Transcriptul in care ANGHEL RUGINA vorbeste despre

CEI 300 CARE CONDUC LUMEA, in cadrul emisiunii MARIUS TUCA SHOW

Pe la începutul anilor 2000, exista un talk-show pe ANTENA 1, care se numea: „Marius Tucă Show”. Acest
ziarist invita în emisiunile sale, cele mai reprezentative personalităţiale momentului, de la preşedintele statului,
primul ministru şi membri ai guvernului, până la sportivi, oameni de cultură sau de ştiinţă… pe scurt, invita în
fiecare seară, OMUL ZILEI! …Era unul dintre programele urmărite, întrucât realizatorul nu-şi „ierta” pentru
nimic în lume invitatul, supunându-l unui continuu tir de întrebări,care de care mai provocatoare şi mai
indiscrete referitoare la activitatea profesională sau acţiunile publice ale acestuia. Totul cu bun simţ. Într-o seară
de acum circa zece ani, l-a avut ca invitat pe marele nostru economist şi academician Anghel Rugină, profesor
universitar de anvergură mondială, care s-a stins din viaţa de curând, din păcate…
Emisiunea de pe Antena 1 din acea seară avea să devină, pentru toţi cei care am urmărit-o, absolut memorabilă.

Sub Ceauşescu, Anghel Rugină a fugit din ţară , trecând Dunărea înot la sârbi. A fost rănit la picior de un
grănicer român, dar a reuşit în
cele din urmă să ajungă în Statele Unite, unde a devenit membru corespondent al Academiei Statelor Unite, şef
de comisii economice şi consilier în diferite guverne americane.Pentru cine vrea să se edifice mai pe larg despre
personalitatea acestui român de excepţie recomand lectura de pe Wikipedia şi din alte surse on-line.

La un moment dat, cu toată experienţa sa, Marius Tucă a scăpat invitatul de sub control. Personajul „de mare
calibru”din acea seară, a pus treptat stăpânire pe emisiune, toată pregătirea acesteia ducându-se „pe apa
Sâmbetei”, deoarece răspunsurile sale la
întrebările moderatorului depăşeau cu mult tiparul emisiunii, prin amplitudine, prin modul în care erau
documentate şi mai ales prin
consecinţele lor!… Erau răspunsuri care impuneau de la sine alte întrebări şi tot aşa… Ca un bulgăre de zăpadă
lăsat să se rostogolească pe o pantă proaspăt ninsă!… Dar să vedem ce s-a întâmplat, concret!

Domnul Rugină a afirmat la un moment dat, că a fost invitat acasă la George Bush!La „CASA ALBĂ”,
bineînţeles. Fiica domniei sale era
prietenă şi colegă de facultate cu gemenele preşedintelui american, iar acesta a vrut să îl cunoască personal, aşa
că l-a invitat la o
cină în cel mai bine păzit obiectiv al planetei. Şi când Marius Tucă l-a întrebat cum e de fapt preşedintele
american „în privat”, au
început dezvăluirile:

„George Bush este un texan simpatic, cinstit şi foarte de treabă, dar nu face ce vrea el!…”
„Cum, adică, nu face ce vrea el? Păi nu este el cel mai puternic om de pe planetă? Nu conduce el guvernul celui
mai puternic stat din lume?” A întrebat, Tucă.”Păi, nu prea…” a răspuns domnul profesor. „Se vede treaba că
trebuie să fac unele precizări”, a mai spus domnia sa, „ca să se ştie şi ca să puteţi înţelege mai bine”!…

Apoi a continuat: „Dragii mei, lumea asta este condusă de un fel de guvern mondial, format dintr-un grup de
circa 250-300 de persoane, super-bogate, super-puternice şi super-bine-informate, care trăiesc „ca în sânul lui
Adam”! Oamenii ăştia deţin puterea absolută pe planetă. În afară de accesul imediat la toate resursele
economice şi la cele mai recente descoperiri tehnico-ştiinţifice, multe ţinute în secret, au la dispoziţie, în toate
ţările lumii, institute de cercetări psiho-sociologice, cu ajutorul cărora ţin sub control toate popoarele planetei.
Acestea le indică personajele politice cele mai „potrivite” pentru a „câştiga alegerile”, în mod „democratic” în
cele mai importante state ale lumii; importante nu numai ca număr de locuitori, dar mai ales prin resursele lor
naturale, prin puterea economică, militară sau prin poziţia lor strategică.

