Religia geto-dacilor Primele marturii le avem din partea parintelui istorie , Herodot (484-525i.

Hr),regele persan Darius, a avut o expeditie impotriva scitilor din Nordul Marii Negre, prilej prin care a trecut prin Dobrogea si s-a lovit de o rezistenta inversunata din partea getilor, pe care i-a infrant cei mai viteji si mai drepti dintre traci. In 339 i. Hr. getii din Dobrogea i-a infrant pe sciti, iar in 326 i.dHr. l-au biruit pe Zopyrion, generalul lui Alexandru Macedon(a cazut Z, impreuna cu 30000 de ostasi). In anul 300 i.Hr., dupa moartea lui Alexandru Macedon, Lisimah, general al lui Alexandru, devenit rege al Traciei, avea sa fie infrant de catre regele getilor, Dromichaites. Centralizarea si organizarea statului geto-dac s-a facut in anul 70 i.d.Hr. de catre regele Burebista (82-44). In varsta de aproape 30 de ani, ajunge conucatorul unei puternice uniuni de triburi, obtinanad numeroase victorii impotriva unor triburi invadatoare. Ii uneste pe toti geto-daci intr-un stat mare cu captala la Sarmisegetuza. A fost si un bun diplomat pe langa un bun strateg si militar, l-a ajutat pe Pompei in conflictul pe care l-a avut cu Cezar, Pompei este infrant si mai apoi se retrage in Egipt unde este asasinat. In anul 44 i.d.Hr. este asasinat si Cezar si cam tot in acest timp este asasinat si Burebista de catre un grup de nobili. Urmasul acestuia este Deceneu, care indeplinea functia de rege, judecator si Mare Preot. Muntele Cogainon este resedinta sa regala (loc neidentificat). Dupa faramitarea regatului lui Burebista, au mai fost si alti mari regi, in unitatile teritoriale nou formate si anume: Comosicus, Scorilo, Thyamarcus, Dicomes, Cotiso, Roles, Duras sin in fine Diurpaneus. Unirea statului geto-dac a fost refacuta doar temporar de catre Decebal(87-106). Este infrant in timpul razboiului din 101-102 si este obligat ceara pacea, este infranta definitiv in razboiul din 105-106 si se sinucide retragandu-se in munti. Spatiul geto-dac, a fost marcat de aparitia crestinismului, propavaduit de catre Sf. Ap Andrei intre 33 87 (acesta se retrage in Patras unde este martirizat 30 noiembrie 87). De la apostol au ramas o serie de toponime si hidronime(Pestera Santului Andrei, Parul Sfantului Andrei etc). Negustorii, sclavii cat si soldatii prin casatoria cu femei dace au pus bazele primelor familii crestine. Deasemeni Tertulian(160-240 d.Hr.): Hristos stapaneste in tinuturile sarmatilor, dacilor si scitilor, deasemeni Sf, Tertulian cat si Origen. In plus avem numeroase descoperiri arheologice care atesta vechima religiei crestine cat si continuitatea poporului roman pe aceste meleaguri. II. IZVOARE De la geto-daci, nu ne-au ramas marturi ale religiei crestine. Cele mai multe marturii provin de la scritorii greci si latini, cu toate acestea s-au pierdut importante scrierii de-a lungul timpului cum ar fi:Comentariile lui Traian cat si Getica medicului Criton. Cel mai important izvor il reprezinta Istoriile lui Herodot, care in timpul multelor sal calatorii a intrat in contact cu religia vechilor dacii. In cartile V XI , relateaza

