grafică

Alin Sîrbu

surse imagini

www.pexels.com
www.unsplash.com
www.pixabay.com
www.freepik.com
 ”
Filosofia şi medicina au făcut omul cel mai
înţelept, ghicirea şi astrologia, cel mai nebun,
superstiţia şi despotismul, cel mai nenorocit. 1

03
 ...
Pentru a te introduce în subiect, te avertizez: pregătește-te pentru șocuri! Ceea
ce urmează este ieşit parcă dintre grotele sub umanului. Şi totuşi, era secolul
al șaptesprezecelea.

Iată o recomandare, pentru a se evita rănirea:

„Caută o ţeastă de om spânzurat sau tras pe roată, pe care au început să crească muş-
chi. Notează-ţi bine locul şi lasă ţeasta neatinsă. A doua zi, du-te din nou acolo şi po-
triveşte ţeasta într-o poziţie în care muşchiul să poată fi scos uşor. Vinerea următoare,
înainte de răsăritul soarelui, du-te şi scoate muşchiul, leagă-l într-o băsmăluţă şi pune
să ţi-l coase în căptuşala tunicii, sub braţul stâng. Atâta timp cât ai pe tine tunica, eşti
apărat de gloanţe, de sabie sau de pumnal.”

04
Numele oficial, latin, al reţetei, era Usnea Humana. Conform practicilor medicale
oculte, nu orice craniu era utilizabil. Era nevoie de un om care să fi murit perfect
sănătos. Adică unul executat. Ar fi fost bun şi un craniu de pe câmpul de luptă,
însă la el era greu de ajuns.

„Numărul 7 din anul 1684 al gazetei „Ordentliche Wochentliche Postzeitungen” rela-

tează despre târgul de Anul Nou din Lipsca. Ea aminteşte, ca o curiozitate a târgului,
că s-au găsit câţiva negustori descurcăreţi care vindeau la butoi capete de turci”. 2

Omul serios de astăzi râde de omul „serios” de atunci. (Apropo, probabil că ar tre-
bui să ne dea de gândit şi nouă azi, în legătură cu seriozitatea noastră ştiinţifică.)

Marea surpriză apare însă atunci când, alături de astfel de matrapazlâcuri, în ana-
lele ocultismului, se găsesc nume celebre ca Honore de Balzac, Charles Baudelaire,
Steiner Rudolf, William Shakespeare etc.3 Nu sunt convins că această şocantă listă,
prezentată în volumul „Maeştrii Ocultismului” reprezintă neapărat o realitate (este
posibil ca aceste personalităţi ale culturii mondiale să fie „arestate” aici, pentru a
da valoare fenomenului ocult), dar este ilustrativă pentru a înţelege răspândirea
„ştiinţei secrete” (ocultismul) ca mod de gândire în societatea europeană, înainte
de impunerea raţionalismului modern.

Deci, până la urmă, superstiţia se adresează omului prea dotat sau… prea neno-
rocit? Pentru a fi corecţi şi a surprinde amploarea fenomenului, răspunsul este
simplu: şi unuia, şi celuilalt!

05
 ^
Lumea materiala: doar un simbol.
Originea ocultismului coincide cu instalarea ideii că lumea fizică, vizibilă a mate-
riei este doar o haină aparentă şi că adevărata şi singura realitate se află dincolo de
aceasta, în lumea invizibilă a spiritului, pentru a cărei cunoaştere sunt destinate
fiinţele superioare. Probabil că cea mai elocventă consecinţă a acestei teorii este
animismul. Acesta este o formă de religie care consideră că, dincolo de fiecare
entitate fizică, se află o entitate spirituală, căreia i se aduce închinare. Astfel, există
spiritul-copac, spiritul-peşte, spiritul-apă etc., care formează un univers spiritual,
paralel cu cel fizic. Copacul, peştele, apa sunt doar simboluri (pretexte) pentru
adevărata lume: cea spirituală.