Practic toţi conducătorii statelor importante ale planetei sunt”aleşi”cu „binecuvântarea” acestui „GRUP”, şi toţi
cei aleşi nu fac altceva decât să pună în practică „directivele” trasate de acesta…”

Întrebare telefonică de la un telespectator: „Domnule Anghel Rugină,face şi România parte dintre ţările vizate
de „GRUP”?”
„Da. Şi ca dovadă vă aduc faptul că, înainte cu două luni de alegerile din 2000, persoana care a câştigat
alegerile prezidenţiale, a fost în vizită „privată” în Statele Unite, iar la două săptămâni de la câştigarea
alegerilor, primul ministru proaspăt numit a făcut acelaşi
lucru. Au fost amândoi să-şi ia „foaia de drum”…

Replică telefonică: „Adică dumneavoastră vreţi să spuneţi că pepreşedintele nostru ni l-au ales americanii?”
Răspuns: „Nu o spun eu. Aşa este. Numai că nu americanii, ci „GRUPUL”care conduce. În America a avut loc
doar acceptarea şi instruirea personajelor.”

Replică: „Să vă fie ruşine domnule, Rugină… Să vă fie ruşine că aţi ajuns la vârsta pe care o aveţi, cu capul plin
de păr alb, ca şi mine
şi că ne minţiţi în halul ăsta… Nu ştiu ce interes aveţi să o faceţi, dar vreau să vă spun că pe preşedintele nostru
l-am ales noi,
cu toţii, prin votul nostru, că aşa am vrut noi! Să vă fie clar: aşa am vrut noi! Şi apoi cum să ni-l aleagă alţii
când este o comisie de
votare care verifică vot cu vot, de la toate partidele… Sunteţi un mincinos! Domnule Marius Tucă, nu mai
chemaţi, domnule, din ăştia…Bună seara!…”

Anghel Rugină, (A.R.): „Dragă domnule, te felicit!… Te felicit că ai ajuns la vârsta la care ai capul plin de păr
alb şi că ai trăit până
acum cu impresia că ai putere! Că votul tău contează! Poţi să mori fericit în cazul ăsta! Eu nu am vorbit pentru
cei care au vârsta şi
convingerile dumitale. Eu am vorbit pentru cine are urechi să audă şi minte să înţeleagă!…

În ceea ce priveşte votul, nu uitaţi vorbele lui Stalin, care zicea că nu contează cine şi ce votează, contează doar
cine numără voturile!
Astăzi cu voturile centralizate electronic treaba asta a devenit un simplu joc pentru un informatician: cu un
program deştept, printr-o
simplă atingere a unei anumite taste, voturile plus ale unui candidat se adună discret la cel care trebuie să iasă…

Îmi spui că nu ştii ce interes am… Am interesul ca POPORUL MEU SĂ AFLE… Să afle şi SĂ
ÎNŢELEAGĂ!… Să înţeleagă că la nivel global „cărţile sunt făcute”! Oamenii ăştia sunt prea deştepţi şi prea
puternici!…”

Alt telespectator (TS), întreabă:

„Dar cine sunt oamenii ăştia? Este vorba de Franc-masonerie?”

A.R.: „Sunt şi masoni în „grup”, dar nu sunt majoritari!”

TS, (chiar dacă se tratează de un alt telespectator lăsăm iniţialele
cu titlu generic, pentru cursivitatea mesajului):
„Atunci, despre cine este vorba? E sultanul Bruneiului? Bill Gates?Sau cine altcineva?”

A.R.: „Mai, băieţi… Pe oamenii ăştia nu-i cunoaşte nimeni… Adică nimeni dintre „muritorii de rând”! Ce,
sultan? Ce, Bill Gates? Ăştia
sunt mici copii, pe lângă cei din „GRUP”! Trebuie să înţelegeţi că adevăraţii bogaţi ai lumii nu apar în nici un
top, al niciunei
reviste… Se bucură de anonimat pentru ca astfel să aibă libertate deplină de mişcare. Doar un număr limitat de
persoane, alese pe
sprânceană, cunoaşte identitatea unora dintre ei, alte persoane „alese”, cunosc pe altele, şi tot aşa. Nimeni nu
poate pune toate piesele acestui puzzle împreună… Nici măcar preşedinţii marilor state ale lumii. Directivele
ajung la ei prin interpuşi. V-am spus că este vorba despre oameni deosebit de inteligenţi şi despre o organizare
perfectă!…”
TS : „Atunci sunt evreii?”
A.R.: „Sunt şi evrei dar nu sunt majoritari!”
TS: „Arabii? Sunt şi arabi? Că ăştia au petrol…”
A.R.: „Dragii mei, sunt reprezentanţi de peste tot, într-o proporţie echilibrată. În asta şi constă succesul
„GRUPULUI”, deciziile în interiorul lui se iau într-un mod absolut democratic, iar locul în acest „GRUP”se
moşteneşte, pe principii monarhice, cei ce urmează să intre fiind foarte bine testaţi şi pregătiţi în acest sens…
TS: „Bun, şi cam de când se întâmplă chestiile astea?”
A.R.: „Se zice că acest „GRUP” a luat fiinţă cam pe la începutul anilor 1800, cu scopul declarat de a prelua
conducerea lumii. Prima
mişcare cu relevanţă la nivel planetar ar fi fost iniţierea valului de revoluţii din Europa anilor 1848. Apoi
„GRUPUL” a încercat preluarea puterii pe tot globul prin intermediul ideologiei comuniste.”
TS: „Cum adică, să preia puterea în lume cu ajutorul comunismului? Păi comunismul nu zice că totul este al
tuturor? Nu înţeleg. Puteţi să ne explicaţi?”