campania regelui Darius impotriva scitilor din 514 i.d.Hr, iar cartea a V-a face un excurs(cap93-96)despre geti, scotand in relief cateva caracteristici ale spiritualaitatii si religei acestora. Alte date ne sunt oferite de Hellianicos din Metilene, in cartea Obiceiuri barbare, in general reproduce spusele lui Herodot, mentionand ca acestia credeai in nemurire, iar Zalmoxis ar fi fost grec. Filosoful grec Platon, il infatiseaza pe Zalmoxis ca fiind un zeu care vindeca bolile printr-o tehnica speciala. Strabon in lucrarea sa Geografia il prezinta pe Zalmoxis ca fiind un sclav si discipol a lui Pitagora. Istoricul got Iordanes, pe langa multe informatii false si care tin de imaginatie, il prezinta pe Zalmoxis ca rege al gotilor si filosof, ofera informatii si despre alti regii geti. III. DIVINITATI SI SEMNIFICATII Cea mai importanta divinitate este Marele Zeu, este prin excelenta un zeu al cerului, creatorul cosmosului si al lumii, este similar cu Jupiter la romani si cu Zeus la greci, Varuna la indieni sau Odin la poparele germanice. Singurul text in care regasim un asa zis nume pe care il foloseau getii pentru aceasta divinitate este Gebeleizis sau Nebeleizis, la Herodot, cu toate astea textul este neclar. Mircea Eliade considera ca Nebeleizis-Geleleizis, era vechiul zeu al geto-dacilor patron al aristocratiei militare. In analogie cu alte zeitati gen Zeus sau Ball, care au cunoscut procesul Dyaus si s-au tranformat in zei ai furtunii, acelasi lucru s-a intamplat si cu Marele Zeu, dar nu se poate spune cu certitudine ca a devenit un zeu al furtunii. Este evident ca aceasta divinitate suprema avea si functii uraniene si htoniene, acestea fiind confirmate de reprezentarii ale sarpelui care arata legatua cu pamantul. Alaturi de Marele zeu, era si o Mare Zeita, al carei nume nu il stim si era sub chipul unei femei cu fata rotunda, bucalata, cu pometii proeminenti si parul lung impletit in doua cosite. Aceasta zeitate era considerate Mama pamantului, asemeni lui Nhertus la germani. In Dacia Romana cultul ei sa va perpetua sub numele de Diana Libera Mater. Va dispare cultul lui Zalmoxis . Herodot considera ca Zalmoxis era sclavul eliberat de filosoful Pitagora din Samaos(590-500), aceasta teorie nu poate fi acceptata, deoarece cercetari mai recente au demonstrate ca Zalmoxis ar fi trait aproximativ in perioada 1000-940, cu mult timp inainte de Pitagora. Textul herodotian si alte texte literare il prezinta pe Zalmoxis ca o personalitate istorica, un preot reformator si legiuitor, care dupa numerosi specialisti acesta este un profet divinizat. In concluzie se poate spune ca Zalmoxis nu a fost zeul supreme si unic al geto-dacilo, ci un preot, un profet-fondator care a sfarsit prin a fi el insusi divinizat. Se presupune ca geto-daci cinsteau o zeitate asemanatoare zeitei HestiaVesta, descoperirile arheologice arata ca exista si un cult al vetrei. Deasemai mai era venerat si un ze al razboiului, care corespundea lui Ares. Deasemeni se manifesta si un cult al zeului soarelui care s-a mentinut pana in sec II-III d.Hr. Cel mai mare numar de reprezentari in spatiul geto-dacic este cea a Cavalerului trac, Heron este vorba despre un tanar tuns scurt, fara barba si mustati, care avea drept scop eroizarea defunctului.

IV.CULTUL Herodot ni-l prezinta pe marele profet si rege geto-dac, construindu-si o camera de primire pentru cetatenii de frunte, carora le vorbea despre nemurire, apoi stand ascuns intr-o camera subterana vreme de 3 ani si aparand in cel de al 4-lea, de aici Mircea Eliade trage concluzia ca acest cult presupunea diferite rituri initiatice. 1.Locurile de cult In afara de Strabon izvoarele scrise nu amintesc nimic despre locurile de cult. Conform lui Strabon Zalmoxis isi avea sediul in Cogainon(Dealul Gradistei din Muntii Orastiei). Sapaturile arheologice mai recente afirma existenta unor locuri de cult consecrate. In primul rand sunt gropile de cult, in general acestea au diametrul in jur de 1 m si adancimea de 1.20. Acestea sunt destul de numeroase in epoca fierului si aveau probabil functia de a spori recoltele. Pe fundul lor gasindu-se cenusa sau oase. Aceste tipuri de gropi sunt prezente si religiile altor popoare cum ar fi celtii. Au mai fost descoperite si altare de piatra sau de lut, inca din epoca bronzului. Vetrele culturale patrulatere rotunde sau ovale plasate in interiorul unor locuite sau pur si simplu in aer liber. Celebrul altar descoperit in Gradistea Muncelului, este unic in felul sau, pana acum intreg spatiul dacic. Este plasat pe terasa a XI-a , pentru constructia lui a fost sapata o groapa cu diametrul de 0.40 0.50m mai larga decat diametrul pavajului, al carui fund a fost acoperit cu lut bine batatorit. In centru edificiului este amplasat un patrat costruit din 4 blocuri masive de calcar, pe care se sprijinea nucleul central, rotund al pavajului si marile dale care-l alcatuiesc masurand 2.80 m lungime. In genere altare din interiorul locuitelor se puteau aduce sacrificii zeilor protectori ai casei si familiei, pe cand pe altarele vetre din pietele publice se oficiiau, cu probabilitate, diferite ritualuri consecrate diverselor divinitati. 2.Sacerdotiul Avem doua categorii care se impun in spatiul geto-dac: ascetii(calugari) si preoti obisnuiti. Ascetii- conform lui Iosif Flaviu acesti monahi erau numiti figurative monahiilui Zalmoxis, erau oameni evlaviosi, socotiti sacri, care duceau o viata izolata si linistita. Acestia nu consumau nici un fel de carne, hranindu-se cu miere, lapte si branza; in plus evitau orice relatii cu femeile practicand castitatea desavarsita. Strabon ne ofera informatii cu privire la impartirea ascetilor, se constituiau in 4 mari grupe:theosebis, ktistai, pleistoi, kapnobatai. Theosebis nu comporta comentarii ; numele lor insemna adoratori ai zeilor, izvoarele nu consemneaza nimic mai mult. V. Parvan sustine ca geto-daci de ambele maluri ale Dunariifoloseau, in fapt, cuvinte deosebite pentru ai denumi pe ascetic: cei de pe malul stang le spuneau ktisti iar

