea
la alte cuvinte (teme);
- adjectivele aijscrovV, ejcqrovV şi kalovV îşi creează
gradele de comparţie pe radicalele substantivelor
corespunzătoare: to; ai\scoV – ruşinea; to; e[cqoV –
duşmănia şi to; kavlloV – frumuseţea.
Acesta este motivul pentru care consoana lichidă vibrantă
–r de la pozitivul primelor două adjective nu mai apare la
celelalte grade, iar la kalovV, faţă de un –l la pozitiv,
apare geminata (ll) la celelalte grade.
- adjectivul poluvV şi formează comparativul de la o
variantă apofonică: *ple©-iwn va deveni pleivwn;
- adjectivul fivloV ataşează sufixele de comparaţie
direct la radical (fil-) ignorând pe –o (fivlteroV-a-on);
- forma de comparativ a adjectivului tacuvV adică
qavttwn provine din *tac-iwn. Remarcăm aici trecerea
oclusivei aspirate în poziţia iniţială.
Comparaţia prin perifrază
Există şi o comparaţie cu ajutorul adverbelor:
- comparativ: ma:llon – mai (lat. magis)
- superlativ: mavlista – foarte (lat. maxime)
Exemplu:
COMPARATIV: ma:llon ajgaqovV – mai bun
SUPERLATIV: mavlista kalovV – cel mai frumos,
foarte frumos
Obs: Există şi posibilitatea de a întări comparaţia cu
unele forme nominale de D. sing. îngheţate
(adverbializate): makrw:/, pollw:/ - cu mult (cf. lat. multo)

94
pentru comparativ şi cu unele adverbe/conjuncţii: wJV, o{ti
– cât mai, cu totul (cf. lat. quam) pentru superlativ.
Adjective de declinat
Adjective de calsa I cu trei terminaţii (-oV, -h, on):
basilikovV, hv, ovn (regesc, împărătesc); gewrgikovV, -hv,
-ovn (ţărănesc, rustic, necioplit); barbarikovV, -hv, -ovn
(străin, barbar); ajnqrwvpinoV, -hv, -ovn (omenesc); gumnovV,
-hv, -ovn (gol, dezbrăcat); i[soV, -h, -on, (egal); kakovV, -
hv, -ovn (rău); koinovV, -hv, ovn (comun); leptovV, -hv, -ovn
(subţire, uşor, delicat, meticulos); xevnoV, -h, -on (străin);
orqovV, -hv, -on (drept, corect, adevărat); pistovV, hv, ovn
(credincios); mevsoV, h, on (la mijloc, din mijloc);
poihtikovV, hv, ovn (poetic); politikovV, hv, ovn (cetăţenesc,
sociabil); potovV, hv, on (care se bea); cristovV –hv –ovn
(uns) – de aici oJ CristovV – Unsul Domnului – Iisus
Hristos.
Adjective de clasa I cu trei terminaţii –oV, -a, -on::
a{gioV –a –on (sfânt); a[xioV –a –on (demn, vrednic);
ajrcai:oV, a, on (vechi); divkaioV, a, on (drept);
ejleuvqeroV –a –on (liber, independent); ijerovV, av ,on
(sfânt, privitor la zei, de origine divină, dăruit zeilor,
protejat de zei); makavrioV, a, on (fericit, bogat); o{moioV
–a –on (asemănător cu); palaivoV –a –on (vechi,
bătrân/vârstnic); plouvsioV, a, on (bogat); polevmoV –a –
on (războinic, dumănos, belicos); ponhrovV, a, on
(nefericit, răutăcios, perfid, viclean); yucrovV –a –on
(rece); foberovV –a –on (înfricoşător)

95
 Adjective de clasa I cu două terminaţii –oV (m.f.) –
on(n.):
a[dikoV, on (nedrept); a[pistoV, on (necredincios);
a[tomoV –on (netăiat); a[topoV –on (care nu este la locul
său, neobişnuit); e[rhmoV –on (pustiu, nelocuit); suvmmacoV
–on (aliat, ajutător); filovbibloV –on (iubitor de cărţi);
filovlogoV, on (iubitor al literelor, studios, iubitor de
vorbire, care se ocupă de cuvinte); filovsofoV –on
(iubitor de înţelepciune).
Adjective contrase de clasa I cu trei terminaţii –ou:V, -
a:/h: -ou:n
porfurou:V, a:, ou::n (de purpură); ajrgurou:V, a: -ou:n
(de argint); crusou:V –h: -ou:n (de aur); calkou:V, h:, ou:n
(de aramă);
Adjective contrase de clasa I cu trei terminaţii: -ou:V
(m.f.) –ou:n (n.)
ajplou:V –ou:n (simplu); eu[nouV –oun (binevoitor).
Adjective de clasa I cu flexiunea atică –wV (m.f.) –wn
(n.)
i{lewV, wn (binevoitor, milostiv); plevwV, plevwn (plin).
Adjective de clasa a II-a cu două terminaţii –hV (m.f.)
–eV (n.)
ajlhqhvV, evV (neascuns, adevărat); asqenhvV, evV
(plăpând, bolnăvicios); eujgenhvV, evV (de origine nobilă);
qeofilhvV, evV (iubit de zei); safhvV –evV (clar, limpede,
adevărat).
Adjective de clasa a II-a cu două terminaţii –wn (m.f.)
–ou (n.)
ejpilhvsmwn, on (uituc); ejpisthvmwn, on (cel care ştie,
înţelept, prudent); eujdaivmwn –on (fericit, avut, bogat);

96
mnhvmwn –on (cel care îşi aminteşte); swvfrwn, on
(înţelept, prudent, sănătos cu spiritul, cumpătat).
Adjective de clasa a II-a cu o singură terminaţie pt.
toate genurile.
mavkar, mavkaroV (fericit); a[paiV, aidoV (fără copii);
a{rpax, goV (hoţ); h|lix, h{likoV (de aceeaşi vârstă);
pevnhV, -htoV (sărac); gumnhvV, gumnh:toV (gol).
Adjective de clasa a III-a
- teme în -n
mevlaV, mevlaina, mevlan (negru); tevrhn, tevreina,
tevren (delicat);
- teme în -u
glukuvV, glukei:a, glukuv (dulce la gust)); tacuvV,
tacei:a, tacuv (repede); bracuvV, bracei:a, bracuv (scurt);
hJduvV, hJdei:a, hJduv (dulce, plăcut).
- teme în -nt
pa:V, pa:sa, pa:n (tot, întreg); cariveiV, carivetta,
cariven (G. masculin: cariventoV) – graţios.

PRONUMELE
În limba greacă întâlnim următeoarele categorii de
pronume: personal, de întărire, reflexiv, posesiv, reciproc,
demonstartiv, relativ, interogativ şi nedefinit.
Pronumele personal
Are forme diferite pentru persoană şi număr însă nu şi
pentru gen. De asemenea, rădăcinile acestui pronume
diferă de la un număr la altul şi uneori chiar de la un caz la
altul. Pe lângă formele accentuate, pronumele personal are
la singular şi forme enclitice.

97
 singular plural
caz
pers. I pers. II pers. I pres. II
N. ejgwv suv hJmei:V uJmei:V
G. ejmou:, mou sou:, sou hJmw:n uJmw:n
D. ejmoiv, moi soiv, soi hJmi:n uJmi:n
Ac. ejmev, me sev, se hJma:V uJma:V
Pronumele personal nu are forme de persoana a III-a.
Teoretic există o formă veche de pronume personal de
persoana a III-a foarte rar întâlnită:
Persoana a III-a
Singular Plural
N. - N. sfei:V
G. ou| G. sfw:n
D. oi| D. sfivsi(n)
Ac. e{, min nin Ac. sfa:V
În general, pentru persoana a III-a se folosesc formele
pronumelui de întărire aujtovV , fie pronumele
demonstarativ, fie pronumele reflexiv când se referă la
subiect. La singular pronumele personal de persoana a III-
a are şi forme neaccentuate: oiJ, oiJ, eJ.
Pronumele de întărire
aujtovV, aujthv, aujtov
nr. caz m. f. n.
N. aujtovV aujthv aujtovn
G. aujtou: aujth:V aujtou:
sg.
D. aujtw:/ aujth: aujtw:/
Ac. aujtovn aujthvn aujtovn
N. aujtoiv aujtaiv aujtav
G. aujtw:n aujtw:n aujtw:n
pl.
D. aujtoi:V aujtai:V aujtoi:V
Ac. aujtouvV aujtavV aujtav
98
 Pronumele de întărire poate avea mai multe valori:
- pronume de întărire (cf. lat. ipse) dacă precede
articolul unui substantiv: aujtovV oJ a[nqrwpoV - însuşi
omul.
- pronume de identitate (cf. idem) dacă se găseşte
între articol şi substantiv: oJ aujto;V a[nqrwpoV – acelaşi om.
- pronume personal de persoana a III-a, aşa cum am
arătat mai sus: aujtovV (el), aujthv (ea), aujtov (el – obiectul).
- alături de pronumele personal, intră în componenţa
pronumelui reflexiv.
Pronumele reflexiv
Se formează din pronumele personal la cazurile oblice
(toate în afară de N.) şi pronumele de întărire aujtovV, aujthv,
aujtov. Fiind reflexiv, acest pronume nu are cazul N. însă
are în schimb persoană şi gen. Persoana I şi a II-a,
referindu-se la fiinţe umane, are doar genul masculin şi
feminin. Persoana a III-a (despre care se vorbeşte) poate fi
atât fiinţă cât şi lucru, motiv pentru care are toate cele trei
genuri.
La singular pronumele aujtovV se contopeşte cu tema
pronumelui persoanal de la cazurile oblice, iar la plural,
cele două pronume (personal şi de întărire) se pun alături
şi se declină fiecare în parte.
Singular
caz pers. I pers. II pers. III
m. f. m. f. m. f. n.
G. ejmautou:, -h:V s(e)autou:, -h:V eJautou:, -h:V, -ou:
(auJtou:, -h:V, -ou:)
D. ejmautw:/, -h:/ s(e)autw:/, -h:/ eJautw:/, -h:/, -w:/
(auJtw:/, -h:/, w/:)
Ac. ejmautovn, -hvn s(e)autovn, -hvn eJautovn, -hvV, -ov
(auJtovn, -hvn, ov)
99
 Plural
m. m. f. m. f. n.
f.
G. hJmw:n aujtw:n, uJmw:n aujtw:n, sfw:n aujtw:n, -w:n,-w:n
-w:n -w:n (eJautw:n)
D. hJmi:n aujtoi:V, ujmi:n aujtoi:V, sfivsin aujtoi:V, -ai:V,
-ai:V -ai:V -oi:V
(eJautoi:V, -ai:V;
auJtoi:V, –ai:V)
Ac. hJma:V aujtouvV, ujma:V aujtouvV. sfa:V aujtouvV, -avV, -av
-avV -avV (eJautouvV, -avV- a;
auJtouvV, –avV, -a)

Pronumele posesiv
Se formează pe temele oblice ale pronumelui personal
la care se adaugă terminaţiile adjectivelor de declinarea I
cu trei terminaţii: -oV (m.), -h (f.), -on (n.) deci II, I, II.
Are forme doar pentru primele două persoane; pentru
persoana a III-a se foloseşte fie G. pronumelui aujtovV:
aujtou: (m. şi n.) şi aujth:V (f.) fie reflexivul sfevteroV, a,
on, - al lor.
Pronumele posesiv se acordă în persoană cu posesorul,
iar în gen, număr şi caz cu obiectul posedat.
Nr. Pers. m. f. n.
I ejmoV – al ejmhv – a mea ejmovn
II meu shv – a ta sovn
Sing.
III sovV – al tău aujth:V aujtou:
aujtou:
I hJmevteroV hJmetevra hJmevteron
Pl. II uJmevteroV uJmetevra uJmevteron
III sfevteroV sfetevra sfevteron
100
 Pronumele de reciprocitate
Pentru a arăta reciprocitatea între persoane, limba
greacă foloseşte o formă pronominală specială constituită
pe structura pronumelui indefinit a[lloV (m.), a[llh (f.),
a[llo (n.) – altul. Radicalul acestui pronume se repetă cu
diferenţa că, a doua oară, apare cu iniţială lungită şi cu un
singur –l: all- devine hvl-.
Exprimând o acţiune reciprocă, se înţelege că acest
pronume nu va avea forme decât la cazurile oblice ale
numărului plural:
Plural
G. ajllhvlwn – unii ai altora (m. f. n.)
D. ajllhvloiV, -aiV, -oiV – unii altora
Ac. ajllhvlouV, -aV, -a – unii pe alţii
Obs. De la forma acestui pronume avem cuvântul
paralelă: par= a[llhla – unele pe lângă altele.

Pronumele demonstrative

În limba greacă există trei pronume demonstrative

dintre care două sunt de apropiere:
- o{de (m.), h{de (f.), tovde (n.) – acesta
- au|toV (m.), au{th (f.), tou:to (n.) – acesta
şi unul de depărtare:
- ejkei:noV (m.), ejkeivnh (f.), ejkei:no (n.) – Acela

o{de, h{de, tovde – acesta (despre care urmează să se

vorbească)
Se compune din articol + particula invariabilă dev şi se
referă la persoana I ,la fel ca latinescul hic, haec, hoc.
Se declină ca articolul.

101
 Singular Plural
N.V. o{de h{de tovde oi{de ai{de tavde
G. tou:de th:sde tou:de tw:nde tw:nde tw:nde
D. tw:/de th:/de tw:/de toi:sde tai:sde toi:sde
Ac. tovnde thvnde tovde touvsde tavsde tavde

ou|toV, au{th, tou:to – acesta

(despre care s-a vorbit, de lângă tine)
Acest pronume se formează tot pe structura articolului
(apare dentala t sau spiritul aspru) + u. În prima silabă
apare diftongul –ou doar dacă în a doua avem vocala –o.
Dacă acest –o lipseşte din silaba a doua, în prima silabă
vom avea –au. Pronumele ou|toV, au{th, tou:to se referă
la persoana a II-a (cf. lat. iste, ista, istud) şi poate avea o
nunaţă peiorativă: acesta ,,la care te referi tu”, ăsta.
Singular Plural
N.V. ou|toV au{th tou:to ou|toi au|tai tau:ta
G. touvtou tauvthV touvtou touvtwn touvtwn touvtwn
D. touvtw/ tauvth/ touvtw/ touvtoiV tauvtaiV touvtoiV
Ac. tou:ton tauvthn tou:to touvtouV tauvtaV tau:ta
Observaţii:
- după pronumele o{de, h{de, tovde se mai declină:
toiovsde, toiavde, toiovnde – un astfel de (lat. talis);
tosovsde, toshvde, tosovnde – atât de mare (lat. tantus);
- după ou|toV, au{th, tou:to se declină toiou:toV,
toiauvth, toiou:to – un astfel de (talis); tosou:toV,
tosauvth, tosou:to – atât de mare (lat. tantus).

102
 ejkei:noV, ejkeivnh, ejkei:no – acela (lat. ille, illa, illum)
Se declină ca pronumele de întărire ajutovV, –h, –on cu
precizarea că la forma neutră va face –o, -on.
Nr. Caz m. f. n.
N.V. ejkei:noV ejkeivnh ejkei:no
G. ejkeivnou ejkeivnhV ejkeivnou
Sg.
D. ejkeivnw/ ejkeivnh/ ejkeivnw/
Ac. ejkei:non ejkeivnhn ejkei:no
N.V. ejkei:noi ejkei:nai ejkei:na
G. ejkeivnwn ejkeivnwn ejkeivnwn
Pl.
D. ejkeivnoiV ejkeivnaiV ejkeivnoiV
Ac. ejkeivnouV ejkeivnaV ejkeivna
Obs. Pronumele demonstrative primesc uneori pentru
întărire ,la urmă un –iv (deictic), care face să dispară
vocala finală scurtă (nu şi diftongul), atrăgând accentul
asupra sa: o{de > oJdiv – chiar acesta; tou:too > toutiv –
chiar acesta (lucrul).
Pronumele relativ
Cu unele mici excepţii (lipsa consoanei dentale iniţiale,
adăugarea desinenţei –V la N. masculin, singular).
pronumele relativ are forme identice cu ale articolului.
Relativul poate apărea şi compus cu particula
indeclinabilă per. o{sper, h{per, o{per – tocmai care.

o{V, h{, o{ - care, cine, ce (lat. qui, quae, quod)

Caz Singular Plural
N. o{V h{ o{ oi{ ai{ a{
G. ou| h|V ou| w|n w|n w|n
D. w|/| h|/ w|/| oi|V ai|V oi|V
Ac. o{n h{n o{ ou{V a{V a{

103
Obs.:
- acordul pronumelui relativ se face în gen şi număr cu
numele la care se referă, dar se află în cazul cerut de
funcţia sintactică, deţinută în prepoziţia relativă: oJ
a[nqrwpoV o{n ajgapw: sofwvtatoV filovsofoV ejk th:V
povlewV ejsti (omul pe care îl iubesc este cel mai înţelept
filosof din oraş);
- uneori, relativul în limba greacă se acordă şi în caz
cu numele la care se referă, chiar dacă rolul său în
propoziţie cere un alt caz. Când relativul cu funcţia de
complement de obiect în propoziţie se referă la un nume în
genitiv sau dativ, adesea se pune şi el în genitiv sau dativ.
În acest caz, avem de-a face cu aşa numita atracţie a
relativului. Exemplu: a[xioi e[ste tou: fw:toV ou|
qewrei:ste (fiţi demni de lumina pe care o priviţi). În acest
exemplu pronumele relativ (ou|) se află în genitiv acordat
cu tou: fw:toV deşi trebuia să fie în Acuzativ adică o{n.

Pronumele interogativ
Pronumele interogativ tivV (m.f.) tiv(n.) este înrudit la
origine cu latinescul quis, quid. Faţă de pronumele
nedefinit tiV, ti (cineva, ceva), care este aton (ori cu
accent pe finală în cazul formelor bisilabice), pronumele
interogativ are totdeauna accent ascuţit pe prima silabă.
tivV – cine, tiv – ce.
Singular Plural
m.f. n. m.f. n.
N. tivV tiv tivneV tivna
G. tivnoV sau tou: tivnwn
D. tivni sau tw/: tivsi(n)
Ac. tivna tiv tivnaV tivna
104
 Obs.:
- tivV (m.f.) este pentru persoane, iar tiv (n.) pentru
lucruri;
- există şi alte pronume interogative:
povteroV, a, on – care din doi
poi:oV, a, on – care, ce fel
povsoV, h, on – cât de mare
Pronumele nedefinite
În limba greacă, avem următoarele pronume nedefinite:
1. tiV, ti – cineva, ceva. Se declină ca pronumele
interogativ tivV, tiv cu menţiunea că nu va purta accent (în
cazul formelor bisilabice poate avea accent pe finală: G.
sing. tinovV (m.f.n.), G. sing. tinwvn (n.), D. sing. tiniv
(m.f.), D. sing. tisiv (n.) etc.
Singular Plural
Caz
m. + f. n. m. + f. n.
N. tiV ti tineV tina
(a[tta – câteva)
G. tinoV tinoV tinwn tinwn
D. tini tini tisi tisi
Ac. tina ti tinaV tina
2. o{stiV, h{tiV, o{, ti – oricare. Este compus din
pronumele relativ o{V şi pronumele nehotărât tiV. Se
declină ambele componente,** dar accent va purta numai
primul element:
Singular
N. o{stiV h{tiV o{, ti
G. ou|tinoV h|stinoV ou|tinoV
D. w|/tini h|/tini w|/tini
Ac. o{ntina h{ntina o{, ti
Plural
105
 oi{tineV ai{tineV a{tina (a[tta)
w|ntinwn w|ntinwn w|ntinwn
oi|stisi ai|stisi oi|stisi
ou{stinaV a{stinaV a{tina (a[tta)
3. e{kastoV, eJkavsth, e{kaston – fiecare. Are forme
adjectivale şi în consecinţă se declină ca un adjectiv de
clasa I cu trei terminaţii, respectiv II, I, II.
4. eJkavteroV, eJkatevra, eJkavteron – şi unul şi celălalt,
fiecare din doi (cf. lat. uterque). Se declină ca e{kastoV, h,
on.
5. dei:na – un astfel de, cutare. Acest pronume nu are
flexiune specială pe genuri.

singular plural
N. dei:na dei:neV
G. dei:noV deivnwn
D. dei:ni —
Ac. dei:na dei:naV

6. a[lloV, a[llh, a[llo – altul. Urmează flexiunea

unui adjectiv de clasa I cu trei terminaţii (II, I, II).
7. e{teroV, eJtevra, e{teron – celălalt, cealaltă. Se
declină ca un adjectiv (II, I, II).
8. movnoV, movnh, movnon – singur, singură. Se
declină după II, I, II.
9. oJ mevn... oJ dev... –unul... altul. Urmează flexiunea
articolului.
10. pa:V, pa:sa, pa:n. Dacă este însoţit de articol,
acest nedefinit corespunde latinescului totus-a-um şi
înseamnă – tot, întreg. Ex.: hJ pa:sa nh:soV – toată insula.
Dacă nu este însoţit de articol ,înseamnă – fiecare şi
106
corespunde latinescului omnis, -e: pa:V lovgoV –
fiecare/orice cuvânt.
11. oujdeivV, oujdemiva, oudevn – nici unul, nici una.
Este construit din numeralul ei\V (m.), miva (f.), e{n (n.) –
unu + adeverbul de negaţie oujdev – nici, la rândul lui
format din negaţia ouj + particula dev. Pronumele mhdeivV,
mhdemiva, mhdevn, construit din numeral şi adeverbul de
negaţie mhdev (nici) are în propoziţie acelaşi sens ca şi
oujdeivV, oujdemiva, oudevn. Adeverbele de negaţie, dar şi
pronumele negative se folosesc în propoziţie în funcţie de
modul acţiunii:
- ouj şi compuşii săi apar în propoziţiile construite
cu modurile indicativ şi optativ (uneori şi participiu);
- mhv şi compuşii săi neagă acţiunile volitive, redate
prin modurile conjuctiv, imperativ şi infinitiv (uneori şi
prin optativ şi participiu).
Paralel cu pronumele oujdeivV, oudemiva, oujdevn ,se mai
întâlneşte şi o altă variantă: oujdamovV/mhdamovV (m.),
ouJdamhv/mhdamhv (f.), oujdamovn/mhdamovn (n.) – nici unul.

Singular Plural
m. f. n. m. f. n.
N. oujdeivV oujdemiva oujdevn oujdevneV oujdemivai oujdevna
G. oujdenovV oujdemia:V oujdenovV oujdevnwn oujdemiw:n oujdevnwn
D. oujdeniv oujdemia:/ oujdeniv oujdevsi oujdemiai:V oujdevsi
Ac. oujdevna aujdemivan oujdevn oujdevnaV oujdemivaV oujdevna

107
 20
Pronumele corelative
Relative generale
Relative
Interogative Indefinită Demonstrative interogative
(individual)
indirecte
tivV, ti tiV, ti o{de, ou|toV o{stiV, o{, ti
cine, ce? cineva, o{V, h{, o{ acesta oricare, -cine
ceva care ejkei:noV acela
povteroV, -a, e{teroV, -a, -on oJpovteroV, -a, -on
- celălalt oricare din doi
on eJkavteroV, -a-on
care din fiecare din doi
doi?
povsoV, -h, o{soV, -h, - tososdeJ, -hvde, oJpovsoV, -h, -on
-on on -ovnde; tosou:toV, cât de mare
cât de atât de mare -h, -on atât de
mare? cât mare

poi:oV, -a, oi|oV, -iva, - toiovsde,-avde oJpoi:oV, -iva, -on

-on on -ovnde; toiou:toV ce fel
ce fel? (de felul) astfel
care
phlivkoV, - thlivkoV, -h, thlikovsde oJphlivkoV, -h, -on
h, -on şi th- likou:toV care,
-on (atât de aşa de mare cât de în vârstă
cât de mare, mare)
de ce cât
vârstă?

108
 Numeralul (ajriqmhtikovn)
În limba greacă întâlnim următoarele tipuri de numeral:
cardinal, ordinal, adverbial, distributiv, multiplicativ,
nehotărât, substantive derivate care exprimă numărul şi
formule pentru fracţiune.

1.

Numeralul cardinal
Are primele patru unităţi declinabile. De la 5 până la
100 inclusiv, este indeclinabil. Numeralele care denumesc
sutele, miile şi zecile de mii sunt de asemenea
flexibile,urmând paradigma de plural a adjectivelor de
clasa I cu trei terminaţii: 200 – diakovsioi, diakovsiai,
diakovsia; 1000 – civlioi, civliai, civlia; 10.000 – muvrioi,
muvriai, muvria (muvrioV la singular – nenumărat).

109
 Declinarea numerelor de la 1 la 4:

unu doi
m. f. n. N. Ac. duvo
N. ei|V miva e{n G. D. duoi:n
G. eJnovV mia:V eJnovV
D. eJniv mia:/ eJni
Ac. e{na mivan e{n

trei patru
N. trei:V (m.f.) triva (n.) tevttareV (m.f.) tevttara (n.)
G. triw:n tettavrwn
D. trisiv tevttarsi
Ac. trei:V triva tevttaroV tevttara

Obs.:
- numeralul duvo se declină la dual şi are o singură
formă pentru toate genurile.
- Corespondentul lui ambo din latină este a[mfw,
ajmfoi:n – amândoi. Acesta este dublat de ajmfovteroi, ai,
a ,identic ca sens.
- miile şi zecile de mii sunt compuse din numeralul
adverbial + civlioi/muvrioi. Exemple:
2000 – discivlioi, ai, a:
20.000 – dismuvrioi, ai, a

110
 - primele patru numerale se declină la fel ca numele:
numeralul unu are masculinul şi neutrul de declinarea a
III-a (teme în –n), iar femininul de declinarea I. Numeralul
doi are forme de dual după declinarea a II-a. Numeralele
trei şi patru sunt şi ele de declinarea a III-a.

Numeralul ordinal
Numeralul ordinal se construieşte din radicalul
numeralului cardinal + sufuixul –to: tevtartoV – al
patrulea provine din tevttar (numeralul cardinal) + to.
Există desigur şi forme derivate de la alte radicale; de
plidă prw:toV, h, on – primul nu se formează pe radicalul
lui ei|V. DeuvteroV, a, on – al doilea se formează cu
sufixele de comparativ teroV, a, on (cf. lat. alter).
Numeralele ordinale compuse se formează după regula
celor cardinale: prin juxtapunere sau cu ajutorul
conjuncţiei copulative kai;. Exemplu: trivtoV kai;
devkatoV – al 13-lea.
Accentul zecilor (începând de la 20) trece pe silaba
finală. Numeralele ordinale se declină după II, I, II.

111
Numeralul adverbial
Este format din numeralul cardinal (în –av) + sufixul –
kiV: tetravkiV – de patru ori. Numeralul adverbial de la 1-
3 are forme invariabile: a{pax, divV, trivV...

Numeralul multiplicativ
Este compus din numeralul adverbial + sufixul contras
–plou:V, plh:, plou:n. Deci:
- aJplou:V (m.), aJplh: (f.), aJplou:n (n.) – simplu,
simplă
- diplou:V, diplh:, diplou:n – dublu
- triplou:V, triplh:, triplou:n – tripul
- tetraplou:V, tetraplh:, tetraplou:n –
cvadruplu, împătrit etc.

Numeralul distributiv

Numeralul distributiv se exprimă analitic: prepoziţiile

ajna; sau katav + Ac. numeralului cardinal: kata; duvo –

112
câte doi; kata; trei:V – câte trei; ajna; tevttaraV – câte
patru etc.
Ideea de distribuţie mai poate fi exprimată prin
propoziţia suvn – (cu), câte + numeralul cardinal: suvnduo
– câte doi, suvntreiV – câte trei, dar şi prin numeralul
cardinal în G. precedat de prepoziţia ejpiv: ejpiv tettavrwn –
câte patru.

Numeralul nehotărât
Acest numeral se confundă cu adjectivul şi cu
pronumele nehotărât: ojlivgoi – puţini; polloiv – mulţi;
oujdevn – nimic; oujdeivV – nici unul etc.

113
 Substantive derivate din numeral
Substantive derivate din numeralul cardinal cu sufixul
–avV, -avdoV precum hJ dekavV, -avdoV – decadă; hJ ciliavV,
-avdoV – hiliadă; muriavV, -avdoV – miriadă exprimă şi ele
realităţi numerice.

Formule pentru fracţiune

Fracţiunile se exprimă prin substantivele: to; mevroV şi

hJ moi:ra – partea + numeralul ordinal: to; pevmpton mevroV
– a cincea parte; hJ eJbdovmh moi:ra – a şaptea parte.

