Legatura de dincolo de moarte dintre Hasdeu si fiica lui.

Marele om de cultura a
construit un adevarat templu si a facut spiritism pentru a-i vorbi genialei Iulia
Iulian Bunila,

Iulia Hasdeu a fost lumina care a insufletit existenta ilustrului om de cultura, Bogdan Petriceicu Hasdeu, care a
lasat in urma o importanta opera, ca scriitor, istoric, enciclopedist, lingvist sau om politic. Viata sa a cunoscut
insa o cotitura ireversibila, moartea prematura a fiicei aruncandu-l pe Hasdeu in misticism.
Fiica lui Bogdan Petriceicu Hasdeu si a Iuliei, o ardeleanca nascuta Faliciu, a venit pe lume in ziua de 14
noiembrie 1869, in casa marelui scriitor de pe strada Carol I, nr.14, Bucuresti.
Iulia, botezata cu acelasi nume ca al mamei sale, avea sa atraga asupra sa toata atentia sotilor Hasdeu. Mama se
ocupa efectiv de cresterea si educarea fetei, in timp ce tatal ii oferea repere in evolutia sa intelectuala, fara sa
aiba o implicare directa.
Iulia Hasdeu a fost un copil precoce, un geniu in miniatura. La varsta de doi ani si jumatate stia sa citeasca, la
patru ani scria, la cinci ani compunea primele poezii, la opt ani trecea examenele de scoala primara, iar la 11 ani
termina liceul Sfantul Sava din Bucuresti. Fetita scria povesti pentru copii si versuri, pe teme istorice, chiar
inainte de a implini sapte ani. In adolescenta, cunostea trei limbi straine, franceza, germana si engleza, scria
poezii, piese de teatru si povesti.
Ajunsa la Paris, impreuna cu mama sa, Iulia s-a inscris, in 1886, la Facultatea de Litere a Universitatii Sorbona,

unde, la varsta de 16 ani, isi uimea profesorii cu talentul sau, spre mandria tatalui, pe care, in ciuda distantei
fizice, il pastra aproape de ea, prin intermediul scrisorilor.
"Corespondenta scrisa dintre Iulia si tatal sau era puntea de comunicare. Dar corespondenta era rara si de multe
ori telegrafica. La zece ani scria in jurnal:
As vrea sa-i trimit in fiecare zi scrisoare, insa mama ma ocaraste ca stau prea mult in casa. Zice ca dansa are
grija sa-i dea de stire ca suntem sanatoase si ca dumnealui, daca ar fi fost intr-adevar nelinistit pentru noi, ar fi
venit aici. El a ramas sa lucreze, si mama stie bine ca este asa. Se necajeste degeaba dumneaei." (Constantin
Nemes, "Iulia, a doua editiune a lui Hasdeu")
Iulia Hasdeu a murit la varsta de 19 ani
Lumina din viata marelui carturar incepea sa paleasca in 1888, odata cu ivirea primelor semne de tuberculoza in
corpul celei mai dragi fiinte de pe pamant. Iulia voia sa o infrunte, dovada fiind epistola adresata tatalui ei in
care spunea ca este hotarata sa isi sustina lucrarea de doctorat, al carei subiect si-l alesese deja. Starea de
sanatate se agrava rapid iar mutarea fetei din Paris in locuri mai insorite, precum Italia si Elvetia, a fost o prima
incercare a lui Hasdeu de a-si salva copilul.
Ulterior, tatal ingrijorat a adus-o pe bolnava la Bucuresti, apoi la Manastirea Agapia, in fuga dupa un miracol
salvator. Zadarnic, pentru ca in toamna anului 1888, cu cateva luni inainte de a implini varsta de 19 ani, Iulia
Hasdeu a murit, rapusa de tuberculoza. A fost inmormantata la Cimitirul Bellu, din Bucuresti.
Foto rauflorin.ro

La varsta de 20 de ani, Iulia Hasdeu ar fi devenit prima femeie doctor in litere a Facultatii din Paris, daca nu ar
fi fost rapusa de boala care era de nestavilit la acea vreme.
Autoconvertirea la spiritism sau alinarea suferintei pricinuita de pierderea fiicei
Disparitia prematura a unicului copil l-a determinat pe Hasdeu sa renunte la reperele care il ghidasera pana
atunci in viata si sa descopere in spiritism, singura cale de a continua sa existe, singurul leac pentru suferinta sa.