A.R.: „O.K. Să raţionăm un pic… Deci ideologia comunistă spune că totul este al tuturor, este adevărat, dar şi
că nimeni nu poate
dezlipi nici un strop din bunurile în comun pentru folosul său personal. Deci totul este al tuturor şi în particular
al nimănui. Şi
chiar dacă nu sunt ale nimănui, după victoria planetară a comunismului, aceste bunuri trebuiesc totuşi
„administrate” de cineva. Şi de ce acel cineva n-ar putea fi un „GRUP”, de administratori la nivel mondial de,
să zicem… 250-300 de persoane!… ” …Toată lumea… mută. Inclusiv Marius Tucă…

Şi domnul profesor a continuat: „Toate mişcările de rezonanţă mondială de după 1848, s-ar fi produs cu
acceptul acestui „GRUP”. Totul bine studiat. Totul cu un scop precis.Bineînţeles că au apărut şi evenimente
neprevăzute. Las un moment dat, liderii comunişti, supuşi unei propagande deşănţate cu scopul creării cultului
personalităţii,pe criterii de marketing politic, au început ei înşişi să creadă în ceea ce propovăduiau şi să se
creadă nişte ZEI în viaţă, aşa că au scăpat de sub control. Şi atunci a fost nevoie de crearea unei ideologii care
să contrabalanseze comunismul şi anume fascismul. Şi aşa a pornit cel de-al doilea război mondial… Şi când şi
fascismul a început să aibă derapaje i s-a opus o coaliţie mondială, şi pentru că nu fusese înfrânt comunismul
„independent”, a fost nevoie de un „război rece”, care s-a încheiat aşa cum ştim cu toţii, cu victoria
„GRUPULUI”, asupra copilului rebel – comunismul!

Acum suntem în faza în care „GRUPUL” se concentrează asupra unei noi strategii de putere şi anume
„GLOBALIZAREA”. Au fost create organisme la nivel global în sprijinul acestui concept: NATO, G8, G20,
FMI, Banca Mondială, BERD, Comunitatea Europeană, etc…

Trebuie să recunoaştem că acest „GRUP” a avut un rol foarte important în menţinerea unui echilibru strategic la
nivel mondial. În perioada dominaţiei acestuia, nivelul de trai al populaţiei a crescut în mod constant, nu peste
tot e drept dar încă se mai lucrează la acest lucru prin intermediul organismelor mondiale controlate de
„GRUP”. De asemenea nivelul tehnologic a cunoscut un progres uriaş care nu ar fi fost posibil fără
direcţionarea resurselor necesare în acest sens.
„Drepturile omului”sunt impuse permanent pe ordinea de zi a tuturor reuniunilor la nivel mondial, sau regional,
acolo unde acestea nu sunt la înălţimea momentului. În general se impune o nouă ordine mondială,care încearcă
să înlăture haosul, anarhia şi pericolele potenţiale la nivel planetar…V-am spus că este vorba despre persoane
deosebit de inteligente.
E drept, uneori sunt mai răi câinii, că stăpânii, dar sunt sigur că la momentul oportun, stăpânii îşi vor pune
câinii cu botul pe labe !…”

Marius Tucă (M.T.):