114
 NUMERALUL:
cifre cifre num. num. num.
arabe cardinal ordinal adverbial
1 a v ei|V, miva, e{n prw:toV, -h, -on a{pox
2 b v duvo deuvteroV divV
3 g v trei:V, triva trivtoV trivV
4 d v tevttareV, tevttara tevtartoV tetravkiV
5 e v pevnte pevmptoV pentavkiV
6 ϛ e{x e{ktoV eJxavkiV
7 z v eJptav e{bdomoV eJptavkiV
8 h v ojktwv o[gdooV ojktavkiV
9 q v ejnneva e[natoV ejnavkiV
10 i v devka devkatoV dekavkiV
11 ia v e{ndeka eJndevkatoV eJndekavkiV
12 ib v dwvdeka dwdevkatoV dekavkiV
13 ig v trei:V (n.: triva) kai; devka trivtoV kai; devkatoV triVkaidekavkiV
14 id v tevttareV (n.: tevttara) kai; devka tevtartoV kai; devkatoV tetrakaidekavkiV
15 ie v pevnte kai; devka pevmptoV kai; devkatoV pentekaidekavkiV
16 i$ v eJkkaivdeka e{ktoV kai; devkatoV eJkkaidekavkiV

115
 17 iz v eJptakaivdeka e{bdomoV kai devkatoV eJptakaidekavkiV
18 ih v ojktokaivdeka o[gdooV kai; devkatoV ojktwkaidekavkiV
19 iq v ejnneakaivdeka e[natoV kai; devkatoV ejneakaidekavkiV
20 k v ei[kosi eijkostovV eijkosavkiV
21 ka v ei|V kai; ei[kosi prw:toV kai; eijkostovV a{pox kai; eijkosavkiV
30 l v triavkonta triakostovV triakontavkiV
40 m v tettaravkonta tettarakostovV tettarakontavkiV
50 n v penthvkonta penthkostovV penthkontavkiV
60 x v eJxhvkonta eJxhkostovV eJxhkontavkiV
70 o v eJbdomhvkonta eJbdomhkostovV eJbdomhkontavkiV
80 p v ojgdohvkonta ojgdohkostovV ojgdohkontavkiV
90 ϟ ejnenhvkonta ejnenhvkostovV ejnenhkontavkiV
100 r v eJkatovn eJkatostovV eJkatontavkiV
200 s v diakovsioi, -ai, -a dikosiostovV dikosiavkiV

116
 300 t v triakovsioi triakosiostovV triakosiavkiV
400 u v tetrakovsioi tetrakosiostovV tetrakosiavkiV
500 f v pentakovsioi pentakosiostovV pentakosiavkiV
600 c v eJxakovsioi eJxakosiostovV eJxakosiavkiV
700 y v eJptakovsioi eJptakosiostovV eJptakosiavkiV
800 w v ojktakovsioi ojktakosiostovV ojktakosiavkiV
900 ϡ ejnakovsioϡi ejnakosiostovV ejnakosiavkiV
1000 a civlioi ciliostovV ciliavkiV
2000 b discivlioi disciliostovV disciliavkiV
10.000 i muvrioi muriostovV muriavkiV
100.000 r dekakismuvrioi dekakismuriostovV dekakismuriavkiV
1.000.000 a& eJkatontakismuvrioi eJkatontakismuriostovV eJkatontakismuriavkiV

117
 Observaţii:
Grecii antici au încercat diverse modalităţi de notare a
numerelor. În epoca miceniană, pentru unităţi foloseau
barele varticale (II = 2); pentru zeci cele orizontale (- - =
20), iar pentru sute: cercurile (○○ = 200). În perioada
clasică, se renunţă la aceste semne (de la patru în sus) şi se
introduc litere din alfabet, respectiv iniţiale ale
numeralelor: P=5 (pevnte); A=10 (devka); H=100 (eJkatovn);
c=1000 (civlioi) etc.
Începând din sec. I a.Chr., grecii utilizează cele 24 de
litere ale alfabetului ionic plus trei litere din alfabetele
locale pentru notarea numerelor. Cele trei litere luate din
alfabetele locale sunt:
ϛ - digamma pentru cifra 6 (intercalată în alfabet
după e)
ϟ - koppa pentru cifra 90 (intercalată după p)
ϡ- sanpi pentru cifra 900 (intercalată după w)
Apoi întregul alfabet este împărţit în trei grupe de câte
opt litere plus una din cele trei litere preluate din
alfabetele locale (digamma, koppa şi sanpi), deci în total
trei grupe de câte nouă litere. Astfel primele nouă litere
ale alfabetului (de la –a la –q plus digamma) notează
unităţile, următoarele nouă (de la –i la p plus koppa)
notează zecile, iar următoarele nouă (de la –r la w plus
sanpi) notează sutele.
De la 1 la 900 fiecare literă poartă un semn sus în
partea dreaptă: a v, b v etc. Miile, zecile şi sutele de mii
reiau alfabetul în aceeaşi împărţire, dar literele vor purta
semnul jos în partea stângă: ֽa, ֽb etc. Milioanele
(notate la fel) vor purta două puncte deasupra literei: a&, b&,
etc.21

118
 Numerele compuse se notează cu literele fiecărui
element component: 135 – rle v etc.

VERBUL
Generalităţi
Pentru înţelegerea verbului în limba greacă este
necesară cunoaşterea noţiunilor de radical şi temă.
Radicalul este morfemul lexical ce conţine sensul de
bază al cuvântului şi este comun tuturor cuvintelor de
aceeaşi familie. Astfel radicalul fil- se regăseşte în toţi
termenii verbali şi nominali derivaţi: fil-evw – a iubi,
fil-iva – iubire, fivl-ioV – prietenesc etc. Structura
ternară a radicalului moştenită încă din indo-europeană:
consoană + vocală + consoană cunoaşte fenomenul
apofoniei (alternanţă vocalică). Apofonia este de două
feluri:
a) calitativă. Presupune schimbarea calitativă a
vocalei interconsonantice şi are 3 grade de
alternanaţă (gr. apofonice):
- grad normal (e): leip – prezent
- grad plin (o): loip – perfect
- grad zero: lip – aorist
Deci: leivpw, levloipa, e[lipon – las, am lăsat, lăsai.
b) cantitativă. Are două grade de alternanţă a vocalei
de după radical:
- grad lung –h,-w: divdwmi – dau
- grad scurt –e, o, a: divdomen – dăm
În funcţie de sunetul final al radicalului distingem
verbe în vocală: timav-w – eu cinstesc; în diftong:
paideuv-w – eu educ; în oclusivă: gravf-w – eu scriu; în

119
nazală mevn-w – eu rămân; în lichidă nevm-w – eu împart
etc.
Tema. Este constituită din rădăcină (radical) + sufixe.
Uneori tema coincide cu radicalul. În acest caz, vorbim de
temă pură sau temă cu sufix zero.
Temele sunt de două feluri: modale şi temporale.
Temele modale. Acestea se caracterizează prin
anumite sufixe ,proprii unui mod ,care se adaugă la radical:
vocalele tematice lungi ale modului conjuctiv, sufixul
modal –oi (-ai la aorist) al optativului etc.
Temele temporale. În limba greacă avem patru teme
temporale: tema prezentului, tema viitorului, tema
aoristului şi tema perfectului. Acestea sunt formele de
bază ale unui verb pe care le oferă şi dicţionarul deoarece
din ele se formează toate timpurile.
Tema prezentului se formează din radical + diverse
sufixe care se contopesc cu radicalul.
Exemple:
- cu sufixul –an. De la radicalul aJmart- avem
verbul aJmart-avn-w – păcătuiesc;
- cu sufixul –sk. De la radicalul ghra- avem verbul
ghrav-sk-w – îmbătrânesc;
- cu sufixul –i. De la radicalul *fulak- avem
verbul *fulak-iw devenit fulavtt-w – păzesc; de la
radicalul *ajggel- avem verbul ajggevl-i-w devenit (prin
asimilarea lui i) ajggevll-w (vestesc) etc.
Tema prezentului are cele mai multe sufixe. Din
această temă se formeză prezentul şi imperfectul.
Tema viitorului. Se formează din radical + sufixul –s
+ vocalele tematice e/o pentru diateza activă şi medie.

120
 La diateza pasivă, tema viitorului se formează din
radical + sufixul –qh/h + sufixul –s + vocalele tematice
e/o. În faţa sufixului de viitor –s vocalele scurte se
lungesc, labialele dau y, guturalele dau x , iar dentalele
cad.
Ex.: timavw – cinstesc la viitor face timhv-s-w.
Din tema viitorului se formează viitorul.
Tema aoristului. Această temă se formează din
radical + sufixul aorist –sa.
Exemplu: ej-paideuv-sa – educai, am educat.
Tema perfectului. Se formează din reduplicaţie
(repetarea consoanei iniţiale a radicalului + e) + radicalul
verbului + sufixul –k (sau fără la perfectul tare) la diateza
activă. La diateza medio-pasivă tema perfectului se
formează din reduplicaţie + radical, fără sufixul –k.
Exemplu: lev-lu-ka – am dezlegat.
Din tema perfectului se formează perfectul, mai mult
ca perfectul şi viitorul II.
Verbele regulate au acelaşi radical pentru toate cele
patru teme. Există însă şi verbe neregulate care îşi
formează temele de la radicale diferite (verbe supletive):
levg-w, ejr-w:, ei\p-on, ei[-rh-ka – a spune.
Categoriile gramaticale ale verbului
Categoriile gramaticale ale verbului grec sunt
următoarele: conjugarea, modul, timpul, aspectul, diateza,
persoana, numărul, desinenţele, augumentul, reduplicaţia,
vocala tematică.
Conjugarea
Verbele greceşti au două conjugări:

121
  cinjugarea I cuprinde verbe a căror desinenţă de
persoana I singular, indicativ prezent este –w. Exemplu:
luv-w, paideuv-w, gravf-w, bouleuv-w etc.
Infinitivul verbelor de conjugarea I (verbe în –w) este
în –ein (luvein). Această conjugare mai poartă şi
denumirea de conjugare tematică deoarece înaintea
desinenţelor persoanele, verbele au vocală tematică (e/o).
 conjugarea a II-a cuprinde verbe a căror desinenţă de
persoana I singular, indicativ present este –mi. Exemple:
tivqhmi (a pune), divdwmi (a da), i{hmi (a arunca), i[sthmi
(a aşeza), deivknumi (a arăta), fhmiv (a zice) etc. Infinitivul
verbelor în –mi se construieşte cu sufixul –nai. Această
conjugare se mai numeşte şi atematică deoarece verbele
nu primesc vocala tematică, ci desineţele personale se
leagă direct de temă.
Flexiunea celor două conjugări diferă doar la trei
timpuri: prezent, imperfect şi aorist la diatezele activă şi
medie.
Modul
Modul este aceea categorie a verbului care exprimă
atitudinea subiectului faţă de acţiune. Arată raportul dintre
protagonist şi proces.
Limba greacă are:
a. Moduri persoanle: indicativ, conjunctiv, optativ
şi imperativ.
b. Moduri impersoanle (forme nominal verbale):
infinitivul şi participiul.
După G. Guillaume ,pe axa cronogenetică există trei
puncte (momente) esenţiale:
a) momentul iniţial în care imaginea verbo-temporală
nu a apărut încă, ci se află în posibilitatea de a apărea.

122
 Acest moment este ,,timpul in posse” din care rezultă
modurile nominale: infinitivul şi participiul;
b) momentul median în care imaginea timpului este în
curs de formare. Acest moment este ,,timpul in fieri”
care stă la baza modurilor conjuctiv şi optativ;
c) momentul final în care imaginea timpului s-a
realizat. Acest moment este ,,timpul in esse” divizibil în
trei secţiuni temporale (prezent, trecut şi viitor) şi
determină acţiunile obiective ale modului inidicativ.22
Timpul
Timpul este o categorie verbală care oferă o referinţă
cronologică a momentului enunţării. Avem patru timpuri
principale: prezent, viitor I, viitor II şi perfect, marcate
prin desinenţe personale principale şi trei timpuri
secundare: imperfect, aorist şi m.m.pf., marcate prin
desinenţe persoanale secundare (la indicativ şi prin
augument).
Reapartizarea timpurilor pe moduri:
- şapte timpuri la indicativ (prezent, imperfect, viitor
I, aorist, perfect, m.m.pf. şi viitor II);
- trei timpuri la conjunctiv şi imperativ (prezent,
aorist şi perfect);
- patru timpuri la optativ, inifinitiv şi participiu
(prezent, viitor, aorist şi perfect).
Aoristul exprimă o acţiune trecută şi terminată. Are
sensul unui perfect istoric şi se traduce cu perfectul simplu
sau compus din limba română.
Aspectul23
Pe lângă momentul acţiunii, temele verbale au
moştenit din indo-europeană şi aspectul acţiunii, respectiv
dacă aceasta e momentană, durativă sau s-a
terminat(perfectivă).
123
 Valoarea aspectuală a temelor verbale i-a preocupat
încă din antichitate pe greci. Stoicii deja împărţeau temele
verbale în:
a) timpuri determinate:
- neîncheiate: prezent, imperfect
- încheiate: perfectul, m.m.pf.
b) timpuri nedeterminate: aoristul şi viitorul.
Redăm în continuare tabloul relaţiilor dintre aspect şi timp:
SITUARE PE ASPECTUL
ASPECTUL ASPECTUL
COORDOANATA PERFECTIV
MOMENTAN DURATIV
TEMPORALĂ (FINIT)
Posterioritate viitor viitor viitor II
Simultaneitate prezent prezent perfect
Anterioritate aorist imperfect m. m. pf.
Modurile conjunctiv, optativ imperativ, infinitiv şi
participiu pot exprima aspectul căci aici valoarea
temporală este mai puţin saturată.
Pentru exprimarea aspectului, limba greacă utilizează
anumite procedee lingvistice:
a) procedeul lexical. Se recurge la mai multe
cuvinte pentru a reda diferitele aspecte ale acţiunii. Ne
referim aici la verbele supletive despre care am amintit
mai sus. Exemple:
Aspect Aspect Aspect
infinitv durativ momentan perfectiv
Prezent Aorist Perfect
oJra:n – a oJravw – ei\don – eJovraka – am
vedea văd văzui văzut
fevrein – a fevrw – h[negkon – ejnhvnoca –
purta port purtai am purtat
ejsqivein – a ejsqivw - e[fagon - ejdhvdoka –
mânca mănânc mâncai am mâncat
124
 b) alternanţele vocalice (despre acest procedeu am
vorbit atât în cap. ,,Fenomene fonetice” cât şi într-un
subcapitol din cadrul verbului numit ,,Generalităţi”).
c) Prefixele verbale (preverbele). Cele mai importante
preverbe care conferă verbului valoarea aspectuală sunt:
ajna-, ajpo-, ejk-, kata-, meta-, sun-.
Exemple:
- krivnw – a judeca ─ ajnakrivnw – a chestiona
fiecare persoană implicată în process.
- trevfw – a hrăni ─ ajnatrevfw – a face să crească
cineva hrănindu-l
- deivknumi – a arăta ─ ajpodeivknumi – a desemna
o persoană
- gravfw – a scrie ─ diagravfw - a trage o linie
peste, a şterge
- plevw – a naviga ─ ejkplevw – a ridica ancora, a
părăsi portul
- gignwvskw – a cunoaşte ─ katagignwvskw – a
remarca, a-şi da seama
- fevrw – a purta ─ metafevrw – a confunda, a
folosi un cuvânt cu sens metaforic, a purta dincolo, peste.
- fwnevw – a emite un sunet ─ sumfwnevw – a
realiza un acord de voci.
Diateza.
În limba greacă sunt trei diateze: activă, medie şi
pasivă.
Diateza activă arată faptul că acţiunea este realizată de
subiectul gramatical. Acţiunea se poate răsfrânge, sau nu,
asupra unui obiect. În privinţa diatezei active facem
următoarele observaţii:

125
 - unele verbe pot avea la diateza activă atât caracter
tranzitiv cât şi intranzitiv: teleutavw -în accepţie
tranzitivă se traduce cu ,,termin (ceva)”, iar intranzitiv
înseamnă ,,mor”; e[cw- tranzitiv arată posesia ,,eu mor” pe
când intranzitiv (+adverb) arată starea ,,eu sunt”;
- exprimă o acţiune ce se răsfrânge asupra unui obiect
direct (complement direct) prin verbe tranzitive: filw: th;n
povlin – iubesc oraşul;
- exprimă o acţiune ce nu se răsfrânge asupra unui
obiect direct, prin verbe intranzitive: fuvgw (fug); baivnw
(merg); mevnw (rămân) etc.
- poate reda o stare apropiată de valorea diatezei pasive:
kakw:V pavscein uJpov tinoV (a suferi din partea cuiva) etc.
Diateza medie
În cadrul acestei diateze, subiectul face acţiunea în
intersul său. Diateza medie exprimă diferite grade de
participare a subiectului la acţiune.
Valorile diatezei medii
Mediul intersului personal:
paraskeuavzomai – îmi pregătesc; a[gomai gunai:ka
– îmi iau femeie; louvomai – mă spăl; crivomai/ajleivfomai
– mă ung;
Mediul dinamic: exprimă participarea activă a
subiectului la desfăşurarea acţiunii: politeuvomai –
particip la viaţa publică (cf. Activă: politeuvw – sunt
cetăţean)
Mediul reciproc: arată o acţiune reciprocă (o acţiune
suferită de mai multe subiecte): ajspavzetai – a se saluta;
mavcesqai (ajllhvloiV) – a se lupta unii cu alţii.

126
 Mediul impersonal exprimă o acţiune cu subiect
general: ajkouvetai – se aude; levgetai/levgontai – se
spune.

Verbe cu înţeles diferit faţă de activ:

ACTIV MEDIU
gamei:n – a lua de soţie gamei:sqai – a se mărita
timwrei:n – a pedepsi timwrei:sqai – a se răzbuna

Diateza pasivă
Exprimă o acţiune pe care o suferă subiectul din partea
unui agent, numit în gramatică ,,subiect logic”: oJ pai:V
paideuvetai uJpo; tou: patrovV (copilul este educat de către
tată).
Diateza pasivă coincide cu cea medie în privinţa
flexiunii, cu excepţia timpurilor viitor I şi aorist, unde cele
două diateze au flexiuni diferite.
Complementul de agent (subiectul logic), după verbele
la pasiv, stă în cazul Genitiv, precedat de prepoziţia uJpo v
însă se întâlnesc şi prepoziţiile ajpo v, ejk, ejx, para v şi
provV.

Persoana. Persoanele sunt exprimate în limba greacă

prin desinenţe specifice. Desinenţa verbală personală face
subiectul subînţeles (luvw – eu dezleg). Atunci când apare
pronumele drept subiect (mai ales la persoana I şi II) ,el
are valoare expletivă, emfatică, în sensul că autorul
intenţionează să insiste asupra subiectului, să-l întărească:
uJmei:V ejste to; fw:V tou: kovsmou – voi (chiar voi, voi
înşivă) sunteţi lumina lumii. Matei 5:14. Numărul dual nu
are forme decât pentru persoanele a II-a şi a III-a.

127
 Numărul. În limba greacă avem 3 numere: singular,
plural şi dual. Cel din urmă are forme pentru persoanele a
II-a şi a III-a şi se referă la persoane şi obiecte perechi.
Prezent peste tot în greaca clasică, numărul dual este
înlăturat în limba koinhv, motiv pentru care ,atât la
flexiunea numelui, cât şi la cea verbală, acest număr va
lipsi din cursul de faţă.
Acordul subiectului cu predicatul se face în număr şi
persoană ca în limba română. În cazul unui subiect
multiplu (persoane diferite) persoana I are prioritate
asupra persoanei a II-a, iar a doua prevalează faţă de
persoana a III-a. Uneori, în cazul subiectului plurimembru,
verbul se poate acorda numai cu termenul (subiectul) cel
mai apropiat.
Acordul atic. Există şi situaţia când un subiect în
neutru plural, de obicei colectiv (cf. rom. tinerime) se
acordă cu verbul în singular: ta; crhvmata ouj poiei:
eujdaimonivan – banii nu fac fericirea. Acest tip de acord
mai este numit şi ,,acord atic”.
Desinenţele personale verbale se împart în două
categorii:
a) desinenţe persoanele principale (pentru timpurile
principale ale indicativului şi pentru toate timpurile
modului cinjunctiv, cu excepţia pers. I sing. activ).
b) desinenţe personle secundare (pentru timpurile
secundare ale indicativului şi pentru toate timpurile
modului optativ ,în afară de pers. I sg. activ unde avem –
mi).

128
 DESINENŢE DESINENŢE
PRINCIPALE SECUNDARE
NR. PERS.
ACTIVE MEDIO- ACTIVE MEDIO-
PASIVE PASIVE
I -w/-mi -mai -n/-a -mhn
Sg. II -si -sai -V -so
III -ti -tai -(t) -to
I -men -meqa -men -meqa
Pl. II -te -sqe -te -sqe
III -nti -ntai -n(t) -nqo

Obs.
Desinenţa secundară pentru persoana I sing. activ a
fost *m (cf. lat. eram). Acest –m devine în lb. greacă –n
sau se vocalizează după consoană în –a deoarece un
cuvânt nu se poate termina în –m. Persoana a III-a sg.
activă (secundară) avea desinenţa –t care nu s-a păstrat.
Persoana a III-a pl. activă (secundară) era –nt din care –t
final cade.

Augumentul
Noţiunea de augument derivă de la verbul latinesc:
augeo, -ere, -xi, auctum – a mări, a face să crească;
augumentum-i – mărire. Augumentul este un morfem
gramatical monosilabic care se adaugă la iniţiala
radicalului, numai la timpurile secundare ale modului
indicativ (imperfect, aorist şi mai mult ca perfectul). În
scrierile homerice, utilizarea augumentului este facultativă.
129
 Augumentul este de două feluri:
1. augument calitativ (silabic) constă în adăugarea
unui prefix e înaintea temelor verbale cu iniţială
consonantică: e[-lu-on – dezlegam; e[-lu-sa – am
dezlegat; ej-le-luv-k-ei-n – dezlegasem. Este numit
silabic deoarece, prin alipire, formează o silabă în plus.
Unele verbe, deşi încep cu o consoană, primesc
augumentul hJ în loc de ej, prin metateza cantităţii:
- bouvlomai – vreau → hj-boulovmhn – vream
- duvnamai – pot → hj-dunav-mhn – puteam
- qevlw – vreau → h[-qel-o-n – vream
- mevllw – am de gând → h[-mell-o-n – aveam de gând
Verbele cu iniţiala r dublează această consoană
înaintea augumentului:
r{iptw – arunc → e[rriptwn – aruncam
2. augumentul cantitativ (temporal) constă din
alungirea vocalei iniţiale a verbului după următoarele
reguli:
a devine h ai devine h/
e devine h oi devine w/
o devine w au devine hu
u (scurt) devine u (lung) i (scurt) devine i (lung)
Vocalele lungi h şi w precum şi diftongii ei, ou nu se
schimbă.
Exemple:
ajkouvw – aud → h[kouon (auzeam)
a[gw – port → h\gon (purtam)
ejlpivzw – sper → h[lpizon(speram)
i{kw – vin → i|kon (veneam)
euJrivskw – găsesc → hu{riskon (găseam)
oijkevw – locuiesc → w[/keon (locuiam)
130
 aijtevw – cer → h[teon (ceream)
eijkavzw – îmi închipui → ei[kazon (îmi închipuiam)
oJrivzo – determin → w{rizon (determinam)
aujxanw – măresc → hu[xanon (măream)
uJfaivnw – ţes → u{fainon (ţeseam)
oujtavzw – lovesc → ou[tazon (loveam)
Uneori, verbele care încep cu diftongul eu- pot
rămâne neschimbate: euJrivskw – găsesc poate face la
imperfect şi eu{riskon (găseam).
Verbele compuse cu unul sau mai multe prefixe
(preverbe) primesc augumentul între verb şi prefix, deci la
iniţiala temei verbului. Prefixele cu finala în vocală pierd
această vocală,deoarece ajung în poziţie de hiat cu
augumentul:
meta-baivnw – trec dincolo → met-ev-bainon –
treceam dincolo
ejpi-kata-lambavnw – surprind face la imperfect
ejpi-kat-e-lavmbanon – surprindeam
peri-avgw – duc în jur face imperfectul perih:gon –
duceam în jur
pros-blevpw – privesc la face imperfectul
prosevblepon – priveam la
Prefixele periv, prov şi ajmfiv nu pierd vocala finală:
peri-bavllw – arunc în jur → perievballon
pro-bavllw – arunc înainte → proevballon
ajmfi-bavllw – acopăr → ajmfievballon
Prefixele eu- şi dus- ,fiind considerate mai strâns
legate de verb, vor primi augumentul înaintea lor:
euj-tucevw - sunt norocos
dus-tucevw – sunt nefericit

131
 Reduplicaţia
Reduplicaţia este un morfem care constă din repetarea
consoanei iniţiale a verbului + vocala –e. Exemplu: lev-
lu-ka – am dezlegat (cf. lat. tango, tetigi).
Spre deoasebire de augument, care nu se păstrează
decât la timpurile secundare ale indicativului, reduplicaţia
va însoţi tema perfectului şi la alte moduri.
Există două tipuri de reduplicaţie:
a) reduplicaţia de perfect
- dacă verbul începe cu o consoană oclusivă aspirată,
acesta reduplică cu oclusiva surdă corespunzătoare:
feuvg-w – fug → pe-feug-
caivr-w – mă bucur → ke-car-
- dacă verbul începe cu lichida vibrantă r, reduplicaţia
se face cu e, iar vibranta se dublează: r{ipt-w – arunc →
e[rrif-a;
- dacă verbul începe cu o consoană oclusivă + o lichidă
(l, r) sau o nazală (m, n) se reduplică oclusiva:
blevp-w – privesc → be-blep-
pnev-w – respir → pe-pneu-
- dacă verbele încep cu o consoană dublă sau cu două
sau trei consoane ,drept reduplicaţie va servi vocala e:
yav-w – şterg → e[-yh-
stevll-w – trimit → e[-stal-
- verbele care încep cu vocală lungesc această vocală
după regulile augumentului temporal. Această lungire,

132
care substituie de fapt reduplicaţia, spre deosebire de
augumentul temporal, se va păstra şi la timpurile altor
moduri care se formează cu tema perfectului.
ejlpivz-w – sper → h[lpid-
a[g-w – aduc → hjg-
oijkev-w – locuiesc → wj/ke-
- verbele cu iniţiala digamma (©) reduplică cu © + e.
Acest © se pierde, iar vocalele deşi în hiat nu vor mai
contrage:
oJrav-w – văd → ©e-©ora → eJ-ora-
- verbele cu iniţială în vocală + o sonantă (l, r, m, n),
dar şi verbele cu iniţială în vocală + oclusivă, reduplică
prin repetarea vocalei iniţiale + sonanta sau oclusiva şi
lungirea iniţialei radicalului:
ajkouvw (rad. ajko-) – aud → ajk-hvko-a
ajgeivrw – adun → ajg-hvg-er-ka
ejlauvnw – resping → ejl-hvla-ka
o[llumi – pierd, distrug → ojl-wvle-ka
- verbele compuse cu prefixe primesc morfemul
reduplicativ între prefix şi verb: dia-luv-w – desfac,
distrug → dia-lev-lu-ka;
- câteva verbe care încep cu consoană lichidă reduplică
cu ei:
lambavnw – iau → ei:-lhf-a
lagcavnw – obţin prin tragere la sorţi → ei[-lhca

b) reduplicaţia de prezent

Unele verbe formează tema de prezent ,prin repetarea

consoanei iniţiale + morfemul reduplicativ i: gi-gnwvskw
– cunosc; giv-gnomai – devin, mă nasc, sunt; di-davskw –
133
învăţ (cf. lat. disco); div-dwmi – dau etc. Reduplicaţia de
prezent se menţine şi la imperfect şi, în cazuri particulare,
chiar şi la viitor.

Vocala tematică
Verbele tematice (vb. în –w) primesc înaintea
desinenţelor secundare vocale tematice. Vocalele tematice
sunt: o ,înainte de nazale (luv-o-men) şi e ,înainte de
celelalte sunete (luv-e-te). În cazul verbelor atematice
(verbele în –mi), care adaugă desinenţele direct la temă,
aceste vocale lipsesc (ejs-mevn – noi suntem).
Referitor la accentuare, trebuie să spunem că în cadrul
conjugării, accentul stă cât mai retras posibil de sfârşitul
cuvântului.

Verbul auxiliar eijmiv (eu sunt) inf. ei\nai (a fi)

Este un verb atematic şi are o conjugare neregulată :
- este defectiv de aorist, perfect şi m.m.c. pf. Pentru a
exprima aceste valori temporale, se foloseşte verbul
givgnomai, genhvsomai, ejgenovmhn, gevgona – a fi, a se
naşte, a deveni;
- indicativul prezent este enclitic, excepţie fac doar
formele monosilabice (pers. a II-a singular). Când verbul
eijmiv apare cu accent pe radical are sensul de a exista;
- radicalul verbului eijmiv provine din *es-mi. Sigma
cade, iar e se lungeşte compensatoriu la ei;

134
 - indicativul imperfect are iniţiala lungă drept
augument; persoana a III-a pl. h\san se formează cu
sufixul de aorist –sa;
- indicativul viitor se conjugă după diateza medie;
- Conjunctivul prezent este format din radicalul *eV +
vocalele tematice lungi. Astfel –s din radical ,ajungând în
poziţie intervocalică dispare, iar e se contrage cu vocala
tematică;
- infinitivul prezent: ei\nai provine din *esnai. Sigma
cade, iar e se lungeşte, prin compensaţie în ei.

