Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
FILOSOFIA MITURILOR
WOW 2023
1
CUPRINS
INTRODUCERE ÎN MITOLOGIE
Mit – 4
Elementele mitului – 4
Mitologie – 4
Mitologii antebiblice – 4
Perioadele mitologiilor antebiblice – 4
Alte mitologii esențiale – 5
Clasificarea miturilor generale – 5
Mituri astrale – 6
Clasificarea miturilor astrale – 7
Cărți despre mitologie și mituri astrale – 8
COSMOGONIE (115)
Crearea lumii
-Cosmogonie mesopotamiană – 11
--Enuma Elish – 11
--Babyloniaca de Berosos – 11
-Cosmogonie egipteană – 11
--heliopolitană – 11
--hermopolitană – 11
--memphită (din Memphis) – 11
--tebană – 11
-Cosmogonie aztecă – 12
-Cosmogonie mayașă – 12
-Cosmogonie indiană – 12
--Rig-Veda – 12
--Atharva Veda – 12
--Brihadaranyaka Upanishad – 12
--Mahabharata – 12
-Cosmogonie chineză – X
-Cosmogonie japoneză (Cărțile Shinto) – X
-Cosmogonie nord-germanică – X
-Cosmogonie greco-romană – X
--Eros și Thanatos – X
--Hesiod (Haosul cosmogonic, antrpogonii) – X
--Metamorfozele cosmice (Ovidiu) – X
-Cosmogonie scandinavă a destinului total – X
-Cosmogonie precolumbiană (Lumile experimentale)
--Legenda sorilor (Patru-Jaguar, Patru-Vânt, Patru-Ploaie, Patru-Apă) – X
--Focul originii (Ohomoquo, Cipactonal)– X
-Cosmogonie mayașă (Popol Vuh) – X
-Cosmogonie animistă amerindiană – X
-Cosmogonie totemică africană (baule) – X
-Cosmogonie maori (Lumea născută din nimic) – X
-Cosmogonie din Africa subsahariană – X
-Cosmogonie din America de Nord – X
-Cosmogonie din America de Sud – X
-Cosmogonie din Australia – X
-Cosmogonie din Polinezia – X
2
Lumea duală
-Mitologia zoroastrismului (Ormuzd și Ahriman) – X
-Principiile yin și yang – X
-Dubla geneză biblică – X
--Elohim (Dumnezeu) – X
--Yahweh (Domnul Dumnezeu) – X
Crearea omului – X
-Mitologie mesopotamiană – X
-Mitologie egipteană – X
-Mitologie aztecă – X
-Mitologie mayașă – X
-Mitologie indiană
--Vede – X
--Brihadaranyaka Upanishad – X
--Mahabharata – X
--Atharva Veda (Pătrunderea zeilor în omul primordial) – X
--Manusamitha (Bărbatul cosmic Purusha) – X
-Mitologia chineză – X
--Omul cosmic Pangu – X
--Nu Wa și Fu Xi, reparatorii universului – X
-Mitologie japoneză – X
-Mitologie nord-germanică – X
-Mitologie greco-romană
--Alianța Prometeu- Atena) – X
--Mitul androginului în Platon-Banchetul –X
--Sacrificiul uman – X
-Mitologie aztecă (Xoxiyaoyotl) – X
Lupta oamenilor cu zeii (care vor să distrugă Pământul) – X
-Mitologie mesopotamiană – X
-Mitologie egipteană – X
-Mitologie mayașă – X
-Mitologie chineză – X
-Mitologie japoneză (Amaterasu) – X
-Mitologie nord-germanică (Fenrir, Ragnarokr) – X
-Mitologia greco-romană (mânia lui Zeus, Potopul) – X
ELEMENTE (164)
Apă (36)
-Apele primordiale
-Apa diluviană
-Apa pluvială
-Apa rituală
-Absența apei
Foc (188)
-Focul ființă
-Focul element (solar, ceresc, viu, infernal, cosmogonic, escatologic, sacrificial)
Pământ (463)
Aer (17)
3
SPAȚIU ȘI TIMP (589)
Ariile spațiale – X
Ascensiunea lui Etana – X
Călătoria în Calea Lactee – X2
Dragonii de transport – X
Cre A +Vedenia lui Iezechiel – X
Răpirea lui Enoh – 14
Carul lui Inda – X
Phaeton – X
