CEL MAI MARE GENOCID DIN ISTORIA EUROPEI

ŞI A OMENIRII. Planul de distrugere a popoarelor

europene. VIDEO

4 Votes
Foto: Evoluţii în şcolile germane…
”Moartea Occidentului”
Exista pericolul islamizarii Europei ? Intrebarea şi-o
pune reputatul profesor de istorie, Naill Ferguson,
de la Universitatea din New York, in jurnalul “New
York Times”.
El se foloseste de speculatiile istoricului britanic din
secolul XVIII, Edward Gibbon, care, in lucrarea sa,
“Delinul si prabusirea Imperiului Roman”, isi pune
intrebarea:
“Ce s-ar fi intamplat daca in batalia de la Poitiers
(732), francezii nu ar fi invins armata invadatoare a
musulmanilor ? Oare Europa Occidentala ar fi cazut
in mana Islamului ?”
Se stie ca musulmanii doreau sa cucereasca Europa
Occidentala pornind din Spania, ultimele lor forte
fiind alungate din aceasta tara in 1492. Pe de alta
parte, hoardele invadatoare ale temutului razboinic
nascut in deserturile Asiei – Gingis-Han – au
invadat o parte a Europei (ocolind teritoriul
Romaniei), fiind pana la urma invinse, iar inaintarea
Imperiului Otoman in Europa rasariteana (Romania
a fost din nou ocolita, exceptand bataliile purtate
pe teritoriul ei) a fost oprita in celebra batalie de la
portile Vienei (1683).
Pacat ca acesti istorici “uita” – intentionat sau nu –
contributia adusa de domnitorii romani la oprirea
nenumaratelor navaliri, in spatele scutului si sabiei
romanului inflorind civilizatiile din Europa centrala
si apuseana…
In anul 2002, omul politic american, Patrick
Buchanan, a publicat lucrarea “Moartea
Occidentului”, in care profetea ca “leaganul
civilizatiei occidentale” s-ar putea transforma in
“mormantul ei”. La aceasta contribuie doi factori,
actuali si in zilele noastre: imigratia din tarile
musulmani si scaderea natalitatii in tarile europene.
Realitatea este ca populatia tarilor europene
imbatraneste an de an, ceea ce face imposibila
mentinerea actualului sistem de protectie sociala.
In acest timp, tarile musulmane cunosc o adevarata
explozie demografica.”[2]
“Distrugerea rapidă a Europei prin migraţia ce a
fost dictată de globalişti
“Cu siguranţă, ţările bogate au încă resurse pentru
a masca distrugerea financiară care ia amploare,
dar este doar o chestiune de timp până va ieşi totul
la suprafaţă. Politicienii neo-liberali, acest curent
dezvoltat cu ajutorul unor mari concerne
americane, vor contribui rapid la distrugerea
Europei.
Sunt 16 motive serioase care trebuie luate în
seamă:
1. Creşterea excesivă a populaţiei din Africa… peste
4 miliarde.
2. Războaie civile, războaie generate de religie şi
finanţate de marile puteri care produc arme în
neştire, care nu doresc altceva decât un imens
profit (de altfel, producţia şi vânzarea de armament
mai menţine în prezent economia SUA pe linia de
plutire).
3. Europa nu are o armată care să apere graniţele ei
exterioare; navele maritime aflate în Mediterană nu
fac altceva decât să culeagă sutele de mii de
emigranţi şi să-i transporte spre Europa… aşadar,
au ajuns un fel de transport maritim al
emigranţilor, plătit cu bani europeni.
4. Ţările Africii au devenit şi vor deveni tot mai
instabile, la fel ca şi cele din Orientul Apropiat.
5. Ajutoarele sociale primite de imigranţii ajunşi în
Europa sunt de cca. 11,4 ori mai mari decât venitul
lunar al unui african. Oare cine nu doreşte să nu
muncească şi să primească bani pe degeaba,
asistenţă socială, locuinţă etc.? Deja se ştie că
peste 20 milioane emigranţi aşteaptă doar să aibă
ocazia să treacă Mediterana.