135
 Verbul eijmiv – eu sunt
Timp PREZENT IMPERFECT VIITOR
Mod
Singular Plural Singular Plural Singular Plural
INDICATIV

I eijmiv I ejsmevn I hn\(h\) I h\men I e[somai I ejsovmeqa

II ei\ II ejstev II h\sqa II h\te II e[sh II e[sesqe
III ejstiv(n) III eijsiv(n) III h\n III h\san III e[stai III e[sontai
CONJUNCTIV

I w\ I w\men
II h/\V II h\te
III h\/ III w\si

ei[hn ei\men I ejsoivmhn I ejsoivmeqa

OPTATIV

I I
II ei[hV II ei\te II e[soio II e[soisqe
III ei[h III ei\en III e[soito III e[sointo

136
Timp PREZENT IMPERFECT VIITOR
Mod
II i[sqi
IMPERATIV

III e[stw
II e[ste
III o[ntwn (e[stwsan)
INFINITIV

I e[sesqai
I ei\nai

N. w[n (M) N. ejsovmenoV (M)

PARTICIPIU

ou\sa (F) ejsomevnh (F)

o[n (N) ejsovmenou (N)
G. o[ntoV G. ejsomevnou
ou[shV ejsomevnhV
o[ntoV ejsomevnou

137
 Compuşii verbului a fi urmează aceeaşi felxiune:
pavreimi – sunt de faţă, prezent; a[peimi – sunt departe,
lipsesc; suvneimi – sunt împreună cu cineva; e[xesti – este
permis (verb impersonal); e[esti(n) – este posibil (vb.
impersonal) etc.
Conjungarea verbelor tematice în –w
Diateza activă
INDICATIV
Are şapte timpuri: prezent, imperfect, viitor I, aorist,
perfect, m.m.c.pf. şi viitor II (anterior)
Prezent. Se formează din tema prezentului + vocala
tematică + desinenţele personale principale active:
I luv-w (dezleg) I luv-o-men
Sg. II luv-eiV Pl. II luv-e-te
III luv-ei III luv-ousi
Obs.
- desinenţa –w a persoanei I singular provine,fie din
lungirea compensatorie a vocalei tematice –o ,în urma
căderii desinenţei personale –mi, fie dintr-o desinenţă
moştenită *-o;
- desinenţa persoanei a II-a sing. –eiV provine din esi
(-V final din eiV apare, probabil, prin analogie cu persoana
a II-a sing. a timpurilor secundare);
- desinenţa pers. a III sing. –ei provine din esi care la
rândul ei provine din eti.
- desinenţa pers. a III-a plural - ousi provine din o-nti
care a trecut la –onsi şi apoi la –ousi (-n înainte de s a
căzut, iar –o s-a lungit compensator în vocala lungă –ou)

138
 Imperfectul. Se formează din augument + tema
prezentului + vocala tematică + desinenţele personale
secundare active:
I e[-lu-o-n (dezlegam) I ej-luv-o-men
Sing. II e[-lu-e-V Pl. II ej-luv-e-te
III e[-lu-e III e[-lu-o-n
Viitor I. Se formează din radical (care uneori coincide
cu tema prezentului) + sufixul s + vocală tematică +
desinenţele personale principale active sau mai simplu:
radical + s + terminaţiile prezentului:
singular plural
I luv-s-w I luv-s-o-men
II luv-s-eiV II luv-s-e-te
III luv-s-ei III luv-s-ousi
Obs. Consoana siflantă –s ,în contact cu o labială,
dă y, cu o guturală dă x. Dentalele, înainte de –s, cad, iar
vocalele se lungesc:
*graf-s-w devine gravyw – voi scrie
*peiq-s-w devine peivsw – voi convinge
*filev-s-w devine filhvsw – voi iubi
*leg-s-w devine levxw – voi vorbi
*tima-s-w devine timhvsw – voi cinsti
*misqov-s-w devine misqwvsw – voi plăti
Aoristul. Se formează din augument + radical +
sufixul aoristului –sa + desinenţele personale secundare
active:
singular plural
I e[-lu-sa – dezlegai I ej-luv-sa-men
II e[-lu-sa-V II ej-luv-sa-te
III e[-lu-se III e[-lu-sa-n

139
 Obs.
- forma persoanei I sing.: e[-lu-sa provine dintr-un
sufix indo-european *s şi o nazală (n) care se
vocalizeaza după consoană ,devenind –a.
- consoana siflantă –s, în contact cu finala radicalului
dă aceleaşi sunete ca la viitor:
*ej-graf-sa devine e[graya;
*ej-leg-sa devine e[lexa;
*e-peiq-sa devine e[peisa;
*ej-tima-sa devine ejtivmhsa;
*ej-file-sa devine ejfivlhsa;
*ej-misqo-sa devine ejmivsqwsa;
Perfectul. Se formează din tema perfectului
(reduplicaţie, radical, sufixul de perfect k) + desinenţele
personale active:
singular plural
I lev-lu-ka I le-luv-ka-men
II lev-lu-ka-V II le-luv-ka-te
III lev-lu-ke(n) III le-luv-ka-si
Obs. Verbele cu finala radicalului în vocală, în dentală
şi în lichidă primesc sufixul de perfect –k. Înainte de –k,
vocala finală a radicalului, în general, se lungeşte. Acest
tip de perfect în –k este numit perfect slab.
Exemple: pe-paivdeu-ka, levlu-ka, te-tivmh-ka (om
cinstit) etc.
Verbele cu finala radicalului în consoană (cu excepţia
dentalei şi a lichidei) aspiră această consoană şi nu vor
mai avea sufixul de perfect –k. Acest tip de perfect este
numit perfect tare.
Exemplu: a[gw – eu duc, la perfect, va face h\c-a;
blavptw – eu vatăm la perfect va face bevblaf-a. Există
140
totuşi unele verbe care nu se supun acestei reguli, adică nu
aspiră consoana finală. Bunăoară, verbul feuvgw – eu fug
face perfectul pevfeug-a. Mai trebuie să precizăm faptul
că, în limba greacă, timpul perfect poate fi exprimat şi
perifrastic ,prin prezentul verbului ei\nai (a fi) deci eijmiv +
participiul perfect activ al verbului de conjugat, dar şi prin
verbul e[cw (eu am) la indicativ prezent + participiul aorist
activ al verbului de conjugat: ejgwv eijmi pepaideukwvV –
eu am educat sau e[cw paideuvsaV – eu am educat.
Mai mult ca perfectul. Se formează din augument +
tema perfectului + sufixul –ei (la singular poate apărea şi
–h) + desinenţele personale secundare active:
singular plural
I ej-le-luv-k-ei-n dezlegasem I ej-le-luv-k-ei-men
II ej-le-luv-k-ei-V II ej-le-luv-k-ei-te
III ej-le-luv-k-ei III ej-le-luv-k-ei-san
Viitorul II (anterior). Se formează din participiul
perfect activ al verbului de conjugat + viitorul I al
verbului eijmiv:
singular plural
I le-lu-k-wvV-ui:a-ovV I le-lu-k-ovteV-ui:ai-ovta
e[somai ejsovmeta
(voi fi dezlegat)
II le-lu-k-wvV-ui:a-ovV II le-lu-k-ovteV-ui:ai-ovta
e[sh/ e[sesqe

III le-lu-k-wvV- III le-lu-k-ovteV-ui:ai-

ui :a-ovV e[stai ovta e[sontai
W3Obs. Viitorul II (anterior) este la origine un prezent
deziderativ cu reduplicaţie, fără legătură cu tema
perfectului, în sensul că nu are sufixul K la medio-pasivă,
141
ci se formează din reduplicaţie + terminaţiile viitorului I
mediu: le-luv-s-o-mai – îmi voi fi dezlegat. Având în
vedere faptul că reduplicaţia este un fenomen caracteristic
perfectului, acest tip de viitor (prezent deziderativ cu
reduplicaţie) s-a transformat într-un viitor cu acţiunea pe
axa temporală a trecutului (exprimă o acţiune anterioară
altei acţiuni viitoare)24.
CONJUNCTIV
Morfologic, conjunctivul se caracterizează prin
prezenţa vocalelor tematice lungi şi a desinenţelor
personale principale. Are doar trei timpuri: prezent, aorist
şi perfect.
Prezentul. Se formează din tema prezentului + vocala
tematică lungă + desinenţele personale principale active:
singular plural
I luv-w – să dezleg I luv-w-men
II luv-h/-V II luv-h-te
III luv-h/ III luv-w-si
Aoristul. Se formează din radical + sufixul s +
vocalele tematice lungi + desinenţele personale active:
singular plural
I luv-s-w – să dezleg I luv-s-w-men
II luv-s-h/-V II luv-s-h-te
III luv-s-h/ III luv-s-w-si
Perfectul. Se formează din tema perfectului + vocalele
tematice lungi + desinenţele personale principale active:
singular plural
I le-luv-k-w – să fi dezlegat I le-luv-k-w-men
II le-luv-k-h/-V II le-luv-k-h-te
III le-luv-k-h/ III le-luv-k-w-si

142
 Obs. Dacă modul indicativ constată (am dezlegat) sau
enunţă un proces obiectiv (dezleg, voi dezlega etc),
conjunctivul exprimă dispoziţii subiective. Acesta este şi
motivul pentru care grecii au numit acest mod: diavqesiV
yuch:V –dispoziţie a sufletului.
În propoziţie ,conjunctivul poate avea diverse valori:
a) hortativ. Exprimă un îndemn, o poruncă, o
rugăminte (să dezlegi) şi prin aceasta, concurează cu
imperativul;
b) prohibitiv. Spre deosebire de imperativul negaţiei,
care interzice o acţiune începută, conjunctivul prohibitiv
redă o interdicţie. Este de fapt o formulă iusivă negată (să
nu dezlegi).
c) deliberativ. Exprimă pe un ton interogativ
disjunctiv deliberarea asupra propriei acţiuni: ,,Să
dezlegăm sau să nu dezlegăm”?
d) aprehensiv. Exprimă dorinţa (voinţa) vorbitorului
(cuprins de teamă) ca o acţiune să nu se realizeze din
cauza caracterului ei nefavorabil, dăunător: ,,să nu se
întâmple”, ,,nu cumva să facă rău cuiva”
e) final. Arată scopul unei acţiuni: ,,ca să dezlege”
f) eventual. Exprimă un fel de viitor prospectiv: ,,n-
am m-ai dezlegat astfel de mistere şi nici nu mă aştept să
mai dezleg”25
Optativul
Este modul unor acţiuni potenţiale şi deziderative.
Morfologic, optativul se caracterizează prin sufixul
modal –oi (sau –ai la aorist) şi desinenţele personale
secundare la toate timpurile. Are patru timpuri: prezent,
viitor, aorist şi perfect.

143
 Prezentul. Se formează din tema prezentului + sufixul
modal –oi + desinenţele personale secundare active. La
persoana I sing. avem desinenţa –mi în loc de –n.
singular plural
I luv-oi-mi – aş dezlega, pot dezlega I luv-oi-men
II luv-oi-V II luv-oi-te
III luv-oi III luv-oi-en
Obs. Diftongii –oi şi ai (aorist) în silabă finală
deschisă, la acest mod, au cantitatea vocalică lungă.
Viitor. Se formază din radical + s + sufixul –oi +
desinenţele personale secundare active.
singular plural
I luv-s-oi-mi – aş dezlega I luv-s-oi-men
II luv-s-oi-V II luv-s-oi-te
III luv-s-oi III luv-s-oi-en
Aoristul. Se formează din radical + sufixul s +
sufixul –ai + desinenţele personale secundare active.
singular plural
I luv-s-ai-mi – aş dezlega, I luv-s-ai-men
aş putea dezlega II luv-s-ai-te
II luv-s-ai-V III luv-s-ai-en
III luv-s-ai
Perfectul. Se formează din tema perfectului + sufixul
–oi + desinenţele personale secundare active.
singular plural
I le-luv-k-oi-mi– aş fi dezlegat I le-luv-k-oi-men
II le-luv-k-oi-V II le-luv-k-oi-te
III le-luv-k-oi III le-luv-k-oi-en
IMPERATIVUL
Are trei timpuri: prezent, aorist şi viitor şi este defectiv
de persoana I.
144
 Imperativul are desinenţe personale specifice:
Nr. Pers. ACTIV MEDIO-PASIV
SG. II -e (-qi) so
III -tw sqw
PL. II -te -ste
III -ntwn -sqwn
Desinenţa de drept a persoanei a II-a singular este –qi.
Acesta a căzut şi în locul ei a rămas vocala tematică –e.
Prezentul. Se formează din radical + vocala tematică
+ desinenţele personale ale imperativului activ.
singular plural
II lu:-e – dezleagă (mereu) luv-e-te
III lu-ev-tw lu-ov-ntwn
Aoristul. Se formează din radical + sufixul –sa +
desinenţele personale de imperativ activ. Persoana a II-a
singular se formează din radical + desinenţa (de origine
obscură) –son
singular plural
I lu:-son – dezleagă (acum, o dată) luv-sa-te
II lu-sav-tw lu-sav-ntwn
Perfect. Se formează perifrastic: din participiul perfect
activ al verbului de conjugat + formele de imperativ ale
verbului eijmiv
Nr. Pers. ACTIV
II le-lu-k-wvV-ui:a-ovV i[sti
Sg.
III le-lu-k-wvV-ui:a-ovV e[stw
II le-lu-k-ovteV-ui:ai-ovta e[ste
Pl.
III le-lu-k-ovteV-ui:ai-ovta o[ntwn
Obs. Se traduce cu ,,să fi dezlegat”.

145
 INFINITIV
Este un substantiv verbal (poate apărea şi însoţit de
articol neutru: to; paideuvein – educarea). Are patru
timpuri: prezent, viitor, aorist şi perfect.
Prezent. Se formează din tema prezentului + ein:
luv-ein (a dezlega, că dezleagă)
Viitor. Se formează din radical + s + sufixul ein:
luv-s-ein (că va dezlega)
Aorist. Se formează din radical + sufixul sai:
lu:-sai (a gezlega, că dezleagă)
Perfect. Se formează din tema perfectului + vocala
tematică –e + sufixul de infinitiv –nai. La această formă
accentul stă pe vocala tematică:
le-lu-k-ev-nai (a fi dezlegat, că a dezlegat)
Obs. În frază, infinitivul apare în următoarele ipostaze:
independent, determinativ şi substantivizat.
1) Independent (nu depinde de verb). Uneori echivalează
cu un mod personal independent. El poate fi:
a) imperativ (fără articol). Corespunde imperativului
(pers. a II-a sing.) şi se foloseşte în recomandări
b) exclamativ. Când apare însoţit de articol exprimă
mirarea sau indignarea, iar când apare fără articol
exprimă dorinţa (să dezleg eu aşa ceva!)
c) absolut. Apare în general cu articol în expresii
stereotipe:
- to; ojrqw:V eijpei:n (la drept vorbind)
- ijscnw:n eijpei:n (ca s-o spun răspicat)
- ejmoi; dokei:n (după părerea mea)
- ajkou:sai (după cât se aude)
- ijdei:n (după cât se vede) etc.

146
2) Determinativ. Apare ca determinant al unui nume sau
al unui verb.
a) adnominal. Determinant al unui substantiv sau al
unui nume. Infinitivul este substantivizat cu articol neutru
în G. Această structură corespunde gerunziului latin: tou:
lu:-ein – de dezlegat.
b) adverbal. (ca determinant al unui verb). Apare în
propoziţii ce depind de anumite tipuri de verba: dicendi,
declarandi, sentiendi (doar parţial), voluntatis, affectum şi
expresii impersonale. Infinitivul poate avea funcţia de
subiect, complement circumstanţial de scop etc.
3) Infinitivul substantivizat. Însoţit de articol neutru,
infinitivul poate îndeplini, ca parte de propoziţie, funcţia
de subiect, atribut (to;n gar tou: lu:-ein crovnon – timpul
dezlegării) sau complement, iar în propoziţia
secundară ,poate îndeplini rolul de propoziţie completivă
subiectivă şi completivă obiectivă.
PARTICIPIUL
Denumirea de participiu vine din limba latină:
participium -ii; participo -are; particeps –ipis şi calchiază
grecescul metochv – participare. Este un adjectiv verbal
care participă la categoriile verbului şi ale numelui. Are
forme pentru toate genurile şi se declină după III, I, III
(are deci gen, nr. şi caz).
Participiul are patru timpuri: prezent, viitor, aorist şi
perfect.
Prezent. Se formează din tema prezentului + vocala
tematică –o + sufixul modal –nt + desinenţele
declinărilor III, I, III. Forma de masculin (N. sing.)
lungeşte vocala tematică –o în –w. Aceasta va rămâne
desinenţa nominativului singular căci –t final cade.

147
Forma de feminin, după sufixul –nt mai primeşte un sufix
–ja. Acesta împreună cu vocala tematică şi –nt deci *o-
nt-ja devine –onsa şi după aceea –ousa.
m. f. n.
N. luv-wn – care dezleagă luv-ousa luv-on
G. luv-o-nt-oV lu-ouvshV luv-o-nt-oV
Obs. Masculinul şi neutrul se declină după declinarea
a III-a (teme în –nt: levwn, -ontoV – leul), iar
femininul ,după declinarea I în –a impur: hJ travpeza-zhV
– masă.
Viitor. Se formează din radical + sufixul –s + vocala
tematică –o + sufixul de participiu –nt + sufixul –ja (la
feminin) + desinenţele declinărilor III, I, III.
m. f. n.
N. luv-s-wn – care luv-s-ousa luv-s-on
va dezlega
G. luv-s-o-nt-oV lu-s-ouvshV luv-s-o-nt-oV
Obs. Viitorul urmează flexiunea prezentului.
Aoristul. Se formează din radical + sufixul –sa +
sufixul de participiu –nt + sufixul ja (la feminin) +
desinenţele declinărilor III, I, III. Nominativul masculin
primeşte desinenţa –V în faţa căreia, grupul dentalic –nt
cade, lăsând în urmă lungire compensatorie (-a din
sufixul de aorist –sa devine lung). Sufixul –sa + grupul
dentalic –nt + sufixul –ja, deci –sa-nt-ja dau la feminin
–sa-nsa, iar apoi –sasa. La forma de neutru, –t de la N.
cade.
m. f. n.
N. luv-saV – care a dezlegat luv-sasa luv-sa-n
G. luv-sa-nt-oV lu-savshV luv-sa-nt-oV

148
 Obs. Masculinul şi femininul se declină după decl. a
III-a (ejlefaV –ntoV), iar femininul după declinarea I (a
impur).
Perfectul. Se formează din tema perfectului + sufixul
participiului perfect –oV/-ot (la N. –oV, iar la celelalte
cazuri –ot) + desinenţele declinărilor III, I, III. La
nominativ masculin, vocala sufixului –oV se lungeşte în
wV şi rămâne drept desinenţă pentru acest caz. La forma
de feminin, după tema perfectului se adaugă sufixul
compus –ui:a, format din sufixul participiului perfect la
gradul zero -©V devenit –us + sufixul de feminin –ja.
Deci *usia, de unde –s intervocalic cade, devine ui:a.
Nominativul neutru nu lungeşte vocala sufixului.
m. f. n.
N. le-lu-k-wvV care le-lu-k-ui:a le-lu-k-ovV
a dezlegat
G. le-lu-k-ovt-oV le-lu-k-uivaV le-lu-k-ovt-oV
Obs. Masculinul şi neutrul urmează flexiunea
substantivelor de declinarea a III-a cu tema în dentală, iar
femininul merge după declinarea I în –a pur (tipul h
ajlhvqeia, eivaV). La toată paradigma, accentul stă pe
sufixul de participiu perfect: -oV/ot.
În propoziţie, verbele la modul participiu pot îndeplini
funcţia de atribut, subiect, nume predicativ şi complement.
În limba greacă, participiul este prezent în aşa numitele
construcţii participiale care pot exprima anumite propoziţii
circumstanţiale:
Participiala relativă (participium coniunctum – legat).
În cadrul acestei construcţii, predicatul la modul participiu
se acordă în gen, număr şi caz cu un nume din propoziţia
regentă (cel mai adesea chiar cu subiectul regentei).
149
Construcţia participială relativă poate avea o serie de
valori circumstanţale: temporală, cauzală, finală,
condiţională şi concesivă.
Exemple: !Ebleya ta;V kovraV qaumavzousaV to;n
oujranovn – Am văzut fetele care admirau cerul. În cazul
de faţă qaumavzousaV (participiu prezent activ, Ac. pl.
feminin) se acordă cu numele din regentă ta;V kovraV (Ac.
pl. feminin). Deci propoziţia participială relativă este
qaumavzousaV to;n oujranovn (relativă determinativă).
Participială relativă cu valoare temporală: oiJ dev ejn tw:/
ploivw/ prosekuvnhsan aujtw/: levgonteV ajlhqw:V qeou:
uiJo;V ei\ - Cei din corabie se închinară lui zicând: cu
adevărat eşti fiul lui Dumnezeu Matei 24:33. În acest
caz,participiul prezent activ levgonteV (N. pl. masculin)
constituie predicatul unei construcţii participiale relative
cu valoare circumstanţială temporală în raport de
simultaneitate sau posterioritate faţă de acţiunea din
propoziţia regentă.
Participiala absolută sau genitivul absolut (dezlegat)
este o construcţie echivalentă ablativului absolut din limba
latină, deoarece ,aşa cum am mai spus, genitivul grec a
preluat şi funcţiile ablativului din indo-europeană. În
cadrul acestei construcţii, subiectul stă în genitiv, iar
predicatul la participiu, tot în genitiv, acordat în gen,
număr şi caz cu subiectul lui. Numele de genitiv absolut
(dezlegat) se referă la faptul că el este independent de
restul frazei (nu angajează relaţii morfologice cu nici un
termen din propoziţia regentă). Participiala absolută are
aceleaşi valori circumstanţiale ca şi participiala relativă
(participiul coniunct)

150
 Exemplu: e[lqontoV tou: kurivou su;n toi:V maqhtai:V
aujtou:, h[lqon oiJ a[rconteV pro;V to;n tuflo;n to;n
qerapeuvqenta – După ce Domnul a plecat împreună cu
ucenicii săi, dregătorii au venit spre orbul care fusese
vindecat.
Participiul e[lqontoV şi substantivul tou: kurivou stau
în cazul Genitiv, acordându-se în gen, număr şi respectiv
caz. Fiind subiectul unei propoziţii participiale absolute,
tou: kurivou se traduce cu nominativul.

CONJUGAREA PERIFRASTICĂ
Corespunde, ca sens, conjugării perifrastice active din
limba latină, redând ideea de viitor (cf. lat. cantaturus sum
– am de gând să cânt, sunt pe punctul de a cânta). Se
formează perifrastic, din verbul mevllw – sunt pe punctul
de a la modul şi timpul necesar + infinitivul verbului de
conjugat. Ex.: mevllw luvein – sunt pe punctul de a
dezlega (voi dezlega). Formele de bază ale verbului mevllw
sunt: mevllw, mellhvsw (viitor); ejmevllhsa (aorist).
DIATEZA MEDIE
INDICATIV
Prezent. Se formează din tema prezentului + vocala
tematică + desinenţele principale medii.
singular plural
I luv-o-mai îmi dezleg lu-ov-meqa
II luv-h/ luv-e-sqe
III luv-e-tai luv-o-ntai
Obs. Desinenţa persoanei a II-a singular este –sai şi
este precedată de vocala tematică –e. În această situaţie –
s intervocalic cade, iar a + e contrag în h/ cu iota

151
subscris. Din acest –esai mai poate apărea, uneori, şi
forma –ei.

Imperfectul. Se formează din augument + tema

prezentului + vocala tematică + desinenţele secundare
medii.

singular plural
I ej-lu-ov-mhn – îmi dezlegam ej-lu-ov-meta
II ej-luv-ou ej-luv-e-sqe
III ej-luv-eto ej-luv-o-nto
Obs. Desinenţa persoanei a II-a sing. este –so şi este
precedată de vocala tematică –e. Ajungând în poziţie
intervocalică. siflanta cade, iar e + o contrag în diftongul
–ou (-e-so devine –ou).
Viitor I. este format din radical + s + vocala tematică
+ desinenţele personale principale medii:
singular plural
I luv-s-o-mai – îmi voi dezlega lu-s-ov-meqa
II luv-s-ei luv-s-e-sqe
III luv-s-e-tai luv-s-o-ntai
Obs. La persoana a II-a singular luv-s-e-sai devine
luv-s-ei (s intervocalic din desinenţa personală cade, iar
e + ai contrag în –ei).
Aorist. Se formează din augument + radical + sufixul
de aorist –sa + desinenţele personale secundare medii.
singular Plural
I ej-lu-sav-mhn îmi dezlegaii ej-lu-sav-meqa
II ej-luv-sw ej-luv-sa-sqe
III ej-luv-sa-to ej-luv-sa-nto

152
 Obs. Desinenţa de pers. a II-a singular este –so
precedată de –a din sufixul –sa, dar pentru că s cade în
poziţie intervocalică –s + o se contrag în vocala lungă w
deci –sa-so devine sao şi apoi –sw.

Perfectul. Se formează din reduplicaţie + radical +

desinenţele personale principale medii (deci nu avem vocală
tematică şi nici sufixul k). La acest timp mediu, persoana a II-a
singular nu suferă nici o transformare fonetică.
singular plural
I lev-lu-mai mi-am dezlegat le-luv-meqa
II lev-lu-sai lev-lu-sqe
III lev-lu-tai lev-lu-ntai

Observaţii:

-dacă ultima silabă a radicalului este o vocală scurtă,

ea primeşte cantitate vocalică lungă în faţa desinenţelor
personale: timav-w – cinstesc face perfectul mediu te-
tivmh-mai – mi-am cinstit; filevw – iubesc face perfectul
mediu pe-fivlh-mai;;;

- dacă silaba finală a radicalului se termină în consoană

oclusivă, această consoană, în contact cu iniţialele
153
desinenţelor medii (-m, -s, -t şi –q din –sqe căci –s
cade), provoacă următoarele schimbări fonetice (asimilări
şi disimilări):

LABIALE GUTURALE DENTALE

(VELARE)
p, b, f + m devin m k, g, c + m devin g t, d, q+m devin s
+ s devin y + s devin x + s devin s
+ t devin p + t devin k + t devin s
+ q devin f + q devin c +q devin s

Exemple:

Blavpto= Tavttw= aşez peivqw =aşez

vatăm Rad. în Rad. în guturală:
Nr. Pers.
Rad. în labială: guturală tag- peiq-
blab-
I bev-blam-mai tev-tag-mai pev-peis-mai
Sg. II bev-blayai tev-ta-xai pev-pei-sai
III bev-blap-tai tev-tak-tai pev-peis-tai

154
 I be-blavm-meqa te-tavg-meqa pe-peivs-meqa
II bev-bluf-qe tev-tac-qe pe-peivs-qe
Pl.
III be-blam-evnoi te-tag-mevnoi pe-peis-mevnoi
eijsivn eijsivn eijsivn
Traducere M. mi-am M. mi-am M. mi-am
vătămat aşezat convins
P. am fost P. am fost P. am fost
vătămat aşezat convins

Radicalele terminate în lichidă (l, r) nu suferă nici o

modificare în contact cu consoanele iniţiale ale desinenţei:
ajggevllw anunţ fqeivrw distrug
Nr. Pers. Rad. în lichidă: Rad. în lichidă:
ajggel- fqar-
I h[ggel-mai e[-fqar-mai
Sg. II h[ggel-sai e[-fqar-sai
III h[ggel-tai e[-fqar-tai
I hjggevl-meqa ej-fqavr-meqa
Pl. II h[ggel-qe e[-fqar-qe
III hjggel-mevnoi eijsivn ejj-fqar-mevnoi eijsivn
Traducere M. mi-am anunţat M. mi-am distrus
P. am fost anunţat P. am fost distrus
Obs. Desinenţa pers. a II-a plural pierde pe s din –ste
în faţa lichidelor.
Radicalele terminate în nazala –n se comportă felurit:
- unele verbe pierd nazala şi la activ şi la mediu.
Exemplu: krivnw – a socoti.
- altele, în contact cu m, disimilează nazala în s.
Exemplu: faivnw – a arăta.

155
 - altele în contact m asimilează pe n cu m din desinenţă.
Exemplu: xaivnw – a pieptăna.

krivnw
faivnw arăt
socotesc, decid xaivnw piaptăn
Nr. Pers. Rad. în
Rad. în nazală: Rad. în nazală:
nazală: fan-
krin- xan-
I kev-kri-mai pev-fas-mai e[-xam-mai
Sg. II kev-kri-sai pev-fa-sai e[-xa-sai
III kev-kri-tai pev-fan-tai e[-xan-tai
I ke-kriv-meqa pe-favs-meqa ej-xavm-meqa
II kev-kri-sqe pev-fan-qe ej-xan-qe
Pl.
III ke-kri-mevnoi pe-fas-mevnoi ej-xam-mevnoi
eijsin eijsivn eijsivn
M. m-am
M. m-am decis M. m-am arătat pieptănat
Traducere
P. am fost estimat P. am fost arătat P. am fost
pieptănat
Obs. Pentru formele de persoana a II-a sing. şi pl. nu
există atestări. Persoana a III-a plural a perfectului mediu,
la verbele cu radicalul în consoană, se formează perifrastic
(analitic): din participiul perfectului mediu (N. sing.
masculin) + verbul „a fi” la ind. Prezent, persoana a III-a
plural.
Mai mult ca perfectul.
Mai mult ca perfectul este un perfect aferent
trecutului,exprimând o acţiune anterioară unei acţiuni
trecute.
Se formează din augument + reduplicaţie + radical +
desinenţele personale secundare medii care se alătură
radicalului fără vocală tematică.

156
 singular plural
I ej-le-luv-mhn îmi dezlegasem ej-le-luv-meqa
II ej-lev-lu-so ej-lev-lu-sqe
III ej-lev-lu-to ej-lev-lu-nto
Obs.
Radicalele verbelor terminate în consoană comportă
aceleaşi modificări fonetice ca la perfect mediu:
singular plural
I ej-be-blavm-mhn ej-be-blavm-meqa
II ej-bev-blayo ej-bev-blaf-qe
III ej-bev-blap-to be-blam-mevnoi h\san
Persoana a III-a pl., m.m.pf. a verbelor cu finala
radicalului în consoană are aceeaşi structură analitică
(perifrastică): part. perfect mediu la vb. de conjugat (N. pl.
masculin) + imperfectul verbului ,,a fi” la pers. a III-a
plural.

Viitor II. Se formează din tema perfectului (fără

sufixul k) + sufixul de viitor s + vocala tematică +
desinenţele personale principale medii.
singular plural
I le-luv-s-o-mai îmi voi fi dezlegat le-lu-s-ov-meqa
II le-luv-s-h/ le-luv-s-e-sqe
III le-luv-s-e-tai le-luv-s-o-ntai
CONJUNCTIV
La fel ca şi conjunctivul activ, conjunctivul mediu
foloseşte la toate cele trei tipuri (prezent, aorist şi perfect)
vocalele tematice lungi w/h şi desinenţele personale
principale medii.

157
 Prezent. Se formează din tema prezentului + vocala
tematică lungă + desinenţele persoanle principale medii:

singular plural
I luv-w-mai să-mi dezleg lu-wv-meqa
II luv-h/ luv-h-sqe
III luv-h-tai luv-w-ntai
Aorist. Se formează din radical + sufixul s + vocala
tematică lungă + desinenţele personale principale medii:
singular plural
I luv-s-w-mai să-mi dezleg lu-s-wv-meqa
II luv-sh/ luv-s-h-sqe
III luv-s-h-tai luv-s-w-ntai
Perfectul. Se formează perifrastic, din formele
participiului perfect mediu al verbului de conjugat +
conjunctivul prezent al verbului eijmiv – sunt:

singular plural
I le-lu-mevnoV – h, -on w\ le-lu-mevnoi – ai, - a w\men
să-mi fi dezlegat
II le-lu-mevnoV – h, -on h/\V le-lu-mevnoi – ai, - a h\te
le-lu-mevnoV – h, -on h/\ le-lu-mevnoi – ai, - a w\si
III
OPTATIVUL
Caracteristici: sufixul modal –oi (-ai la aorist) +
desinenţele personale secundare medii la toate cele patru
timpuri (prezent, viitor, aorist şi perfect).

158
 Prezentul. Se formează din tema prezentului +
diftongul –oi + desinenţele personale secundare medii. La
persoana a II-a sing., -s din –so, fiind în poziţie
intervocalică, dispare.
singular plural
I lu-oiv-mhn mi-aş dezlega lu-oiv-meqa
II luv-oi-o luv-oi-sqe
III luv-oi-to luv-oi-nto

Viitorul. Are următoarea componenţă: radical +

sufixul –s + diftongul –oi + desinenţele personale
secundare medii.

singular plural
I lu-s-oiv-men mi-aş dezlega lu-s-oiv-meqa
II luv-s-oi-o luv-s-oi-sqe
III luv-s-oi-to luv-s-oi-nto
Obs. Persoan a II-a sing. pierde pe –s intervocalic din
desinenţa –so şi la viitor.

Aoristul. Se formează din radical + s + diftongul –ai

+ desinenţele personale secundare medii.
singular plural
I lu-s-aiv-mhn mi-aş putea dezlega lu-s-aiv-meqa
II luv-s-ai-o luv-s-ai-sqe
III luv-s-ai-to luv-s-ai-nto

159
 Perfectul. Se formează perifrastic: din formele
participiului perfect mediu ale verbului de conjugat +
optativul prezent al verbului ,,a fi”.

Singular
I le-lu-mevnoV,-h,-on ei[hn
mi-aş fi dezlegat
II le-lu-mevnoV,-h,-on ei[hV
III le-lu-mevnoV,-h,-on ei[h
plural
le-lu-mevnoi,-ai,-a ei\men
le-lu-mevnoi,–ai,-a ei\te
le-lu-mevnoi,-ai,-a ei\en

IMPERATIVUL
Are desinenţe personale specifice:
II -so
Sg.
III -sqw
II -sqe
Pl.
III -sqwn

Prezentul. Se formează din tema prezentului + vocala

tematică + desinenţele personale de imperativ mediu.
Persoana a II-a singular are terminaţia –ou provenită din –
e-so (-s intervocalic cade, iar e + o contrag în ou).