cei de pe malul drept polisti. Cecetarile au afirmat ca nu au de-a face ktisti cu fondatorii de orase. Kapnobatii, erau sunt denumiti calatori pe nori sau calatori prin fum, in opinia unor cercetatori. Mirecea Eliade sustine ca umblatorii prin fum se refera la extazul provocat de la arderea semintelor de canepa despre care vorbeste si Pomponius Mela sunt seminte: sunt seminte al caror miros provoaca comesenilor o veselie asemanatoare cu betia. Eliade afirama ca acestia nu ar fi altceva decat dansatori si vrajitori care foloseau fumul de canepa in provocare transelor extatice(mai este facuta si o corelatie intre acesteia si solomonarii din folclor). Preotiigeto-daci pot fi comparati cu druizii celtilor, ei oficiau cultul, savarseau sacrificiile publice si private, explicau practicile religioase, instruiau pe tineri si deasemeni erau judecatorii poporului impartind dreptatea. Acestia posedau si cunostinte stiintifice si medicale, avand preocupari astronomice, ei faceau si preziceri prin interpretarea unor semen ceresti. Iordanes ne relateaza ca acestia erau constituiti intr-o corporatie in fruntea caruia se afla Marele Preot. Un asemenea mare preot a fost Zalmoxis si mai apoi in perioada lui Decebal il regasim pe Deceneu care l-a ajutat foarte mult. Alte exemple :Comosicus, Vezina, Zeuta cu siguranta ei au fost mult mai multi. 3.Sacrificiile Geto-daci sacrificau in cinstea divinitatilor atat animale cat si oameni. In cardrul unor ritualui de cul acestia sacrifiacau: vitei, manji, pui de caprioara, caini si iepuri. Sacrificiile umane sunt confirmate de diferite texte literare antice si vizeaza sotia sau sotiile celui decedat cat in alte cazuri mesagerul trimis la Zalmoxis. Herodot ne relateaza despre obiceiul geto-dacilor de a trimite odata la 5 ani un sol la Zalmoxis, acesta era ales prin tregere la sorti. Cel pregatit era aruncat in varful a 3 sulite , daca acesta murea inseamna ca jertfa a fost primita de zeu, daca nu il cosiderau nevrednic. Mircea Eliade arata ca sacrificial desemana reactualizarea legaturilor directe dintre geti si Zalmoxis . Strabon subliniaza marea diferenta intre aceasta jertfa adusa de geto-daci si cele aduse de sciti : daca scitii jertfeau straini si-i mancau, iar testele lor ;e foloseu la baut, geto-daci in schimb trimiteau zeului lor ceea ce era mai curat si mai bun: se jertfeau pe ei insisi. V.ESHATOLOGIA. CULTUL MORTILOR Scriitori antici in textele lor, unde amintesc de geto-daci adauga si calificativul de nemuritori. Ceea ce e neclar este faptul nu se stie clar daca geto-daci se stramutau la Zalmoxis in spirit sau in trup. Potrivit documentelor antice, vitejia soldatilor geto-daci se baza tocmai pe credinta lor in nemurire. Iulian Apostatu pune in gura lui Traian urmatoarele cuvinte referitoare la nemurirea geto-dacilor: Am nimicit neamul getilor, care au fost mai razboinici decat oricare oamenii care au trait candva si aceasta nu numai datorita tariei trupului lor, dar si pentru ca acestia crezand ca nu mor cid oar isi

schimba doar locuintele, ei sunt mai porniti pe lupte decat ar fi inclinati sa intreprinda o calatorie(Imparati, 22)