„Domnule Anghel Rugină, m-aţi uimit! De unde ştiţi toate astea?
A.R.: „În cercurile academice americane se dezbat destul de des subiecte de genul ăsta!”
M.T.: „Şi nu vă este frică să dezvăluiţi aceste lucruri?”
A.R.: „În primul rând, am o vârstă: „mi-am trăit traiul, mi-am mâncat mălaiul”, şi apoi sunt lucruri, repet, deja
cunoscute, iar scopul pentru care am făcut-o este de a limpezi cumva apele şi de a potoli spiritele înfierbântate
din România, care încă mai cred că tot ceea ce zboară se mănâncă!…”
TS: „Şi noi ce trebuie să facem?”
A.R.: „Aici am vrut să ajungem cu discuţia noastră!… Pentru noi,important este să ne facem viaţa frumoasă în
jurul nostru.Să lăsăm gândurile mari, la scara internaţională, că acolo jocurile sunt făcute şi echilibrele nu
trebuiesc rupte! Nu avem nici informaţiile, nici competenţa, nici resursele şi nici mijloacele necesare să
acţionăm la un nivel atât de înalt.
Putem în schimb să ne comportăm civilizat, să ne educăm bine copiii,să ne conservăm şi să ne protejăm mediul
în care trăim, să ne respectăm şi să ne ajutăm, pe scurt: să ne trăim viaţa liniştiţi…”
 Comentariu saccsiv:

Despre astia scria si Walther Rathenau la 24 decembrie 1921 in Wiener Freie Presse:

„Trei sute de oameni foarte apropiati intre ei ghideaza mereu destinele economice ale continentelor si tot ei
decid cine le sunt succesorii „

Cateva amendamente la ipoteticul interviu:

Treaba au inceput-o nu la 1848, ci inainte de Revolutia Franceza:

„Cartea neagră a Revoluţiei franceze”. 1789 – INCEPUTUL COMUNISMULUI

De existenta lor sunt foarte sigur. Nu si de numarul lor. De asemenea nu stiu nici daca ei sunt si cei din varful
piramidei sau daca deasupra lor mai este o echipa. Oricum, despre ei sau despre cei de deasupra lor se vorbeste
aici:

Sacrificarea masoneriei

DESPRE POLITICA. Cine nu intelege acest text, nu intelege nimic din cele ce se petrec in jurul sau

Iata si cum lucreaza in Romania:

Mugur Vasiliu: „FABRICA DE FACUT OAMENI MARI” – un util material pentru a intelege CUM
ILLUMINATI ACTIONEAZA IN ROMANIA si care e legatura dintre generatia noua de „politicieni” si
strabunii lor evrei bolsevici

Si au atata putere nu din cauza ca sunt stapanii banilor, ci pentru ca lucreaza direct cu dracul.

Referitor la paragraful de final:

Tucă insistă: „Ş i noi ce trebuie să facem?”. „Aici am vrut să ajungem cu discuţ ia noastră!… Pentru noi,
important este să ne facem viaţ a frumoasă î n jurul nostru. Să lăsăm gândurile mari, la scară internaţ ională, că
acolo jocurile sunt făcute ş i echilibrele nu trebuiesc rupte! Nu avem nici informaţ iile, nici competenţ a, nici
resursele ş i nici mijloacele necesare să acţ ionăm la un nivel atât de î nalt. Putem î n schimb să ne comportăm
civilizat, să ne educăm bine copiii, să ne conservăm ş i să ne protejăm mediul î n care trăim, să ne respectăm ş i
să ne ajutăm, pe scurt: să ne trăim viaţ a liniştiţ i…”, a avertizat Anghel Rugină.

Chiar daca ii lasam noi pe ei, nu ne lasa ei pe noi …

In concluzie, in linii mari, lucrurile stau cam asa precum sunt prezentate in ipoteticul interviu. Si spun ipotetic
deoarece unii considera ca acesta n-ar fi avut loc. Iata ce putem citi la Cazul Rugină: între adevăr și inutilele
falsuri promovate pe Internet scris de Aurel Bruma si postat pe 14 decembrie 2011 pe Natiunea:

La sfârşit de mandat, actualul legislativ a emis şi o iniţiativă de bun augur obligând televiziunile generaliste “să
difuzeze, săptămânal, cel puţin 120 de minute de emisiuni sau ştiri cu conţinut cultural sau educativ, iar
televiziunile de ştiri 30 de minute” . Un început timid totuşi în bătălia ce trebuie orchestrată pe un orizont larg
împotriva manelismului cultural, a analfabetismului ridicat la rang de normă socială prin producţia deşănţată de
vipuri de Ferentari, Balta Albă sau alte zone cu producţie ridicată de trufandale pseudo-artistice, ghicitoare şi
prezicătoare de noi şi noi apoteoze ale prostiei. În bairamurile televiziste de zi cu zi dispărea ideea că în
România ar mai exista şi valori reale, netrucate, necosmestizate conform cutumelor impuse de emisiunile
copiate în marea lor majoritate de la televiziuni străine sau construite în castelele cu cât mai multe
turnuleţe/tuiuri. Mai puţină pâine şi mai mult circ – cam în aceşti parametri se înscriu la concurenţă de găuri în
caşcaval majoritatea emisiunilor scurse în intimitatea noastră prin canalele neepurate îndeajuns. Dar acesta este
un subiect asupra căruia trebuie să ne aplecăm cu multă, foarte multă asumare în anul 2012.
Din nefericire Internetul oferă la o dimensiune, cred, amplificată nenumărate probe de suficienţă, de copilării
întârziate, aici “mama proştilor fiind cam mereu gravidă”. Citeşti articole cu pretenţii ştiinţifice de te cutremură
râsul, dizertaţii în care inexactitatea, jumătăţile de adevăr fojgăie ilariant şi, culmea, tocmai din acest zăcământ
cultural cancerizat de prostie mulţi dintre copiii grăbiţi să alerge unde au de alergat îşi culeg datele, paragrafele
pentru strălucitele şi obligatoriile lucrări impuse de programa şcolară. Tehnica spicului lucrează la parametri
groteşti, o inepţie fiind reluată, altoită cu alte inepţii şi asumată ca adevăr fundamentat oficial, academismul
Internetului nefiind pus cam de nimeni la îndoială. Dar cum pe aici autorii sunt copii ceva mai sârguincioşi şi
limitaţi la rândul lor de aceeaşi grabă a lecturilor din avion, absolvirile de vinovăţii sunt posibile. Grav, enorm
de grav este un alt domeniu, o altă dimensiune a trucajelor, cele aparţinătoare unor indivizi cu ceva pospai
intelectual şi care, pentru a-şi atinge scopurile de omuleţi mărunţi în cenuşiul lor, manipulează informaţii
injectate cu aparenţa veridicităţii, transferând pe un fond de sensibilităţi generalizate, inepţii, gongorisme. Mai
grav este faptul că, pentru a-şi adjudeca şansa difuziei cât mai mari a “produsului mediatic”, elucubraţiile sunt
asezonate cu apeluri la personalităţi, mai ales cele care nu mai pot riposta din motiv de neantizare sau pur şi
simplu fiindcă nu le interesează universul aparent sofisticat al internetului. Ciudat este faptul că impostorii,
hakerii pe viaţa şi valoarea cuiva sau altcuiva beneficiază de şansa anonimatului, presupuşii autori, poate chiar
cei de fapt, dând din umeri ori chiar ripostând cu o violenţă bine timbrată ca surplus de mediatizare. Că
imaginea proprie îi omoară!

Aşa cum se cuvine, pregăteam un articol despre marele economist român Anghel N Rugină, 14 decembrie fiind
ziua ultimă din existenţa sa terestră. Grupam şi regrupam idei, adevăruri, premoniţii bine fundamentate ştiinţific
în 1993 asupra adâncirii crizei mondiale, asupra neputinţei clasei politice din România de a-şi asuma
responsabilităţile prin strategii coerente, aplicate, benefice stării de mai bine a celor care le asigură surplusul
financiar într-o absurdă şi totuşi reală democraţie bugetară. “Junimist inveterat”, savantul era ferm convins că
România post-revoluţionară poate să redevină o ţară puternică prin sine însăşi, utilizând propriile resurse umane
şi materiale într-o strategie căreia îi definea clar, concis, neechivoc etapele încă din 1990. Dar “Ora 25” avea să
fie amânată, speranţele savantului spulberându-se în jocurile de interese ale grupurilor de putere, în speranţa
administrativă că societatea, economia se vor tasa de la sine, uşor dar determinant ajutată de privatizările pe un
dolar, mai apoi de traducerile “după ureche” ale documentelor venite de la Bruxelles sau de chirurgiile de
moment pe corpul deja invalid al societăţii române. Înlocuind, timp de 20 de ani, căştile de augmentare a
sunetului cu dopurile anti-fonice, demnitarii nu aveau cum să asculte vocea marelui economist patriot Anghel
Rugină care le spunea răspicat:

În 1997: « După căderea regimului comunist în 1989 şi intrarea în perioada de tranziţie, ţara şi neamul
românesc s-au găsit în faţa aceluiaşi argument ca cel dela 1864: să se introducă valori şi instituţii din Occident,
respectiv din societatea şi economia de pieţe capitaliste sau să se evalueze în spirit critic românesc, moştenit din
şcoala lăsată de Maiorescu şi ceilalţi membri de la Junimea, ce era bun şi folositor şi ce era rău şi păgubitor din
economia şi industria existentă la 1990. Partea ultimă evident că putea să fie îmbunătaţită prin contactul cu idei
noi, mai bune, din Apus.