160
 singular plural
II luv-ou dezleagă pentru tine (mereu) luv-e-sqe
III lu-ev-sqw lu-ev-sqwn
Aoristul. Se formează din radical + sufixul de aorist –sa
+ desinenţele personale de imperativ mediu.
singular plural
II lu:-sai dezleagă pentru tine luv-sa-sqe
III lu-sav-sqw lu-sav-sqwn
Obs. Terminaţia persoanei a II-a singular (de origine
obscură) include sufixul aorist –sa.
Perfectul. Se formează din tema perfectului (fără k) +
desinenţele personale de imperativ mediu.
singular plural
II lev-lu-so să fi dezlegat lev-lu-sqe
pentru tine (acum, odată) le-luv-sqwn
III le-luv-sqw
Obs. Verbele cu finala radicalului în consoană, la
întâlnirea cu desinenţele personale ale imperativului
mediu, suferă următoarele transformări fonetice:
-s din desinenţele care conţin grupul consonantic –
sq, fiind în poziţie interconsonantică, dispare. După aceea,
oclusivele labiale şi guturale din finala radicalului aspiră
corespunzător în faţa lui q (deci vor deveni f şi c). La
persoana a II singular ,labialele şi guturalele din finala
radicalului se combină cu –s din desinenţa so şi dau y
(în cazul labialelor) şi x (în cazul guturalei). Verbele cu
finala radicalului în dentală, înainte de oclusiva dentală q
din desineţele imperativului mediu, disimilează dentala
în –s, iar în faţa siflantei s din desinenţa de persoana a II-
a sing., -so, dentala cade.
Exemple:
161
 blavpto vatăm tavttw aşez skeuavzw
Nr. Pers. Rad. în labială Rad. guturală pregătesc
blab- tag- Rad.în skeuad-
II bev-blayo tev-taxo ej-skeuva-so
Sg.
III be-blavf-qw te-tavc-qw ej-skeuavs-qw
II bev-bluf-qe tev-tac-qe ej-skeuvas-qe
Pl.
III be-blavf-qwn te-tavc-qwn ej-skeuavs-qwn
să fi vătămat să fi aşezat (pt. să fi pregătit (pt.
Traducere (pentru tine, o tine) acum, o tine) acum,
dată, acum) dată) odată
INFINITIV
Caracteristică: sufixul –sqai la toate cele patru
timpuri (prezent, viitor, aorist şi perfect)
Prezent. Este compus din tema prezentului + vocala
tematică + sufixul –sqai:
luv-e-sqai – a-şi dezlega.
Viitor. Se formează din radical + sufixul de viitor –s
+ vocala tematică + sufixul –sqai
luv-s-e-sqai – că îşi va gezlega
Aoristul. Se formează din radical + sufixul aoristului –
sa + sufixul infinitival mediu –sqai:
luv-sa-sqai – că şi-a dezlegat
Perfectul. Se formează din tema perfectului (fără –k)
+ sufixul de infinitiv mediu –sqai. Acest timp poartă
accent pe ultima silabă a temei.
le-lu:-sqai – a-şi fi dezlegat, că şi-a dezlegat.
PARTICIPIU
Caracteristici: sufixul modal de participiu mediu este –
meno. În flexiune urmează declinăriile II, I, II.
Prezentul. Se formează din tema prezentului + vocala
tematică + sufixul participial mediu –meno + desinenţele
cauzale ale declinărilor II, I, II.
162
Caz
Gen m. f. n.
N. lu-ov-menoV care lu-o-mevnh lu-ov-menon
îşi dezleagă lu-o-mevnhV lu-o-mevnou
G. lu-o-mevnou
Viitorul. Se formează din radical + -s + vocala
tematică + sufixul participiului mediu –meno + desinenţele
cazuale II, I, II.
Caz

Gen
m. f. n.
N. lu-s-ov-menoV – lu-s-o-mevnh lu-s-ov-menon
care îşi va dezlega
G. lu-s-o-mevnou lu-s-o-mev-nhV lu-s-o-mevnou
Aoristul. Se formează din radical + sufixul aoristului –
sa + sufixul participiului mediu –meno.
Caz

Gen
m. f. n.
N. lu-sav-menoV lu-sa-mevnh lu-sav-menon
care îşi dezleagă,
G. care şi-a dezlegat lu-sa-mevnhV lu-sa-mevnou
lu-sa-mevnou
Perfectul. Se formează din tema perfectului (fără
sufixul k) + sufixul participial mediu –meno. Accentul stă
întotdeauna pe sufixul de participiu.
Gen
Caz m. f. n.
N. le-lu-mevnoV – le-lu-mevnh le-lu-mevnon
care şi-a dezlegat
G. le-lu-mevnou le-lu-mevnhV le-lu-mevnou
Obs.
Verbele cu finala radicalului în consoană, la întâlnirea
cu sufixul de participiu – meno, suferă aceleaşi
transformări fonetice ca la indicativ perfect în contact cu
desinenţa – mai.
163
 Exemple:
Gen
Caz masculin feminin neutru
N. be-blam-mevnoV -h -on
G. - mevnou -hV -on
N. te-tag-mevnoV -h -on
N. pe-peis-mevnoV -h -on
N. hjggel-mevnoV -h -on
N. ej-fqar-mevnoV -h -on
N. ke-kri-mevnoV -h -on
N. pe-fas-mevnoV -h -on
N. ej-xam-mevnoV -h -on

DIATEZA PASIVĂ

Conjugarea verbelor la diateza medie şi la cea pasivă

este identică ,în afară de două timpuri: viitor I şi aorist.
La aceste timpuri ale pasivului ,apare sufixul
caracteristic –qh sau, mai rar, -h. Pentru a stabili cu care
dintre cele două sufixe –qh sau –h îşi creează verbul
diateza pasivă, trebuie să consultăm dicţioarul.
INDICATIV

Viitorul I. Se formează din radical + sufixul de pasiv –

qh/h + sufixul –s + vocalele tematice + desinenţele
personale principale medii.
Singular Plural
I lu-qhv-s-o-mai voi fi dezlegat lu-qh-s-ov-meqa
II lu-qhv-s-h/ lu-qhv-s-e-sqe
III lu-qhv-s-e-tai lu-qhv-s-o-ntai

164
 Obs. Verbul gravfw – scriu, desenez îşi creează
pasivul cu sufixul –h, deci vom avea:
Singular Plural
I guaf-hv-s-o-mai graf-h-s-ov-meta
voi fi scris, desenat
II graf-hv-s-h/ graf-hv-s-e-sqe
III graf-hv-s-e-tai graf-hv-s-o-ntai
Observaţii:
- dacă radicalele verbelor se termină în consoane
oclusive, acestea, în contact cu aspirata –q a sufixului de
pasiv, suferă modificări fonetice:
- labialele p, b devin f: trivbw – macin face viitorul
pasiv trifqhvsomai (voi fi măcinat);
- guturalele k, g devin c: deivknumi – arăt face viitorul
pasiv deiqhvsomai (voi fi arătat);
- dentalele t, d devin –s: peivqw – conving face
viitorul pasiv peisqhvsomai
- verbele cu radicalul terminat în lichidă (l, r)
păstrează această consoană înaintea sufixului qh: ajggevllw
– vestesc face viitorul pasiv ajggelqhvsomai, iar ai[rw –
ridic va face ajrqhvsomai;
- consoana aspirată –q din sufixul de pasiv face să
dispară aspiraţia la consoana din silaba care-l precede:
quvw – jertfesc face viitorul pasiv tuqhvsomai,deci cu tau,
nu cu theta.
- sufixul de pasiv –h este mai vechi decât –qh şi poate
coexista cu el, având sens intranzitiv: fainhvsomai – mă
voi arăta, dar fanqhvsomai – voi fi arătat (sens pasiv);
- vocalele finale ale radicalelor (cu excepţia diftongilor)
care preced sufixul de pasiv –qh se lungesc: verbul timavw
– cinstesc face viitorul pasiv: timhqhvsomai (voi fi cinstit).
165
 Aoristul
Se formează din augument + radical + -qh sau –h +
desinenţele personale secundare active. La persoana a III-a
plural ,înainte de desinenţa secundară –n apare sufixul de
aorist –sa (prin analogie cu activul).
Singular Plural
I ej-luv-qh-n – am fost dezlegat ej-luv-qh-men
II ej-luv-qh-V ej-luv-qh-te
III ej-luv-qh ej-luv-qh-sa-n

verbul gravfw
Singular Plural
I ej-gravf-h-n –am fost scris, desenat ej-gravf-h-men
II ej-gravf-h-V ej-gravf-h-te
III ej-gravf-h ej-gravf-h-sa-n
Observaţii:
- verbele cu tema în vocală lungesc vocala (nu şi
diftongul) înaintea sufixului de pasiv qh: aoristul pasiv,
indicativ al verbului timavw va fi ejtimhvqhn (deci s-a lungit
în h) etc. Există şi verbe care fac excepţie, bunăoară
verbul devw – leg face aoristul indicativ pasiv ejdevqhn
(vocala e rămâne scurtă);
- temele care au avut un sigma final, îl redobândesc
înaintea sufixului qh de pasiv: verbul akouvw – aud (tema
verbală ajkous-) îşi recapătă acest s la aorist pasiv:
hjkouvsqhn;
- verbele care au avut un digamma la finala radicalului,
la fel ca şi la celelalte două diateze, îl reprimesc la aoristul
indicativului pasiv, vocalizându-l: verbul kaivw – ard (Rad.
*ka©) face aoristul indicativ pasiv ejkauvqhn;
166
 - temele verbale în consoană, dacă prezintă alternanţă
calitativă, preferă să facă aoristul pasiv indicativ pe grad
normal ori zero:
- Rad. leip-/loip-/lip- face pe grad e: ejleeivfqhn –
am fost lăsat;
- Rad. ten-/ton-/*tn > ta (-n > a) face aoristul ind.
pasiv pe grad zero: ejtavqhn – am fost întins. Dacă
alternanţa vocalică este cantitativă, se foloseşte gradul
lung: verbul lambavnw – iau (Rad. lab-/lhb- face
aoristul ejlhvfqhn, preluând şi aspiraţia: bq devine fq;
- întâlnirea consoanei finale a radicalului cu sufixul de
pasiv qh antrenează următoarele modificări:
- guturală + qh devine c
- labială + qh devine f
- dentală + qh devine s
Exemplu: deivknumi – arăt face aoristul ind. pasiv
ejdeivcqhn etc.
- sonantele lichide şi nazale nu se schimbă: verbul
ajggevlw – vestesc face ind. aorist pasiv h[ggevlqhn. Verbul
ai[rw – ridic face aoristul ind. pasiv h[rqhn. Unele verbe
în sonantă nazală pierd această consoană în faţa sufixului
de pasiv qh: krivnw – judec face aoristul ind. pasiv
ejkrivqhn.
- unele verbe lărgesc tema verbală cu un –e (devenit –
h înainte sufixului –qh): bouvlomai – vreau face aoristul
ind. pasiv ejboulhvqhn;
- dacă verbul începe cu o aspirată ,aceasta, potrivit
legii lui Grassman, îşi pierde aspiraţia în proximitatea
celei de-a doua aspirate (în cazul nostru ce-a de-a doua
aspirată este cea a sufixului de pasiv qh): quvw – sacrific
face la ind. pasiv ejtuvqhn. Unele verbe se abat şi de la
167
această regulă: verbul trevfw – a hrăni (Rad. qref) face
aoristul ind. pasiv ejqrevfqhn.
- unele verbe au forme duble de aorist ind. pasiv: în qh
şi în h: vb. kruvptw – ascund face la aorist ind. pasiv
ejkruvfqhn, dar şi ejkruvbhn etc.
CONJUNCTIV
Sufixul qh sau h, în faţa vocalelor tematice lungi se
scurtează în qe după care e este înghiţit de vocala tematică
lungă. Conjunctivul nu are viitor.
Aoristul. Se formează din radical + -qh sau –h + vocala
tematică lungă + desinenţele principale active:
Singular Plural
I lu-qw: - să fiu dezlegat lu-qw:-men
II lu-qh:V lu-qh:-te
III lu-qh:/ lu-qw:si
Vb. gravfw
Singular Plural
I graf-w: – să fiu scris, desenat graf-w:-men
II graf-h/:V graf-h:-te
III graf-h:/ graf-w:si
OPTATIV
Viitor. Se formează din radical + sufixul de pasiv qh
sau h + sufixul s + diftongul oi + desineţele persoanle
secundare medii:
Singular Plural
I lu-qh-s-oiv-mhn aş fi dezlegat lu-qh-s-oiv-meqa
II lu-qhv-s-oi-o lu-qhv-s-oi-sqe
III lu-qhv-s-oi-to lu-qhv-s-oi-nto

168
 Vb. gravfw
Singular Plural
I graf-h-s-oiv-mhn graf-h-s-oiv-meqa
II graf-hv-s-oi-o graf-hv-s-oi-sqe
III graf-hv-s-oi-to graf-hv-s-oi-nto
Aoristul. Se formează din radical + sufixul de pasiv qh/h
care se scurtează în –qe, -e în faţa vocalei lungi + sufixul
–ih (la plural i) + desinenţele personale secundare active.
Vocala –e din diftongul de pasiv + i din sufixul ih (i la
plural) formează diftongul –ei.
Singular Plural
I lu-qeivh-n aş putea fi dezlegat lu-qei:-men
II lu-qeivh-V lu-qei:-te
III lu-qeivh lu-qei:-en
verbul gravfw
Singular Plural
I graf-eivh-n aş putea fi desenat, scris graf-ei:-men
II graf-eivh-V graf-ei:-te
III graf-eivh graf-ei:-en
Obs. Accentul rămâne la toată paradigma pe sufixul ih/i.
IMPERATIV
Viitorul. – nu exsistă.
Aoristul. Se formează din radical + sufixul de pasiv –
qh sau –h + desinenţele personale de imperativ activ.
Desinenţa –qi a persoanei a II-a singular, după sufixul qh,
se disimilează în –ti. La persoana a III-a plural. –qh/h se
scurtează în qe/e înainte de grupul nt (sonantă + oclusivă)
conform legii lui Osthoff.
Singular Plural
II luv-qh-ti fii dezlegat luv-qh-te
III lu-qhv-tw lu-qev-ntwn
169
 verbul gravf
Singular Plural
II gravf-h-qi fii scris, desenat gravf-h-te
III graf-hv-tw graf-ev-ntwn
INFINITIIV
Viitor. Se formează din radical + sufixul –qh sau –h +
sufixul de infinitiv mediu –sqai: lu-qhv-s-e-sqai – că
va fi dezlegat: verbul gravfw face la infinitiv viitor graf-
hv-s-e-sqai – că va fi desenat (scris).
Aoristul. Se formează din radical + sufixul de pasiv –
qh/h + sufixul de infinitiv –nai. Accentul stă totdeauna
pe sufixul de pasiv: lu-qh:-nai – că a fost dezlegat.
Verbul gravfw face graf-h:-nai – că a fost scris
(desenat).
PARTICIPIU
Viitor. Se formează din radical + sufixul –qh sau –h +
s + vocala tematică + sufixul participiului mediu –meno.
m. f. n.
N. lu-qh-s-ov-menoV – lu-qh-s-o-mevnh lu-qh-s-ov-menon
care va fi, dezlegat
G. lu-qh-s-o-mevnou lu-qh-s-o-mevnhV lu-qh-s-o-mevnou
verbul gravfw
m. f. n.
N. graf-h-s-ov- graf-h-s-o- graf-h-s-ov-
menoV mevnh menon
G. graf-h-s-o- graf-h-s-o- graf-h-s-o-
mevnou mevnhV mevnou
Obs. Se declină după declinările II, I, II.
Aoristul. Se formează din radical + –qh/h scurtate în –
qe/e în faţa grupului nt, potrivit legii lui Osthoff + sufixul
170
–nt caracteristic participiului + desinenţele cazuale ale
declinăriilor III, I, III.
Nominativul masculin are desinenţa –V care determină
căderea grupului dentalic –nt. În urma căderii acestuia,
vocala care-l preceda, e, se lungeşte prin compensaţia în
ei. Deci –qe-nt-V devine –qeiV. Formele de feminin mai
adaugă după sufixul –nt şi sufixul ja. Oclusiva t din
sufixul –nt + j din sufixul ja dau s. Acest s face să cadă
sonanta n din sufixul nt ,lungind compensator pe e în ei.
Deci –qe-nt-ja devine –qensa apoi qei:sa. Forma de
neutru este egală cu tema, căci t nu poate rămâne în
poziţie finală (vezi legea consoanelor finale). Participiul
aorist pasiv compoartă accent pe sufixul de pasiv –qh/h
respectiv qe/e.
m. f. n.
N. lu-qeivV care a lu-qei:sa lu-qevn
fost dezlegat
G. lu-qev-nt-oV lu-qeivshV lu-qev-nt-oV
verbul gravfw
m. f. n.
N. graf-eivV graf-ei:sa graf-evn
G. graf-ev-nt-oV graf-eivshV graf-ev-nt-oV
Obs. Masculinul şi neutrul urmează flexiunea
declinării a III-a (subst. în nt), iar femininul după decl. I
(în a impur).
VERBELE CONTRASE
Verbele a căror temă se termină în vocalele: -a, -e, -o
contrag la prezent şi imperfect în contact cu vocala
tematică. La restul timpurilor –a,-e,-o se lungesc (a şi e
devin h, iar o devine w),urmând conjugarea verbelor
regulate în w (luvw). În contragere, se ţine seama de
171
câteva reguli generale: a este mai puternic decât e, iar o
este mai puternic decât a şi e. După contracţie, se
menţine sunetul cel mai puternic. Accentul elementelor
care intră în contragere influenţează locul accentului pe
rezultatul contragerii: dacă primul element al contragerii a
purtat accent, rezultatul contrageri va primi accent
circumflex. Dacă accentul era purtat de cel de-al doilea
termen al contragerii, rezultanta va avea accent ascuţit. În
situaţia în care nici unul dintre cei doi termeni nu este
accentuat, rezultatul contragerii rămâne de asemenea aton.
Modul optativ are sufixul oih (la singular) şi oi la
plural. Vocala e din sufixul de infinitiv –ein are cantitatea
lungă (e lung închis), motiv pentru care, în contracţie,
aceasta nu va conta ca element al diftongului, ci ca e lung.
Verbele cu tema în a
Verbele cu tema în a contrag după următoarele reguli:
a + e = a (lung)
a + h = a (lung)
a + ei = a/ (lung)
a + h/ = a/ (lung)
a +o =w
a + ou = w
a +w =w
a + oi = w/
Cinci verbe în –a: zavw (trăiesc); diyavw (mi-e sete);
peinavw (mi-e foame); cravw (dau un oracol); cravomai
(mă folosesc de) contrag în –h la formele unde celelalte
verbe contrag în a.

172
 Exemplu:
Singular Plural
I zw: zw:men
II zh:V zh:te
III zh:/ zw:si

Alte două verbe terminate în a nu se supun contragerii

deoarece, la origine, sunt teme în i (un sufix care s-a
adăugat radicalului în © (digamma): kav(i)w – ard provine
din *kaf-iw, iar klav(i)w –plâng provine din *kla©-i-w.
Prezent
Nr. Pers. DIATEZA ACTIVĂ
I nikav-w devine nikw: înving
Sg. II nikav-eiV devine nika/:V
III nikav-ei devine nika:/
I nikav-o-men devine nikw:men
Pl. II nikav-e-te devine nika:te
III nikav-ousi devine nikw:si

Nr. Pers. DIATEZA MEDIO-PASIVĂ

I nikav-o-mai devine nikw:-mai mă înving/sunt
învins
Sg. nikav-h/ devine nika:/
II
III nikav-e-tai devine nika:-tai
I nika–ov-meqa devine nikwv-meqa
Pl. II nikav-e-sqe devine nika:-sqe
III nikav-o-ntai devine nikw:-ntai

173
 Imperfect

Nr. Pers. DIATEZA ACTIVĂ

I ej-nivka-o-n devine ej-nivkwn învingeam
Sg. II ej-nivka-eV devine ej-nivkaV
III ej-nivka-e devine ej-nivka
I ej-nikav-o-men devine ej-nikw:men
Pl. II ej-nikav-e-te devine ej-nika:te
III ej-nivka-o-n devine ej-nivkwn

Nr. Pers. DIATEZA MEDIO-PASIVĂ

I ej-nika-ov-mhn devine ej-nikwv-mhn
mă înving/eram învins
Sg. II ej-nikav-ou devine ej-nikw:
III ej-nikav-e-to devine enika:-to
I ejnika-ov-meqa devine ej-nikwv-meqa
Pl. II ej-nikav-e-sqe devine ej-nika:-sqe
III ej-nikav-o-nto devine ej-nikw:-nto
CONJUNCTIV
Prezent
Nr. Pers. DIATEZA ACTIVA
I nikav-w devine nikw: să înving
Sg. II nikav-h/V devine nika:/V
III nikav-h/ devine nika:/
I nikav-w-men devine nikw:men
Pl. II nikav-h-te devine nika:te
III nikav-w-si devine nikw:si

174
 Nr. Pers. DIATEZA MEDIO PASIVĂ
I nikav-w-mai devine nikw:-mai
Sg. II nikav-h/ devine nika:/
III nikav-h-tai devine nika:-tai
I nika-wv-meqa devine nikwvmeqa
Pl. II nikav-h-sqe devine nika:-sqe
III nikav-w-ntai devine nikw:-ntai

OPTATIV
Prezent
Nr. Pers. DIATEZA ACTIVĂ
I nika-oivh-n devine nikwvhn aş învinge
Sg. II nika-oivh-V devine nikwv/hV
III nika-oivh devine nikw/vh
I nikav-oi-men devine nikw:/men
Pl. II nikav-oi-te devine nikw:/te
III nikav-oi-en devine nikw:/en
Nr. Pers. DIATEZA MEDIO-PASIVĂ
Sg. I nika-oiv-mhn devine nikwv/-mhn
m-aş învinge/aş fi învins
II nikav-oi-o devine nikw:/o
III nikav-oi-to devine nikw:/-to
Pl. I nika-oiv-meta devine nikwv/-meta
II nikav-oi-sqe devine nikw:/-sqe
III nikav-oi-nto devine nikw:/-nto

175
 IMPERATIV
Prezent
Nr. Pers. DIATEZA ACTIVĂ
II nivka-e devine nivka învinge
Sg.
III nika- ev -tw devine nika:tw
II nikav-e-te devine nika:te
Pl.
III nika-ov-ntwn devine nikwvntwn
Nr. Pers. DIATEZA MEDIO-PASIVĂ
II nikav-ou devine nikw: învinge-te/fii învins
Sg.
III nika-ev-sqw devine nikav-sqw
II nikav-e-sqe devine nika:-sqe
Pl.
III nika-ev-sqwn devine nikav-sqwn

PARTICIPIU
Prezent
Caz. DIATEZA ACTIVĂ
N nikav-wn devine nikw:n care învinge (m.)
nikav-ousa devine nikw:sa (f.)
nikav-on devine nikw:n (n.)
G. nikav-o-ntoV devine nikw:ntoV
nika-ouvshV devine nikwvshV
nikav-o-ntoV devine nikw:ntoV

Caz DIATEZA MEDIO-PASIVĂ

N. nika-ov-menoV devine nikwvmenoV (m.)
care îşi învinge/care va fi învins
nika-o-mevnh devine nikwmevnh (f.)
nika-ov-menon devine nikwvmenon (n.)
G. nika-o-mevnou devine nikwmevnou

176
 nika-o-mevnhV devine nikwmevnhV
nika-o-mevnou devine nikwmevnou
INFINITIV
Prezent
DIATEZA ACTIVĂ DIATEZA MEDIO-PASIVĂ
nikav-ein devine nikav-e-sqai devine nika:sqai
nika:n a învinge a-şi învinge/că va fi învins
Verbele cu tema în –e
Contrag după următoarele reguli:
e + e = ei e + o = ou e +h =h e +w = w
e + ei = ei e + ou = ou e + h/ = h/ e + oi = oi
La verbele în –e al căror radical este monosilabic nu
contrag decât acele vocale care dau drept rezultat –ei,
restul rămânând necontrase:
Exemplu: plevw – navighez:
Singular Plural
I plevw plevomen
II plei:V plei:te
III pei: plevousi
După cum se poate vedea, aici au contras numai
persoanele: a II-a şi a III-a singular şi persoana a II-a
plural.
La viitor plevw face pleuvsw datorită prezenţei lui ©
(digamma) care devine u înainte de consoană. Aoristul
este e[-pleu-sa, iar perfectul pev-pleu-ka. Alte verbe cu
tema în –e, ca de pildă devw – leg au şi forme cu contracţia
completă (vezi poievw), iar altele se conjugă neregulat.

177
 poiev-w, w: - fac
INDICATIV
Prezent

Nr. Pers. DIATEZA ACTIVĂ

I poiev-w devine poiw: fac
Sg. II poiev-eiV devine poiei:V
III poiev-ei devine poiei:
I poiev-o-men devine poiou:-men
Pl. II poiev-e-te devine poiei:-te
III poiev-ou-si devine poiou:si

Nr. Pers. DIATEZA MEDIO-PASIVĂ

I poiev-o-mai devine poiou:-mai
îmi fac/sunt făcut
Sg.
II poiev-h/ devine poih:/
III poiev-e-tai devine poiei:-tai
I poie-ov-meqa devine poiouv-meta
Pl. II poiev-e-sqe devine poiei:-sqe
III poiev-o-nttai devine poiou:-ntai
Imperfect
Nr. Pers. DIATEZA ACTIVĂ
I ej-poive-o-n devine ej-poivou-n făceam
Sg. II ej-poive-e-V devine ej-poivei-V
III ej-poive-e devine e-poivei
I ej-poiev-o-men devine ej-poiou:-men
Pl. II ej-poiev-e-te devine ej-poiei:-te
III ej-poive-o-n devine ej-poivou-n

178
Nr. Pers. DIATEZA MEDIO-PASIVĂ
I ej-poie-ov-mhn devine ej-poiouv-mhn
îmi făceam/eram făcut
Sg.
II ej-poiev-ou devine e-poiou:
III ej-poiev-e-to devine ej-poiei:-to
I ej-poie-ov-meqa devine ej-poiouv-meqa
Pl. II ej-poiev-e-sqe devine ej-poiei:-sqe
III ej-poiev-o-nto devine ej-poiou:-nto

CONJUNCTIV
Prezent

Nr. Pers. DIATEZA ACTIVĂ

I poiev-w devine poiw: să fac
Sg. II poiev-h/V devine poih/:V
III poiev-h/ devine poih:/
I poiev-w-men devine poiw:-men
Pl. II poiev-h-te devine poih:-te
III poiev-wsi devine poiw:si

Nr. Pers. DIATEZA MEDIO-PASIVĂ

I poiev-w-mai devine poiw:-mai
să-mi fac/să fiu făcut
Sg.
II poiev-h/ devine poih:/
III poiev-h-tai devine poih/:-tai
I poiev-wv-meta devine poiwv-meta
Pl. II poiev-h-sqe devine poih:-sqe
III poiev-w-ntai devine poiw:-ntai

179
 OPTATIV
Prezent
Nr. Pers. DIATEZA ACTIVĂ
I poie-oivh-n devine poioivh-n aş face
poie-oivh-V devine poioivh-V
Sg.
II poie-oivh devine poioivh
III
I poiev-oi-men devine poioi:-men
Pl. II poiev-oi-te devine poioi:-te
III poiev-oi-en devine poioi:-en

Nr. Pers. DIATEZA MEDIO-PASIVĂ

I poie-oiv-mhn devine poioiv-mhn
mi-aş face/aş fi făcut
Sg.
II poiev-oi-o devine poioi:-o
III poiev-oi-to devine poioi:-to
I poie-oiv-meqa devine poioiv-meqa
Pl. II poiev-oi-sqe devine poioi:-sqe
III poiev-oi-nto devine poioi:-nto

IMPERATIV
Prezent
Nr. Pers. DIATEZA ACTIVĂ
II poive-e devine poivei fă
Sg.
III poie-ev-tw devine poieiv-tw
II poiev-e-te devine poiei:-te
Pl.
III poie-ov-ntwn devine poiouv-ntwn

180
Nr. Pers. DIATEZA MEDIO-PASIVĂ
II poiev-ou devine poiou: fă-ţi/fii făcut
Sg.
III poie-ev-sqw devine poieiv-sqw
II poiev-e-sqe devine poiei:-sqe
Pl.
III poie-ev-sqwn devine poieiv-sqwn
PARTICIPIU
Prezent
Nr. Caz DIATEZA ACTIVĂ
poiev-wn (m.) devine poiw:n care face
Sg. N. poiev-ousa (f.) devine poiou:sa
poiev-on (n.) devine poiou:n
poiev-o-nt-oV devine poiou:-nt-oV
Pl. G. poie-ouvshV devine poiouvshV
poiev-o-nt-oV devine poiou:-nt-oV

Nr. Caz DIATEZA MEDIO-PASIVĂ

poie-ov-menoV (m.) devine poiouv-menoV
care îşi face/care va fi făcut
Sg. N.
poie-o-mevnh (f.) devine poiou-mevnh
poie-ov-menon (n.)devine poiouv-menon
poie-o-mevnou devine poiou-mevnou
Pl. G. poie-o-mevnhV devine poiou-mevnhV
poie-o-mevnou devine poiou-mevnou
INFINITIV
Prezent
DIATEZA ACTIVĂ DIATEZA MEDIO-PASIVĂ
poiev-ein devine poiev-e-sqai devine
poiei:n a face poiei:-sqai a-şi face/că va fi făcut

181
 Verbele cu tema în –o
Contrag după următoarele reguli:
o + e = ou o + w = w o + ei = oi
o + o = ou o + h = w o + h/ = oi
o + ou = ou o+ oi = oi

Unele verbe cu tema în –o, precum rJigovw – sufăr de

frig, iJdrovw – transpir, contrag în –w în loc de –ou şi în w/
în loc de –oi:
Exemplu:
Singular Plural
I rJigw: rJigw:men
II rJigw:/V rJigw:te
III rJigw/ rJigw:si
stefanov-w, w – încununez
INDICATIV
Prezent
Nr. Pers. DIATEZA ACTIVA
I stefanov-w devine stefanw: încununez
Sg. II stefanov-eiV devine stqefanoi:V
III stefanov-ei devine stefanoi:
I stefanov-o-men devine stefanou:-men
Pl. II stefanov-e-te devine stefanou:-te
III stefanov-ousi devine stefanou:si

Nr. Pers. DIATEZA MEDIO-PASIVĂ

I stefanov-o-mai devine stefanou:-mai
îmi încununez/sunt încununat
Sg.
II stefanov-h/ devine stefanoi:
III stefanov-e-tai devine stefanou:-tai
182
 I stefano-ov-meqa devin stefanouv-meqa
Pl. II stefanov-e-sqe devine stefanou:-ste
III stefanov-o-ntai devine stefanou:-ntai

Imperfect
Nr. Pers. DIATEZA ACTIVA
I ej-stefavno-o-n devine ej-stefavnou-n
încununam
Sg.
II ej-stefavno-e-V devine ej-stqefavnou-V
III ej-stefanov-e devine ej-stefavnou
I ej-stefanov-o-men devine ej-stefanou:-men
Pl. II ej-stefanov-e-te devine ej-stefanou:-te
III ej-stefanov-o-n devine ej-stefavnou-n

