Tunisia

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Sari la navigareSari la căutare
‫الجمهورية التونسية‬
al-Jamhuriya at-Tunisia
République tunisienne
Republica Tunisiană
Tunisia
‫تونس‬ (arabă)
‫الجمهورية التونسية‬ (arabă)

Drapelul Tunisiei Stema Tunisiei[*]

Deviză: ‫ عدالة‬،‫ نظام‬،‫( حرية‬Hurriya, Nidham, 'Adala)

(libertate, ordine, justiție)

Imnul național: 

„Himat Al Hima” (Apărătorii Patriei)

Geografie

Suprafață  
 - totală 163,61 km²

Apă (%) 5

Cel mai înalt punct Jebel ech Chambi[*][3]

[2]
 (1.544 m) 

Cel mai jos punct Shatt al Gharsah[*][2] (−17 m) 

Vecini Libia
Algeria 

Fus orar UTC+1

Ora de vară UTC+2

Populație

Populație  

 - Recensământ  10.486.339 (locul 79)

Densitate 63 loc/km²

Limbi oficiale berbera

Etnonim tunisieni (pl.)
tunisian (masc.)
tunisiană (fem.) 

Guvernare

Sistem politic Republică

Președinte(d) Kais Saied[*] 

Prim-ministru(d) Hichem Mechichi[*] 

Legislativ Assembly of the Representatives of

the People(d) 

Capitala Tunis

Istorie 

Formare Independență 

Economie

PIB (PPC) 2007

 - Pe cap de locuitor $7.900 (2008, estimare)

PIB (nominal) 2007

 - Total $40,168 de miliarde

 Gini 36,1

IDU (2010)  0,766 (înalt) (locul 81)

Monedă Dinar tunisian ( TND )

Coduri și identificatori

Cod CIO TUN 

Cod mobil 605 

Prefix telefonic 216

ISO 3166-2 TN[4] 

Domeniu Internet .tn

Prezență online

site web oficial

Modifică date / text 

Tunisia (în limba arabă ‫تونس‬, Tūnis), oficial Republica Tunisiană (‫ )الجمهورية التونسية‬este o

țară situată în nordul Africii, este cea mai mică țară situată aproape de Munții Atlas. Se
învecinează cu Algeria în vest și Libia în est. Numele țării provine de la numele
capitalei Tunis. Este țara situată în zona cea mai estică a Maghrebului. Insula cea mai
mare este Djerba (514 km²).

Cuprins

 1Istoria
 2Geografia
 3Clima
 4Flora și fauna
 5Populația
 6Diviziuni administrative
 7Religia
 8Cultura
 9Patrimoniu mondial UNESCO
 10Alte subiecte
 11Note
 12Bibliografie
 13Referințe
 14Vezi și
 15Legături externe

Istoria[modificare | modificare sursă]
Fenicienii au întemeiat așezări pe teritoriul actual al Tunisiei încă din jurul anului 1000
î.Hr., cea mai importantă fiind Cartagina, care a dominat comerțul
în Mediterana centrală, până când a fost distrusă de romani în 146 î.Hr. Tunisia a
rămas parte a Imperiului Roman până a fost ocupată de vandali la jumătatea secolului
al V-lea d.Hr. În secolul al VI-lea, Tunisia este recucerită de Imperiul Bizantin, ea
devenind parte a lumii islamice odată cu expansiunea islamului în secolul al VII-lea, ea
ajungând un centru important al culturii islamice în Africa de Nord.
În 1574 a fost încorporată în Imperiul Otoman, fiind condusă de la Constantinopol prin
intermediul guvernatorilor turci, așa-numiții bei.
În 1881, odată cu declinul Imperiului Otoman, Tunisia devine protectorat francez.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Tunisia a fost sub guvernarea regimului de
la Vichy. După război, Tunisiei i-a fost dată autonomie în 1954 ca urmare a unor revolte
populare. Independența i-a fost acordată la data de 20 martie 1956. Monarhia inițiată
de Franța a fost abolită în 1957, și Partidul Neo-Destour („Noua Constituție”), condus
de Habib Bourguiba a luat puterea. Habib Bourguiba a devenit președinte pe viață
în 1959. În 1987 Bourguiba a fost răsturnat de către Zine El Abidine Ben Ali, care la
rândul lui a fost răsturnat de o revoltă populară în ianuarie 2011.
Vezi și:

 Drapelul Tunisiei
 Campania din Tunisia
 A doua bătălie de la El Alamein
 Imperiul colonial francez
 Revoluția tunisiană din 2010-2011
 Politicieni: Hédi Nouira, Mohamed Ghannouchi, Bahi Ladgham, Mohamed
Mzali, Rachid Sfar, Béji Caïd Essebsi

Geografia[modificare | modificare sursă]
Tunisia

Tunisia este țara cea mai nordică a Africii situată între deșertul Sahara și Marea
Mediterană, la 140 km de Sicilia. Este la jumătatea distanței dintre Oceanul Atlantic și
valea Nilului. Coodonatele geografice ale țării sunt între 37° 20’ și 30° 10’ latitudine
nordică și 7° 30’ si 12° longitudine estică. Lățimea maximă (nord-sud) 780 km, este între
între Cap Blanc și punctul de frontieră Bordj el Khadra iar pe direcția est-vest 380 km
între insula Djerba și Nefta. Se învecinează cu Algeria la vest și cu Libia la sud-est. La
nord și est are deschidere la Marea Mediterană, lungimea coastei fiind de 1.148 km.