06
Trecerea de la material la spiritual
prin simpatie (analogie)
Istoria confirmă atracţia fabuloasă pe care a avut-o ocultismul asupra religiei
şi asupra ştiinţei, deopotrivă. Începând cu animismul şi terminând cu formele
complexe ale religiei cetăţii (statului), s-a căutat cu disperare să se instituie con-
cepţia potrivit căreia lumea fizică este doar o reflectare a lumii spirituale. Astfel,
s-au creat analogii (simpatii) între spirite şi aproape orice realitate a lumii noastre.
Arbori, astre, animale, forme de relief (munţi sau văi), râuri sau mări, minerale,
culori, mişcări ale aerului (vântul), fenomene ale naturii (fulgere, dispersia luminii
etc.) sau trăiri interioare umane (visuri, presentimente), evenimente (căderea unei

07
săgeţi, zborul unei păsări etc.), simboluri scrise sau pictate, gesturi sau cuvinte,
toate acestea şi multe altele au fost folosite pentru a realiza o corespondenţă cu
lumea spirituală.

Zâmbiţi! Iată o consecinţă a acestui principiu împins până la ridicol, exemplificată

de acelaşi Rath-Vegh Istvan:
„După teoria simpatetică, legătura dintre om, animal, plantă şi, în general, dintre
toate elementele componente ale universului – este determinată de simpatie sau de an-
tipatie. Sângele rămas pe armă are exact aceeaşi compoziţie ca sângele din rană, adică
sunt în legătură simpatetică. Deci, este de ajuns să tratăm doar sângele rămas pe armă:
şi, rănitul se va însănătoşi chiar şi la o distanţă de 40 de mile.” 4

După acest exemplu, am putea ajunge la concluzia că acest fel de gândire generea-
ză întotdeauna un comportament aberant al condiţiei umane.

Iată însă şi contrariul: acelaşi principiu se regăseşte la baza unor celebre realizări
umane, care marchează în simbolistica lor, prezenţa universului ocult. Această sub-
ordonare a materiei faţă de o aşa-zisă dublură spirituală poate fi urmărită începând
cu piramidele şi cu Turnul Babel (simboluri ale centrului spiritual al Universului),
până la templele celebre ale Romei sau ale Greciei sau până la pagodele Orientu-
lui Îndepărtat. Semnificativ este Babel-ul (a se citi Poarta Cerului), cu cele şapte
nivele ale sale ce simbolizau cerurile astrale, şi templul gol, de aur, din vârf, care
era analogia unei treceri (poartă) de la un univers către altul: de la materie către
spirit. Toate acestea au fost subiectul închinării, crezându-se că prin analogie sau
prin simpatie, închinarea se transferă de la materie (obiect) la spiritul reprezentat
de aceasta.

Iconografia uzează de aceeaşi teorie. Astfel, deşi omul sărută sau îngenunche în faţa
icoanei, nu icoana primeşte închinare, ci, prin simpatie, actul închinării ajunge la
spiritul sfântului venerat.

08
Aşadar, înşelătorie sau… cunoaştere superioară? Strategic, această împletire între
ridicol şi ştiinţific, între aberant şi celebru, această tactică de tip ”cameleon” oferă
ocultismului un statut extrem de confuz, ceea ce i-a asigurat supravieţuirea, în ciu-
da unei ostilităţi destul de severe de-a lungul timpului. Prin acest tandem, arta şi
ştiinţa vremii au fost folosite pentru a apăra aspectele distructive ale acestuia (vezi
paragraful – Metamorfoze).

În final, deşi condamnat, el va rămâne. Un exemplu concludent îl regăsim în isto-

ria Bisericii Creştine. Cunoscută ca un oponent puternic al oricărei forme oculte,
iată realitatea istorică a Creştinismului din secolul al patrulea, descrisă de Augustin:
„Omul care intră într-o biserică este silit să vadă beţivi, nenorociţi, înşelători, practi-
canţi ai jocurilor de noroc, adulteri, prostituate, oameni purtând amulete, clienţi
perseverenţi ai vrăjitorilor, astrologi.” 5 (sublinierea îmi aparţine).

Acum, pentru că am amintit suficiente aspecte ale fenomenului ocult pentru a fi

curioşi, haideţi să vedem cine este şi cum acţionează acesta.