Aria timpului – X
Ardoarea cosmică – X
Ginerele Mumei-Pământului – X
Peripețiile lui Brain, fiul lui Febail – X
Huaxu, țara nemuririi – X
Timpul reversibil de lângă Fluviul Bucuriei – X
ARHETIPURI (46)
Principii creatoare – N
Divinități principale – 3
Divinități secundare – 3
Giganți – 4
Monștri – 4
Eroi – 3
Forțe ale naturii – 4
Căutători – 5
Călători – 4
Oracole și profeții – 4
Destin – N
ESCATOLOGIE (173)
Trecerea egipteană spre celălalt tărîm – X
Coborîrea lui Izanaghi în Infern – X
Coborîrea lui Hermodhr în Infern – X
Mitul lui Orfeu, coborîrea în Infern – X
Răpirea Korei/Persefonei – X
Panteonuri
4
INTRODUCERE ÎN MITOLOGIE
Mitul
Un mit este o povestire fabuloasă cu caracter sacru care cuprinde credințele unui popor despre
originea Universului și a fenomenelor naturii, despre zei și eroi legendari etc. Miturile sunt
povestiri împărtășite de un grup, care fac parte din identitatea culturală a acelui grup.
Mitologia
Mitologia este un set de povestiri, tradiții și credințe asociate cu o anumită cultură sau religie.
Aceste povești sunt adesea legate de zei, eroi și evenimente supranaturale și sunt folosite pentru
a explica originea lumii, fenomenele naturale și comportamentul uman. Mitologia poate fi
transmisă prin tradiții orale, scrieri sau artă și poate fi influențată de istorie, geografie și alte
culturi. Fiecare cultură are propriile sale mitologii unice, dar există și teme comune care apar în
mitologiile din întreaga lume.
Mitologii antebiblice
Mitologiile care au apărut înaintea mitologiei biblice includ mitologia sumeriană, mitologia
egipteană, mitologia akkadiană, mitologia babiloniană, mitologia vedică și mitologia chineză.
Acestea mitologii a fost atestate pentru prima dată în perioada: înainte de 3100 î.Hr. – secolul al
XII-lea în Hr. Mitologiile antebiblice (astrale) prezintă un interes deosebit, deoarece unii
cercetători susțin că aceste mitologii ar conține descrieri ale unor civilizații extraterestre care au
creat omul din punct de vedere genetic, cu mult timp înaintea actului Creației din Geneza
Vechiului Testament și au transmis pământenilor cunoștințe fundamentale: astrologie,
matematică, fizică, chimie, genetică, medicină etc.
Mitologia akkadiană
Mitologia babiloniană
Mitologia vedică
<–
Mitologia chineză
Miturile esențiale
Miturile cosmogonice sunt povestiri care explică originea universului și crearea lumii.
Acestea implică adesea zeități sau forțe puternice care modelează cosmosul din haos.
Miturile elementelor sunt povestiri care explică originile și natura elementelor fundamentale
ale lumii, cum ar fi pământul, apa, aerul și focul. Aceste mituri implică adesea zeități sau spirite
asociate cu fiecare element.
6
Miturile panteonurilor sunt povestiri despre zeii și zeițele unei anumite culturi sau religii (de
exemplu, panteonul Olimpic, cu cei 12 zei olimpieni: Zeus, Poseidon, Hera, Demeter, Afrodita,
Atena, Artemis, Apollo, Ares, Hefaistos, Hermes și Hestia sau Dionysos). Aceste mituri descriu
adesea relațiile dintre zeități, puterile și responsabilitățile lor și interacțiunile lor cu oamenii.