6. Guvernele europene au ajuns până într-acolo cu
prostia lor încât îi tratează mai bine pe imigranţi
decât pe cetăţenii lor. Vezi în primul rând exemplul
Germaniei, dar la fel se petrece şi în Suedia, Olanda,
Danemarca etc.
7. Niciun imigrant nu are de ce să se teamă că va fi
trimis înapoi în ţara lui de baştină. Populismul şi
idioţenia conducătorilor este atât de mare încât,
pentru a nu-şi pierde locul şi poziţia de „om bun”
(dar mai degrabă prost), preferă să accepte acest
joc murdar, sub masca unui aşa-zis umanitarism,
deşi se ştie că 25 de dolari pe lună i-ar ajuta mai
mult pe aceşti oameni să rămână în ţările lor, decât
să li se ofere peste 500 de euro pe lună în Europa.
8. Chiar dacă ruta balcanică este închisă, migranţii
vor încerca noi căi. Mediterana este mare. Italia
este o altă cale, şi această ţară nu face nimic
altceva decât să culeagă migranţii de pe mare şi să-
i transporte mai departe. La fel ca Grecia. Motivul?
Ele sunt ţări prea sărace ca să poată suporta
financiar milioanele de refugiaţi. Şi să nu uităm,
atât Italia, dar mai ales Grecia sunt considerate de
mai marii de la Bruxelles ţări de mâna a doua, chiar
a treia. Pentru că în mult visata Uniune Europeană
există ţări de clasa întâi, cum ar fi Germania,
Franţa, Anglia; ţări de clasa a doua, cum ar fi
Spania, Polonia; dar cele mai multe sunt ţări de
mâna a treia – vezi tot blocul estic fost comunist,
sau Portugalia, Malta, Grecia şi, mai nou, şi Italia.
Dezastrul acestor ţări este, de fapt, produs de
dependenţa de banii europeni, de Banca Centrală
Europeană. O destrămare a Uniunii Europene ar
însemna un colaps financiar imediat pentru aceste
ţări slăbite care au fost de mult distruse, sistematic,
de marile puteri. Uniunea Europeană este, de fapt,
cea mai mare minciună a secolului, un fel de
dictatură socialistă asemeni celei care a funcţionat
mult timp în Uniunea Sovietică. Comenzile venite de
la Bruxelles au ajuns să hotărască hrana şi modul
de viaţă a 500 de milioane de oameni. Merkel,
Junker, Hollande… o mână de uzurpatori, împreună
cu Banca Europeană şi Banca Mondială.
9. Naivitatea popoarelor din vestul Europei mai ales
– care cred că situaţia lor financiară şi libertatea
câştigată în al Doilea Război Mondial se poate
menţine la infinit – este mare. Să nu uităm că
generaţia care a purtat războiul nu mai este, iar cei
tineri nu cunosc decât acest bine al prezentului care
înseamnă telefoane mobile, Facebook etc., lucruri
pentru care nu au făcut deloc sacrificii. Părinţii lor
se simt datori să le pună totul la dispoziţie pentru a
nu mai suferi din pricina lipsurilor pe care ei le-au
avut de îndurat în tinereţe. (Oare cum au reuşit să
supravieţuiască fără telefoane mobile şi Facebook?)
10. Un alt motiv de îngrijorare este acest sentiment
puternic cu care mai ales populaţia germană a fost
îndoctrinată: sentimentul de vinovăţie a ceea ce au
făcut părinţii sau bunicii lor – războaie mondiale.
Nemţilor li s-a spălat creierul aşa de puternic încât
cei de acum se simt datori să facă bine, să
răscumpere greşelile unui dictator care a purtat un
război în care au murit cca. 50 milioane de oameni
în întreaga lume (victime raportate în ambele
tabere). Şi acum au ocazia să ajute milioane de
emigranţi să ne ocupe. Un al treilea război mondial
nu va mai avea loc pentru că el a început şi se
desfăşoară în „pace” şi cu acceptul milioanelor de
oameni „buni”.