Din nefericire, în 1990, guvernul român a apucat pe o cale greşită, respectiv calea imitării Apusului, cu politica
monetară şi fiscală la nivel macro şi grabă la credite şi împrumuturi din străinătate care, după unele estimări, se
ridică la mai mult de 6 miliarde de dolari (1997). Asta înseamnă o povară grea pentru o refacere economică de
viitor » .

Anghel N. Rugină, 1998: „ M-am gândit însă că oamenii care ajung în poziţii înalte în guvernarea politică a
unei ţări se împart în două categorii: (1) unii care îşi fac datoria din toată inima şi din tot sufletul în slujba celor
mulţi, care aşteaptă dreptate şi de aici se simt mai umili, mai precauţi din cauza răspunderii morale ce apasă pe
umerii lor – aceştia într-adevăr sunt oameni mari în istorie – iar alţii (2) care consideră poziţia oficială înaltă ca
şi cum ar fi dreptul lor de proprietate personală, moştenit sau achiziţionat ca să fie utilizat aşa, după bunul plac
– aceştia sunt oameni mici în istorie iar uneori, dacă împrejurările îngăduie, pot deveni dictatori cruzi,
neiertători, figuri antiumane în istorie. În realitate mai există şi o a treia categorie, a celor care se strecoară în
istorie fără a produce nici rău prea mare dar nici prea mult bine pentru umanitate, şi asta merge de la
preşedintele ţării respective şi până la primarul din ultimul sat”. (Memoriale, p.67)

Anghel N. Rugină, 2000: „Toate ajutoarele primite din străinătate şi toate împrumuturile făcute din afară de la
1990 încoace nu au rezolvat absolut nici o problemă ci din contră au complicat problemele, au prelungit şi
intensificat cancerul economic şi financiar, aşa că s-a îngreunat orice posibilitate de relansare în viitor”.
(Memoriale,p.148)

„Nu s-a procedat de urgenţă la o reformă administrativă a aparatului de stat care în timp de aproape 50 de ani
fusese construit şi consolidat ca să servească un stat şi o economie totalitară. O economie de piaţă funcţională,
în afară de o monetă stabilă cere o descentralizare a aparatului de stat, şi anume stabilirea de responsabilităţi
specifice şi sursa de venituri pentru fiecare nivel de guvernare: naţional, judeţean şi comunal. In această
direcţie nu s-a făcut nimic, iar o armată întreagă de funcţionari neproductivi a rămas să terorizeze populaţia şi
agenţii economici cu tot felul de aprobări şi controale absolut inu-tile într-o economie de piaţă şi care nu numai
că nu ajută la nimic productiv dar mai vârtos încurajează şi perpetuează corupţia şi ştrangularea economiei
naţionale. Fără o asemenea reformă administrativă integrală făcută cu înţelep-ciune, nici o economie de piaţă
nu poate funcţiona normal în România ”.( Memoriale 1, p.304)

Multe din propunerile marelui economist devin actuale cu o întârziere de 20 de ani (spre exemplu: « Din
nefericire în perioada de tranziţie 1990-1993 nu s-a produs nici o reformă administrativă raţională care să
simplifice aparatul de stat şi să diminueze reţeaua vastă de birocraţie (probabil la 1/3) care să fie productive din
punct de vedere social. Această reformă administrativă nu s-a făcut fiindcă nu a existat un program coerent
care să alinieze structurile statului la o economie de piaţă funcţională ». (p.280) Şi asistăm în această perioadă
la multiple secţionări ale aparatului administrativ dar cu o întârziere care victimizează destine fără a oferi
certitudinea rezolvării de fond a crizei. Concomitent avantajele celor din vârful nenumăratelor piramide
(ministere, societăţi comerciale de stat, agenţii de tot soiul) nu numai că nu intră în reducţie ci pe ici pe colo îşi
măresc disponibilităţile ( fiindcă se raportează la « eficienţa » disponibilizărilor).