09
Istoria termenului Ocult
1. Până în 1545, sensul termenului s-a referit la ceva „necuprins sau insesizabil
de către spirit, dincolo de înţelegerea obişnuită”.
2. În 1653, accepţiunea cuvântului se lărgeşte, înglobând pretinsele ştiinţe
vechi, medievale, socotite a conţine o învăţătură sau a face să acţioneze forţe
secrete şi misterioase ale naturii: magia, alchimia, astrologia, teosofia.
3. În sec. al XIX-lea, ocultismul devine o veritabilă concepţie asupra lumii,
dublată de rituri.

Această situaţie este specifică Europei. Însă rădăcinile ocultismului, se regăsesc cu

adevărat în istoria necreştină.

„Credinţele, teoriile şi tehnicile cuprinse sub numele de ocultism şi de ezoterism, erau

deja răspândite spre sfârşitul Antichităţii. Unele de pildă, magia, astrologia, teurgia şi
necromanţia, fuseseră inventate şi sistematizate cu vreo două mii de ani mai devreme,
în Egipt şi în Mesopotamia.” 6

10
Definitie
, - caracteristici
Ocultism (lat. occultus - tainic, sacru) - „doctrină ce consideră că, în lume, există
forţe supranaturale, tainice (oculte), cu care, în anumite condiţii şi cu ajutorul magiei,
omul poate intra în relaţie directă. Uzând de o metodologie specifică (antrenament
psihic, influenţarea pe cale magică a forţelor oculte), ocultiştii afirmă că omul poate
realiza ridicarea sa în planurile superioare ale existenţei, obţinând totodată ştiinţa
secretă, adică acea cunoaştere ce depăşeşte cunoaşterea umană obişnuită. Metoda de
bază a ocultismului este analogia”. 7

11
Deci, ocultismul a elaborat:
...

1. o teză
Există forţe supranaturale, ce reprezintă singura şi adevărata realitate universală,
care trebuie şi merită cunoscută.

2. tehnici de lucru
a. magia - ca mijloc de a comunica şi a impune un anume comportament
acestor forţe.
b. analogia - ca modalitate de gândire şi de concepţie, pentru justificarea
actului magic.

Astfel, se consacră imagini-simbol (inima, ochiul, ancora, crucea, semnele zodi-

acului, steaua cu cinci colţuri, fulgerul sau dublarea lui - „ss”-ul nazist, piramida
cu cap de şoim, mâna Fatimei, etc.) sau atitudini corporale cu valoare de ritual
(poziţia mâinii, a palmei, a corpului etc.), care ar imita ceva din identitatea spi-
ritului şi cu ajutorul cărora acesta se identifică şi poate fi chemat. Deci, procesul
de iniţiere (vezi mai jos) este mai degrabă un proces de cunoaştere a tehnicilor
(analogice) psihice şi rituale (din nou analogice) de invocare a forţelor oculte, mai
degrabă decât o cunoaştere a personalităţii şi a identităţii lor.

3. școala sau procesul formativ

Iniţierea are la bază tehnici de creare a dependenţei psihice (misterul, experien-
ţe extatice şi emoţionale) şi comportamental-sociale (ritualismul, subordonarea
necondiţionată în diferitele stadii iniţiatice şi integrarea ierarhică).

4. un scop
Un alt paradox al ocultismului: gnoza. Deşi are la bază taina, ocultismul se
anunţă ca fiind o gnoză, indicând posedarea unor informaţii spirituale care îl fac
pe iniţiat superior oricărui semen şi apropiat de zei. Promite obţinerea mântuirii,
abilităţi spirituale şi practice. La această cunoaştere se ajunge prin tehnicile de ex-
perimentare paranormală: magie, tehnici de meditaţie transcendentală etc. A fost
cauza a numeroase decizii politice, economice, sursă de război sau pace etc.

12
 ^ ^
Înger şi demon sau pozitia
, fata
, de morala
Interesant de observat este că, în ocultism, experienţa precede cunoaşterea. Deci,
tu începi să practici înainte de a şti şi experimentezi o relaţie înainte de a-ţi cu-
noaşte interlocutorul. Acesta este sensul iniţierii. Misterul, care creează depen-
denţa ucenicului constă în ascunderea identităţii maestrului (a forţei cu care el
comunică); chiar dacă se anunţă o descoperire progresivă, niciodată nu va fi o
identificare completă. Chiar dacă i se dă un nume, nu există criterii morale de
identificare a acestuia.