11. Să nu uităm nici rolul aşa-ziselor organizaţii
neguvernamentale „caritabile” care, de fapt, pun
mai departe paie pe foc şi încurajează acest sistem
de autodistrugere – vezi Open Society Foundation a
lui Soros, sau American Jewish Committee, sau
nenumăratele organizaţii creştine din Europa şi
America. Să nu uităm nici Facebook-ul şi alte
platforme de socializare, care deja le-au declarat
„război” celor care nu încurajează fenomenul
migraţiei. Nu eşti de acord cu politica lor, eşti rasist,
eşti neonazist, eşti extremist de dreapta (pentru că
extremiştii de stânga sunt cei buni şi, ca atare, sunt
plătiţi să restaureze democraţia).
12. Legile din ţările Europene nu sunt respectate
atunci când este vorba de atacuri ale persoanelor,
furturi şi violuri comise de imigranţi. Toate acestea
sunt muşamalizate, şi deci încurajate, deoarece
fiecare imigrant ştie că orice ar face există o „ lege-
dipoziţie de sus” care îl scapă. Aceeaşi justiţie care
condamnă o bătrână de 72 de ani la 3 ani închisoare
pentru că e atât de săracă încât nu-şi permite să
plătească un bilet de tramvai când merge la doctor,
închide ochii când miile de azilanţi fură, violează, se
plimbă fără bani cu mijloacele de transport în
comun şi taximetre, fac comerţ cu droguri etc.
13. Marile concerne încurajează o Europă fără
graniţe, pe motiv că ar avea pierderi de miliarde. O
Europă fără graniţe este profitabilă pentru ei pentru
că aduce miliarde de beneficii: lucrurile produse în
ţările sărace europene se vând foarte ieftin,
oamenii din ţările sărace au iluzia că pot fi ajutaţi
să aibă un loc de muncă pentru un salariu cu care
pot doar supravieţui, nu şi trăi, dar distrugerile
provocate de migraţie, întreţinerea milioanelor de
imigranţi sunt, de fapt, miliarde plătite doar de cei
care muncesc şi plătesc impozite. Cei săraci devin
tot mai săraci, cei bogaţi tot mai bogaţi. Între cele
două clase nu mai este nimic. Pătura de mijloc
aproape a dispărut. Concernele mari sunt scutite de
impozite doar pentru că ele trebuie să investească
şi să creeze locuri de muncă. Dar atunci când au
pierderi, aruncă în şomaj mii de oameni – vezi
exemplul Mercedes, Volkwagen, Bosh, Nokia etc. Să
nu uităm şi rolul Băncii Europene care a ajuns să
dea marilor concerne credite fără dobândă. Există o
inflaţie puternică în zona Euro care este mascată,
pe moment, şi care va duce la cea mai mare criză
financiară, o criză mondială.
14. Un alt motiv serios de îngrijorare este corupţia
din mass-media, care a ajuns un instrument de
propagandă pentru partidele aflate la putere, un
mod de a spăla creierele milioanelor de oameni,
pentru că o îndoctrinare nu se face de azi pe mâine,
ci este nevoie de timp şi mai ales de repetarea
permanentă a sloganurilor. Aproape totul este
minciună: despre numărul imigranţilor, despre
delictele comise, despre starea economiei, despre
numărul şomerilor, despre aproape tot. Să nu uităm
nici propaganda făcută de vedetele de la
Hoolywood, oameni angajaţi în proiecte umanitare
(George Cloney, Angelina Jolie, Jew Law…) sau
miliardarii care, prin donaţii de milioane (vezi
Zuckenrberg, Soros, Bill Gates etc. împreună cu
fundaţiile lor), încurajează ocuparea Europei de
către imigranţi, în timp ce ei trăiesc în cetăţi bine
apărate de servicii de pază şi protecţie.
15. Fiecare imigrant care intră ilegal în Europa, în
loc să fie condamnat pentru trecere frauduloasă de
frontiere (care nu există de fapt), este primit cu
braţele deschise şi beneficiază de toate drepturile
azilului. Dar un fapt deja ştiut este că 95% din
imigranţii ilegali nu au drept de azil şi vin cu
documente false.