Nr. Pers. DIATEZA MEDIO-PASIVĂ

I ej-stefano-ov-mhn devine ej-stefanouv-mhn
îmi încununam/eram încununat
Sg.
II ej-stefanov-ou devine ej-stefanou:
III ej-stefanov-e-to devine ej-stefanou:-to
I ej-stefano-ov-meqa devine ej-stefanouv-meqa
Pl. II ej-stefanov-e-sqe devine ej-stefanou:-ste
III ej-stefanov-o-nto devine ej-stefanou:-nto

CONJUNCTIV
Prezent
Nr. Pers. DIATEZA ACTIVA
I stefanov-w devine stefanw: să încununez
Sg.
II stefanov-h/V devine stqefanoi:V
183
 III stefanov-h/ devine stefanoi:
I stefanov-w-men devine stefanw:-men
Pl. II stefanov-h-te devine stefanw:-te
III stefanov-w-si devine stefanw:-si

Nr. Pers. DIATEZA MEDIO-PASIVĂ

I stefanov-w-mai devine stefanw:-mai
să-mi încununez/să fiu încununat
Sg.
II stefanov-h/ devine stefanoi:
III stefanov-h-tai devine stefanw:-tai
I stefano-wv-meqa devine stefanwv-meqa
Pl. II stefanov-h-sqe devine stefanw:-ste
III stefanov-w-ntai devine stefanw:-ntai

OPTATIV
Prezent
Nr. Pers. DIATEZA ACTIVA
I stefano-oivh-n devine stefanoivh-n
aş încununa
Sg.
II stefano-oivh-V devine stqefanoivh-V
III stefano-oivh devine stefanoivh
I stefanov-oi-men devine stefanoi:-men
Pl. II stefanov-oi-te devine stefanoi:-te
III stefanov-oi-en devine stefanoi:-en

Nr. Pers. DIATEZA MEDIO-PASIVĂ

I stefano-oiv-mhn devin stefanoiv-mhn
mi-aş încununa/aş fi încununat
Sg.
II stefanov-oi-o devine stefanoi:-o
III stefanov-oi-to devine stefanoi:-to
184
 I stefano-oiv-meqa devine stefanoiv-meqa
Pl. II stefanov-oi-sqe devine stefanoi:-ste
III stefanov-oi-nto devine stefanoi:-nto

IMPERATIV
Prezent
Nr. Pers. DIATEZA ACTIVA
II stefavno-e devine stefavnou încununeaz
Sg.
III stefano-ev-tw devine stqefanouv-tw
II stefanov-e-te devine stefanou:-te
Pl.
III stefano-ov-ntwn devine stefanouv-ntwn

Nr. Pers. DIATEZA MEDIO-PASIVĂ

II stefanov-ou devine stefavnou
Sg. încununează-ţi/fii încununat
III stefano-ev-sqw devine stefanouv-sqw
I stefanov-e-sqe devine stefanou:-sqe
Pl.
II stefano-ev-sqwn devine stefanouv-sqwn

185
Caz DIATEZA ACTIVĂ DIATEZA MEDIO-PASIVĂ
stefanov-wn (m.) devine stefano-ov-menoV (m.) devine stefanouv-menoV
stefanw:n care încununează care îşi încununează/care va fi încununat
stefanov-ousa (f.) devine
N.
stefanou:sa stefano-o-mevnh (f.) devine stefanou-mevnh
stefanov-on (n.) devine stefano-ov-menon (n.)devine stefanouv-menon
stefanou:n
stefanov-o-nt-oV devine stefano-o-mevnou devine stefanou-mevnou
stefanou:-nt-oV
stefano-ouvshV devine stefano-o-mevnhV devine stefanou-mevnhV
G.
stefanouvshV
stefanov-o-ntoV devine stefano-o-mevnou devine stefanou-mevnou
stefanou:-nt-oV

INFINITIV
Prezent
DIATEZA ACTIVĂ DIATEZA MEDIO-PASIVĂ
stefanov-ein devine stefanou:n stefanov-e-sqai devine stefanou:-sqai a-şi
a încununa încununa/că va fi încununat

186
 Verbele în lichidă şi nazală

Conjugarea acestor verbe prezintă următoarele

particularităţi:
- verbele cu radicalul în lichidă primesc, în general, un
i pentru formarea temei prezentului care se asimilează cu
l, iar după radicalul în n şi r trece în faţa acestor sunete
(metateză): ajggel-i-w devine ajggevllw – anunţ; *ten-i-
w devine teivnw – întind; *kaqar-i-w devine kaqaivrw –
purific.
- tema prezentului a verbelor în nazala –m este, fie
egală cu radicalul: nevm-w – împart, fie radical + sufix –n:
kavmn-w – trudesc etc.
- viitorul activ şi mediu al verbelor în lichidă şi nazală
este contras: sufixul s este precedat de vocala e; s
intervocalic cade, iar e se contrage cu vocala din desinenţă.
Astfel ,se conjugă precum prezentul verbelor în –evw:
Exemple:
*ajgggel-ev-s-w devine ajggelw: (viitor)
*fan-ev-s-w devine fanw: (viitor)
*kaqar-ev-s-w devine kaqarw: (viitor);
- verbele în –ivzw, cu radicalul de cel puţin două silabe
au de asemenea viitor contras: nomivzw – socot are viitorul
nomiw: etc.
- formele de aorist activ şi mediu se formează de la
radical + sufixul –sa, însă –s din sufix cade după lichidă
şi nazale, lungind compensativ vocala din radical după
cum urmează: a în h; e în ei; i (scurt) în i (lung); u (scurt)
în u (lung). Astfel, aoristul primeşte terminaţiile: -a, -aV,
-a, -amen, -ate, -an (la activ) şi -amhn, -w, -ato, -
ameqa, -asqe, -anto (la mediu).
187
 Exemple:
Rad. ajggel-, aorist: *h[ggel-sa devine h{ggeila
Rad. fan-, aorist: *ej-fan-sa devine e[fhna
Rad. sper- (speirvw – a semăna), aorist: *e[-sper-sa
devine e[speira.
Perfectul verbelor în l şi r se formează din radical +
sufixul –ka. Radicalele monosilabice cu vocala e
transformă acest e în a: *e-sper-ka devine e[-spar-ka –
am semănat. Verbele în nazala –n fac, de obicei forme de
perfect neregulate (unele păstrează nazala –n, altele o
pierd).
Exemple:
ajggevllw rad. ajggel ─ perfect h[ggel-ka
stevllw rad. stel ─ perfect e[stal-ka
speivrw rad. sper ─ perfect e[spar-ka
faivnw rad. fan ─ perfect pevfag-ka
krivnw rad. krin ─ perfect kevkri-ka
Diateza pasivă se formează în mod regulat dacă nu
avem neregularităţi în conjugare. Cu toate acestea se
impune consultarea dicţionarului.26

AORISTUL II
Forma de aorist la care am conjugat verbele până aici
este formată din radical + sufixul –sa (la activ şi mediu)
şi qh/h (la pasiv) şi se numeşte aorist I sau aorist sigmatic
(datorită sufixului –sa de la activ şi mediu). Acest tip de
aorist este cel mai frecvent în limba greacă. Există însă şi
alte tipuri de aorist mai puţin regulate pe care le numim cu
termenul generic de aorist II.
Aoristul II este de două feluri:
188
 1. aoristul II, radical tematic
2. aoristul II, radical atematic
1. Aoristul II, radical tematic
O serie de verbe (cele mai multe din fondul lexical de
bază) au aoristul construit pe radical la care se alipesc
desinenţele personale şi sufixele modurilor impersonale cu
ajutorul vocalelor tematice –o/e. Din acest motiv acest tip
de aorist se numeşte aorist II, radical tematic.
Referitor la accent ,trebuie să remarcăm faptul că
infinitivul activ şi mediu, participiul activ şi mediu,
imperativul (pers. a II-a sing. mediu, uneori şi activ)
menţin accentul pe vocala tematică.27
Paradigma aoristului II radical tematic are terminaţii
de imperfect la modul indicativ (active: -on, -eV, -e; -
omen, -ete, -on; medii: -omhn, -ou, -eto; -omeqa, -esqe,
-onto) şi de prezent la celelalte moduri. Aoristul II se
deosebeşte însă de aceste timpuri prin faptul că prezentul
şi imperfectul se construiesc pe tema prezentului, în timp
ce aoristul II se construieşte pe radical. Atunci când tema
prezentului coincide cu radicalul, aoristul II se foloseşte
de alt grad apofonic (adesea de gardul zero şi de supletism
= radical cu sens sinonimic). Aoristul II radical tematic
are forme numai pentru diateza activă şi medie.
Exemple de verb la aorist II radical tematic.

189
 VERB Radical Aorist II, radical tematic Obs.
a[gw - duc ajg- h[g-ag-o-n reduplicaţie atică
ajirevo - iau uJel- ei|l-o-n supletism
ajpoqnhvskw - mor qan- ajp-ev-qan-o-n grad zero
bavllw - arunc bal- e[-bal-o-n grad zero
e[rcomai - vin ejlq- h\lq-o-n supletism
kavmnw - trudesc kam- e[-kam-o-n grad zero
katevrcomai – cobor ejlq- kat-h:lq-o-n supletism
lambavnw - iau, primesc lab- e[-lab-o-n grad zero
lanqavnw – fac ceva pe ascuns laq- e[-laq-o-n
levgw – vorbesc supletism
leivpw - las ep- ei\p-o-n grad zero
manqavnw – învăţ lip- e[-lip-o-n grad zero
oJravw - văd maq- e[/-/maq-o-n supletism
grad zero
paragivgnomai – sunt prezent eid- ei\d-o-n
fevrw - port gen- par-e-gen-ov-mhn
supletism
ejnegk. h[-negk-o-n

190
 Flexiunea aoristului II radical tematic
INDICATIV
Indicativul verbului leivpw – las are aorist II tematic
pe gardul zero, adică pe lip- (leip-, loip-, lip-);
pasivul face aoristul II indicativ pe gradul normal leip-
Nr. Pers. ACTIV MEDIU PASIV
I e[lipon – ejlipovmhn mi- ejleivfqhn – am
am lăsat am lăsat fost lăsat
Sg.
II e[lipeV ejlivpou ejleivfqhV
III e[lipe ejlivpeto ejleivfqh
I ejlivpomen ejlipovmeqa ejleivfqhmen
Pl. II ejlivpete ejlivpesqe ejleivfqhte
III e[lipon ejlivponto ejleivfqhsan
Obs.
- persoana a II-a singular de la diateza medie pierde pe
–s intervocalic din desinenţă, iar vocalele ajunse în
poziţie de hiat contrag *elivpeso devine ejlivpou;
- la pasiv, finala temei se acomodează la contactul cu
sufixul în sensul că preia aspiraţia: *eleivpqhn devine
eleivfqhn etc.
- unele verbe au atât aorist I cât şi aorist II tematic.
Aorist II R.
Verb Aorist I
Tematic
levgw – spun ei\pa ei\pon
fevrw - port h[negka h[negkon
N.B. Între cele două tipuri de aorist, la aceste verbe, nu
există deosebire de sens. Există însă unele verbe la care
forma de aorist I are valoare tranzitivă, iar aoristul II
radical tematic are valoare intranzitivă:

191
Verb Aorist I Aorist II R. Tematic
h[geira – hjgeirovmhn –
ejgeivrw -
am trezit pe m-am trezit
trezesc
(valoare tranzitivă) (valoare intrazitivă)
CONJUNCTIVUL
Nr. Pers. Activ Mediu Pasiv
I livpw – să livpwmai – să- leifqw: -
las mi las să fiu lăsat
Sg.
II livph/V livph/ leifqh:/V
III livph/ livphtai leifh:/
I livpwmen lipwvmeqa leifqw:men
Pl. II livphte livphsqe leifqh:te
III livpwsi livpwntai leifqw:si
OPTATIVUL
Nr. Pers. Activ Mediu Pasiv
I livpoimi – lipoivmhn – leifqeivhn –
aş lăsa mi-aş lăsa aş fi lăsat
Sg.
II livpoiV livpoio leifqeivhV
III livpoi livpoito leifqeivn
I livpoimen lipoivmeqa leifqei:men
Pl. II livpoite livpoisqe leifqei:te
III livpoien livpointo leifqei:en
IMPERATIVUL
Nr. Pers. Activ Mediu Pasiv
II Livpe – lasă lipou: - lăsaţi leivfqhti–fii lăsat
Sg.
III lipevto lipevsqw leifqhvtw
II livpete livpesqe leivfqhte
Pl. III lipovntwn lipevsqwn leifqevntwn
(lipevtwsan) (lipevsqwsan) (leifqhvtwsan)

192
 2. Aoristul II radical atematic
La acest tip de aorist, desinenţele personale se adaugă
direct la radical, fără vocale tematice. Vocala din rădăcina
verbului înregistrează o alternanţă calitativă: la indicativ,
imperativ şi infinitiv apare vocală lungă, iar la celelalte
moduri, vocală scurtă.
La modul conjunctiv vocala radicală contrage cu
vocalele lungi ale conjunctivului: verbele cu vocala
radicală h/a şi h/e contrag în h şi w; verbele cu vocala
radicală ᾱ/ᾱ contrag în ᾱ/w, iar cele cu vocala radicală
o/w contrag în w şi w/.
La modul optativ, după radicalul scurt apare sufixul
optativului atematic –ih/-i. Vocala lungă a radicalului se
scurtează la imperativ pers. a III-a plural (potrivit legii lui
Osthoff *hntwn devine άntwn şi –entwn, iar *wntwn
devine ovntwn).
Participiul adaugă la rădăcina scurtă sufixul modal nt,
iar la masculin desinenţa de nominativ –V ,care determină
căderea grupului dentalic –nt, cu lungire compensatorie:
ᾱ devine ᾱ, o devine ou, iar e devine ei.
Există un număr limitat de verbe care au aorist radical
atematic: baivnw–merg cu radicalul ba-/ bh-; gignwvskw–
cunosc (Rad. gno/gnw); ajpodidravskw–fug (Rad. drᾱ/ drᾱ.
baivnw (Rad: ba/ba)
Nr. Pers INDICATV CONJUNCTIV OPTATIV
I e[-bh-n bw: baivh-n
Sg. II e[-bh-V bh/:-V baivh-V
III e[-bh bh:/ baivh
I e[-bh-men bw:-men bai:-men
Pl. II e[-bh-te bh:-te bai:-te
III e[-bh-san bw:-si bai:-en
193
Nr. Pers. IMPERATIV PARTICIPIU INFINITIV

bh:-qi
N. bavV (m) bh:-nai
II
Sg. ba:sa (f)
III bhv-tw
bavn (n)
G. bavntoV
II bh:-te
Pl. bav-shV
III bav-ntwn
bavntoV

gignwvskw (Rad. gno/gnw)

Nr. Pers INDICATV CONJUNCTIV OPTATIV
I e[-gnw-n gnw: gnoivh-n
Sg. II e[-gnw-V gnw/:-V gnoivh-V
III e[-gnw gnw:/ gnoivh
I e[-gnw-men gnw:-men gnoi:-men
Pl. II e[-gnw-te gnw:-te gnoi:-te
III e[-gnw-san gnw:-si gnoi:-en

Nr. Pers. IMPERATIV PARTICIPIU INFINITIV

N. gnouvV (m) gnw:-nai
II gnw:-qi
Sg. gnou:sa (f)
III gnwv-tw
gnovn (n)
G. gnovntoV
II gnw:-te
Pl. gnouvshV
III gnov-ntwn
gnovntoV

ajpodidravskw (Rad. dra@)

Nr. Pers INDICATV CONJUNCTIV OPTATIV
I ajp-ev-dra-n ajpo-drw: ajpo-draivh-n
Sg. II ajp-ev-dra-V ajpo-dra:-/ V ajpo-draivh-V
III ajp-ev-dra ajpo-dra:/ ajpo-draivh

194
 I ajp-ev-dra-men ajpo-drw:-men ajpo-drai:-
II ajp-ev-dra-te ajpo-dra:-te men
Pl.
III ajp-ev-dra- ajpo-drw:-si ajpo-drai:-te
san ajpo-drai:-en

Nr. Pers. IMPERATIV PARTICIPIU INFINITIV

N. ajpo-dravV ajpo-dra:-nai
II ajpov-dra-qi
Sg. ajpo-dra:sa
III ajpo-drav-tw ajpo-dravn
G. ajpo-dravntoV
II ajpov-dra-te
Pl. ajpo-dravshV
III ajpo-drav-ntwn ajpo-dravntoV
Unele aoriste create cu sufixele de lărgire –h şi –w se
comportă în conjugare la fel ca aoristul II, radical atematic:
Verb Radical Aorist
aJlivskomai al- eJ-avl-w-n
- a cădea prins - - căzui prizonier –
caivrw car- ej-cavr-h-n
- mă bucur - - mă bucurai -
După cum am remarcat deja din flexiune, aoristul II
radical atematic are numai diateza activă. La pasiv,
verbele tranzitive, cu aoristul II radical atematic la activ,
fac aorist normal în –qh sau -h. De pildă, aoristul pasiv al
verbului gignwvskw este ej-gnwv-s-qh-n – am fost
cunoscut, m-a cunoscut.
AORISTUL CAPATIC
Se întâlneşte la câteva forme ale unor verbe atematice
(- în mi): divdwmi (Rad. dw-/do-) – dau; i{hmi (Rad. hJ-/e-)
– las; tivqhmi (Rad. qh-/qe-) – pun, şi se caracterizează
prin prezenţa la aoristul indicativului activ (numai la

195
singular) a unui sufix –k (de lărgire a temei). La contactul
cu acest sufix vocala din temă se lungeşte (la h şi w).
Ind. aorist al vb. divdwmi
sing. I e[dwka ,dar la plural e[domen
II e[dwkaV vom avea: e[dote
III e[dwke e[dosan
VERBELE ÎN –mi
(ATEMATICE)
Verbele în –mi sau atematice constituie cea de-a II-a
conjugare în limba greacă şi se caracterizează prin lipsa
vocalelor tematice (nu primesc vocale tematice,
desinenţele personale fiind ataşate direct la radical) şi
printr-o alternanţă vocalică în radicalul verbal. Verbele de
conjugarea a II-a (în mi) sunt mai reduse ca număr decât
cele de conjugarea I (în –w) însă sunt mai vechi şi fac
parte majoritatea din fondul lexical principal. Flexiunea
acestor verbe se deosebeşte de cea a verbelor în –w doar
la prezent, imperfect (activ şi medio-pasiv) şi la aorist II
(activ şi mediu).
La contactul dintre desinenţele active şi finala
radicalului se înregistrează următoarele transformări
fonetice:
- la persoana a II-a singular desinenţa –si fiind
precedată de vocala radicalului pierde pe –s ,ajuns astfel
în poziţie intervocalică (i cade de asemenea). Pentru a nu
se crea confuzii cu forme de persoana a III-a singular, se
adaugă desinenţa secundară –V;
- la persoana a III-a singular desinenţa –ti devine –si
prin asimilarea lui t înainte de i;

196
 - persoana a III-a plural –nti devine *ati (prin
vocalizarea lui –n), iar apoi se transformă în asi (prin
asimilarea lui t);
- t final de la desinenţele secundare active, persoana a
III-a sing. şi plural, cade;
- la persoana a III-a plural, în faţa desinenţei secundare
se pune sufixul –sa ca la verbele în –w (la timpurile
aorist pasiv şi m.m.pf. activ, indicativ).
Desinenţele:
Nr. Pers. Principale active Secundare active
I -mi -n
Sg. II -si devine -V -V
III -ti devine -si -(t)
I -men -men
Pl. II -te -te
III -nti *ati, apoi -asi -sa-n(t)
Desinenţele personale medii ,atât cele principale cât şi
cele secundare se comportă ca la verbele în –w, fără să se
contragă (în general desinenţa de persoana a II-a singular
rămâne –sai şi so).
În funcţie de tema prezentului verbele în –mi se împart
în trei clase:
a. verbe cu reduplicaţie de prezent: tivqhmi – pun;
divdwmi – dau; i{hmi – arunc; i{sthmi – aşez;
b. verbe cu infix nazal –nu (-nnu, după vocală):
deivknumi – arăt; strwvnnumi – aştern; sbevnnumi – sting
c. verbe fără reduplicaţie şi fără infix nazal: fhmiv –
spun; ei\mi – merg; eijmiv – sunt; hjmiv – zic etc.

197
 a. verbe cu reduplicaţie de prezent

Verbele cu reduplicaţie de prezent prezintă în

conjugare următoarele particularităţi:
- indicativul prezent, imperfect şi aorist, la diateza
activă, numărul singular, lungesc vocala din radical: a şi e
devin h, iar o devine w. La persoana a II-a şi a III-a sing.
a imperfectului, e se lungeşte în ei, iar o se lungeşte în ou.
La plural vocala se menţine scurtă.
- conjunctivul activ şi mediu menţine formele de la
verbele în –w cu excepţia contracţiei: verbele în –mi cu
reduplicaţie de prezent, la întâlnirea cu vocalele lungi ale
conjunctivului vor contrage vocala radicalului cu aceste
vocale lungi. Contracţia se face, în principiu, după regulile
clasice, excepţie făcând doar verbele cu a/h în rădăcină,
care contrag în w şi h, şi verbele cu vocală radicală o/w
care contrag în w şi w/;
- optativul are sufixul –ih la singular activ şi –i la
plural şi pe tot parcursul flexiunii medii;
- imperativul, pers. a II-a sing., prezent activ are
desinenţa –e care va contrage cu vocala radicalului.
Aoristul imperativ pers. a II-a singular are desinenţa –V şi
–qi;
- la modul participiu, sufixul –nt se alătură direct
radicalului, iar la N. sing. masculin se adaugă desinenţa –V
în faţa căruia grupul dentalic dispare, lungind prin
compensaţie vocala radicalului: a (scurt) devine ᾱ (lung);
e devine ei, iar o devine ou;
- infinitivul primeşte la radicalul scurt (prezent) şi la
cel lungit (aorist) sufixul –nai;

198
 Cele mai uzitate verbe cu reduplicaţie de prezent sunt:
Verb Radical Traducere
tiv-qe-mi qe- pun
div-dw-mi do- dau
i{-h-mi eJ- arunc
i{-sth-mi sta aşez
Pimele trei dintre aceste verbe au la aorist activ sufixul
–k (numai la singular). Este vorba de aşa numitul aorist
capatic ce are la origine un vechi sufix de perfect.
La verbele cu reduplicaţie de prezent, există un
paralelism între prezent şi aorist. În afară de indicativ, cu
unele excepţii, aoristul are acelaşi forme ca prezentul însă
fără reduplicaţie.
Accentul ,la verbele cu reduplicaţie de
prezent ,respectă, în general, regula accentuării verbului
(„cât mai retras posibil”). La infinitivul şi participiul
diatezei active ,accentul stă pe vocala radicalului: ti-qev-
nai (infinitiv); tiqeivV (participiu).
Redăm în continuare flexiunea celor patru verbe cu
reduplicaţie de prezent:
Verbul tivqhmi – pun (Rad. qe-)
DIATEZA ACTIVĂ
INDICATIV
Nr. Pers. Prezent Imperfect Aorist
I tiv-qh-mi ej-tiv-qh-n e[-qh-ka
Sg. II tiv-qh-V ej-tiv-qei-V e[-qh-ka-V
III tiv-qh-si ej-tiv-qei e[-qh-ke
I tiv-qe-men ej-tiv-qe-men e[-qe-men
Pl. II tiv-qe-te ej-tiv-qe-te e[-qe-te
III ti-qev-asi ej-tiv-qe-san e[-qe-san

199
Viitor Perfect M.m.c.pf.
qhv-s-w tev-qei-ka ej-te-qhv-kein
qhv-s-eiV etc. tev-qei-kaV etc. ej-te-qhv-keiV etc.
Obs. La perfect pe lângă tevqeika apare şi forma tevqhka.
CONJUNCTIV
Prezent Aorist Perfect
ti-qw: qw: te-qeiv-kw
ti-qh:/-V qh:-/ V te-qeiv-kh/V
ti-qh:/ qh/
ti-qw:-men qw:-men
ti-qh:-te qh:-te
ti-qw:-si qw:-si
OPTATIV
Prezent Aorist Viitor Perfect
ti-qeivh-n qeivh-n qhv-s-oi-mi te-qeiv-koimi
ti-qeivh-V qeivh-V qhv-s-oi-V etc. te-qeiv-koiV etc.
ti-qeivh qeivh
ti-qei:-men qei:-men
ti-qei:-te qei:-te
ti-qei:-en qei:-en
IMPERATIV

Prezent Aorist Perfect

tiv-qei < tiv-qe-e qev-V teqeikw;V i[sqi
ti-qev-tw qev-tw - perifrastic -

tiv-qe-te qev-te
ti-qev-ntwn qev-ntwn

200
 PARTICIPIU

Prezent Aorist
N. ti-qeivV (m) N. qeivV (m)
ti-qei:sa (f) qei:sa (f)
ti-qevn (n) qevn (n)
G. ti-qev-ntovV G. qev-ntoV
ti-qeivshV qeivshV
ti-qev-ntoV qev-ntoV

Viitor Perfect
N. qhv-s-wn, -ousa, -on N. te-qeikwvV, -kui:a, -ovV
G. qhvsontoV, -ouvshV G. teqeikovtoV, -kuivaV

INFINITIV
Prezent Aorist Viitor Perfect
ti-qev-nai qei:-nai hv-s-ein te-qei-
kevnai

DIATEZA MEDIE

INDICATIV
Nr. Pers. Prezent Imperfect Aorist
I tiv-qe-mai ej-ti-qev-mhn ej-qev-mhn
Sg. II tiv-qe-sai ej-tiv-qe-so e[-qou<e[-qe-o<e-so
III tiv-qe-tai ej-tiv-qe-to e[-qe-to
I ti-tev-meqa ej-ti-qev-meqa ej -qev-meqa
Pl. II tiv-qe-sqe ej-tiv-qe-aqe e[-qe-sqe
III tiv-qe-ntai ej-tiv-qe-nto e[-qe-nto

201
 Viitor Perfect M.m.c.pf.
qhv-s-o-mai tev-qei-mai ej-te-qeiv-mhn
qhv-sh/ etc. tev-qei-sai ej-tev-qei-so

CONJUNCTIV
Prezent Aorist Perfect
ti-qw:-mai qw:-mai te-qei-mevnoV w\
ti-qh:/ qh:/ » h\/V etc.
ti-qh:-tai qh:-tai
ti-qw:-meqa qwv-meqa
ti-qh:-sqe qh:-sqe
ti-qw:-ntai qw:-ntai

OPTATIV
Prezent Aorist Viitor Perfect
ti-qeiv-mhn qeiv-mhn qh-s-oiv-mhn te-qei-mevnoV ei[hn
ti-qei:o qei:o qhv-s-oi-o » ei[hV etc.
ti-qei:-to qei:-to
ti-qeiv-meqa qeiv-meqa
ti-qei:-sqe qei:-sqe
ti-qei:-nto qei:-nto
IMPERATIV
Prezent Aorist Perfect
tiv-qe-so qou: ‹ qe-o tev-qei-so
ti-qev-sqw qev-sqw te-qeiv-sqw etc-

tiv-qe-sqe qev-sqe
ti-qev-sqwn qev-sqwn

202
 PARTICIPIU

Prezent Aorist
N. ti-qev-menoV (m) N. qevmenoV (m)
ti-qe-mevnh (f) qemevnh (f)
ti-qev-menon (n) qevmenon (n)
G. ti-qe-mevnou G. qemevnou
ti-qe-mevnhV qemevnhV
ti-qe-mevnou qemevnou

Viitor Perfect
qhsovmenoV, -h, -on te-qei-mevnoV, -h, on

INFINITIV

Prezent Aorist Viitor Perfect

tiv-qe-sqai qev-sqai qhv-s-e-sqai te-qei:-sqai

DIATEZA PASIVĂ
INDICATIV

Nr. Pers. Viitor Aorist

I te-qhv-s-o-mai ej-tev-qh-n
Sg. II te-qhv-s-h/ ej-tev-qh-V
III te-qhv-s-e-tai ej-tev-qh
I te-th-s-ov-meqa ej-tev-qh-men
Pl. II te-qhv-s-e-sqe ej-tev-qh-te
III te-qhv-s-o-ntai ej-tev-qh-san

203
 CONJUNCTIV OPTATIV
Aorist Viitor Aorsit
te-qw: te-qh-s-oiv-mhn te-qeivh-n
te-qh:/V te-qhv-s-oi-o te-qeivh-V
te-qh:/ te-qhv-s-oi-to te-qeivh
te-qw:-men te-qh-s-oiv-meqa te-qei:-men
te-qh:-te te-qhv-s-oi-sqe te-qei:-te
te-qw:-si te-qhv-s-oi-nto te-qei:-en

IMPERATIV PARTICIPIU
Aorist Viitor Aorist
N. te-qh-s-ov- N. te-qeivV (m)
tev-qh-ti menoV(m) te-qei:sa
te-qhv-tw te-qh-s-o-mevnh (f) (f)
te-qh-s-ov-menon(n) te-qevn (n)
G. te-qh-s-o-mevnou G. te-qev-ntoV
tev-qh-te te-qh-s-o-mevnhV te-qeivshV
te-qev-ntwn te-qh-s-o-mevnou te-qev-ntoV
INFINITIV
Viitor Aorist
te-qhv-s-e-sqai te-qh:-nai
Observaţii
- la restul timpurilor,diateza pasivă este egală cu cea
medie;
- la viitor şi la aorist pasiv are loc fenomenul
disimilării aspiratelor în silabe consecutive. Radicalul qe,
urmat de sufixul de pasiv qh, se disimilează în consoana
surdă corespunzătoare: qe-th; la persoana a II-a sing. a
aoristului imperativ au loc alte două disimilări: qe-qh-qi
devine te-qh-ti.