13
 ...
Având la bază ideea ciudată că spiritul este eliberat de robia timpului, a spaţiului şi
a moralităţii, ocultismul este indiferent la binele şi la răul moral. În consecinţă,
există „daemoni” călăuzitori pentru fiinţa umană (Socrate, Platon sau, la noi, Emi-
nescu vorbesc despre astfel de prezenţe inspiratoare în viaţa şi în opera lor), dar ei
pot fi „inger şi daemon” în acelaşi timp, neexistând o diferenţă între Dumnezeu
şi diavol. Paradoxal, nu?! Pentru zona ocultă, important este doar să poţi accede la o
astfel de călăuză spirituală. Drama este că, neputând să afli caracterul acestei călău-
ze, eşti la dispoziţia unui monstru necunoscut.

Creştinismul respinge categoric absenţa moralei în lumea spiritelor. Dumnezeu
se defineşte cu claritate pe Sine. Cine vrea să Îl cunoască pe El ştie exact cu Cine
are de-a face. El este un Dumnezeu al Revelaţiei (al descoperirii) şi nu al herme-
tismului (al tainei). Dumnezeu este complet deschis pentru a fi cunoscut, pe când
demonicul şi tot ceea ce ţine de el alunecă în ascuns, în confuz, în ocult.

„Adâncind brazda trasă de iudaism, creştinismul a disociat într-adevăr religia de ma-

gie cu care până atunci constituia un tot. S-au instituit interdicţii împotriva magiei,
a divinaţiei, a alchimiei etc., pentru a se încerca eradicarea acestor vechi credinţe şi
practici. Rezultatul a fost că ele au devenit ezoterice (ascunse).” 8

14
Metamorfoze
Surprinzătoare va fi dezvoltarea acestora în timp, căci, deşi teza şi scopul ocultis-
mului sunt speculative (vezi mai sus) datorită faptului că el se foloseşte de metode
de lucru similare cu cele din câmpul ştiinţei (are o şcoală şi metode proprii), acesta
reuşeşte să se instaleze în spaţiul ştiinţific aproape fără nici o problemă.

În secolul al treilea, sub influenţa şcolii alexandrine, ştiinţele oculte încep să fie
împărţite în trei categorii:

.. alchimia (cunoaşterea existenţei prin elementele primare ale materiei);

. astrologia (obţinerea supra-cunoaşterii prin influenţe astrale);

kabbala (cunoaştere superioară prin interpretarea speculativă a Textului Sacru).

Urmărind metamorfoza acestor forme primare, descoperim lucruri surprinzătoare.

Astfel, matematica va fi multă vreme o ştiinţă ce va funcţiona fără aplicaţii practi-
ce, ci doar pentru a defini taina divinităţii (încă din antichitate, Platon spunea că
zeii geometrizează). Interpretarea mişcării corpurilor cereşti şi a acţiunii lor asu-
pra zeilor şi asupra oamenilor a subordonat multă vreme astronomia, astrologia.
Arhitectura a fost secretul masoneriei, ca ştiinţă a tainelor Universului. Chimia va
fi slujnica umilă a alchimiei – ştiinţa influenţei elementelor primare ale materiei
asupra destinului uman.

În iudaism, el va genera kabbala, în creştinism, se va impune prin gnosticism,

prin gândirea liberă, prin filosofia speculativă.

15
Forme moderne
„N-ar trebui să ezităm a culege rodul străvechii înţelepciuni a Orientului şi s-o „cap-
turăm” pentru Cristos. Mulţi creştini care îşi iau în serios viaţa de rugăciune au fost
ajutaţi mult de yoga, Zen, TM.9 Şi de alte practici asemănătoare.” 10
Această declaraţie, făcută de reprezentanţi ai Bisericii Catolice, reprezintă contex-
tul modern al promovării ocultismului în noile structuri religioase ale Lumii Noi.

Răsfoind una dintre miile de apariţii care fac servicii de promovare a acestuia,
întâlnesc o adevărată invazie de termeni care slujesc la acomodarea mea şi a ta cu
această nouă alternativă, introdusă în lumea cunoaşterii noastre de fenomenul
paranormal. Iată doar câţiva dintre aceştia: percepţia extrasenzorială (ideea de

16
bază a parapsihologiei sau a psihotronicii), telepatia, metagnomia, psychometria,
xenoglossia, psychokinesia etc. Efectul produs este surprinzător. Practici, altădată
precis identificate ca aparţinând comunicării cu demonii, sunt astăzi acceptate ca
fiind noi dimensiuni ale cunoaşterii „ştiinţifice” moderne.