16. Dar cel mai important aspect este că Islamul
are ca scop principal islamizarea Europei, invadarea
ei cu sute de milioane de moslimi şi instaurarea
unui stat islamic, un fel de Califat în care domneşte
şaria. Un plan demonic încurajat de politicienii
corupţi dar PROŞTI, pentru că prost trebuie să fie
cineva să creadă că într-o Europă ocupată de Islam
aceşti politicieni vor mai putea avea puterea. Sigur,
pentru o Merkel la 63 de ani, fără copii, este tot una
dacă le face concesii turcilor şi dacă ţara e ocupată
de milioane de musulmani. Ea ştie că în următorii
10 ani încă mai poate rezista cu pensia ei sau…
dispare, ca Honecker, în America Latină. „ După
mine potopul” e o vorbă din popor. Astfel de oameni
îşi au locul în spatele gratiilor, indiferent că sunt
închisori sau spitale de profil.

Apropo, Merkel a declarat de curând că nu renunţă

la planul ei . Europa va suferi o adevărată
EXPLOZIE, ceva mai distructivă ca la Hiroshima, un
tsunami mai uriaş ca dimensiune şi durată ca în
Thailanda sau Japonia.
Ceasul bombei deja a început să ticăie, iar noi ne
citim mai departe corespondenţa pe Facebook, ne
uităm la emisiunile de spălare a creierilor de la
televizor, ne necăjim dacă nu este totul aşa perfect
cum ne-am dori să fie, ne gândim în ce ţară ne
petrecem concediul, că Turcia nu mai este sigură,
Grecia are probleme, Italia la fel, în Germania sau
vestul Europei sunt prea mulţi imigranţi şi nu se
ştie… Aşadar, mai bine în Dubai, acolo este sigur,
este frumos şi doar şi noi am dat o mână de ajutor
să aibă ei ceea ce au. Sau suntem invidioşi pe
vecinul care are o maşină nouă şi ne gândim cum să
primim şi noi un credit profitabil ca să ajungem în
rând cu lumea bună.
Şi în tot acest timp îi lăsăm pe politicienii aleşi în
mod democratic să hotărască ei în locul nostru, cum
este mai bine pentru copiii şi copiii copiilor
noştri…”
“Viclenia planului Kalergi: genocidul popoarelor
europene
Imigrarea în masă este un fenomen ale cărui cauze
sunt abil create de sistem şi pe care propaganda
multietnică se chinuie să îl prezinte ca fiind
inevitabil. Însă în realitate nu este vorba de un
fenomen spontan. Ceea ce se încearcă să se
prezinte ca fiind fructul ineluctabil al istoriei, este
de fapt un plan studiat în jurul mesei şi pregătit de
decenii pentru a distruge complet chipul bătrânului
continent.
Pan-Europa
Puţini ştiu că unul dintre principalii ideologi ai
procesului de intregrare europeană a fost cel care a
planificat genocidul programat al popoarelor
europene. Este vorba de un personaj obscur a cărui
existenţă este ignorată de mase, dar pe care cei
puternici îl consideră ca fiind tatăl fondator al
Uniunii Europene. Numele său este Richard
Coudenhove Kalergi.
El se mişcă în spatele cortinei, departe de
reflectoare, reuşind astfel să atragă în pânzele sale
pe cei mai importanţi şefi de stat, care au susţinut
şi promovat proiectul său de unificare europeană.
În 1922, la Viena, Richard Coudenhove Kalergi pune
bazele mişcării Paneuropa care are ca scop
instaurarea unei Noi Ordini Mondiale bazată pe o
Federaţie a Naţiunilor condusă de Statele Unite.
Unificarea europeană ar fi constituit primul pas
spre un Guvern Mondial unic.