204
 Verbul divdwmi –dau
Rad. do-
DIATEZA ACTIVĂ

INDICATIV
Nr. Pers. Prezent Imperfect Aorist II
I div-dw-mi ej-div-dou-n e[-dw-ka
Sg. II div-dw-V ej-div-dou-V e[-dw-ka-V
III div-dw-si ej-div-dou e[-dw-ke
I div-do-men ej-div-do-men e[-do-men
Pl. II div-do-te ej-div-do-te e[-do-te
III di-dov-asi ej-div-do-san e[-do-san

Viitor Perfect M.m.c.pf.

dwv-s-w dev-dw-ka ej-de-dwv-kein
dwv-s-eiV dev-dw-ka-V ej-de-dwv-keiV

CONJUNCTIV
Prezent Aorist II Perfect
di-dw: dw: de-dwv-kw
di-dw:/-V dw:/-V de-dwv-kh/V
di-dw:/ dw:/
di-dw:-men dw:-men
di-dw:-te dw:-te
di-dw:-si dw:-si

205
 OPTATIV

Prezent Aorist II Viitor Perfect

di-doivh-n doivh-n dwv-s-oi-mi de-dwv-koimi
di-doivh-V doivh-V dwv-s-oi-V de-dwv-koiV
di-doivh doivh
di-doi:-men doi:-men
di-doi:-te doi:-te
di-doi:-en doi:-en

IMPERATIV

Prezent Aorist II Perfect

div-sou ‹ di-do-e dov-V de-dw-kw;V i[sqi
di-dov-tw dov-tw » e[stw
- perifrastic -
div-do-te dov-te
di-dov-ntwn dov-ntwn

PARTICIPIU
Prezent Aorist II
N. di-douvV (m) N. douvV (m)
di-dou:sa (f) dou:sa (f)
di-dovn (n) dovn (n)
G. di-dov-ntoV G. dov-ntoV
di-douv-shV douv-shV
di-dov-ntoV dov-ntoV

206
 Viitor Perfect
dwvswn, -ousa, -on de-dwkwvV, -ui:a, -ovV

INFINITIV
Prezent Aorist II Viitor Perfect
di-dov-nai dou:-nai dwv-s-ein de-dw-kevnai

DIATZA MEDIE
INDICATIV
Nr. Pers. Prezent Imperfect Aorist II
I div-do-mai ej-di-dov-mhn e-dov-mhn
Sg. II div-do-sai ej-div-do-so e[-dou ‹ e[-do-so
III div-do-tai ej-div-do-to e[-do-to
I di-dov-meqa ej-di-dov-meqa e-dov-meqa
Pl. II div-do-sqe ej-div-do-sqe e[-do-sqe
III div-do-ntai ej-div-do-nto e[-do-nto

Viitor Perfect M.m.c.pf.

dwv-s-o-mai dev-do-mai ej-de-dov-mhn
dwv-s-h/ dev-do-sai ej-dev-do-so

CONJUNCTIV

Prezent Aorist II Perfect

di-dw:/mai dw:-mai de-dwv-menoV w\, h\/V
di-dw:/ dw:/ - perifrastic -
di-dw:-tai dw:-tai
di-dwv-meqa dw:-meqa
di-dw:-sqe dw:-sqe
di-dw:-ntai dw:-ntai

207
 OPTATIV
Prezent Aorist II Viitor Perfect
di-doiv-mhn doiv-mhn dw-s-oiv-mhn de-do-mevnoV ei[hn
di-doi:-o doi:-o dwv-s-oi-o - perifrastic -
di-doi:-to doi:-to
di-doiv-meqa doiv-meqa
di-doi:-sqe doi:-sqe
di-doi:-nto doi:-nto
IMPERATIV
Prezent Aorist II Perfect
div-so-so dou: ‹ dov-so dev-do-so
di-dov-sqw dov-sqw de-dov-sqw

div-do-sqe dov-sqe
di-dov-sqwn dov-sqwn
PARTICIPIU
Prezent Aorist II
N. di-dov-menoV (m) N. dov-menoV (m)
di-do-mevnh (f) do-mevnh (f)
di-dov-menon (n) dov-menon (n)
G. di-do-mevnou G. do-mevnou
di-do-mevnhV do-mevnhV
di-do-mevnou do-mevnou

Viitor Perfect
dw-s-ov-menoV, -h, -on de-do-mevnoV, -h, -ovV
208
 INFINITIV
Prezent Aorist II Viitor Perfect
div-do-sqai dov-sqai dwv-s-e-sqai de-dov-sqai

DIATEZA PASIVĂ
INDICATIV
Nr. Pers. Viitor Aorist
I do-qhv-s-o-mai ἐ -dov-qh-n
Sg. II do-qhv-s-h/ ἐ -dov-qh-V
III do-qhv-s-e-tai ἐ -dov-qh
I do-qh-s-ov-meqa ἐ -dov-qh-men
Pl. II do-qhv-s-e-sqe ἐ-dov-qh-te
III do-qhv-s-o-ntai ἐ-dov-qh-san

CONJUNCTIV OPTATIV
Aorist Viitor Aorist
do-qw: do-qh-s-oiv-mhn do-qeivh-n
do-qh:/V do-qhv-s-oi-o do-qeivh-V
do-qh:/ do-qhv-s-oi-to do-qeivh
do-qw:-men do-qh-s-oiv-meqa do-qei:-men
do-qh:-te do-qhv-s-oi-sqe do-qei:-te
do-qw:-si do-qhv-s-oi-nto do-qei:-en

209
IMPERATIV
Aorist
dov-qh-ti
do-qhv-tw
PARTICIPIU
dov-qh-te
do-qev-ntwn

Viitor Aorist
N. do-qh-s-ov-menoV (m) N. do-qeivV (m)
do-qh-s-o-mevnh (f) do-qei:sa (f)
do-qh-s-ov-menon (n) do-qevn (n)
G. do-qh-s-o-mevnou G. do-qev-ntoV
do-qh-s-o-mevnhV do-qeivshV
do-qh-s-o-mevnou do-qev-ntoV
INFINITIV
Viitor Aorist
do-qhv-s-e-sqai do-qh:-nai
Obs. Celelalte timpuri sunt identice cu ale diatezei medii.
Verbul i{hmi – arunc
(Rad. eJ)
DIATEZA ACTIVĂ
INDICATIV
Nr. Pers. Prezent Imperfect Aorist II
I i{-h-mi i{-h-n h|-ka
Sg. II i{-h-V i{-ei-V h|-ka-V
III i{-h-si i{-ei h|-ke
I i{-e-men i{-e-men ei|-men ‹*e-e-men
Pl. II i{-e-te i{-e-te ei|-te
III i{-a:-si ‹ iJ-ev-asi i{-e-san ei|-san

210
Viitor Perfect M.m.c.pf.
h{-s-w ei|ka ei{-kein
h{-s-eiV ei|-ka-V ei{-keiV
CONJUNCTIV
Prezent Aorist II Perfect
iJ-w: w| ‹ *eJ-w ei{-kw
iJ-h:-/ V h|-V ei{-kh/V
iJ-h:/ h|/ ei{-kh/
iJ-w:-men w|-men ei{-kwmen
iJ-h:-te h|-te ei{-khte
iJ-w:-si w|-si ei{-kwsi

OPTATIV
Prezent Aorist II Viitor Perfect
iJ-eivh-n ei{h-n ‹ *eJ-th-n h{-s-oi-mi ei{-koi-mi
iJ-eivh-V ei{h-V h{-s-oi-V ei{-koi-V
iJ-eivh ei{h etc. etc.
iJ-ei:-men ei|-men
iJ-ei:-te ei|-te
iJ-ei:-en ei|-en

IMPERATIV
Prezent Aorist II
i{-ei ‹ i{-e-e e{-V
iJ-ev-tw e{-tw

211
i{-e-te e{-te Perfect
iJ-ev-ntwn e{-ntwn eiJkw;V i[sqi
- perifrastic-

PARTICIPIU
Prezent Aorist II
N. iJ-eivV (m) N. ei{V (m) ‹ *eJ-nt-V
iJ-eivsa (f) ei|sa (f)
iJ-evn (n) e{n (n)
G. iJ-evntoV G. e{-ntoV
iJ-eivshV ei{shV
iJ-evntoV e{-ntoV

Viitor Perfect
h{-s-wn, -ousa, -on eiJkwvV, -ui:a, -ovV
INFINITIV
Prezent Aorist II Viitor Perfect
iJ-ev-nai ei|-nai h{-s-ein eiJ-kevnai
DIATEZA MEDIE
INDICATIV
Nr. Pers. Prezent Imperfect Aorist II
I i{-e-mai iJ-ev-mhn ei{-mhn ‹ *e-eJ-mhn
Sg. II i{-e-sai i{-e-so ei|-so
III i{-e-tai i{-e-to ei|-to
I iJ-ev-meqa iJ-ev-meqa ei{-meta
Pl. II i{-e-sqe i{-e-sqe ei|-ste
III i{-e-ntai i{-e-nto ei|nto

212
Viitor Perfect M.m.c.pf.
h{-s-o-mai ei|-mai ei{-mhn
h{-s-h/ ei|-sai ei|-so

CONJUNCTIV
Prezent Aorist II Perfect
iJ-w:-mai w|-mai ‹ *eJ-w-mai eiJmevnoV w|, h|/V
iJ-h:/ h|/ - perifrastic -
iJ-h:-tai h|-tai
iJ-wv-meqa w{-meqa
iJ-h:-sqe h|-sqe
iJ-w:-ntai w|-ntai

OPTATIV
Prezent Aorist II Viitor Perfect
iJ-eiv-mhn ei{-mhn‹*eJ-i-mh h-s-oiv-mhn eiJmevnoV ei{hn
iJ-ei:-o ei|-o h{/-s-oi-o - perifrastic-
iJ-ei:-to ei|-to etc.
iJ-eiv-meqa ei{-meqa
iJ-ei:-sqe ei|-sqe
iJ-ei:-nto ei|-nto

PARTICIPIU
Prezent Aorist II
N. iJ-ev-menoV (m.) N. e{-menoV (m.)
iJ-e- mevnh (f.) eJ-mevnh (f.)
iJ-ev-menon (n.) e{-mevnon (n.)
G. iJ-e-mevnou G. eJ-mevnou
213
 iJ-e-mevnhV eJ-mevnhV
iJ-e-mevnou eJ-mevnou

Viitor Aorist II
eiJsovmenoV, –h, -on eiJ-mevnoV, -h, -on

IMPERATIV
Prezent Aorist II Perfect
i{-e-so ou| ‹ e{-o ei|so
iJ-ev-sqw e{-sqw

i{-e-sqe e{-sqe
iJ-ev-sqwn e{-sqwn
INFINITIV
Prezent Aorist II Viitor Perfect
i{-e-sqai e{-sqai h{-s-e-sqai ei|-sqai

DIATEZA PASIVĂ
INDICATIV
Nr. Pers. Viitor Aorist I
I eJ-qhv-s-o-mai ei{-qh-n
Sg. II eJ-qhv-s-h/ ei{-qh-V
III eJ-qhv-s-e-tai ei{-qh
I eJ-qh-s-ov-meqa ei{-qh-men
Pl. II eJ-qhv-s-e-sqe ei{-qh-te
III eJ-qhv-s-o-ntai ei{-qh-san

CONJUNCTIV OPTATIV
Aorist I Viitor Aorist I
eJ-qw: eJ-qh-s-oiv-mhn eJ-qeivh-n
214
eJ-qh:-/ V eJ-qhv-s-oi-o eJ-qeivh-V IMPERATIV
eJ-qh:/ eJ-qhv-s-oi-to eJ-qeivh Aorist I
eJ-qw:-men eJ-qh-s-oiv-meqa eJ-qei:-men
eJ-qh:-te eJ-qhv-s-oi-sqe eJ-qei:-te e{-qh-ti
eJ-qw:-si eJ-qhv-s-oi-nto eJ-qei:-en eJ-qhv-tw

e{-qh-te
eJ-qev-ntwn

PARTICIPIU
Viitor Aorist I
N. eJ-qh-s-ov-menoV (m) N. eJ-qeivV (m)
eJ-qh-s-o-mevnh (f) eJ-qei:sa (f)
eJ-qh-s-ov-menon (n) eJ-qevn (n)
G. eJ-qh-s-o-mevnou G. eJ-qev-ntoV
eJ-qh-s-omevnhV eJ-qeivshV
eJ-qh-s-omevnou eJ-qev-ntoV

INFINITIV
Viitor Aorist
eJ-qhv-s-e-sqai eJ-qh:-nai

Obs.Restul timpurilor sunt identice în flexiune cu cele

ale diatezei medii.

215
 Verbul i{sthmi – aşez (Rad. sta)
DIATEZA ACTIVĂ
INDICATIV
Nr. Pers. Prezent Imperfect Aorist I
I i{-sth-mi i{-sth-n e[-sth-sa
Sg. II i{-sth-V i{-sth-V e[-sth-sa-V
III i{-sth-si i{-sth e[-sth-se
I i{-sta-men i{-sta-men ej-sthv-sa-men
Pl. II i{-sta-te i{-sta-te ej-sthv-sa-te
III iJ-ata:-si (n) i{-sta-san e[-sth-sa-n

Nr. Pers. Aorist II

I e[-sth-n
Sg. II e[-sth-V
III e[-sth
I e[-sth-men
Pl. II e[-sth-te
III e[-sth-san

Viitor Perfect M.m.c.pf.

sthv-s-w e{-sth-ka eiJ-sthv-kein
sthv-s-eiV etc. e{-sth-ka-V etc. eiJ-sthv-keiV etc.
CONJUNCTIV
Prezent Aorist I Aurist II Perfect
iJst-w: sthv-s-w stw: eJ-sthv-kw
iJ-sth:-V sthv-s-h/-V sth:/V eJ-sthv-kh/V etc.
iJ-sth:/ sthv-s-h/ sth:/
iJ-stw:-men sthv-s-w-men stw:-men
iJ-sth:-te sthv-s-h-te sth:-te
iJ-stw:-si(n) sthv-s-w-si(n) stw:-si(n)
216
 OPTATIV
Prezent Aorist I Aorist II
iJ-staivh-n sthv-sai-mi staivh-n
iJ-staivh-V sthv-sai-V staivh-V
iJ-staivh sthv-sai staivh
iJ-stai:-men sthv-sai-men stai:-men
iJ-stai:-te sthv-sai-te stai:-te
iJ-stai:-en sthv-sai-en stai:-en

Viitor Perfect
sthv-s-oi-mi eJ-sthv-koi-mi
sthv-s-oi-V etc. eJ-sthv-koi-V etc.

IMPERATIV
Prezent Aorist I Aorist II Perfect
i{-sth‹i{-sta-e sth:-son sth:-qi eJsthkw;V i[sqi
iJ-stav-tw sth-sav-tw sthv-tw - perifrastic-

i{-sta-te sthv-sa-te sth:-te

iJ-stav-ntwn sth-sav-ntwn stav-ntwn

PARTICIPIU
Caz Prezent Caz Aorist I Aorist II
N. iJ-stavV (m) N. sthv-sa-V (m) stavV (m)
iJ-sta:sa (f) sthv-sa-sa (f) sta:sa (f)
iJ-stavn (n) sth:-sa-n (n) stavn (n)
G. iJ-stav-ntoV G. sthv-sa-ntoV stav-ntoV
iJ-stavshV sth-savshV stav-shV
iJ-stavn-toV sthv-sa-ntoV stav-ntoV

217
 Viitor Perfect
sthv-s-wn, -ousa, -on eJsthkwvV, -ui:a, -ovV

INFINITIV

Prezent Aorist I Aorist Viitor Perfect

II
iJ-stav- sth:- sth:-nai sthv-s- eJ-sth-
nai sai ein kevnai
Obs.:
- aoristul I se traduce cu „am aşezat” (sens intrazitiv),
iar aoristul II cu „m-am aşezat” (sens intranziiv)
- m.m.c.pf. indicativ: eiJsthv-kein provine din *e-eJ-
sth-k-ei-n.

DIATEZA MEDIE
INDICATIV

Nr. Pers. Prezent Imperfect Aorist I

I i{-sta-mai iJ-stav-mhn ej-sth-sav-mhn
Sg. II i{-sta-sai i{-sta-so ej-sthv-sw
III i{-sta-tai i{-sta-to ej-sthv-sa-to
I iJ-stav-meqa iJ-stav-meqa ej-sth-sav-meqa
Pl. II i{-sta-sqe i{-sta-sqe ej-sthv-sa-sqe
III i{-sta-ntai i{-sta-nto ej-sthv-sa-nto

Viitor Perfect M.m.c.pf.

sthv-s-o-mai e{-sta-mai eJ-stav-mhn
sthv-s-h/ etc. e{-sta-sai etc. e{-sta-so etc.

218
 CONJUNCTIV
Prezent Aorist I Perfect
iJ-stw:-mai sthv-sw-mai eJstamevnoV w|
iJ-sth:/ sthv-s-h/ » h|/V
iJ-sth:-tai sthv-s-h-tai - perifrastic – etc.
iJ-stwv-meqa sthv-s-wv-meqa
iJ-sth:-sqe sthv-s-h-sqe
iJ-stw:-ntai sthv-s-w-ntai
OPTATIV
Prezent Aorist I
iJ-staiv-mhn sth-saiv-mhn
iJ-stai:-o sthv-sai-o
iJ-stai:-to sthv-sai-to
iJ-staiv-meqa sth-saiv-meqa
iJ-stai:-sqe sthv-sai-sqe
iJ-stai:-nto sthv-sai-nto

Viitor Perfect
sth-soiv-mhn eJstamevnoV ei{hn
sthv-soi-o etc. - perifrastic -

IMPERATIV
Prezent Aorist I Perfect
i{-sta-so sth:-sai e{-sta-so
iJ-stav-sqw sth-sav-sqw eJ-stav-sqw etc.

i{-sta-sqe sthv-sa-sqe
iJ-stav-sqwn sth-sav-sqwn

219
 PARTICIPIU

Prezent Aorist I
N. iJ-stav-menoV (m) N. sth-sav-menoV (m)
iJ-sta-mevnh (f) sth-sa-mevnh (f)
iJ-stav-menon (n) sth-sav-menon (n)
G. iJ-sta-mevnou G. sth-sa-mevnou
iJ-sta-mevnhV sth-sa-mevnhV
iJ-sta-mevnou sth-sa-mevnou

Viitor Perfect
sth-s-ov-menoV, -h, -on eJ-sta-mevnoV, -h, -on

INFINITIV

Prezent Aorist I Viitor Perfect

i{-sta-sqai sthv-sa-sqai sthv-s-e-sqai eJ-stav-sqai

DIATEZA PASIVĂ
INDICATIV

Nr. Pers. Viitor Aorist I

I sta-qhv-s-o-mai ej-stav-qh-n
Sg. II sta-qhv-sh/ ej-stav-qh-V
III sta-qhv-s-e-tai ej-stav-qh
I sta-qh-s-ov-meqa ej-stav-qh-men
Pl. II sta-qhv-s-e-sqe ej-stav-qh-te
III sta-qhv-s-o-ntai ej-stav-qh-san

220
 CONJUNCTIV OPTATIV OPTATIV
Aorist Viitor Aorist I
sta-qw: sta-qh-s-oiv-mhn sta-qeivh-n
sta-qh:/-V sta-qhv-s-oi-o sta-qeivh-V
sta-qh:/ sta-qhv-s-oi-to sta-qeivn
sta-qw:-men sta-qh-s-oiv-meqa sta-qei:-men
sta-qh:-te sta-qhv-s-oi-sqe sta-qei:-te
sta-qw:-si sta-qhv-s-oi-nto sta-qei:-en

IMPERATIV

Aorist
stav-qh-ti
sta-qhv-tw

stav-qh-te
sta-qev-ntwn
PARTICIPIU

Viitor Aorist I
N. sta-qh-s-ov-menoV (m) N. sta-qeivV (m)
sta-qh-s-o-mevnh (f) sta-qei:sa (f)
sta-qh-s-ov-menon (n) sta-qevn (n)
G. sta-qh-s-o-mevnou G. sta-qev-ntoV
sta-qh-s-o-mevnhV sta-qeivshV
sta-qh-s-o-mevnou sta-qev-ntoV

INFINITIV

Viitor Aorist
sta-qhv -sqai sta-qh:-nai
221
Observaţii:
- restul timpurilor au acceaşi flexiune ca la diateza
medie.
b. verbe cu infix nazal
Această categorie este cea mai bine reprezntată în
cadrul conjugării a II-a atematice (în –mi)
În flexiune se deosebesc de verbele în –w numai la
două timpuri: prezent şi imperfect.
Infixul nazal –nu apare doar la tema prezentului.
Partcipiul activ poartă accent pe silaba finală, iar
infinitivul pe penultima.
Ilustrăm această clasă a verbelor atematice (în –mi) cu
verbul deivknumi –arăt;

Verbul deivknumi – arăt

(Rad. deik-)

DIATEZA ACTIVĂ
INDICATIV
Nr. Pers. Prezent Imperfect Aorist I
I deivk-nu-mi ej-deivk-nῡn e[-dei-xa
Sg. II deivk-nu:-V ej-deivk-nῡ-V e[-deixa-V
III deivk-nu:-si ej-deivk-nῡ e[-eixe
I deivk-nu-men ej-deivk-nu-men ej-deivxa-men
Pl. II deivk-nu-te ej-deivk-nu-te ej-deivxa-te
III deik-nuv-asi ej-deivk-nu-san e[-deixa-n

Viitor Perfect m.m.c.pf.

deivx-w dev-deic-a ej-de-deivc-ein
deivx-eiV etc. dev-deic-aV etc. ej-de-deivc-eiV etc.

222
 CONJUNCTIV
Prezent Aorist I Perfect
deik-nuv-w deivx-w de-deivc-w
deik-nuv-h/V deivx-h/V de-deivc-h/V etc.
deik-nuv-h/ deivx-h/
deik-nuv-w-men deivx-wmen
deik-nuv-hte deivx-hte
deik-nuv-wsi deivx-wsi

OPTATIV
Prezent Aorist I
deik-nuv-oi-mi deivxai-mi
deik-nuv-oi-V deivxai-V
deik-nuv-oi deivxai
deik-nuv-oi-men deivxai-men
deik-nuv-oite deivxai-te
deik-nuv-oien deivxai-en

Viitor Perfect
deivx-oi-mi de-deivc-oi-mi
deivx-oi-V etc. de-deivc-oi-V etc.

IMPERATIV
Prezent Aorist I
deivk-nu ‹ deivkne dei:x-on
deik-nuv-tw deixav-tw

deivk-nu-te deivxa-te
deik-nuv-ntwn deixav-ntwn

223
 PARTICIPIU
Prezent Aorist I
N. deik-nuv - V (m) N. deiv xaV (m)
deik-nu:-sa (f) deivxasa (f)
deik-nuv-n (n) dei:xan (n)
G. deik-nuv-ntoV G. deivxa-ntoV
deik-nuv-shV deixavvshV
deik-nuv-ntoV deivxa-ntoV

Viitor Perfect
deivxwn, -ousa, -on de-deic-wvV, -ui:a, -ovV

INFINITIV
Prezent Aorist I Viitor Perfect
deik-nuv-nai dei:xai deivx-ein de-deic-ev-nai

DIATEZA MEDIE
INDICATIV

Nr. Pers. Prezent Imperfect Aorist I

I deivk-nu-mai ej-deik-nuv-mhn ej-deixav-mhn
Sg. II deivk-nu-sai ej-deivk-nu-so ej-deivxw
III deivk-nu-tai ej-deivk-nu-to ej-deivxa-to
I deik-nuv-meqa ej-deik-nuv-meqa ej-deixav-meqa
Pl. II deivk-nu-sqe ej-deivk-nu-sqe ej-deivxa-sqe
III deivk-nu-ntai ej-deivk-nu-nto ej-deivxa-nto

Viitor Perfect M.m.c.pf.

deivx-o-mai dev-deig-mai ej-de-deivg-mhn
deivx-h/ etc. dev-deixai etc. ej-dev-deixo etc.

224
 CONJUNCTIV
Prezent Aorist I Perfect
deik-nuv-w-mai deivx-o-mai de-deig-mevnoV w|
deik-nuv-h/ deivx-h/ » h|/V
deik-nuv-h-tai deivx-h-tai - perifrastic – etc.
deik-nu-wv-meqa deix-wv-meqa
deik-nuv-h-sqe deivx-h-sqe
deik-nuv-w-ntai deivx-w-ntai

OPTATIV

Prezent Aorist I
deik-nu-oiv-mhn deix-aiv-mhn
deik-nuv-oi-o deivx-ai-o
deik-nuv-v oi-to deivx-ai-to
deik-nu-oiv-meqa deix-aiv-meqa
deik-nuv-oi-sqe deivx-ai-sqe
deik-nuv-oi-nto deivx-ai-nto

Viitor Perfect
deix-oiv-mhn de-deig-mevnoV ei{hn
deivx-oi-o etc. - perifrastic -

IMPERATIV
Prezent Aorist I Perfect
deivk-nu-so dei:x-ai dev-deixo
deik-nuv-sqw deix-av-sqw dedeivc-qw etc.

deivk-nu-sqe deivx-a-sqe
deik-nuv-sqwn deix-av-sqwn

225
 PARTICIPIU

Prezent Aorist I
N. deik-nuv-menoV (m) N. deixav-menoV (m)
deik-nu-mevnh (f) deixa-mevnh (f)
deik-nuv-menon (n) deixav-menon (n)
G. deik-nu-mevnou G. deixa-mevnou
deik-nu-mevnhV deixa-mevnhV
deik-nu-mevnou deixa-mevnou

Viitor Perfect
deix-ov-menoV, -h, -on de-deig-mevnoV, -h, -on

INFINITIV
Prezent Aorist I Viitor Perfect
deivk-nu-sqai deivxa-sqai deivx-e-sqai de-dei:c-qai

DIATEZA PASIVĂ
INDICATIV

Nr. Pers. Viitor Aorist I

I deic-qhv-s-o-mai ej-deivc-qh-n
Sg. II deic-qhv-s-h/ ej-deivc-qh-V
III deic-qhv-s-e-tai ej-deivc-qh
I deic-qh-s-ov-meqa ej-deivc-qh-men
Pl. II deic-qhv-s-e-sqe ej-deivc-qh-te
III deic-qhv-s-o-ntai ej-deivc-qh-san

226
CONJUNCTIV OPTATIV OPTATIV
Aorist I Viitor Aorist I
deic-qw: deic-qh-s-oiv-mhn deic-qeivh-n
deic-qh:-/ V deic-qhv-s-oi-o deic-qeivh-V
deic-qh:/ deic-qhv-s-oi-to deic-qeivn
deic-qw:-men deic-qh-s-oiv-meqa deic-qei:-men
deic-qh:-te deic-qhv-s-oi-sqe deic-qei:-te
deic-qw:-si deic-qhv-s-oi-nto deic-qei:-en

IMPERATIV
Aorist
deivc-qh-ti
deic-qhv-tw

deivc-qh-te
deic-qev-ntwn
PARTICIPIU
Viitor Aorist I
N. deic-qh-s-ov-menoV (m) N. deic-qeivV (m)
deic-qh-s-o-mevnh (f) deic-qei:sa (f)
deic-qh-s-ov-menon (n) deic-qevn (n)
G. deic-qh-s-o-mevnou G. deic-qev-ntoV
deic-qh-s-o-mevnhV deic-qeivshV
deic-qh-s-o-mevnou deic-qev-ntoV
INFINITIV
Viitor Aorist I
deic-qhv-s-e-sqai deic-qh:-nai
Obs.
Restul timpurilor au flexiune identică la mediu şi pasiv.

227
 c. verbe fără reduplcaţie de prezent şi fără infix
nazal.
Din această clasă fac parte verbele fhmiv – spun şi ei\mi
– merg. Verbul fhmiv are radicalul fa- (cf. lat. fari – a
vorbi).
În conjugare ,urmează formele verbului i{sthmi cu
următoarele excepţii:
- ind. prezent, persoana a II-a sing. este fhv/V;
- imperativ pers. a II-a, singular este faqiv (şi favqi);
- indicativ, imperfect pers. a II-a singular face e[fhsqa;
- are numai tema prezentului.

Verbul fhmiv – spun

(Rad. fa-/fh-)
INDICATIV
Nr. Pers. Prezent Imperfect
I fh-miv e[-fh-n
Sg. II fῄ-V e[-fh-sqa
III fh-siv e[-fh
I fa-mevn e[-fa-men
Pl. II fa-tev e[-fa-te
III fa-siv (n) e[-fa-sa-n

CONJUNCTIV OPTATIV IMPERATIV

Prezent Prezent Prezent
fw: faivh-n
fh/-: V faivh-V fa-qiv
fh:/ faivh fav-tw
fw:-men fai:-men
fh:-te fai:-te fav-te
fw:-si (n) fai:-en fav-ntwn
228
Caz PARTICIPIU INFINITIV
Prezent Prezent
N. fav-sk-wn (m) fav-nai
fav-sk-ousa (f)
fav-sk-on (n) Acest verb are şi sensul
G. fav-sk-ontoV de ,,afirm”, „pretind”, sens cu
fa-sk-ouvshV care va avea un viitor fhvsw şi o
fav-sk-ontoV formă de aorist e[fhsa.
Verbul fhmiv nu are decât
prezent şi imperfect (prezent la toate modurile şi imperfect
la indicativ). Vocala radicalului prezintă alternanţă la
indicativ prezent şi imperfect, iar la conjunctiv se contrage
în w şi h. În rest are cantitate scurtă. Prezentul este
enclitic (cu excepţia pers. a II-a sing.)
Următorul verb din această clasă este ei\mi – merg.
Acest verb are, la indicativ prezent, sens de viitor, iar la
celelalte moduri are sensuri paralele: de prezent şi de
viitor. Cu unele excepţii (prezenţa accentului şi iota
subscris la imperfect), conjugarea verbului ei:miv este
similară cu a verbului eijmiv – eu sunt:
Verbul ei\mi – voi merge
(Rad. ij/eij)
INDICATIV
Nr. Pers. Prezent Imperfect
I ei\-mi h\/-a
Sg. II ei\ h[/-eisqa sau h[eiV
III ei\-si; (n) h[/-ei (n)
I i[-men h\/-men
Pl. II i[-te h/\-te
III i[-asi (n) h/\-san
229
 CONJUNCTIV OPTATIV IMPERATIV
Prezent Prezent Prezent
i[-w: i[-oi-mi
i[-h/V i[-oi-V i[-qi
i[-h/ i[-oi i[-tw
i[-wmen i[-oi-men
i[-hte i[-oi-te i[-te
i[-wsi i[-oi-en ij-ovntwn sau i[twsan

Caz PARTICIPIU INFINITIV

Prezent Prezent
N. ij-wvn (m) ij-ev-nai
ij-ou:sa (f) Verbul ei\mi are numeroşi
ij-ovn (n) compuşi: ajp-ievnai – a pleca; eJx-
G. ij-ovntoV ievnai – a ieşi; ejp-an-ievnai – a
ij-ouvshV se întoarce; kat-ievnai – a coborî;
ij-ovntoV par-ievnai – a trece pe lângă;
peri-ievnai – a înconjura; proievnai – a merge înainte;
pros-ievnai – a se îndrepta spre; sun-ievnai – a merge
cu/a întovărăşi etc.
La indicativ prezent, radicalul verbului ei\mi: eij/ij
prezintă alternanţă vocalică între singular (ei) şi plural (i).
La imperfect, radicalul eij lungit serveşte drept augument:
h\/a (iota se subscrie). Flexiunea verbului ei\mi este
tematică la modurile conjunctiv, optativ şi participiu, dar
atematică la indicativ, la imperativ şi la infinitiv.
Din această clasă face parte şi verbul eijmiv – sunt.
Verbul hjmiv – zic (cf. lat. inquam) defectiv de foarte multe
timpuri şi persoane se foloseşte numai în propoziţii
230
incidente, în expresii ca hjmiv – eu zic; h\n d j ejgwv – eu
ziceam etc. deci numai la prezent şi imperfect.

VERBE NEREGULATE

Ca în orice limbă clasică sau modernă, verbele neregulate

fac parte din fondul lexical (verbal) de bază. La unele
dintre acestea, trebuie să învăţăm fiecare formă în parte,pe
când la altele, e suficient să reţinem timpurile principale.