Miturile arhetipurilor sunt povestiri care conțin modele sau motive universale care sunt
comune în diferite culturi. Aceste arhetipuri pot include personaje precum eroul, înșelătorul sau
bătrânul înțelept, precum și teme precum moartea și renașterea sau lupta dintre bine și rău.
Miturile destinului sunt povestiri care explorează conceptul de soartă sau destin. Aceste
mituri implică adesea personaje care sunt destinate să îndeplinească un anumit rol sau să
îndeplinească o sarcină specifică și pot explora teme precum liberul arbitru și predestinarea.
Miturile spațiului sunt povestiri care explică natura și organizarea cosmosului. Aceste mituri
descriu adesea structura universului, inclusiv diferitele sale tărâmuri sau dimensiuni și pot
implica călătorii în alte lumi sau întâlniri cu ființe din alte lumi.
Miturile timpului sunt povestiri care explorează natura timpului și trecerea sa. Aceste mituri implică
adesea concepte ciclice ale timpului, cum ar fi întoarcerea eternă sau ciclul vieții, morții și renașterii.
Miturile astrale
Miturile astrale sunt povestiri care folosesc elemente din astronomie, cum ar fi stelele,
planetele, constelațiile, eclipsele, pentru a explica diferite aspecte ale lumii, ale omului și ale
divinității. Miturile astrale se regăsesc în multe culturi antice și moderne, având o mare varietate
de forme și semnificații.
Nu se poate spune cu exactitate când au apărut miturile astrale, deoarece ele sunt rezultatul unui proces
de observare și interpretare a cerului de către oameni, care a început încă din preistorie. Cu toate acestea,
se poate presupune că miturile astrale au devenit mai elaborate și mai sistematice odată cu dezvoltarea
civilizațiilor și a științelor antice, cum ar fi matematica, geometria, astrologia și astronomia.
De exemplu, se crede că primii oameni care au identificat și numit constelațiile au fost
sumerienii, care au trăit în sudul Mesopotamiei între secolul al XXX-lea și secolul al XVIII-lea
î.Hr. Ei au creat o serie de mituri despre zeii și eroii lor care erau asociați cu anumite grupuri de
stele. Unul dintre cele mai cunoscute mituri sumeriene este cel al lui Gilgamesh, regele legendar
al Urukului, care a avut o serie de aventuri epice în căutarea nemuririi. Gilgamesh este identificat
cu constelația Orion, iar prietenul său Enkidu cu constelația Taur.
Un alt exemplu este cel al grecilor antici, care au trăit în Grecia continentală și în insulele
din Marea Egee între secolul al VIII-lea și secolul I î.Hr. Ei au preluat și adaptat multe dintre
constelațiile sumeriene și babiloniene, dar au creat și altele noi, inspirate de propriile lor mituri și
legende. Unul dintre cele mai cunoscute mituri grecești este cel al lui Perseu, fiul lui Zeus și al
prințesei Danae, care a salvat-o pe Andromeda de la un monstru marin trimis de zeița Poseidon.
Perseu este identificat cu constelația Perseu, Andromeda cu constelația Andromeda, iar monstrul
marin cu constelația Cetus.
Cel de-al treilea exemplu este cel al chinezilor antici, care au trăit în China și în alte regiuni din
Asia de Est între secolul al XII-lea î.Hr. și prezent. Ei au dezvoltat o astronomie complexă și
sofisticată, bazată pe observarea mișcării stelelor și planetelor și pe calcularea ciclurilor temporale.
Ei au creat o serie de mituri despre originea universului, a omului și a culturii lor, care erau legate
de anumite fenomene cerești. Unul dintre cele mai cunoscute mituri chinezești este cel al lui Hou
Yi, arcașul divin care a salvat lumea de la o calamitate provocată de zece sori care apăreau simultan
pe cer. Hou Yi este identificat cu constelația Sagittarius, iar soția sa Chang’e cu Luna.