Interesant efectul schimbării denumirii asupra acceptării publice. Senzaţia de

„ştiinţific” este strategia pe care spiritismul a adoptat-o în perioada sa de maximă
extindere, de la finalul secolului al XX-lea şi începutul secolului al XXI-lea. În
cartea sa „Fellow Travelers of Spiritualism”, L. Froom surprinde într-un mod excep-
ţional această metamorfoză:
„Parapsihologia încearcă limitele extrafizice ale raţiunii umane, bazându-se pe premisa
că omul nu este „creier-centric”, ci „spirit-centric”, adică „psiho-centric”.” 12
Este o glumă sau ştiinţă? Sau poate… o glumă ştiinţifică? Surprinzător este
că a prins.

17
Iată un alt exemplu legat de cultul strămoşilor:
„Dragii noştri sunt în jurul nostru. Corpul lor, în dimensiunea a patra, este de o den-
sitate mai mică şi mai eteric, de neperceput de noi; el se poate percepe doar cu ajutorul
clarviziunii. Dar noi nu putem vedea nici razele gamma sau beta şi nici razele cosmi-
ce; totuşi, ele sunt în jurul nostru şi ne pătrund.” 13

Ştiinţific? Iată comentariul aceleiaşi publicaţii la această „demonstraţie”:

„Reiese clar că se confundă dimensiunile, aruncându-le claie peste grămadă. Compa-
raţia făcută între asemenea fenomene tridimensionale şi lumea spiritelor funcţionează
doar prin termenul nevizibilităţii, fără a exista corespondenţe reale în structură. Pe
deasupra, dimensiunea a patra este, pentru un observator al naturii, o pură fantasmă” .
Tot pe bază „ştiinţifică” Manly P. Hall recomandă magia:
„Magia ceremonială este arta străveche de a invoca şi a stăpâni spirite, prin aplicarea
ştiinţifică a anumitor formule.” 14

Continuăm cu ilustrarea consecinţelor tipului de gândire „psiho-centric” (adică

spiritist), în domeniul psihologiei de grup:
„În prezent, grupul charismatic joacă un rol asemănător cu al grupului de terapie sau
cu numeroasele modalităţi de joc al dinamicii de grup, ca terapia ţipătului strămoşesc
sau grupurile de encounter, care îşi fac apariţia pretutindeni. Da, el a anticipat în mod
uimitor caracteristicile acestor metode, şi anume: faptul că ele învaţă dărâmarea bari-
erelor de toate zilele, trecerea dincolo de complexele datorate educaţiei, manifestarea şi
expunerea sentimentelor, apropierea unora de alţii, realizarea unui climat de încredere.
Şi grupul charismatic ştie cât de importantă este pentru toate acestea exprimarea fizică:
atingerea cu mâna, ridicarea mâinilor, ţinerea de mâini.” 15

Comentând citatul sus-amintit, acelaşi autor observă:

„La început, asemenea experienţe pot fi neutre. Dar în momentul în care se tinde spre
transformarea personalităţii pe cale manipulativă, ele îşi pierd neutralitatea.”

18
 ...
Şirul exemplificărilor poate continua aşa la nesfârşit, observând că, sub bagheta
ştiinţei speculative, reînvie în modern tot ceea ce altădată se putea numi vrăjitorie,
şamanism, alchimie, astrologie, spiritism etc. Dacă aş încerca să găsesc totuşi o li-
nie comună, o justificare generală pentru această ciudată reîntoarcere în ocult, n-aş
putea surprinde mai bine acest fenomen decât a făcut-o Dick Sutphen:
„Să revenim la început… Exista pe atunci un mare rezervor de energie, pe plan
ne-fizic. Apoi, ca urmare a expansiunii acestui rezervor de energie numit Dumnezeu,
celulele cuprinse în acest mare corp al lui Dumnezeu se divid şi se subdivid, creând
fără încetare energie nouă. Să numim aceste noi celule ale lui Dumnezeu „suprasufle-
te”. Suprasufletul tău provine direct din celule sau suflete a căror origine ajunge înapoi
în timp până la acest mare rezervor de energie. Astfel, tu eşti o parte din Dumnezeu.
Tu eşti Dumnezeu. Orice fiinţă vie şi individualizată este Dumnezeu. Noi formăm
împreună un rezervor de energie numit Dumnezeu.”