Cu instaurarea regimurilor fasciste în Europa,
planul se deteriorează, iar uniunea paneuropeană e
constrânsă să se dezbine, dar după al Doilea Război
Mondial, Kalergi, mulţumită unei activităţi frenetice
şi neobosite, dar şi cu susţinerea lui Winston
Churchill, din loja masonică B’nai B’rith, şi a unor
ziare ca New York Times, reuşeşte să obţină
aprobarea proiectului său din partea Guvernului
Statelor Unite.

Esenţa planului Kalergi

În cartea sa Praktischer Idealismus („Idealism

practice”), Kalergi afirmă că locuitorii viitoarelor
State Unite ale Europei nu vor fi popoare originale
ale bătrânului continent, ci o subumanitate
bestializată de amestecul rasial.
El afirmă fără jumătăţi de măsură că e necesar ca
popoarele europene să se amestece cu rase asiatice
şi de culoare pentru a crea o turmă multietnică fără
calitate şi uşor de dominat de către elita aflată la
putere.
„Omul viitorului e de sânge mixt. Rasa viitorului
eurasiatică-negroidă, extrem de asemănătoare cu
anticii egipteni, va înlocui multiplicitatea
popoarelor cu o multiplicitate de personalităţi.”

Gerd Honsik descrie astfel esenţa Planului Kalergi:

„Kalergi proclamă desfiinţarea dreptului de
autodeterminare al popoarelor şi, succesiv,
eliminarea naţiunilor prin intermediul mişcărilor
etnice separatiste sau imigrării în masă. Pentru ca
Europa să fie dominată cu uşurinţă de către elită,
pretinde transformarea popoarelor omogene într-o
rasă amestecată de albi, negri şi asiatici.
Acestor metişi el le atribuie cruzimea, infidelitatea
şi alte caracteristici care, după părerea sa,
trebuiesc create conştient deoarece sunt
indispensabile pentru a genera superioritatea elitei.
Eliminând mai întâi democraţia, adică guvernul
poporului, apoi însuşi poporul prin amestecarea
raselor, rasa albă trebuie înlocuită cu o rasă metisă
uşor de dominat. Eliminând principiul egalităţii
tuturor în faţa legii şi evitând orice critică la adresa
minorităţilor prin intermediul legilor extraordinare
care să le protejeze, se va reuşi reprimarea
maselor.
Politicienii acelor vremuri au dat dreptate lui
Kalergi, puterile occidentale se încredinţau planului
său, iar băncile, mass-media şi serviciile secrete
americane au finanţat aceste proiecte. Şefii politicii
europene ştiu bine că el este autorul acestei Europe
care se dictează de la Bruxelless.
Kalergi, necunoscut opiniei publice, pentru istorici
şi printre deputaţi este considerat tatăl tratatului
de la Maastricht şi al multiculturalismului.
Noutatea planului său nu este aceea de a accepta
genocidul ca mijloc pentru atingerea puterii, ci de a
pretinde crearea unor fiinţe subumane, iar
mulţumită caracteristicilor negative ale acestora ca
incapacitatea sau instabilitatea, să se garanteze
toleranţa şi acceptarea «rasei nobile».”
De la Kalergi înainte
Deşi nicio carte de istorie nu vorbeşte despre
Kalergi, ideile sale au rămas principalele surse de
inspiraţie ale actualei Uniuni Europene.
Convingerea că popoarele Europei trebuie
amestecate cu negri şi asiatici pentru a le distruge
identitatea şi pentru a crea o singură rasă metisă se
află la baza tuturor politicilor comunitare adresate
integrării şi apărării minorităţilor. Nu este vorba de
principii umanitare, ci de directive emise cu o
determinare nemiloasă pentru realizarea celui mai
mare genocid din istorie.
În onoarea lui Kalergi a fost constituit premiul
european Coudenhove-Kalergi, care la fiecare doi
ani se acordă „europeniştilor” care au ieşit în
evidenţă prin punerea în practică a planului
criminal Kalergi. Printre aceştia găsim şi nume de
calibru, cum sunt Angela Merkel (cancelarul
Germaniei) sau Herman Van Rompuy (primul
preşedinte permanent al Consiliului Europei).