7
Clasificarea miturilor astrale
Miturile astrale pot fi clasificate în funcție de cultura sau religia din care provin, precum și
de temele pe care le abordează. De exemplu, există mituri astrale grecești, romane, egiptene,
nordice și chinezești. Aceste mituri pot aborda teme precum crearea lumii, destinul uman,
relațiile dintre zei și oameni sau explicarea fenomenelor naturale. Clasificarea miturilor astrale
în funcție de cultura și religia din care provin este următoarea:
Miturile astrale sumeriene includ povestiri despre zeii Anu, Enlil și Enki/Éa, care erau
asociați cu cerul, pământul și apa.
Miturile astrale egiptene includ povestiri despre zeii Ra, Osiris și Isis, care erau asociați cu
soarele, lumea de dincolo și cerul.
Miturile astrale akkadiene includ povestiri despre zeii Anu, Enlil și Ea (Enki), care erau
asociați cu cerul, pământul și apa.
Miturile astrale babiloniene includ povestiri despre zeii Marduk și Ishtar, care erau asociați
cu cerul și dragostea/războiul. Sumerienii, egiptenii, akkadienii și babilonienii aveau un sistem
complex de astrologie folosit pentru divinație și pentru a prezice viitorul.
Miturile astrale vedice includ povestiri despre zeii Indra, Agni și Surya, care erau asociați cu
cerul/aerul, focul și soarele. Vedele conțin de asemenea imnuri către diferite corpuri cerești
precum soarele și luna.
Miturile astrale chineze includ povestiri despre zeii Shangdi (Împărat Ceresc) și Hou Yi
(Arcașul), care erau asociați cu cerul și soarele.
Miturile astrale grecești includ povestiri despre zeii Zeus, Poseidon și Hades, care erau
asociați cu cerul/raiul, marea/apa și lumea de dincolo.
Miturile astrale romane includ povestiri despre zeii Jupiter (Zeus), Neptun (Poseidon) și
Pluto (Hades), care erau asociați cu cerul/raiul, marea/apa și lumea de dincolo, respectiv.
Miturile astrale nordice includ povestiri despre zeii Odin (cer/rai), Thor (tunet) și Freyr
(fertilitate).
Miturile astrale celtice includ povestiri despre diferiți zei precum Lugh (cer/soare) și
Manannan mac Lir (mare). Chinezii, grecii, romanii, nordicii și celții aveau un sistem complex
de astrologie folosit pentru divinație și pentru a prezice viitorul.
Miturile astrale sud-americane includ povestiri despre diferiți zei precum Inti (soare) în
mitologia Inca. Multe culturi sud-americane aveau sisteme complexe de astrologie folosite
pentru divinație și pentru a prezice viitorul.
Miturile astrale ale civilizațiilor precolumbiene includ povestiri despre diferiți zei precum
Quetzalcoatl (șarpe cu pene) în mitologia Aztecă. Și aztecii aveau sisteme complexe de astrologie
folosite pentru divinație și pentru a prezice viitorul.
Miturile astrale africane (Amun-Ra, Anansi, Olorun/Yoruba ), amerindiene Viracocha,
Pachamama, Inti), polare (Sedna, Nanook, Sila) și din Oceania (Tangaroa, Rangi, Papa) variază
între diferite culturi. Multe culturi africane au propriile lor mituri unice despre corpuri cerești
precum soarele, luna, stelele etc.
Paleoastronautica susține că ființe extraterestre inteligente au vizitat Pământul și au intrat în
contact cu oamenii în antichitate și în timpurile preistorice. Acest contact a influențat dezvoltarea
culturilor, tehnologiilor, religiilor și biologiei umane moderne. O poziție comună este că zeitățile
din majoritatea, dacă nu din toate religiile, sunt de origine extraterestră și că tehnologiile avansate
aduse pe Pământ de către astronauții antici au fost interpretate ca dovezi ale statutului divin de către
oamenii timpurii, de aceea ne punem fireasca întrebare: mituri astrale sau paleoastronautică?