Surprinzătoare concluzie! Luciferic demers! Când am pornit în acest subiect, n-am

putut nici măcar visa că aici vom ajunge. De fapt, este chiar de neconceput pentru
mulţi legătura dintre mândrie şi spiritism, dintre diferitele noastre complexe şi în-
cercarea de a le rezolva prin „îndumnezeirea” celui frustrat. Următorul citat poate
suna ca „nuca în perete” din punct de vedere al legăturii pasajului, dar nu găsesc
un alt loc mai bun în care ar putea fi plasat:
„Cererea crescândă a produselor consacrate dezvoltării de sine arată că a venit mo-
mentul pentru ca această informaţie să fie considerată ca prioritară încă de la grădi-
niţă. Dar, dacă nu-i dăm alt nume, ca de exemplu „fizică bioenergetică”, acesta va
rămâne un concept religios şi deci, va fi menţinut în afara şcolilor noastre… El n-ar fi
trebuit exclus din şcolile noastre. Aceasta nu înseamnă religie. E vorba despre ştiinţă.
La urma urmei, poate e singura ştiinţă care există.” 16

Vrem câte ceva şi din domeniul strict religios? Se găseşte. Forţa acestui tip de
gândire se află în capacitatea sa de a se extinde... aproape fără limite! Citiţi, vă rog:
„Cei care au indieni din America printre strămoşii lor, cum este Oral Roberts, fac
adesea dovada unei sensibilităţi speciale, atât în ceea ce priveşte al şaselea simţ (ESP,
percepţia extrasenzorială), cât şi al şaptelea simţ (HSP, percepţia Spiritului Sfânt).
Eu cred că lucrul acesta poate fi explicat prin dezvoltarea unei percepţii fine, necesare
supravieţuirii indianului primitiv.” 17

19
Spune-i celui care nu reuşeşte în viaţă, egoistului, celui mândru sau celui lovit,
spune-i că el se poate zeifica pe sine, că totul este o problemă de percepţie psi-
hologică… Și că succesul este în mâna lui. Apoi, învaţă-l să se raporteze la toate
elementele naturii, la nori, astre, plante sau animale. Spune-i să-şi caute spiritul în
noapte sau în cimitire. Sau, dacă nu vrea să se întâlnească cu sine, vor năvăli peste
el mii de alte fiinţe care vor râde sau poate vor rânji în acelaşi timp. Fraţi cu demo-
nii, aşteptând ca ei să se poarte îngereşte. Am pornit cercetarea lucrurilor ascunse
(oculte), care nu vor să se destăinuie, şi am finalizat cu parola Luciferică: „nu veţi
muri, veţi fi ca Dumnezeu”. Ciudat, nu? Am început dialogul cu lumea spiritelor şi
am terminat vorbind ca ele… De aici, „Marele Amestec” va deveni o ştiinţă care
va ecumeniza religiile, speculaţiile ştiinţifice (evoluţionismul), zeii şi dumnezeii,
până la urmă, tot ce vreţi şi tot ce se poate.

20
Solutii
,
1. Primiţi cu căldură pe orice frate care vrea să vi se alăture, chiar dacă a sa
credinţă este slabă, şi nu-l criticaţi pentru că are păreri diferite faţă de voi, în
legătură cu ceea ce este bine şi rău.

2. Spre exemplu, nu vă certaţi cu el dacă este bine sau nu să mănânce dintre

lucrurile jertfite idolilor. Voi poate credeţi că nu este nimic rău în aceasta,
dar credinţa altora este mai slabă; ei cred că este rău şi nu vor mânca nici un
fel de carne, ci mai degrabă vor consuma numai vegetale, decât să mănânce
carne închinată idolilor.