Verbul oi\da – ştiu

Are doar tema perfectului ,motiv pentru care perfectul
se traduce cu prezentul; m.m.c.pf. cu imperfectul, iar
viitorul II cu viitorul I. Acest verb este înrudit cu verbul
latin video (vid-i) - am văzut şi prezintă următoarele
particularităţi:
- la prezent (în fond perfect), persoana I sing., apare
desinenţa –a de perfect, iar la persoana a II-a este
prezentă o desinenţă arhaică: -sqa. La plural –d din
radical, prin disimilare în faţa lui –m şi –t devine –s.
- la imperfect (de fapt m.m.c.pf.), radicalul lungit
serveşte drept augument, iar iota se subscrie. La
singular,apare şi un sufix de lărgire –h sau –ei (la plural,
uneori, -e) + desinenţele secundare.
- la conjunctiv şi optativ, la radicalul cu gradul –e
apare o lărgire în –e care va contrage cu vocalele tematice
w/h (la optativ) şi va forma diftongul –ih/i la optativ.

231
 Verbul oi\da – ştiu
(rad. ©oid-/©eid-/©id-)

INDICATIV
Prezent Imperfect
Nr. Pers.
(Perfect) (M.m.c.pf.)
Sg. I oi\da h/[dh h[dein
II oi\sqa h/[dhsqa h[deiV
III oi\de (n) h[/dei (n)
Pl. I i[smen h/\smen
II i[ste h/\ste
III i[sasi (n) h\/san

Viitor I
Nr. Pers.
(Viitor II)
Sg. I ei[somai
II ei[sh/
III ei[setai
Pl. I eijsovmeqa
II ei[sesqe
III ei[sontai

CONJUNCTIV OPTATIV
Prezent Prezent Viitor
eijdw: eijdeivhn eijsoivmhn
eijdh:/V eijdeivhV ei[soio
eijdh:/ eijdeivh ei[soito
eijdw:men eijdei:men eijsoivmeqa
eijdh:te eijdei:te ei[soisqe
eijdw:si (n) eijdei:en ei[sointo

232
 IMPERATIV
Prezent
i[sqi
i[stw

i[ste
i[stwn
Caz PARTICIPIU
Prezent Viitor
N. eijdwvV (m) eijsovmenoV (m.)
eijdui:a (f) eijsomevnh (f.)
eijdovV (n) eijsovmenon (n.)
G. eijdovtoV eijsomevnou
eijduivaV eijsomevnhV
eijdovtoV eijsomevnou
INFINITIV
Prezent Viitor
eijdevnai ei[sesqai

Redăm în continuare tabloul principalelor verbe

neregulate în limba greacă28:

233
Prezent Viitor Aorist Perfect
ajgeivrw, a aduna - h[geira -
a[gw, a duce, a conduce a[xw h[gagon h\ca
a[gomai, a fi condus a[xomai h[cqhn h\gmai
a[/dw, a cânta a[/somai h\/sa -
aiJrei:n, a lua aiJrhvsw ei\lon h{/rhka
aijsqavnomai, a simţi aijsqhvsomai hj/sqovmhn h/[sqhmai
ajkouvw, a auzi ajkouvsomai h[kousa ajkhvkoa
ajkouvomai, a fi auzit ajkousqhvsomai hjkouvsqhn h[kousmai
ajleivfw, a unge ajleivyw h[leiya ajlhvlifa
aJmartavnw, a greşi aJmarthvsomai h{marton hJmavrthka
ajp-agoreuvw, a interzice ajperw: ajphgovreusa apeivrhka
ajpo-qnhv/skw, a muri ajpoqanou:mai ajpevqanon -
ajpo-divdomai, a vinde ajpodwvsomai ajpedovmhn -
ajrevskw, a plăcea ajrevsw h[resa -
a[rcw, a conduce a[rxw h\rxa h\rca
a[rcomai, a începe a[rxomai hjrxavmhn h\rgmai
a[rcomai, a fi condus a[rxomai h[rcqhn h\rgmai
au[xw, a mări aujxhvsw hu[xhsa hu[xhka

234
a[cqomai, a se întrista ajcqevsomai hjcqevsqhn -
ajcqesqhvsomai
badi;zw, a merge pe jos badiou:mai ejbavdisa -
baivnw, a merge bhvsomai e[bhn bevbhka
bavllw, a arunca balw: e[balon bevblhka
blavptw, a vătăma blavyw e[blaya bevblafa
blavptomai, a fi vătămat blavyomai ejblavbhn bevblammai
blevpw, a privi blevyomai e[bleya -
boa:n, a striga bohvsomai ejbovhsa bebovhka
bouvlomai, a voi boulhvsomai ejboulhvqhn bebouvlhmai
gamei:n, a se însura gamw: e[ghma gegavmhka
gamei:sqai, a se căsători gamou:mai ejghmavmhn gegavmhmai
gela:n, a râde gelavsomai ejgevlasa -
ghravskw, a îmbătrâni ghravsomai ejghvrasa geghvraka
givgnomai, a deveni genhvsomai ejgenovmhn gegevnhmai
gignwvskw, a cunoaşte gnwvsomai e[gnwn e[gnwka
gignwvskomai, a fi cunoscut gnwsqhvsomai ejgnwvsqhn e[gnwsmai
gravfw, a scrie gravyw e[graya gevgrafa
gravfomai, a fi scris grafhvsomai ejgravfhn gevgrammai

235
devw, a lega dhvsw e[dhsa devdeka
devomai, a cere dehvsomai ejdehvqhn dedevhmai
ejpivstamai, a şti ejpisthvsomai hjpisthvqhn -
ejra:n, a iubi - - -
ejra:sqai, a fi îndrăgostit (ejpasqhvsomai) hjravsqhn -
ejrgavzomai, a munci ejrgavsomai eijrgasavmhn ei[rgasmai
e[rcomai, a pleca ei\mi, ejleuvsomai h\lqon elhvluqa
ejsqivw, a mînca e[domai e[fagon ejdhvdoka
euJrivskw, a găsi euJrhvsw hu|ron hu[rhka
euJrivskomai, a fi găsit euJreqhvsomai huJrevqhn hu{rhmai
e[cw, a avea e{xw schvsw e[scon e[schka
zh:n, a trăi zhvsw - -
h{domai, a se bucura hJsqhvsomai h{sqhn -
aumavzw, a admira aumavsomai ejqauvmasa teqauvmaka
nhvskw, a muri ajpoqanou:mai ajpevqanon tevqnhka
uvw, a sacrifica uvsw e[qusa tevquka
uvomai, a fi sacrificat tuqhvsomai ejtuvqhn tevqumai
kaqaivrw, a purifica kaqarw: ejkavqhra -
kaqaivromai, a fi purificat - ejkaqavrqhn kekavqarmai

236
kaqivzw, a aşeza kaqiw: ejkavqisa -
kalei:n, a chema kalw: ejkavlesa kevklhka
kalei:sqai, a fi chemat klhqhvsomai ejklhvqhn kevklhmai
kata-darqavnw, a dormi - katevdarqon katadedavrqhn
kei:mai, a zăcea keivsomai - -
keleuvw, a ordona keleuvsw ejkevleusa kekevleuka
klaivw, a plânge klauvsomai e[klausa -
klahvsw
kleivw, a închide kleivsw e[kleisa kevkleika
klevptw, a fura klevyw e[kleya kevklofa
klevptomai a i se fura - ejklavphn kevklemmai
lambavnw, a lua lhvyomai e[labon ei[lhfa
lanqavnw, a scăpa lhvsw e[laqon levlhqa
levgw, a spune (levxw) ejrw: (e[lexa)ei\pon ei[rhka
levgomai, (lecqhvsomai ejlevcqhn) ei[rrhmai
rjhqhvsomai ejrrhvqhn
leivpw, a lăsa leivyw e[lipon levloipa
leivpomai, a fi lăsat leifqhvsomai ejleivfqhn levleimmai
logivzomai, a socoti logiou:mai ejlogisavmhn lelovgismai

237
manqavnw, a învăţa maqhvsomai e[maqon memavqhka
mavcomai, a se lupta macou:mai ejmacesavmhn memavchmai
mequvw, a se îmbăta - - -
mevllw, a fi pe punctul mellhvsw ejmevllhsa -
mimnhvskw, a aminti ajnamnhvsw ajnevmnhsa -
mimnhvskomai, a-şi aminti mnhsqhvsomai ejmnhvsqhn mevmnhmai
oi\da, a şti ei[somai - -
oi[omai, a crede oijhvsomai wj/hvqhn -
oJra:n, a vedea o[yomai ei\don eJwvraka(eJovraka),
o[p-wpa
paivzw, a se juca - e[paisa pevpaika
pavscw, a suferi peivsomai e[paqon pevponqa
peivqw, a convinge peivsw e[peisa pevpeika
peivqomai, a fi convins peisqhvsomai ejpeivsqhn pevpeismai
pevmpw, a trimite pevmyw e[pemya pevpomfa
pevmpomai, a fi trimis pemfqhvsomai ejpevmfqhn pevpemmai
pinw, a bea pivomai e[pion pevpwka
plevw, a naviga pleuvsomai e[pleusa pevpleuka
pnejw, a sufla pneuvsomai e[pneusa pevpneuka

238
pravttw, a face pravxw e[praxa pevpraca, pevpraga
rJevw, a curge rJuhvsomai ejrruvhn ejrruvhka
rJivptw, a arunca rJivyw e[rriya e[rrifa
seivw, a cutremura seivsw e[seisa sevseika
seivomai, a se cutremura - ejseivsqhn sevseismai
skopei:n a cerceta - - -
speivrw, a semăna sperw: e[speira -
stevllw, a trimite stelw: e[steila e[stalka
swv/zw, a salva swvsw e[swsa sevswka
swv/zomai, a fi salvat swqhvsomai ejswvqhn sevswsmai
telei:n, a sfârşi telw: ejtevlesa tetevleka
tivktw, a naşte tevxomai e[tekon tevtoka
trevpw, a întoarce trevyw e[treya tevtrofa
trevfw, a hrăni revyw e[qreya tevtrofa
trevfomai, a fi hrănit revyomai ejqravfhn tevqrammai
(ejtrevfqhn)
trevcw, a fugi dramou:mai e[dramon dedravmhka
trivbw, a măcina trivyw e[triya tevtrifa
faivnw, a arăta fanw: e[fhna pevfagka

239
fevrw, a purta oi[sw h[negka,kon ejnhvnoca
fevromai, a-şi purta oi[somai hjnegkavmhn ejnhvnegmai
feuvgw, a fugi feuvxomai e[fugon pevfeuga
fqeivrw, a distruge fqerw: e[fqeira e[fqarka
fobei:n, a înfricoşa fobhvsw ejfovbhsa pefovbhka
fobei:sqai, a se teme fobhvsomai ejfobhvqhn pefovbhmai
fulavttw, a păzi fulavxw ejfuvlaxa pefuvlaca
caivrw, a se bucura cairhvsw ejcavrhn (kecavrhka)
cevw, a vărsa cevw e[cea kevcuka
crhv, trebuie - - -
crivw, a unge crivsw e[crisa kevcrika
crivomai, a fi uns - ejcrivsqhn kevcrimai
cwrei:n, a pleca cwrhvsomai ejcwvrhsa kecwvrhka

240
 VERBE IMPERSONALE
Cele mai importante verbe impersonale în limba
greacă sunt următoarele:

VERB TRADUCERE
dei:, e[dei, ejdevhsen, dedevhke(n) trebuie
prevpei se cuvine
mevlei,melhvsei,emevlhse,memevlhke este o grijă

proshvkei se potriveşte, se cuvine

crhv, ejcrh:n/crh:n, crhvsei trebuie

dokei:, dovxei, e[doxe, devdoktai se pare
e[sti există
ejnesti e posibil
e[xesti, e[xh:n, e[xvestai e îngăduit
mevtesti (tiniv tivnoV) are parte de
pavrestiv tini este în puterea cuiva

Există şi verbe personale care, la anumite forme, pot fi

luate ca impersonale:
- ajggevletai – se vesteşte
- kalw:V e[cei - este bine
- levgetai – se spune (cf. lat. dicitur)
- oJmologei:tai – este ştiut, este recunoscut
- sumbaivnei – se întâmplă
- dokei: - se pare nimerit
241
 Verbul dokei:n,ca verb personal, se traduce cu „a
părea”, iar impersonal cu „se pare, se consideră potrivit”.
Verbul ei\nai construit cu substantive ca: ajnavgkh –
necesitate; qevmiV – dreptate; kairovV – timp, prilej; w{ra –
ceas, moment dă, de asemenea, expresii cu caracter
impersonal.

VERBE DEFECTIVE
Denumirea de verbe defective (verba defectiva) vine
de la verbul latin deficere – a lipsi. Prin urmare, acestor
verbe le vor lipsi anumite moduri şi timpuri:
- verbul kei:mai – a fi întins, a zăcea are doar prezent,
imperfect şi viitor;
- kavqhmai – sunt aşezat, stau are numai prezent şi
imperfect;
- verbul pipravskw – a vinde are doar o singură
formă activă. Sunt mult mai frecvente formele de
pasiv:pipravskomai, epravqhn etc.
- tuvptw – a bate are o formă de viitor tupthvsw;
- paivw – a lovi are un viitor paivsw şi două forme de
aorist: e[paisa şi ejpavtaxa;
- verbul h{kw – a veni, a sosi face un imperfect h|kon
şi un viitor h{xw. De celelalte timpuri este defectiv;
- sevbw şi sevbomai – a respecta, a venera au forme
numai de imperfect. Pentru restul timpurilor se foloseşte
verbul aijdei:sqai – a respecta;
- verbul oi\da – ştiu este defectiv de tema prezentului
(este de fapt un perfect-prezent care exprimă rezultatul
prezent al unei acţiuni trecute: „am văzut”) etc.

242
 VEREBE DEPONENTE

În limba greacă, există o categorie de verbe care au

forme medio-pasive, dar înţeles activ. Numele lor vine de
la verbul latin depono – ere – posui – positum –„a lăsa la
o parte”, deoarece au lăsat desinenţele personale active în
favoarea celor medio-pasive.

Iată câteva exemple:

VERB DEPONENT TRADUCERE

a[cqomai, hjcqovmhn, ajcqevsomai, sufăr
hjcqevsqhn
bouvlomai, ejboulovmhn, ejboulhvqhn vreau
givgnomai, genhvsomai, gevgona devin, mă
transform
devcomai. devxomai, ejdevcqhn primesc, admit
dwrou:mai, dwrhvsomai, ejdwrhvqhn dăruiesc
ejpivstamai, hjpistavmhn,ejpisthvsomai ştiu, cunosc
ejrgavzomai eijrgazovmhn, ejrgavsomai, lucrez
ei[rgasmai
ijavomai, ijavsomai, i[amai vindec
kavqhmai, kaqh:mai, kaqoivmhn stau, mă aşez
kei:mai, keivsomai, ejkeivmhn stau întins, zac
khvdomai, ejkhdovnmhn, ejkhdesavmhn îngrijesc
logivzomai, ejlogizovmhn, logiou:mai gândesc, socotesc
oi[omai, oijhvsomai, hj/hvqhn cred, gândesc
punqavnomai, peuvsomai, ejpuqovmhn mă informez

243
 ADJECTIVE VERBALE
Adjectivul verbal este o formă tematică cu structură
adjectivală, ce se acordă în gen număr şi caz cu numele
determinat.
Există două categorii de adjective verbale:
a) adjective verbale în –tovV, -thv, -tovn
b) adjective verbale în –tevoV, -tea, -tevon

a) adjective verbale în –tovV –thv –tovn.

Se constituie în general, pe radicalul verbal la care se
adaugă sufixele tovV, -thv, -tovn şi corespunde, în parte,
participiului perfect din limba latină:
- lutovV –thv –tovn – dezlegat, (cf. lat solutus –a –um,
part. perf. de la solvo, ere, solvi, solutum – a dezlega) sau,
mai concret, acest adjectiv verbal exprimă posibilitatea:
lutovV –thv –tovn – lat. solubilis – care poate fi dezlegat,
vrednic de dezlegat

b) adjective verbale în –tevoV, -teva, -tevon

Corespund modului gerundiv din limba latină
(solvendus, -a, -um) şi arată necesitatea săvârşirii unei
acţiuni:
- lutevoV –teva –tevon – care trebuie dezlegat;
N.B! Temele vocalice ale vebelor contrase (nu şi în
diftong) vor lungi vocala finală în faţa sufixului: timavw –
cinstesc face adj. verbal: timhtevoV/timhtovV; dhlow – arăt:
dhlwtevoV/dhlwtovV. Verbele terminate în oclusivă îşi

244
acomodează consoana finală la iniţiala –t a sufixului.
Verbele cu alternanţă vocalică preferă gradul apofonic al
participiului aorist pasiv sau al perfectului medio-pasiv.
Adjectivele verbale cu sufixul –tevoV, teva, tevon
formează două tipuri de construcţii:
a) personală. Are subiectul în nominativ şi
complementul de agent în dativ: Emoiv ajlhvqeia – Eu
trebuie să iubesc adevărul (Adevărul trebuie iubit de către
mine).
b)impersonală. Are adjectivul la neutru singular, iar
complementul în cazul cerut de verbul activ (nu are deci
subiect gramatical): ajgapetevon ejsti; th;n ajlhvqeian –
adevărul trebuie iubit.

245
Vb. la Tema verbală Participiu Adjectiv Adjectiv Traducerea
Prezent Aorist Pasiv Verbal verbal
în -tevoV în tovvV
ajggevllw ajggel- ajggelqeivV ajggeltevoV ajggeltovV a vesti
ajkouvw ajkous- ajkousqeivV ajkoustevoV ajkoustovV a auzi
baivnw ba-/ bh- bevbamai batevoV batovV a păşi
gravfw graf- grafqeivV grapteovV graptovV a scrie
levgw levg- lecqeivV lektevoV lektovV a spune
leivpw leip-/ loip-/ lip- leifqeivV leiptevoV leiptovV a lăsa
peivqw peiq-/ poip-/ piq- peisqeivV peistevoV peistovV a convinge
pravssw prag- pracqeivV praktevoV praktovV a face
crivvw cris- crisqeivV cristevoV cristovV a unge

246
 PREFIXELE VERBALE
(PREVERBELE)

Preverbele sunt prefixe (prepoziţii) care se pun

înaintea temei verbale pentru a-i modifica sensul.
În limba greacă avem următoarele preverbe/prefixe
verbale: ajmfi-, ajna-, ajnti-, ajpo-, dia-, ejn-, eijV-, ejk-,
(ejx-), ejpi-, kata-, meta-, para-, peri-, pro-, proV-,
sun- (xun-), uJper-, uJpo-.
1. ajmfi- Prefixul verbal ajmfi conferă verbului un
sens concret „în jurul” sau abstract „în interesul”, „pentru
(cineva). Exemplu: ajmfi-bavllw – a arunca năvodul.
Acest preverb se foloseşte cu preponderenţă în exprimarea
poetică.
2. ajna- Provine din adverbul a[nw (în sus) şi conferă
verbului această valoare circumstanţială de loc (în sus,
peste). De aici ,ideea de autoritate (a fi deasupra cuiva ca
putere, a stăpâni). Ca sens abstract arată ideea de revenire
şi distribuţie. Ex.: ajna-blevpw – a privi în sus (spre cer).
3. ajnti Are două valori de bază: „în faţă” (contra
cuiva) şi „în locul cuiva” (în locul său). Exemplu: ajnti-
levgw – a vorbi contra, a se contrazice, a întoarce vorba.
4. ajpo Arată punctul de plecare şi de aici unele
sensuri specializate, concrete: detaşarea, despărţirea,
depărtarea sau sensuri figurate: renunţarea, respingerea,
demisia, negarea etc. Aspectual, ajpo imprimă acţiunii
verbului caracter de împlinire, ducere până la capăt etc.
Exemplu: ajpo-plevw – a pleca pe mare, a ridica ancora.
5. dia- Arată diviziunea, traversarea unui interval
spaţial sau temporal, distanţa, separarea, întinderea. Sens
figurat: distincţia, deosebirea, moştenirea (transferul unui

247
bun de la o persoană la alta) convenţia, discuţia sau
conflictul. Aspectaul ,indică o acţiune susţinută, menţinută
şi rezultatul ei (pozitiv sau negtiv). Exemplu: dia-fevrw –
a duce ici şi acolo, a răspândi.
6. ejn Exprimă acţiunea în interiorul unui spaţiu limitat
(+D). Aspectual, redă ideea de rapiditate şi de intensitate.
Exemplu: ejn-dhmevw – a locui în.
7. eijV- Arată intrarea într-un interior, direcţia (+Ac).
Exemplu: eijV-evrcomai – a intra, a pătrunde.
8. ejk-(ejx-) Indică ieşirea, depărtarea, transformarea,
trecerea rapidă dintr-o stare în alta. Exemplu: ejk-baivnw –
a ieşi din.
9. ejpi- În funcţie de cazul cu care se construieşte,
preverbul ejpi- conferă verbului următoarele sensuri: cu G.
– pe; cu D. – pe, lângă, contra; cu Ac – spre.
Abstract ,arată apropierea, adausul, supravieţuirea, cauza,
favoarea sau defavoarea unei acţiuni, autoritatea etc. ejpi-
baίnw – a se urca pe, a urca spre; ejpiskopevw – a
veghea, a supraveghea.
10. kata- Exprimă ideea de coborâre, acord,
distribuţie, opoziţie, extensiune. Aspectual, exprimă ideea
de determinat, împlinit, atingerea ţelului, intensitatea etc.
Exemplu: kata-baivnw – a coborî (de pe, din, la).
11. meta- Cu D. exprimă asociaţia, cu G. exprimă
participarea, iar cu Ac. arată succesiunea. Exemplu: meta-
lambavnw – a primi partea sa, a dobândi a obţine + G.;
metabaivnw – a se muta, a-şi schimba locul; metabavllw –
aşi schimba părerea.
12. para- Arată proximitatea, alăturarea, paralelismul,
depăşirea, comparaţia etc. Exemplu: para-lambavnw – a
lua cu sine, a lua lângă el, a duce cu sine.
248
 13. peri- Indică ideea de „împrejur”, „în jurul” de
unde prin extensiune redă ideea de torsiune, depăşire,
superioritate etc. Exemplu: peri-blevpw – a privi în jur, a
privi cu atenţie, a cerceta; peri-patevw – a se plimba, a
umbla de colo până colo.
14. pro- Are următoarele sensuri: în faţă, înainte, de
preferinţă, pentru, în favoarea cuiva etc. Exemplu:
proavgw – a aduce înainte, în faţă; sens judiciar (a aduce
în faţa tribunalului).
15. proV- Arată direcţia, adăugirea, proximitatea,
porunca, opoziţia, acordul etc. Exemplu: pros-evrcomai –
a se apropia de, a veni lângă.
16. sun-(xun) Exprimă ideea de unire, asociere,
participare, compunere, acord, complicitate, confidenţă.
Exemplu: sun-ergevw – a munci împreună cu, a colabora,
a coopera etc.
17. uJper- Preverbul uJper- imprimă verbului
următoarele sensuri: pe, deasupra, peste, dincolo de,
depăşirea, amânarea, întâmplarea, favorizarea şi dispreţul.
Exemplu: uJper-baivnw – a depăşi, a trece dincolo (a
călca legea).
18. uJpo- Este opusul lui uJper şi exprimă următoarele
valori: sub, mai jos, dincoace de limită, pe furiş, o
influenţă discretă, suspiciunea, servitutea etc. Exemplu:
uJpo-tivqhmi - a pune sub; uJpoplevw – a naviga sub, a
pluti pe lângă ţărm.
Obs. Dacă verbul se compune cu două sau trei prefixe
(preverbe) va contribui fiecare la determinarea sensului
verbului.
Verbe compuse cu două prefixe:
- ejpi-dia-baivnein – a traversa contra.
249
 - sun-ek-plei:n – a porni pe mare dintr-un port
împreună cu.
Verbe compuse cu trei prefixe:
- pro-kat-eis-duvnw – a merge înainte
- sum-par-ek-teivnein – a expune un lucru lângă altul
împreună etc.29

PĂRŢI DE VORBIRE NEFLEXIBILE

ADVERBUL

Este o parte de vorbire neflexibilă (dacă facem

abstracţie de gradele de comparaţie ale adverbelor create
din adjective) care determină un verb (adverbium), un
adjectiv sau chiar un alt adverb, indicând caracterul şi
împrejurările în care se desfăşoară anumite acţiuni, stări
sau însuşiri.
Sub aspect morfologic adverbul este creat pe temele
sau rădăcinile unor nume (frecvent adjective) cu ajutorul
sufixelor sau corespunde unor forme cauzale îngheţate.
Avem astfel adverbe: de mod, de loc, de timp, de
cantitate, interogative, afirmative şi de negaţie.
Adverbe de mod
Multe adverbe de mod se formează de la adjective sau
participii. Pozitivul adverbului se creează cu sufixul –wV
care se adaugă la rădăcina formei de genitiv plural. Mai
concret, pozitivul adverbului coincide cu forma
genitivului plural al adjectivului, cu precizarea că nazala
finală –n se înlocuieşte cu –V.

250
Adjectivul la G. plural Adverbul
pozitiv
ajlhqhvV adevărat ajlhqw:n ajlhqw:V cu adevărat
divkaioV drept dikaivwn dikaivwV cu dreptate
eujdaivmwn fericit eujdaimovnwn ejudaimovnwV în mod
fericit
kakovV rău kakw:n kavkw:V în mod
nenorocit
sofovV înţelept sofw:n sofw:V cu înţelepciune
pa:V tot pavntwn pavntwV în întregime
safhvV dar safw:n safw:V cu claritate
w[n fiind o[ntwn o[ntwV în mod real
eidwvV care ştie eijdovtwn eijdovtwV cu ştiinţă
Gradul comparativ al adverbului coincide cu
comparativul neutru Ac. singular al adjectivului, iar
superlativul adverbului este egal cu superlativul neutru Ac.
plural al adjectivului.
Exemplu:
Pozitivul comparativ superlativ
adverbului
sofw:V cu sofwvteron în sofwvtata în
înţelepciune, în mod mai modul cel mai
mod înţelept înţelept înţelept

Obs. Comparaţia prin perifrază (analitică), prin

analogie cu adjectivul, este uneori prezentă şi la adverb.
Aceasta se face cu aceleaşi adverbe ca la adjectiv: mavllon
– mai (lat. magis) şi mavllista – foarte (lat. maxime).
Adverbe de loc
a[nw – în sus, de jos în sus; a[nwqen – de sus; aujtoqi
– chiar acolo; kavtw – de sus în jos; e[nqa – aici; ejnqavde
251
– acolo, într-acolo; ejkavV – departe; ejnqevn – acolo,
dincolo; ejkei: - acolo; ejkei:se – într-acolo, acolo;
ejkei:qen – de aici; th:/de – pe aici; oi[koqen – de acasă;
o[pisqe – înapoi; provsqe – înainte; paroivqe – în faţă
etc..
Adverbe de timp
ajeiv – mereu; nu:n – acum; pavlin – iarăşi; pote –
odată, cândva; a[llote – altă dată; a{ma – deodată cu, în
acelaşi timp; au[rion – mâine; aujtivka – imediat, pe loc,
momentan; a[cri – până la, până ce; dh:qe – acum; dhqav
– mult timp, de mult timp; dhvn – mult timp, în timp ce, de
mult timp; divV – de două ori; ei\qar – îndată; ejnivote –
câteodată, uneori; ejxautivka – deodată, îndată; makravn
– mult timp; mhdamav – niciodată; mhdevpote – niciodată;
pavlau – odinioară, de multă vreme; pavroV – înainte de,
dinainte; pwvpote – cândva, odinioară; th:moV – atunci,
în acest moment, până atunci; thvmeron – astăzi; tovte –
atunci, în acest timp, în acea clipă; cqevV – ieri; provteron
– mai înainte; u{steron – mai târziu etc..
Adevrbe de cantitate.
a[liV – destul; livan – prea; o[ca – mult; ojlivgon –
puţin; ojlivgw/ - cu puţin; a[gan – prea mult; pollw:/ - cu
mult; mavla – mult; sfovdra – mult etc..
Adverbe interogative
h|, a\ra – oare?; h\gar, oujkou:n – nu-i aşa că?; a\ra
mhv, mw:n (din mhv ou\n) – oare, nu cumva?
Adverbe afirmative
naiv – da; i[swV – poate, eventual; kai; mavla – sigur
că da; pavnu me;n ou\n, pavnu ge, mavlista – cu siguranţă
da.

252
 Exemplu: e[stw dev oJ lovgoV ὑmw:n nai; naiv, ou[ ou[ -
Ci cuvântul vostru să fie: ceea ce este da, da şi ceea ce
este nu, nu. Matei 5:37
Adverbe de negaţie. În limba greacă există două
adverbe principale de negaţie: ouj şi uhv.
Adverbul ouj întâlnit şi sub forma oujk (înainte de
vocală) sau oujc (înainte de aspirată) este o negaţie
obiectivă, folosită în propoziţii care arată un fapt real
(construite cu indicativul, parţial cu participiul, optativul)
şi în alte tipuri de propoziţii când se neagă o parte a ei.
Adverbul mhv este o negaţie subiectivă ce se foloseşte
în propoziţii independente construite cu modurile volitive:
conjunctiv, imperativ, infinitiv şi parţial participiu.
Negarea se mai realizează şi prin alte adverbe: oujdeivV,
mhdeivV (adverbe compuse) – nimeni; ou[pote, oudevpote,
mhdevpote - niciodată; oujdevn, mhdevn – nimic, oujdevteroV
– nici unul din doi.
O negaţie compusă + o negaţie simplă precum şi două
negaţii simple se anihilează, dau o afirmaţie. În schimb, o
negaţie simplă + negaţie compusă nu se anihilează.
Adverbe create cu ajutorul sufixelor
Pe lângă sufixul –wV care contribuie la derivarea
adverbelor de mod din adjective, limba greacă are şi alte
sufixe adverbiale:
-qen (arată punctul de plecare): oi:koqen – de acasă;
ejkei:qen – de acolo;
-qe/qi (exprimă locul acţiunii): pavroiqe – în faţă;
oi[koqi – acasă.
-de/ze (exprimă direcţia acţiunii): oi[kade – spre casă;
Aqhvnaze – spre Atena;

253
 -se (exprimă deplasarea, schimbarea locului): a[llose
– în altă parte;
-don, -dhn, -da (exprimă valori modal-distributive şi
locative: bavdhn –pas cu pas; scedovn – aproape; kruvbda
– pe ascuns;
-fi (fostă desinenţă a cazului instrumental, exprimând
instrumentalul, dar şi modul acţiunii): dakruvofi – cu
lacrimi; nau:fi – cu corabia; i\fi – cu forţa.
Cazuri oblice îngheţate cu sens de adverbe.
- Genitiv: nuktovV (noaptea); polou: (mult) etc.
- Dativ: olivgw/ (cu puţin); pollw/ (cu mult); tauvth/
(pe aici) etc.
- Acuzativ: mavla (Ac. pl. neutru) – mult, foarte;
ajkmhvn (în această clipă); olivgon (puţin); prw:ton (mai
întâi) etc.
- Locativ: ejkei: (acolo); oi[kei (acasă); camaiv (la
pământ) etc.
Adverbe corelative.
Unele adverbe cu diferenţe fonice formale, apropiate
ca sens, indică totuşi valori sintactice diferite. Un adverb
accentuat este interogativ; dacă i se pune în faţă (prin
compunere) pronumele relativ neutru el devine relativ.
Dacă are forma interogativă, dar fără accent el are valoare
nedefinită:
NEDEFINIT ADVERB
INTEROGATIV RELATIV
(enclitic) CORELATIV
pou: o[pou pou ejkei:
unde? unde undeva acolo
povqen oJpovqen poqen ejnteu:qen de
de unde? de unde de undeva aici
ejkei:qen de
acolo
254
poi: ojpoi poi ejnqavde
încotro? încotro într-o parte încoace
oarecare ejkei:se încolo
povte oJpovte pote tovte atunci
când? când cândva nu:n acum
pw:V o{pwV pwV ou{twV/w{V
cum? cum cumva aşa
ph: o{ph/,h\/ ph/ th:de pe aici
pe unde? pe unde pe undeva tauvth/ pe aici
phnivka oJphnivka phnika phnivka
când? când cândva în acel timp
Obs. Adverbele corelative (adverbele interogative,
adverbele relative, adverbele nedefinite) corespund
pronumelor cu acelaşi nume: interogativ, relativ şi
nedefinit.
PREPOZIŢIA
Prepoziţia (prae - positio – punere înainte) este partea
de vorbire neflexibilă (element de relaţie) care leagă
atributele sau complementele de termenii lor regenţi.
Prepoziţiile bisilabice poartă în general accent ascuţit
pe finală.
În limba greacă prepoziţiile se împart în trei grupe:
1) Prepoziţii care se construiesc cu un singur caz, fie
genitiv, fie dativ, fie acuzativ;
2) Prepoziţii care se construiesc cu două cazuri:
genitivul şi acuzativul;
3) Prepoziţii care se construiesc cu trei cazuri: genitiv,
dativ şi acuzativ.