Era punctul de unde creatorul unor opere insemnate avea sa traiasca doar pentru intalnirea cu spiritul fiicei sale,
Iulia.
Noua abordare a vietii lui Bogdan Petriceicu Hasdeu i-a fost parca sugerata din lumea spiritelor, printr-o
intamplare pe care marele savant a descris-o in prologul lucrarii "Sic cogito", o lucrare filosofica despre
divinitate.
"Trecusera sase luni dupa moartea fiicei mele. Era in martie: iarna plecase, primavara nu sosise inca. Intr-o
seara umeda si posomorata sedeam singur in odaie langa masa mea de lucru. De-nainte-mi, ca totdeauna, era o
testea de hartie si mai multe creioane. Cum? nu stiu, nu stiu, nu stiu, dar fara ca s-o stiu, mana mea lua un creion
si-i rezema varful de luciul hartiei. Incepui a simti la tampla stanga batai scurte si indesate, intocmai ca si cand
ar fi fost bagat intr-insa un aparat telegrafic. Deodata, mana mea se puse intr-o miscare fara astampar. Vreo
cinci secunde cel mult. Cand bratul se opri si creionul cazu dintre degete, ma simtii desteptat dintr-un somn, desi
eram sigur ca nu adormisem. Aruncai privirea pe hartie si cetii acolo foarte limpede: <Je suis heureuse; je
t'aime; nous nous reverrons; cela doit te suffire. Julie Hasdeu> - (Sunt fericita; te iubesc; ne vom revedea; asta ar
trebui sa-ti fie indeajuns. Iulia Hasdeu) Era scris si iscalit cu slova fiicei mele. Ce sa fie? O va spune aceasta
carte.", scria Hasdeu, in 1892.
Extrem de afectat de moartea unicului copil, fata de care infiripase o relatie speciala, Hasdeu a construit, la
Campina, intre 1894 si 1896, un castel, in memoria Iuliei. "Castelul Iulia Hasdeu" a fost templul menit sa-i
mijloceasca tatalui indurerat relatia spirituala cu fiica sa, din Ceruri, misticismul fiind dimensiunea existentei lui
Hasdeu, de la varsta de 50 de ani, pana la moarte.
FOTO edituramateescu.ro

In templul de la Campina, Hasdeu si-a continuat disperat practicile spiritiste, incercand sa comunice cu fiica
plecata dintre cei vii. Era convins ca sufletul fetei il ghida in toate vointele sale. Se spune ca, printr-o astfel de
sedinta de spiritism, Hasdeu a primit de la Iulia planurile de constructie ale Castelului din Campina, o cladire
stranie si futurista pentru acea epoca. Demn de mentionat ca aceasta constructie, alaturi de monumentul funerar
al Iuliei Hasdeu, din cimitirul bucurestean Bellu, sunt unicele temple spiritiste din lume.
Si la amenajarea cavoului, Hasdeu era convins ca spiritul Iuliei i-a ,,comandat" decorarea cu trei busturi: al lui
Iisus Hristos, al lui Shakespeare si al lui Victor Hugo, toate formand trinitatea. "Din arhiva spiritista putem afla
ca la 12 aprilie, 1891, medium fiind Th. Sperantia, savantul a primit propunerea de a aseza, de-o parte si de alta
a scarii, undeva la intrarea in cavou, doua oglinzi. <Pentru a avea infinitul>, i-ar fi spus Iulia... B. P. Hasdeu
face intocmai, apoi ii comanda artistului G. D. Mirea sa picteze cate un inger, al carui chip sa se rasfranga in
oglinda cealalta, producand astfel o impresie deosebita." ("Spiritul Iuliei Hasdeu inca bantuie castelul din
Campina", edituramateescu.ro)

Hasdeu a devenit atras de lumea de dincolo, fara a-si perde insa discernamantul, dupa evaluarile unor
contemporani. Crea punti de legatura cu sufletul iubitei sale fiice prin sedinte de spiritism, pe care la inceput le
organiza la cavoul Iuliei din cimitirul Bellu, apoi in biroul de la Arhivele Nationale, unde era director, iar in
ultima parte a vietii, in castelul-templu de la Campina, unde s-a mutat in 1897.
Cum comunica Hasdeu cu spiritele celor dragi
Erau invocate pe rand spiritele Iuliei Hasdeu si, ulterior, dupa deces, al mamei ei, cealalta Iulia, al lui Nicolae,
fratele lui Hasdeu si ale lui Tadeu si Alexandru Hasdeu, bunicul si tatal scriitorului.
Comunicarea cu spiritele se facea mai mult in franceza, insa exista "intelegere" si pe alte limbi, precum romana,
engleza, rusa si chiar araba. Era obligatorie prezenta unui mediu foarte priceput. Din perioada 23 decembrie
1890 pana in 18 aprilie 1903 s-a pastrat transcrierea a numai 101 rezumate ale sedintelor de spiritism, dintr-un
numar mult mai mare. Potrivit acestora, Iulia vorbea despre casa, ii dadea tatalui ei sfaturi cu privire la diverse

probleme si povestea chiar si despre vietile ei anterioare sau despre amestecul in contactul imaterial din timpul
sedintei al unor spirite inferioare in comunicatie.
Alaturi de Hasdeu, participau la astfel de sedinte carturari si artisti, carora aceste experiente le deschideau noi
orizonturi de explorat.