3. Toţi cei ce cred că este normal să mănânce acest fel de carne să nu dispreţu-
iască pe cine nu mănâncă. Şi, dacă tu faci parte dintre cei ce nu mănâncă,
nu-i acuza pe cei ce mănâncă. Pentru că Dumnezeu i-a acceptat pe toţi ca
fiind copii ai Săi.

4. Ei sunt slujitorii lui Dumnezeu, nu ai voştri. Ei răspund faţă de Dumnezeu,

nu faţă de voi. El îi va învăţa dacă au dreptate, sau nu. Şi Dumnezeu poate
să-i determine să facă ce trebuie.

21
5.
...
Unii cred că cei creştini ar trebui să păzească sărbătorile iudeilor ca zile spe-
ciale, închinate lui Dumnezeu, dar alţii spun că este greşit şi inutil să poarte
această povară, pentru că zilele sunt la fel înaintea lui Dumnezeu. În proble-
me de felul acesta, fiecare trebuie să hotărască pentru sine.

6. Dacă tu păstrezi zile speciale pentru închinare, tu încerci să-L onorezi pe

Domnul şi faci un lucru bun. În aceeaşi situaţie este şi acela care mănâncă
lucrurile jertfite idolilor; el mulţumeşte lui Dumnezeu pentru aceasta; deci, şi
el face bine. Pe de altă parte, şi persoanele care nu se ating de carnea închina-
tă idolilor vor să-l onoreze pe Dumnezeu.

7. Noi nu suntem stăpâni pe vieţile noastre şi nu putem decide să murim atunci

când dorim noi.

8. Fie că trăim, fie că murim, noi Îl urmăm pe Dumnezeu. Indiferent de calea

pe care o urmăm, noi Îi aparţinem Lui.

9. Hristos a murit şi a înviat, tocmai pentru acest scop, astfel încât El să fie
Dumnezeul nostru atât când suntem în viaţă, cât şi atunci când murim.

22
10. Voi nu aveţi nici un drept să-i criticaţi pe fraţii voştri sau să-i dispreţuiţi. Adu-
ceţi-vă aminte că fiecare vom da socoteală înaintea scaunului de judecată al lui
Dumnezeu.

11. Pentru că stă scris: „Deoarece Eu trăiesc, zice Domnul, orice genunchi să se plece
înaintea Mea şi orice limbă să-L mărturisească pe Dumnezeu.”

12. Aşa că fiecare dintre noi va da socoteală lui Dumnezeu despre sine însuşi.

13. Deci, să nu vă mai criticaţi unul pe altul; în schimb, încercaţi să trăiţi în aşa
fel încât să nu-l faceţi pe fratele vostru să se poticnească, atunci când acesta vă
vede pe voi făcând ceva pe care el îl consideră ca fiind păcat.

14. Cât despre mine, sunt încredinţat prin autoritatea lui Isus Hristos că nu este
nici un rău dacă mănânci din carnea închinată idolilor. Dar, dacă cineva crede
că este păcat, atunci să nu mănânce, pentru că, pentru el, este păcat.

15. Iar dacă fratele tău este deranjat de ceea ce mănânci tu, nu dai dovadă de iubi-
re dacă continui să mănânci din acea carne. Nu lăsaţi ca, pentru o mâncare, să
distrugeţi pe cineva pentru care Hristos a murit.

16. Să nu faceţi nimic pentru care aţi putea să fiţi criticaţi, chiar dacă ştiţi că ceea
ce faceţi este corect.

17. Pentru că mai important decât orice pentru noi, creştinii, nu este ceea ce
mâncăm sau bem, ci să răspândim în jurul nostru bunătate, pace şi bucurie de
la Duhul Sfânt.

18. Dacă-l faceţi pe Hristos Domn şi peste aceste lucruri, Dumnezeu se va bucura;
şi, la fel, şi ceilalţi.

19. În acest fel, să doriţi armonia în biserică şi încercaţi să vă întăriţi unul pe altul.

20. Nu distrugeţi lucrarea lui Dumnezeu pentru o bucată de carne. Amintiţi-vă că

nu este nimic rău în carnea jertfită idolilor, dar este păcat să mănânci din ea,
dacă-l faci pe celălalt să se poticnească.