8
Cărți despre mitologie
CREAREA LUMII
Cosmogonie mesopotamiană
Enuma Elish
Enuma Elish este un mit babilonian despre crearea universului și a lumii, inclusiv a omenirii,
care urmărește războiul dintre Marduk, campionul zeilor tineri, și Tiamat, liderul zeilor vechi.
Marduk învinge și stabilește ordinea din haos, devenind astfel Domnul Zeilor Cerului și Pământului.
Enuma Elish este una dintre cele mai vechi povești din lume și se ocupă de nașterea zeilor și a creației
universului și a ființelor umane1. În început, exista doar apă nediferențiată învârtindu-se în haos. Din
acest vârtej, apele s-au divizat în apă dulce, cunoscută sub numele de zeul Apsu, și apă sărată amară,
zeița Tiamat.
Berosos – Babyloniaca
Berosos a publicat Babyloniaca (Istoria Babiloniei) în trei cărți în jurul anilor 290-278 î.Hr.
Din păcate, textele originale ale lui Berosos nu au supraviețuit până în prezent. Berosos a
combinat cunoștințele sale despre textul Enuma Elish cu un mit mesopotamian de origine despre
perechea primordială Tatăl Cer și Mama Pământ, care nu a fost niciodată fixată în scris. Împreună
cu dovezi sporadice din surse sumero-akkadiene colectate de autor, Babyloniaca apare ca o sursă
importantă asupra acestui mit influent, dar evaziv, care a fost umbrit fără a fi complet, înlocuit de
teologia centrată pe Marduk din Enuma Elish.
Cosmogonie egipteană
Cosmogonie heliopolitană
S-a dezvoltat în orașul Heliopolis și este asociată cu cultul zeului Atum (sau Ra). În această
cosmogonie, zeul Atum (sau Ra) a apărut dintr-o stare haotică a lumii și a dat naștere lui Shu (aer)
și Tefnut (umezeală), din a căror uniune au venit Geb (pământ) și Nut (cer), care la rândul lor au
creat pe Osiris, Isis, Set și Nephthys.
Cosmogonie hermopolitană
S-a dezvoltat în orașul Hermopolis din Egiptul de Mijloc. Acest oraș era sacru pentru Thoth,
zeul înțelepciunii. În această cosmogonie, universul este văzut ca apărând din patru elemente ale
haosului sau patru atribute ale haosului însuși. Aceste elemente sunt Nun (apă), Huh (infinitate),
Kuk (întuneric) și Amon (ceea ce este nevăzut sau aer).
Cosmogonie memphită
Cosmogonia memphită (a orașului Memphis) este înscrisă pe o piatră datată la 700 î.Hr., dar
data creării teologiei este dezbătută. În această cosmogonie, zeul Ptah a creat oamenii prin puterea
inimii și a vorbirii sale. Conceptul, după ce a fost format în inima creatorului, a fost adus în
existență prin însuși enunțul divin.
Cosmogonie tebană
Apare în Teba, la sfârșitul celui de-al III-lea mileniu. Zel său local, Amon (cel ascuns) este asimilat cu
Ra, divinitatea solară a Vechiului Imperiu. Noul Ra este un corp divin, ale cărui părți, octoada și eneada,
sunt un întreg. Preoții tebani îl glorifică și îi atribuie suflul vital, care este la originea tuturor lucrurilor.
10
Cosmogonie aztecă
Cosmogonia aztecă implică conceptul de cicluri multiple de creație și distrugere. Conform
acestei cosmogonii, există cinci ere sau sori, fiecare reprezentând o lume creată și distrusă
succesiv. Suntem acum în a cincea eră. Fiecare eră este asociată cu un anumit element și cu o
anumită divinitate. De exemplu, prima eră, Soarele Pământului, a fost guvernată de zeul
pământului Tezcatlipoca, dar a fost distrusă de cataclisme.
Cosmogonie mayașă
În mitologia mayașă, Itzamna (Casa Iguanei), cunoscut și ca Zeul Soare, este un zeu superior
și o divinitate creatoare care se crede că locuiește în cer și a creat universul în peninsula Yucatan.