255
1. Prepoziţii care se construiesc cu un singur caz ,fie el
genitiv, dativ sau acuzativ.
1. cu cazul Genitiv:
Prepoziţia Traducere Corespondent latin
a[neu, a[ter, divca,
cwrivV fără sine.
ajntiv înainte, în loc de,
împotriva
a[cri până la Usque ad
ajpov de la, din partea a, ab
ejgguvV, pevlaV aproape de prope
ejk, ejx din, de la e, ex
e[neka (de obicei din cauza, pentru causa, gratia
postpusă)
eJwV până la (temporal) usque ad
mevcri până la (spaţial) usque ad
pevra/pevran dincolo de ultra
plhvn fără, cu excepţia praeter
prov
metaxuv înaintea pro, prae
între, în mijlocul inter
b) cu cazul Dativ
Prepoziţia Traducere Corespondent Latin
ejn în în +Ablativul
suvn (xuvn) cu (sociativ) cum
c) cu cazul acuzativ
Prepoziţia Traducere Corespondent latin
eijV, ejV la, către, contra în + Acuzativul,
adversus
în sus, de-a lungul
ajnav
la, spre (numai cu
wJV nume de persoane) ad

256
2. Prepoziţii care se construiesc cu două cazuri:
genitiv şi acuzativul.
a) cu Genitivul:
Prepoziţia Traducere Corespondent latin
diav prin, în timpul, prin per
mijlocul, cu ajutorul

katav în josul, sub, contra de, contra

metav cu cum
deasupra, peste, pro
uJpevr pentru, în interesul,
cu privire la, despre
b) cu Acuzativul:

Prepoziţia Traducere Corespondent latin

diav pentru, din propter, ob
cauza, mulţumită

katav în josul, pe, în, in + Abl,

după, la către, secundum
conform cu

metav după post

uJpevr peste, dincolo de super, supra, ultra

257
3. Propoziţii care se construiesc cu trei cazuri: Genitiv,
Dativ, Acuzativ
a) cu Genitivul:
Prepoziţia Traducere Corespondent latin
Ajmfiv despre, în jurul de, circum

ejpiv pe, în, sub ochii, in + Abl.

în prezenţa, în
epoca, sub

parav din, de la, din ab

partea

periv pe, despre, cu supra, de

privire la

provV din (partea), de a, ab

la, dinspre, în
numele

uJpov de sub, de către sub +Abl.

(după verbe la
pasiv)
b) cu Dativul:

Prepoziţia Traducere Corespondent latin

ajmfiv pentru, în jurul propter, circum
(numai în
poezie)

258
ejpiv pe, în, pentru, în in, ad
vedrea, după, din
cauză că

parav la, lângă apud

periv în jurul circum

provV alături de, fată de ad, adversus

contra, afară de

uJpov sub sub +Abl.

c) cu Acuzativul:
Prepoziţia Traducere Corespondent latin
ajmfiv în jurul circum
la spre, pentru, în
ejpiv vederea, împotriva ad, propter.
la, lângă
parav per, propter, ultra

periv în jurul, cam, spre, circum, de

privitor la

provV la, spre, contra,

referitor la, pentru, în in, ad
comparaţie cu, pe
lângă

sub (direcţia) sub + Ac., ad

uJpov

259
 Exemple:
1. Prepoziţii cu un singur caz: genitiv, dativ şi
Acuzativ
a) cu genitivul:
ajntiv: cavriV ajntiv cavritoV – har peste har
ajpov: ajpov genea:V mevcri qanavtou – de la naştere
până la moarte
e[k: feuvgein ejk th:V povlewV – a fugi din oraş
prov: prov th:V mavchV – înaintea luptei
b) cu dativul
ejn: ejn th: povlei – în oraş
suvn: e[rcomai suvn paidiv – vin cu copilul
c) cu acuzativul:
ajnav: ajnav to;n potamovn – în susul fluviului
eijV: e[rcomai eijV th;n povlin – merg în oraş.
wJV: ejkei:noV a[nqrwpoV wJV ejme h\lqen – acel om a
venit către mine.

2. Propoziţii cu două cazuri: genitiv şi acuzativ:

a) cu genitivul
diav: diav pantovV tou: bivou – în timpul întregii vieţi.
katav: ta; katav gh:V – cele de sub pământ
uJpevr: mavcesqai uJpevr th:V ejleuqerivaV – a lupta
pentru libertate.
metav: metav tinoV ei:nai- a fi cu cineva
b) cu acuzativul
diva: e[ndoxoV diva th;n ajndreivan –vestit din cauza
vitejiei.
kata;: katav to;n novmon – conform legii.
metva: metav th;n mavchn – după luptă.

260
 uJper: oijkew uJpevr to;n potamovn – Eu locuiesc
dincolo de fluviu.
3. Propoziţii cu trei cazuri: Genitiv, Dativ,
Acuzativ
a) cu genitivul
ajmfiv: ajmfiv th:V povlewV – în jurul oraşului
ejpiv: ejpiv th:V kefalh:V e[cein ti – a avea ceva pe cap
parav: ajpestalmevnoV parav qeou: - trimis din partea
lui Dumnezeu
periv: marturei: periv th:V aJmartivaV – mărturiseşte cu
privire la vină (păcat)
peovV: provV qew:n – în numele zeilor
uJpov: uJpov luvphV dakruvein – a plânge de durere.
b) cu Dativul
ajmfiv: ajmfiv kefalh: - în jurul capului (ajmfiv + dativul
se foloseşte numai în poezie; în proză se foloseşte
periv
ejpiv: keivmenoV ejpi; th: gh: - întins pe pământ.
parav: para; toi:V =AqhnaivoiV – la Atenieni
periv: periv th:/ kefalh: - împrejurul capului
provV: provvV th/: oijkiva – aproape de casă
uJpov: uJpov th:/ gh: - sub pământ
c) cu Acuzativul;
ajmfiv: oiJ ajmfi Plavtwna – cei din jurul lui Platon
ejpiv: ejpiv devka hJmevraV – pentru zece zile
parav: parav pavnta to;n bivon – în timpul întregii vieţi
periv: periv to; pu:r – în jurul focului
provV: kai; oJ lovgoV h\n provV to;n qeovn – şi cuvântul
era la Dumnezeu (Ioan 1:1)
uJpov: uJpov th;n pevtran – sub piatră

261
 Observaţii:
- exemplele de mai sus sunt limitate la un singur sens
al propoziţiei la fiecare caz;
- cu excepţia prepoziţiilor mevcri, a[cri, e{neka, a[neu şi
wJV, toate celelalte intră în compunerea verbelor,
schimbându-le înţelesul (vezi cap.Prefixe verbale). În
astfel de cazuri,finala vocalică a prepoziţiei elidează
înaintea verbelor cu iniţială în vocală, cu excepţia a trei
prepoziţii: ajmfiv, periv şi prov;
- în cazul prepoziţiilor cu finală în consoană, are loc
acomodarea sau chiar asimilarea la iniţiala temei verbului:
ejn-mevnw devine ejmmevno - stărui
ejn-bavllw devine ejmbavllw – introduc.
Acomodarea se întâlneşte şi la contactul unei prepoziţii
terminate în vocală, cu o iniţială aspirată:
ajpov-i{hmi devine ajfivhmi – iert, azvârl.
- prepoziţia (preverbul) ejk devine ejx înainte de vocală:
ejk-bavllw devine la imperfect ejxevballon – scoteam.

CONJUNCŢIA

Conjuncţia este partea de vorbire neflexibilă care

conectează între ele părţi de propoziţie de acelaşi fel şi
prepoziţii, în raport de coordonare sau subordonare.
Conjuncţiile se împart în două grupe: coordonatoare şi
subordonatoare:

262
 a) conjuncţiile coordonatoare:

Felul
Conjuncţia Traducerea
conjuncţiei
-kai şi
-te şi
-ou[te, mhvte şi nu, nici
-oujdev, mhdev şi nu, nici
Copulative şi (în plus)
-te kaiv
-e[ti încă
-au\ iarăşi
-ei\ta kaiv apoi şi
-h[ sau
Disjunctive -h[..., h[ sau … sau
-mhvte ... mhvte nici … nici
Ajllav ci, dar
me;n... de; pe de o
parte… pe de
alta
Adversative
mevn iar
ouj movnon... alla; kaiv nu numai… ci
şi
dev dar, iar
kaivtoi/kaivper/o{mwV totuşi, cu toate
Concesive
acestea
gavr căci
Explicative
mhvn negreşit
a[ra într-adevăr
263
 ou\n aşadar
oujkou:n deci
Conclusive ou[koun deci nu
gou:n/toigarou:n/toigavrtoi aşadar, de
aceea

b) conjuncţiile subordonatoare

Aceste conjuncţii leagă o propoziţie subordonată de

regenta ei. În funcţie de relaţiile sintactice ce se stabilesc
prin subordonare aceste conjuncţii (conective) sunt de mai
multe feluri:

264
 Felul
Conjuncţia Traducere
conjuncţiei
Completive wjV/oJti că
Cauzale o{ti/diovti/wJV deoarece/pentru că

ejpeiv/epeidhv de vreme ce
Finale i{na/wJV/o{pwV să, ca să
Consecutive w{ste, wJV încât
w{ste mhv încât nu
Condiţionale eij/ejavn/a[n/hj/h[n/ dacă
ei[te ori dacă
eij mhv/plhvn eij mhv (doar) dacă nu
Concesive eij kai; deşi, cu toate că
kaivper cu toate că, deşi
kai; eij chiar dacă
ejan kaiv/kai; ejan/kavn deşi cu toate că

265
Comparativ/ wJV/w{sper/w{ste/wJpwV/a{te/ după cum/aşa
cum, ca şi cum
Modale kaqavper după cum
w{sper a[n eij ca şi cum, ca in
cazul că
Temporale o{te/o{tan/eu\te când
1.Simultaneitate oJpovte/oJpovtan ori de câte ori
hJnivka/oJphnivka când
oJsavkiV/oJposavkiV ori de câte ori
o[fra cât timp
mecriou\/ajcriou\ până când
e{wV câtă vreme
ejn w| în timp ce
2. Anterioritate ejpeiv, epeidhv, ejpeidhvper după ce
3. Posterioritate privn/pri;n h{ mai înainte de a
provteron... privn înainte de a
provsqen... privn înainte de a
e{wV ou| până când
mevcri/a[cri ou| până când

266
 Exemple:

Completivă. Propoziţia completivă introdusă de

conjuncţiile o{ti şi wJV se construieşte cu indicativul : oi\da
o{ti qeovV ejsti – ştiu că Dumnezeu există.
Verbele care înseamnă a veghea, a se îngriji, a pregăti
(verba curandi) cer o completivă introdusă prin o{poV
(când e negativă prin o{poV mhv) + indicativul viitor sau
conjunctivul. Paraskeuavzomai o{pwV ajmuvnwmai – mă
pregătesc ca să mă apăr.
După verbele de temere (verba timendi): fobou:mai,
devdwika urmează o completivă introdusă prin mhv ouj cu
conjunctivul, după un timp principal şi cu optativul ,după
un timp secundar: fobou:mai mh; oujk e[lqh/ - mă tem că nu
vine.
Completiva interogativă indirectă este introdusă prin
pronume şi adverbe interogative (tivV – cine; ti – ce; pou:
- unde; pw:V – cum; povte – când sau prin o{stiV,
oJpovteroV, o{pou, o{pwV. oJpovte, dar şi prin particula
interogativă eij (dacă). Interogativele indirecte păstrează
modul şi timpul pe care le-ar avea dacă ar fi interogative
directe, adică se exprimă prin indicativ, optativ şi
conjunctiv deliberativ: eijpev moi tivV ei\ - spune-mi cine
eşti.
Interogativa indirectă dublă este legată de principală
prin povteron... h[; eij…... h[; ei[te ... ei[te (dacă … sau).
Cauzală. Se construieşte cu modul indicativ. Negaţia
este ouj. Aijtei:te kai; ouj lambavnete, diovti (fiindcă)
kakw:V aijteisqe – cereţi şi nu primiţi fiindcă cereţi rău
(Iacob 4:3)

267
 Finală. Are modul conjunctiv. Negaţia este mhv: !Esqie
i{na zh:/V mh; zh: i{na ejsqivh/V – Mănâncă pentru ca să
trăieşti, nu trăi ca să mănânci.
Consecutivă. Are verbul la indicativ (negaţia ouj) sau
la infinitiv (negaţia mhv): o{utwV ejsti; sofovV, w{st’
oujdevpote sfavlletai – este aşa de înţelept încât
niciodată nu se înşeală.
Condiţională. Prepoziţia subordonată condiţională,
împreună cu regenta ei ,formează aşa numita ,,perioadă
condiţională”. Aceasta poate fi: reală, ireală şi potenţială.
a) reală. Condiţia este considerată îndeplinită. Are
verbul la modul indicativ: eij kalw:V ejlavlhsa, tiv me
devreiV – dacă am vorbit bine, de ce mă baţi? (Ioan, 18:23)
b) ireală. Condiţia nu se potriveşte cu realitatea. Atât
verbul condiţionalei cât şi cel al regentei stau la indicativ
imperfect ,pentru a exprima prezentul ,şi la indicativ aorist,
pentru a exprima o acţiune trecută. Verbul principalei este
însoţit de particula a[n: eij plouvsioV h\n, oujk a[n
fulavrguroV h\n – Dacă aş fi bogat, n-aş fi avar (iubitor
de argint).
c) potenţială. Condiţia se consideră realizabilă în
viitor. Verbul condiţionalei stă în optativ, iar al regentei în
optativ, însoţit de a[n, dar şi la indicativ. Eij bouvloio,
duvnaio a[n – Dacă ai voi, ai putea. Condiţionala
potenţială prezintă faptul, doar ca ceva posibil în mod
subiectiv.
Există şi o condiţională eventuală care prezintă un
fapt posibil în mod obiectiv. Se foloseşte conjuncţia ejan
(din eij + a[n) + conjunctivul prezent sau aorist: ejavn
skandalivsh/ se hJ ceivr sou, apovkoyon ajuthvn – Dacă
te sminteşte mâna ta, tai-o (Marcu, 9:43).
268
 Condiţionala iterativă exprimă un fapt obiectiv posibil
însă repetat în prezent, trecut sau viitor. Condiţionala
iterativă are conjuncţia ejavn + conjunctivul prezent sau
aorist, iar în regentă avem indicativul prezent: pavscw,
ejavn tou:to poiw: - sufăr de câte ori fac aceasta.
Concesivă. După conjuncţia eij kaiv urmează
indicativul, iar după ejavn kai (ka:n) conjunctivul: eij kai;
mh; ei[qismai ejn newv/, levxw - Deşi n-am obiceiul să
vorbesc în templu, voi vorbi.
Comparativa. Are modul indicativ: poihvsw w{sper
dunhvsomai – voi face cum voi putea.
Temporala. În cazul unui fapt real, temporala se
construieşte cu indicativul. Negaţia este ouj.
Exemplu: tau:ta ejpoivoun mevcri skovtoV ejgevneto –
au făcut acestea până s-a făcut seară.
Atunci când exprimă un fapt eventual sau iterativ,
subordonata temporală foloseşte modul conjunctiv în faţa
căruia stau conjuncţiile temporale compuse cu a[n:
ejpeida;n suv bouvlh/ dialevgesqai, tovte soi; dialevxomai –
când vei voi să vorbim, voi sta de vorbă cu tine.

INTERJECŢIA

Interjecţia (lat. interiectio-onis – intercalare, inserţie)

este partea de vorbire neflexibilă care exprimă difuz (fără
să denumească) anumite stări sufleteşti de durere, bucurie,
indignare, mirare, ameninţare, compătimire, descurajare,
dezgust, ironie, nerăbdare, surpriză sau imită diverse
zgomote şi sunete din natură (valoare onomatopeică).

269
După tonul lor emoţional, interjecţiile pot fi împărţite
astfel:
- interjecţii care exprimă indignarea: a\ (oh!);
- interjecţii care exprimă durerea, dezamăgirea: aijai:,
feu:, papai: - (vai!);
- interjecţii care exprimă o surpriză plăcută: papaivax
- interjecţii care exprimă mirarea: babaiv (ehei!);
- interjecţii care exprimă concesia: ei\en (fie !);
- interjecţii care exprimă încurajarea: ei\a (hai, haide!);
- interjecţii care exprimă durerea: ijwv (vai!)
- interjecţii care exprimă durere şi surpriză: feu:
(aoleu!);
- interjecţii care exprimă atenţionarea: ijdouv (iată!);
- interjecţii care exprimă durerea, deznădejdea: oi[moi
(vai mie, vai de mine!);
- interjecţii care exprimă admiraţia: eu\ge (bravo!)
- interjecţii care arată indignarea, mirarea: w[ (oh);
Obs.:
- interjecţia w\ (o!) însoţeşte cazul Vocativ la ambele
numere;
- pentru jurământ ,există în limba greacă particulele:
nhv şi mav: nh; to;n Diva – pe Zeus!; ouj ma; to;n Diva – Nu,
pe Zeus!
În Noul Testament se întâlnesc formule de jurământ cu
prepoziţia kata; + cazul Genitiv: =Exorkivzw se kata tou:
qeou: tou: zw:ntoV i[na hJmi:n ei\ph/V eij su; eij oJ Cristo;V
oJ uiJo;V tou: qeou: - Te jur pe Dumnezeul cel viu, să ne
spui nouă de eşti Tu Hristosul, Fiul lui Dumnezeu. Matei
26:63.
Pentru a exprima interdicţia de a jura, în Noul
Testament apare negaţia mhv (mhvte) + cazul Acuzativ: Pro;
270
pavntwn dev, ajdelfoiv mou, mh; ojmnuvete, mhvte to;n
oujrano;n mhvte th:n gh:n mhvte a[llon tina; o[rkon – ,,Iar
înainte de toate, fraţii mei, să nu vă juraţi nici pe cer, nici
pe pământ nici cu orice alt jurământ” Iacob, 5:1.

271
NOTE:
1
Este anul în care împăratul Iustinian închide ultima şcoală păgână din
Athena.
2
În acestă perioadă (aprox. după 240 a.Chr) au fost adoptate semnele
diacritice, spiritele şi accentele pe care limba greacă le menţine până astăzi.
3
Despre particularităţile limbii koine biblice vezi P.F. Abel, Grammaire du
Grec Biblique, Paris, Lecoffre, 1927 şi O. Pop, Limba greacă veche, Antet
XX Press, 2002, p. 98-104
3
vezi MARIA MARINESCU HIMU, FELICIA VANŢ-ŞTEF, Limba
Elenă, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucurşti, p.173
4
ibidem
5
Această sintagmă este folosită şi pentru Sfânta Scriptură („Sfintele
Scripturi”) vezi II Timotei 3,15: „kai; o{ti ajpo; brevfouV iJera; gravmmata
oi[daV”
6
Despre istoria scrierii greceşti vezi pe larg S.F. Ardelean, Limba greacă
veche. Prelegeri universitare de morfologie greacă, Editura „Eftimie
Murgu”, Reşiţa, 2002, p. 5-7
7
vezi A.M. Frenkian, Scrieri filosofice, I, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică,
Bucureşti, 1988, p. 314; Pr. dr. D. Abrudan, Pr. dr. E. Corniţescu, Limba
ebraică biblică, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii
Ortodoxe Române, Bucureşti, 1996, p. 15.
8
Redăm aici clasificarea antică a fonemelor greceşti făcută de gramaticul
DIONYSIOS THRAX în Tevcnh grammatikhv, apud S.F. Ardelean, op. cit.
p. 18:
„Dintre cele douăzecişipatru de litere (gravmmata) ale elinei, şapte (7)
sunt vocale (fwnhventa) şi produc sunete de la sine, şaptesprezece (17) sunt
consoane (suvmfwna), care nu au sunet de sine stătător, ci produc
sonoritate numai împreună cu vocalele. La rândul lor, vocalele apar în
scris: lungi (makrav): h şi w, scurte (braceva): e, o şi cu doi timpi
(divcrona): a, i, u. Există, de asemenea şase (6) diftongi (divfqoggoi): ai,
au, ei, eu, oi, ou. Consoanele se împart în opt (8) semivocale (hJmivfwna),
dintre care trei (3) sunt duble (dipla:): z, x,,y, patru (4) sunt sonante: l, r,
272
m, n şi s, iar nouă (9) sunt oclusive (a[fwna), care, în trei grupe de câte
trei, se împart astfel: surde (yilav): p, t, k; aspirate (daseva): f, q, c şi
sonore (mevsa): b, g, d”
9
iota subscris (uJpogegrammevnon) sau adscris (prosgrafovmenon) este un
artificiu introdus de gramaticii bizantini abia în sec. XII.
10
Există situaţii când o silabă chiar dacă are în ea o vocală scurtă este
considerată lungă, dacă este închisă de o consoană. Exemplu: kavlloV –
frumuseţe (prima silabă kavl- este lungă).
11
vezi Maria Marinescu Himu şi Felicia Vanţ-Ştef, Limba elenă, op.cit
p.179
12
ibidem p. 179-188; vezi şi O. Pop, op. cit. p. 10-14
13
Reminiscenţe de dual găsim şi în limba latină: duo, ambo.
14
Iniţial toate substantivele declinării a III-a se termină în consoană.
15
Temele în –ont, în general, fără –V la N. sing., conţin şi excepţii
sigmatice: subst. oJ ojdouvV, ojdovntoV – „dinte” şi unele participii.
16
La unele substantive vocala lungă se extinde în toată flexiunea. Ex.:
ajgwvn, ajgw:noV (luptă); aijwvn, aijw:noV (veac) etc.
17
Masculinul oJ mavntiV, -ewV (ghicitorul) şi neutrul to; sivnapi, -ewV
(muştar).
18
vezi Maria Marinescu Himu şi Felicia Vanţ-Ştef, Limba elenă, op. cit.
p.206
19
ibidem p. 209
20
ibidem p. 224
21
vezi S.F. Ardelean, Limba greacă veche, op. cit. p. 143
22
Guillame, G., Temps et verbe, Paris 1929 p. 29 sq., apud S.F. Ardelean,
Limba greacă veche, op. cit. p. 96
273
23
Termenul de aspect (zeitart) a fost introdus în gramatica filologiei clasice
în 1846 de către savantul elenist G. Curtius.
24
vezi S.F. Ardelean, Limba greacă veche, op. cit. p.112
25
ibidem p. 147 et sqq.
26
vezi Marinescu – Himu, M., şi Vanţ – Ştef, F., Limba elenă, op. cit. p.
254 et sqq.
27
Menţinerea accentului pe vocala tematică la acest tip de aorist are la bază
o veche regulă de accentuare (ibidem p. 262)
28
Tabloul verbelor neregulate este redat (parţial) după ibidem pp. 285-296
29
Referitor la originea, referinţele circumstanţiale şi valorile aspectuale ale
preverbelor vezi pe larg Ardelean, F., S., Limba greacă veche, op. cit. pp.
200-213.

274
 BILBIOGRAFIE

A) Ediţii de texte sacre

1. Septuaginta, I-II, edidit Alfred Rahlfs, Stuttgart,

1965.
2. Novum Testamentum Graece, post Ebenhardt
NESTLE et Ervin NESTLE comuniter ediderunt
Kurt Aland, Matthew Black, CAROL M. Martini,
Bruce M. Metzger et Allen Wikgren, Stuttgart,
1979.

B) Dicţionare, Enciclopedii
1. BAILLY, A., Dictionaire grec-francais, Librairie
Hachette, Paris, 1930.
2. CARREZ, M., MOREL, F., Dictionar grec-român
al Noului Testament, Societatea Bibilică
interconfesională din România, Bucureşti, 1999.
3. CHANTRAINE, P., Dictionnaire étymologique de
la langue grecque. Histoire des mots, Paris, 1968
(I), 1975 (II), 1978 (III).
4. Lampe, G. W., A Patristic Greek Lexicon, Oxford,
1996.
5. LIDDELL, H.G. and R. SCOTT, A Greek-English
Lexicon, 9th ed. Revised and augmented by H. S.
Jones, Oxford: Clarendon, 1940.
6. MIGNE, J.P., Patrologiae cursus completus (series
graeca), Paris, 1844-1866.
7. STEPHANUS, H., Thesaurus Linguae Graecae,
Paris, 1831-1865.
275
C) Lucrări de Limbă Greacă

1. ALLARD, J. – FEUILLATRE, E., Grammaire

Grecque, Paris, Librairie Hachette, 1972.
2. BALMUŞ, C., GRAUR, Al., Gramatica limbii
greceşti, Bucureşti, 1936.
3. BECHTEL, Fr., Die griechischen Dialecte, Berlin,
1921-1924.
4. BIZOS, M., Syntaxe grecque, Paris, 1955.
5. BOISACQ, E., Dictionnaire étymologique de la
langue grecque, Paris, 1913.
6. BROOKS, J.A and C.L. WINBURY, Syntax of
New Testament Greek, Wasington, University
Press of America, 1979.
7. BUCK, C.D., Introduction to the study of the
Greek Dialects, Boston, 1928.
8. IDEM, Comparative Grammar of Greek and Latin,
Chicago, 1952.
9. CLAYTON CROY, N., A Primer of Biblical
Greek, WILLIAM B. EERDMANS PUBLISHING
COMPANY, GRAND RAPIDS, Michigan,
CAMBRIDGE, U.K., 1999.
10. COOK, B.F., Greek Inscriptions, London, British
Museum Press, 1990.
11. CHANTRRAINE ,P., Études sur le vocabulaire
grec, Paris, 1956.
12. IDEM, Grammaire homérique I-II, Paris, 1958,
13. IDEM, Morphologie historique du grec, Paris, 1947.

276
14. COUNTRYMAN, WILLIAM, L., Read It in Greek,
An Introduction to New Testament Greek, William
B. Eerdmans Publishing Company, Grand Rapids,
Michigan, Cambridge, U.K., 1993.
15. DUHOUX, Y., Introduction aux Dialects Grecs
Anciens, Louvain-la-neuve, Ed. Cabay, 1983.
16. DUMITRU, L., Limba elină (manual pt. clasa a IX-
a), Humanitas Educational, Bucureşti, 2001.
17. IDEM, Limba elină (manual pt. clasa a X-a),
Humanitas Educational, Bucureşti, 2002.
18. FRENKIAN, A., Inscripţiile proto-greceşti în
scrierea lineară B şi descifrarea lor, în studii clasice,
I (1959), p. 207-215.
19. GIACALONE RAMAT, A., Ramat, P. (ed), Le
lingue indoeuropee, Bologna, 1993.
20. GOODWIN, W., Syntax of the Moods and Tenses
of the Greek Verb, New Yeork, 1965.
21. HUMBERT, J., Syntaxe grecque, Paris, 1972.
22. IONESCU, V., ŞTEFĂNESCU, N., Antologie din
literatura patristică greacă a primelor secole, Ed.
IBMBOR, Bucureşti, 1960.
23. LĂZĂRESCU, C., MARIN,A., Limba elină, Ed. a
IV-a, IBMBOR, Bucureşti, 1991.
24. LEJEUNE, M., Traité de phonétique grecque, Paris,
1955.
25. MARINESCU-HIMU, M., VANŢ-ŞTEF, F.,
Limba elenă, Ed. Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1965.
26. MEILLET, A., VENDRYES, J., Traité de
grammaire comparée des langues clasiques, Paris,
1979
277
27. MEILLET, A., Aperçu d′une histoire de la langue
grecque, Paris, 1965.
28. MOLLIN, A., WILLIAMSON, R., An Introduction
to Ancient Greek, University Pres of America,
1933.
29. POP, O., Limba greacă veche, Ed. Antet, Bucureşti,
2002.
30. RIEMANN G. et GOELZER H., Grammaire
grecque complète, Paris, 1926.
31. RAGON E., Grammaire grecque, Paris, 1929.
32. SIMENSCHY, Th., Gramatica limbii greceşti, I,
Bucureşti, 1935.
33. SMYTH, HERBERT, W., Grammar, Cambridge
MA: Harvard University Press, 1920.
34. STURTEVANT, E.H., The Pronuniation of Greek
and Latin, Chicago, 1975.
35. ŞTEF, A.-F., Fonologia greacă, Bucureşti, 1985.
36. IDEM, Sintaxa structurală a limbii vechi greceşti,
Bucureşti, 1986.
37. IDEM, Morfologia istorică greacă, I: Morfologia
numelui, Bucureşti, 1988.
38. IDEM; Manual de greacă veche, Humanitas,
Bucureşti, 1996.
39. STEFĂNESCU, N.I., Sintaxa greacă, Bucureşti,
1937.
40. TERRACINA, F., Verbi Greci, Garzanti Editore,
1994.
41. TIPEI, F. JOHN, Limba greacă a Noului Testament,
Ed. Cartea creştină, Oradea, 1994.
42. VENDRYES, J., Traite d’accentuation grecque,
Paris, 1904.
278
43. WENHAM, J.W., Initiation au grec du Nouveau
Testament (Deuxième édition), Beauchesne, Paris,
1990. Titlul original: J.W. Wenham, The Elements of
New Testament Greek Cambridge University Press,
1965.

279