Incitarea la acest genocid se găseşte şi la baza
invitaţiilor constante ale ONU de a găzdui
milioanele de imigranţi pentru a compensa
natalitatea scăzută din ţările europene. Conform
raportului difuzat la începutul noului mileniu (în
ianuarie 2000), de departamentul „Population
division” al Naţiunilor Unite, raport intitulat:
Emigrări de schimb: o soluţie pentru populaţiile în
declin şi îmbătrânite, Europa ar avea nevoie până în
2025 de 159 de milioane de imigraţi.
Apare un enorm dubiu: cum e posibilă o estimare
atât deprecisă dacă imigrarea nu este un plan
stabilit în jurul mesei?! Ceea ce rămâne sigur este
că natalitatea scăzută ar putea fi uşor inversată
prin măsuri potrivite care să susţină familiile.
La fel de sigur este că patrimoniul genetic european
nu se poate proteja prin introducerea unui
patrimoniu genetic diferit, ci în felul acesta doar se
accelerează dispariţia lui. Singurul scop al acestor
măsuri e cel de a denatura complet popoarele,
transformându-le într-o masă de indivizi fără nicio
coeziune etnică, istorică şi culturală.
Pe scurt, teza Planului Kalergi a constituit şi
constituie şi astăzi fundamentul politicilor oficiale
ale guvernelor menite să promoveze genocidul
popoarelor europene prin imigrarea în masă.
G. Brock Chisholm, fostul director al Organizaţiei
Mondiale a Sănătăţii (OMS), demonstrează că a
învăţat bine lecţia lui Kalergi când afirmă: „Ceea ce
oriunde în lume trebuie să se aplice este limitarea
naşterilor şi căsătoriile mixte, şi asta cu scopul de a
crea o singură rasă într-o lume unică ce depinde de
o autoritate centrală.”
Concluzie
Dacă privim în jur, planul Kalergi pare că s-a
realizat în întregime. Suntem martorii deprecierii
Europei. Axioma „Noii Civilizaţii”, susţinută de
promotorii mentalităţii multiculturale, e adeziunea
la amestecul etnic forţat. Europenii sunt naufragiaţi
în amestecul rasial, scufundaţi în valurile de
imigraţi afro-asiatici. Plaga căsătoriilor mixte
produce în fiecare an mii de noi indivizi de rasă
mixtă: „copiii lui Kalergi”.
Sub dubla presiune a ignoranţei şi a tâmpeniei aşa-
zisului umanitarism promovat prin intermediul
mijloacelor de comunicare în masă, europenilor li s-
a impus negarea propriilor origini, uitând astfel de
propria identitate etnică.
Susţinătorii globalizării se străduiesc prin toate
mijloacele să ne convingă că a renunţa la
identitatea noastră etnică e un act progresist şi
umanitar, că „rasismul” e greşit, dar numai pentru
că vor ca noi să devenim nişte simpli consumatori
orbi.
Mai mult ca oricând este necesar să reacţionăm la
minciunile sistemului şi să ne opunem unei
uniformizări forţate.
Nu avem altă alegere, alternativa este sinuciderea
etnică.
NOTE
Printre urmaşii din prima clipă ai lui Kalergi sunt şi
politicienii cehi Masarik şi Beneş, sau bancherul
Max Warburg care a pus la dispoziţia lui Kalergi
primii bani pentru proiect, 60.000 de mărci.
Cancelarul austriac Monsignor Ignaz Seipel şi
următorul preşedinte austriac Karl Renner şi-au
asumat responsabilitatea de a conduce mişcarea
Paneuropeană.
Kalergi însuşi anunţa faptul că politicienii francezi
aprobau mişcarea sa pentru a reprima recuperarea
Germaniei. Astfel, prim ministrul francez Edouard
Herriot şi guvernul său, ca şi liderii britanici din
toate sectoarele politice şi redactorul şef de la
Times, Noel Baker, au căzut în mrejele acestui
conspirator.
În acelaşi an, cel care mai târziu urma să fie autorul
genocidului ceh a 300.000 de sudeţi germani,
Edvard Benes, a fost numit preşedinte onorific.