Este unul dintre cei mai importanți zei din panteonul mayaș clasic și postclasic, fiind adesea
asociat cu originile științei și cunoașterii și este suveran al cerului, stăpân al zilei și al nopții. În
unele legende în care este considerat creatorul primar, având putere asupra pământului, a lumii
subterane și a cerului.
Cosmogonie indiană
Rig Veda
„Când au venit Marile Ape, purtând Universul ca pe un embrion, născătoare ale lui Agni,
atunci crescu Unul, principiul vieții zeilor.” (n.n. Prajapati, Rig-Veda, X-121) Agni este zeul
focului în hinduism și este considerat prietenul și protectorul omenirii. Prajapati este o divinitate
vedică a hinduismului. Termenul este un compus al praja (creație, puteri procreative) și pati
(domn, stăpân). Termenul înseamnă domn al creaturilor sau domn al tuturor ființelor născute.
Atharva Veda
Este una dintre cele patru texte sacre canonice hinduse cunoscute sub numele de Vedas.
Conține numeroase imnuri care discută cosmologia, riturile necesare pentru a câștiga favoarea
zeilor și ritualurile, precum și laudele zeilor. De asemenea, conține întrebări filosofice sau
speculative. „Indra s-a născut din Indra, Soma din Soma, Agni din Agni, Tvashtar s-a născut din
Tashtar și Dhatar din Dhatar. […] Stropitori sunt numiți acești zei care și-au dat Daniile. Când pe
muritor l-au stropit, zeii au pătruns în Om.” (Atharva Veda, XI-8)
Brihadaranyaka Upanishad
Este unul dintre primele texte upanishadice ale hinduismului. Acesta explorează diverse
aspecte ale teoriei Există Sine, manifestările sale fenomenale și implicațiile sale filosofice asupra
soteriologiei. Începutul Brihadaranyaka Upanishad este o descriere a plasării simbolice a părților
individului în sferturile cosmice, cu intenția spirituală a unei meditații nedivizate, unde subiectul
se amestecă cu obiectul. În Brihadaranyaka se dorește evidențierea sacrificiului de sine al
Creatorului. În acest context, Creatorul nu se sacrifică în sensul literal, ci mai degrabă se
desfășoară sau se manifestă în creație, menținând în același timp esența sa divină.
Mahabharata
Mahabharata este unul dintre cele două mari epopei sanscrite ale Indiei antice venerat în
hinduism. În acesta sunt încorporate mai multe povești despre oameni morți sau vii și discursuri
filosofice. Conceptul de Ou primordial este un simbol comun în multe mitologii și cosmogonii,
inclusiv în mitologia hindusă. Este adesea văzut ca punctul de origine al universului sau al vieții.
În multe tradiții, universul este descris ca fiind născut dintr-un ou cosmic.
11
MITOLOGIA MESOPOTAMIANĂ
Mitologia sumeriană
Principiile
Mummu – haosul primordial, mama, creatorul
Apsu – principiul masculin, binele, apele dulci
Tiamat – principiul feminin, răul, apele sărate
Anșar – cerul, născut de Apsu + Tiamat
Kișar – pământul, născut de Apsu + Tiamat
Lahmu + Lahamu – creaturi cu capete de șarpe de mare, născuți de Apsu + Tiamat
Din Anșar și Kișar s-a născut și Anu.
Zeii
An/Anu (ak.) – zeul cerului
Dumuzi/Tammuz (akkad.) – zeul vegetației
Enki/Éa (ak.) – zeul apei/oceanului și al culturii umane (civilizator), fiul nelegitim al lui Anu
Enlil – zeul vântului și al furtunii, fiul legitim al lui Anu
Ereșkigal – zeița infernului (soția lui Nergal)
Inanna/ Iștar (ak.) – zeița dragostei, frumuseții și războiului
Ki – zeița pământului, sora și soția lui Anu, mama lui Enlil
Nammu – zeița apelor primordiale, mama lui Enki
Nanna / Sin (ak.) – zeul lunii
Nergal – zeul morții (soțul lui Ereșkigal)
Ninhursag/Belit-ili (ak.) – zeița fertilității și a munților (uneori identificată cu Ki)
Utu/ Șamaș (ak.) – zeul soarelui și al justiției
În afară de Enlil și Enki, Anu i-a mai creat pe ceilalți zei, aștrii Șamaș (zeul-soare), Sin
(zeul-lună), planeta Innana (Venus) și celelalte planete.