Hoitarii. A fost primul gând, prima replica pe care am ţipat-o la primirea aproape concomitentă, de la mai mulţi
expeditori internauţi, a materialului « Stăpânii lumii ». Verificând şi alte surse am înţeles că respectivul material
are o circulaţie de best-sealer electronic, majoritatea covârşitoare a lectorilor provenind din zona intelectualităţii
nemulţumite de cursul vieţii social-politice. Succesul de circulaţie al aşa-zisului articol pare a fi asigurat de
alăturarea unor nume de prestigiu : Acad. Dinu C. Giurescu, Acad. Anghel N.Rugină, publicistul Marius Tucă
şi, concluziv, ca receptacol unificator, deşi în declin vizibil, Pavel Coruţ, autorul a nu mai puţin de 125 de cărţi.
Este propus ca autor al articolului istoricul Dinu C. Giurescu , propunere hilară, absurdă, într-o inapetenţă
totală cu academismul recunoscut al scriiturii savantului. De unde şi până unde ar putea acesta să păeăsească
rigorile ştiinţifice ale scriiturii şi să devină un stenograf al discuţiei dintre Anghel N. Rugină şi Marius Tucă ?!
Ba, în final, să se şi mândrească a fi contemporan cu Anghel Rugină şi mai ales cu…Pavel Coruţ (şi încă mă
bântuie copeşitor prezenţa mâinii aceleia suplimentare din Cina cea de taină,cuţitul !) ! Dar acest prim semn
pare a fi insuficient, exorciştii tăcerii continuând să caute vinovaţi şi vinovăţii exogene propriei lor nelucrări.
Apoi şi foarte sigur, fapt confirmat şi de sora economistului, doamna Maria Cristea, în 2005, la ultima sa
prezenţă în ţară, Anghel N. Rugină nu a avut nici o « seară memorabilă » de dialog cu Tucă. Ca atare, ab initio,
clar cum întunericul nopţii că dialogul la « Omul zilei » nu a existat, că Dinu C. Giurescu este total absolvit de
implicare în trucaj şi că « scenariul » are ca rezultantă revenirea în actualitate a prozatorului de care s-a amintit
plus, ca apendice, o carte cu acelaşi titlu ca cel al însăilăturii: “Stapânii lumii”, de Juan Carlos Castillòn,
Editura Nemira.

Pentru cei interesaţi până la capăt de mizeriile pe care le regurgitează “autorul” scripto-novelei “Stăpânii
lumii”, în deplină cunoştinţă de situaţie, ca redactor-editor al memorialelor savantului Anghel Rugină am
obligaţia unor precizări (uşor de descifrat chiar din lectura biografiei savantului, lectură spre care lectorul este
invitat cu o sagace nesimţire de chiar “autorul” lucrăturii):

– Anghel N. Rugină nu a fost nevoit să fugă din ţară, în perioada ceauşistă, trecând Dunărea către sârbi cu un
glonţ în trup ci dimpotrivă, ca cetăţean American şi consilier expert al preşedintelui SUA s-a întâlnit cu
dictatorul Ceauşescu căruia i-a înmânat un Program de stabilizare valutar-financiară, ca semnal al sprijinului
pentru o eventuuală ieşire a ţării de sub tutela Moscovei şi a rublei; Savantul a fost într-adevăr rănit dar în al
doilea război mondial, undeva, la Cotul Donului.

– Familia Anghel şi Aurelia Rugină nu a avut copii, fiica şi fiind o fantasmagorie a compilatorului de
închipuiri;
– Presupusa definire a existenţei unui Grup de „Stăpâni ai lumii” este contrară modului de analiză a geo-
politicii de către savant, acesta vorbind despre „Marea transformare” pe care o impune globalizarea cu toate
avatarurile ei. Mai mult, consecvent apartenenţei sale româneşti, Anghel N. Rugină prevede eşecul unei astfel
de politici, acordând fiecărei naţiuni şansa dezvoltării armonice prin sine însăşi, ca parte constitutivă a
umanităţii într-o altă secvenţă istorică, golită, suprasaturată negativ atât de experienţele comuniste cât şi de cele
capitaliste. „Eroare, trebuie spus de trei ori eroare! În cursul verii de anul trecut am fost în Grecia pentru al
doilea Congres Mondial al Societăţii ISINI. Acolo economiştii greci mi-au spus că economia lor suferă de
inflaţie, şomaj şi deficit în bugetul public şi balanţa de plăţi, ca să nu mai vorbim de inechităţi sociale, adică
aceleaşi probleme de care suferă economia romanească… Grecia este totuşi un membru asociat la comunitatea
europeană încă din 1981. Lecţia de tras: Aderarea la Comunitatea Europeană nu înseamnă per se rezolvarea
problemelor social economice din Romania. Iar dacă ţara respectivă se află în dezechilibru – cum este România
sau Grecia – atunci aceste dezechilibre se continuă mai departe, pe când finanţele ţării vor fi controlate de bănci
străine. Să nu fiu înţeles greşit! Eu nu sunt împotriva aderării la comunitatea europeană, dar am recomandat ca
mai înainte de intrare eonomia românească să fie redresată şi pusă în condiţii de echilibru general stabil, aşa
încât finanţele să nu mai poată fi controlate de bănci străine, iar nivelul de impozite şi circulaţia monetară să nu
poată fi determinate de tehnocraţii de la Bruxelles, care nu cunosc condiţiile istorice în care s-a dezvoltat
economia românească şi nici dorinţele şi aspiraţiile intime ale poporului român. Experţii vor considera numai
statisticile globale sau la nivel macro şi pe baza acestora vor face decizii. Statisticile macro sunt cifre moarte
care nu arată cozi lungi la aprovizionare, nici cât timp îţi ia ca să cumperi un litru de lapte aşteptând la coadă;
nici cum se simte poporul luptându-se zi de zi ca să rezolve decalajul dintre preţuri şi venituri reale.”