Până în acest moment el ignorase complet
existenţa lui Kalergi, dar negocia cu Mussolini
pentru restrângerea dreptului autodeterminării
austriecilor pentru a favoriza mai mult popoarele
victorioase, dar a eşuat.
În infinita listă de politicieni ai secolului XX, de
menţionat în mod special sunt Konrad Adenauer,
fostul ministru al justiţiei spaniol, Rios şi John
Foster Dulles (EEUU). Fără să respecte fundamentul
democraţiei şi cu ajutorul ziarului New York Times
şi al New York Herald Tribune, Kalergi a prezentat
Congresului American planul său.
Dispreţul pe care îl avea faţă de guvernul popular l-
a exprimat într-o frază din 1966, în care aminteşte
activitatea sa de după război: „Următorii cinci ani ai
mişcării Paneuropene au fost dedicaţi mai ales
acestui obiectiv: prin mobilizarea parlamentelor se
forţau guvernele să construiască Pan-Europa”.
Ajutat de Robert Schuman, ministrul de externe
francez, Kalergi reuşeşte să scoată de sub controlul
Germaniei propria producţie de oţel, fier şi cărbune
şi să le transfere suveranităţii supranaţionale, adică
antidemocratice.
Apar alte nume: De Gasperi, trădătorul
autodeterminării tirolezilor de sud şi Spaak, liderul
socialist belgian. Kalergi pretinde că vrea să
stabilească pacea între poporul german şi cel
francez prin urmaşii lui Clemenceau, cei care au
creat planul criminal de la Versailles.
În anii ’20 alege culoarea albastră pentru steagul
Uniunii Europene.
Rolul de conducere al lui Kalergi în construirea
Europei multiculturale şi în restricţionarea puterii
executive a parlamentelor şi guvernelor e evident şi
în zilele noastre şi este demonstrat prin conferirea
premiului „Coudenhove Kalergi” de către cancelarul
Helmut Kohl ca şi mulţumire pentru urmarea
planului, ca şi jertfă şi adorare a puterii
personajului din partea masonului şi politicianului
european, prim ministru al Luxemburgului, Junker.
În 1928 s-au adăugat celebri politicieni şi masoni
francezi: Leon Blum (mai târziu prim ministru),
Aristide Briand, E.M. Herriot, Loucheur. Printre
asociaţii săi se întâlneau şi alte nume, ca scriitorul
Thomas Mann şi fiul Kaiserului, Otto von Absburg.
Printre promotorii planului Kalergi, dincolo de cei
deja menţionaţi, se întâlnesc şi Churchill, CIA, loja
masonică B’nai B’rith, New York Times şi toată
mass-media americană.
Kalergi a fost primul căruia i s-a oferit premiul
Carlomagno în localitatea Aachen; iar când l-a
primit Adenauer, Kalergi era prezent. În 1966
păstrează contactele cu cei mai importanţi
colaboratori.Toţi cei care au primit acest premiu fac
parte din cercul de prieteni ai lui Kalergi şi sunt
masoni, sau se străduiesc să reprezinte interesele
SUA în Germania. În anul 1948 Kalergi reuşeşte să
convertească „Congresul europarlamentarilor” din
Interlaken într-un instrument prin care să oblige
guvernele să îşi întoarcă atenţia spre „chestiunea
europeană”, adică să îi realizeze propriul plan.
Tocmai atunci se formează Consiliul European, iar
la conducerea delegaţiei germane îl găsim pe
Konrad Adenauer sprijinit de CIA. (Gerd Honsik,
„Planul Kalergi”).
Totul, asa cum aţi vazut, este pus in aplicare de
catre
globalisti/internationalisti/marxisti/socialisti/multi
culturalisti, care actioneaza in baza “Planului
Kalergi”.

CITIŢI ŞI:
https://cersipamantromanesc.wordpress.com/201
5/08/29/genocidul-popoarelor-europene-
paneuropa-si-sinuciderea-etnica-planul-kalergi/