Divinități
Sumer Akkad Babilon Asiria Caracteristici
An Anu Anu Anu Cerul; primul zeu; zeul Urukului
Ki Antu Antu Antu Pământul; sora și soția lui Anu
Enlil Enlil Marduk Assur Destinul, aerul, pământul; zeu al orașului Nippur
Enki Éa Éa Éa Înțelepciunea, viața, apele; zeu al orașului Eridu
Utu Șamaș Șamaș Șamaș Soare, dreptate, profeții; zeu al orașului Larsc
Inanna Iștar Inanna Inanna Război, frumusețe, dragoste; zeița Urukului
Ereșkigal Ereșkigal Ereșkigal Ereșkigal Infern (înlocuită de soțul Nergal); zeița orașului Kutah
Dumuzi Tammuz Dumuzi Dumuzi Vegetație; soțul Inannei; zeul Urukului
Ninhursag Belit-ili Belit-ili Belit-ili
12
MITOLOGIA GREACĂ
Zeii olimpieni
Cei 12 zei olimpieni sunt cele mai importante zeități din mitologia greacă și își aveau reședința
pe vârful Muntelui Olimp. Aceștia sunt:
Afrodita – fiica lui Zeus, zeița dragostei și a frumuseții
Apollo – fiul lui Zeus, zeul luminii, al muzicii și al profeției
Ares – fiul lui Zeus, zeul războiului
Artemis – fiica lui Zeus, zeița vânătorii și a animalelor sălbatice
Athena – fiica lui Zeus, zeița înțelepciunii, a războiului și a meșteșugurilor
Demetra – sora lui Zeus, zeița agriculturii și a fertilității
Dionis sau Hestia – Dionis este fiul lui Zeus, zeul vinului și al petrecerilor; Hestia este sora
lui Zeus, zeița căminului și a familiei.
Hefaistos – fiul lui Zeus, zeul focului și al meșteșugurilor
Hera – soția lui Zeus, regina zeilor, zeița căsătoriei și a nașterii
Hermes – fiul lui Zeus, mesagerul zeilor, zeul comerțului și al hoților
Poseidon – fratele lui Zeus, zeul mărilor și al cutremurelor
Zeus – regele zeilor și al oamenilor, zeul cerului și al tunetelor
Alți zei
Asclepios – zeul medicinei
Eros – zeul dragostei
Hades – zeul Infernului
Hebe – zeița tinereții
Hecate – zeița magiei și a vrăjitoriei
Helios – zeul soarelui
Hestia – zeița căminului și a familiei
Hypnos – zeul somnului
Iris – zeița curcubeului
Morfeu – zeul viselor
Nemesis – zeița răzbunării
Nike – zeița victoriei
Pan – zeul naturii și al păstorilor
Persefona – zeița primăverii și a fertilității
Selene – zeița lunii
13
MITOLOGIA ROMANĂ
Alți zei
Alți zei romani care nu sunt olimpieni, în ordine alfabetică, sunt:
Aesculapius – zeul medicilor (al tămăduirii)
Bona Dea – zeița fertilității, tămăduirii, fecioarelor și femeilor
Hercules – acceptat in Olymp ca erou
Ianus – zeul cu două fețe, al începutului și al sfârșitului, a porților și ușilor de intrare și ieșire
Pluto – zeul infernului
Proserpina – zeița fertilității
Quirinus – zeul izvoarelor
Saturnus – zeul agriculturii
Tellus – zeița pământului
Uranus – zeul cerului
Vesta – zeița protectoare a focului din cămin și a căminului
14
BIBLIOGRAFIE
15
16