23
21. Ceea ce trebuie să faceţi este să încetaţi să mâncaţi carne sau să beţi vin
sau să faceţi orice altceva care l-ar putea face pe celălalt să se poticnească
şi să păcătuiască.

22. Chiar dacă ştii că nu este nimic rău în ceea ce faci, păstrează totul pentru tine.
Nu te etala cu concepţia ta înaintea altora care ar putea fi răniţi prin aceasta.
În această situaţie, ferice de cel care nu păcătuieşte, făcând ceea ce el crede că
este bine.

23. Dar oricine crede că ceea ce face este rău mai bine să nu facă. El va păcătui
dacă va face acel lucru; deoarece el crede că acel lucru este rău, pentru el
este păcat. Tot ceea ce este făcut împotriva a ceea ce el înţelege că este bine
este păcat.

24
Concluzii
1. “… dă-i pâine şi omul ţi se va supune fără greş, aceasta e cea mai sigură chezăşie;
dar, dacă în acelaşi timp cineva – nu tu, ci altcineva – s-ar întâmpla să-i prindă
în mreajă conştiinţa, o, atunci să ştii, e-n stare să se lipsească până şi de pâinea
cu care îl îmbii şi să-l urmeze pe acela care va fi izbutit să-i subjuge cugetul…”
(F. M. Dostoievski, Fraţii Karamazov, p. 362).

2. Magia – tehnică psiho-rituală folosită pentru influenţarea forţelor oculte.

3. Analogia – determină un raport de cauzalitate între vizibil şi invizibil, între

fizic şi metafizic, prin asocierea de evenimente, situaţii sau persoane, care au
elemente în comun. Astfel, prin analogie, un gest sau un ritual trebuie să pro-
ducă efecte în lumea spirituală (ex. adunarea a trei degete ale mâinii invocă
prezenţa Trinităţii).

4. Iniţierea – procesul de însuşire a tehnicilor şi a exerciţiilor spirituale, în ve-

derea însuşirii gnozei oculte. Acest proces include nivele, calificări şi ritualuri
de trecere, precum şi de investire. Caracteristica fundamentală a întregului
proces este un absolut secret.

5. Gnoza – ştiinţa secretă ce reprezintă scopul procesului ocult, ea se referă la

ridicarea omului în planuri superioare, pentru a descoperi o cunoaştere ce
depăşeşte pe cea a omului obişnuit.

25
26
Bibliografie

1
Sergine Snanoudj, Pentru ca Lanţurile să cadă, Stephanus, p. 57.
2
Rath-Vegh Istvan, Istoria Culturală a Prostiei Omeneşti,
Ed. Garamond, pp. 147-148.
3
Nataf Andre, Maeştrii Ocultismului, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1995.
4
Istvan R.V., Istoria Culturală a Prostiei Omeneşti, pp. 156-157.
5
Augustin de. cat. rud, xxv, 48.
6
M. Eliade, Oxford Dictionary.
7
Victor Kernbach, Dicţionar de Mitologie Generală, Bucureşti, 1989.
8
Nataf, Maeştrii Ocultismului.
9
Meditaţie Transcendentală
10
Dave Hunt, Pacea Globală şi Apariţia lui Antihrist, p. 139, Agape, 1997.
11
telepatia sau comunicarea gândurilor între indivizi aflaţi la distanţă;
metagnomia se ocupă cu cunoaşterea lucrurilor inaccesibile prin mijloace obiş-
nuite sau cunoaşterea unor evenimente viitoare; psychometria este fenomenul
prin care se determină stările afective şi intelectuale ale unui individ, prin in-
termediul unui obiect; xenoglossia este fenomenul prin care mediumul vorbeşte
într-o limbă pe care nu o cunoaşte; psychokinesia se referă la mişcarea obiectelor
fără a le contacta (levitaţia).
12
Pentru extinderea acestui punct, citeşte Manualul Doctrinelor Biblice A.Z.S.,
W. Moldovan, pp. 164-168.
13
Gassmann Lothar, New Age, Stephanus, 1996, p. 102.
14
Dave Hunt & McMahon T.A., Seducerea Creştinătăţii, Agape, 1994, p. 77.
15
Dave Hunt & McMahon T.A., Seducerea Creştinătăţii, Agape, 1994, p. 42.
16
idem, 118.
17
idem, 90.

27