De altfel, între sursele serioase de documentare pentru cei interesaţi se înscrie şi

cartea scrisă de prof.dr. Petre Iosub, prof. Lidia Zărnescu şi prof. Vasilica Grigoraş: Anghel N. Rugină, omul şi
savantul (Vaslui,2011). Doctor în filosofie, prof. Petrea Iosub este iniţiatorul punerii Colegiului economic din
Vaslui sub patronajul marelui economist româno-american. Citez dintr-o scrisoare primită de la
savant(corespondenţă foarte intensă): “Aici, departe de ţară geograficeşte dar în spirit mai aproape ca oricând
mă simt ca un doctor chirung care a deascoperit leacul la cancer de care suferă atâtea fiinţe omeneşti în lume –
în cazul nostru un cancer economic, monetar şi financiar – dar ceilalţi medici din profesie se simt ameninţaţi de
aceasta descoperire care le taie veniturile grase şi de aici pe toate căile posibile şi imposibile, legitime şi
nelegitime încearcă să oprească cunoştinţa leacului nou şi unde se poate şi aplicarea lui.

Tot aşa în cartea numită am arătat în detaliu şi pe înţelesul tuturor care este leacul cel adevărat pentru a scăpa
de cancerul economic, monetar şi financiar care produce şomaj, inflaţie, blocare financiară deficite bugetare şi
în balaţa internaţională de plăţi, nedreptăţi sociale de tot felul şi regina tuturor relelor sociale: CORUPŢIA care
nu este un fenomen rezervat la caractere de indivizi cu înclinaţie să facă rău ci mai degrabă un sistem social
politic în derută, confuz, în dezechilibru care înlesneşte şi într-un fel invită corupţia la o acţiune foarte bănoasă.

Eu ştiu că într-o zi ,, miracolul economic’’ se va împlini atâta vreme cât va exista libertate şi o conştiinţă de
Român. Dar aş fi dorit să se întâmple în cursul vieţii mele. Dacă nu se poate atunci aş dori ca printre arhitecţii
planului şi inginerii economişti executori să fie şi un fost absolvent sau absolventă de la liceul
dumneavostră”.(Op.cit.p.16)

Spre deosebire de alţi economişti importanţi ai lumii Anghel N. Rugină a dorit şi a creat o Biblie Economică, o
operă în care varii domenii ale cunoaşterii sunt restaurate original într-o filozofie socio-economică cu
dimensiuni încă insuficient asimilate. Revenind la iniţiativa parlamentară privind obligativitatea dozelor de
respiraţie culturală prin masmedia, m-aş fi bucurat, fiindcă se impune, să se fi decis ca măcar jumătate de oră
din totalul programelor dintr-o lună să fie dedicate operei marelui savant Anghel Rugină. Şi asta fiindcă trebuie
să reînvăţăm să fim români, să fim pragmatici, să avem orgoliul identitar şi să avem convingerea că în faţa
personalităţilor statuare trebuie să-ţi descoperi capul. Şi mintea.

https://saccsiv.wordpress.com/2016/01/04/transcriptul-in-care-anghel-rugina-vorbeste-despre-cei-300-care-
conduc-lumea-in-cadrul-emisiunii-marius-tuca-show-este-un-fals-poate-asta-nu-inseamna-insa-ca-cei-300-nu-
exista/