Podiș lângă Metlaoui în Tunisia centrală

Nord-vestul țării este mărginit de Tell-Munții Atlas. Paralel cu țărmul mării până la
golful Bizerte se află lanțul munților Kroumirie cu 700–800 m înălțime, continuat cu
dealurile Mogod cu o înălțime de 300–400 m care se termină cu Cap Blanc, un țărm
stâncos la mare. Valea fluviului Medjerda este o regiune agrară roditoare. Munții mai
înalți din țară sunt aliniați pe direcția nord-est -Cap Bon, spre sud-vest unde se aflǎ
muntele cel mai înalt (Djebel Chambi, 1.544 m) cu o lungime de 220 km de-a lungul
coastei Mării Mediterane, între Hammamet și Skhira, Sousse și Sfax. Acest munte este
înconjurat de Sahel (șes) roditor (optim culturii de măslini) răcorit de vântul
mediteranean.
În sudul munților se află o zonă de depresiune asemănătoare stepei (Chott el Djerid cu
lacuri sărate), această regiune fiind urmată în sud de Sahara. La granița cu Libia, spre
vest, este șesul Djeffara limitat de Dahar un platou calcaros (600 m altitudine) care se
continuă spre mare cu un ștrand nisipos.
Vezi și:

 Lista țărilor după punctul de maximă altitudine

Clima[modificare | modificare sursă]
O climă aridă în sud, care devine mai umedă spre țărmul mării la nord, ceea ce explică
zona asemănătoare stepei (cu veri fierbinți și ierni reci). Din Tunisia centrală spre sud
dominǎ o climă tipică deșertului. Temperatura medie este în ianuarie 10 °C iar în august
26 °C. În sudul Munților Atlas domină tot timpul anului o climă caldă uscată cu puține
precipitații, temperaturile atingând 45 °C. Diferențele cele mai mari de temperatură sunt
în zona Saharei - vara cu 50 °C, iar iarna atingând temperatura de îngheț. Dinspre
Sahara bate vântul șiroco (scirocco), un curent de aer uscat și fierbinte. Precipitațiile
anuale în nord sunt cuprinse între 500-1.000 mm în apropiere de coasta mării, ating
1.500 mm în munți, iar în sud sunt 200 mm pe an.

Flora și fauna[modificare | modificare sursă]

Aceasta fiind dependentă de climă, în nord și în Munții Atlas sunt păduri de foioase cu
tufișuri (macchie), animale sălbatice: mistreți, iepuri, spre sud în regiunea de stepă
fiind gazele, pe când în sud în zona deșertului fiind scorpioni, șerpi, vulturi.

Populația[modificare | modificare sursă]
Circa 98% din numărul populației sunt arabi și berberi asimilați de arabi. Numai 1,2%
din populație sunt berberi. Ca fostă colonie franceză, minoritatea cea mai importantă
dintre europeni sunt francezii, urmați de italieni și maltezi. Densitatea populației fiind
mai mare în nord unde locuiesc 70% din numărul locuitorilor.

Diviziuni administrative[modificare | modificare sursă]

Vezi și:

 Lista diviziunilor administrative ale țărilor din Africa

 = „Politica Tunisiei” = === Structură de stat === Ca urmare a revoluției din 14
ianuarie 2011, Constituția Tunisiei adoptată în anul 1959 a fost suspendată. Noua
 Constituție a fost adoptată în luna ianuarie 2014 Formă de guvernământ:
Republică. Regimul instituit prin noua Constituție este parlamentar moderat,
președintele și legislativul (Adunarea Reprezentanților Poporului) având mandate de
cinci ani. Șeful statului: Președintele țării este Beji Caid Essebsi (din decembrie
2014) Puterea executivă (Guvernul) Puterea executivă este exercitată de șeful
statului, asistat de un guvern condus de un prim-ministru.
o Primul-ministru: Habib Essid (din 14 ianuarie 2015), independent.
o Ministrul afacerilor externe: Taieb Baccouche (din 14 ianuarie 2015),
membru al Partidului Apelul Tunisiei. Puterea legislativă
o Legislativul este reprezentat de Adunarea Reprezentanților Poporului,
condusă de președintele Mohamed Ennaceur (Partidul Apelul Tunisiei).
===Situația internă=== Tunisia traversează un amplu proces de transformare
democratică. Guvernul provizoriu de tehnocrați instalat în ianuarie 2014, și-a
îndeplinit cu succes mandatul focalizat asupra securității interne, menținerii
echilibrelor socio-economice și organizării în bune condiții a alegerilor.
=== Structură de stat === Ca urmare a revoluției din 14 ianuarie 2011,
Constituția Tunisiei adoptată în anul 1959 a fost suspendată. Noua Constituție a
fost adoptată în luna ianuarie 2014 Formă de guvernământ: Republică.
Regimul instituit prin noua Constituție este parlamentar moderat, președintele și
legislativul (Adunarea Reprezentanților Poporului) având mandate de cinci
ani. Șeful statului: Președintele țării este Beji Caid Essebsi (din decembrie
2014) Puterea executivă (Guvernul) Puterea executivă este exercitată de șeful
statului, asistat de un guvern condus de un prim-ministru.
o Primul-ministru: Habib Essid (din 14 ianuarie 2015), independent.
o Ministrul afacerilor externe: Taieb Baccouche (din 14 ianuarie 2015),
membru al Partidului Apelul Tunisiei. Puterea legislativă
o Legislativul este reprezentat de Adunarea Reprezentanților Poporului,
condusă de președintele Mohamed Ennaceur (Partidul Apelul Tunisiei).
=== Situația internă === Tunisia traversează un amplu proces de transformare
democratică.
 Economia
Economia Tunisiei s-a dezvoltat rapid, condusă fiind de industria textilă, prelucrarea
alimentelor și alte industrii ușoare, turism, minerit. Sectorul agricol include producția
de cereale, măsline, curmale, fructe citrice etc.
Tunisia este o țară cunoscută pentru turismul a aproximativ 6 milioane de turiști pe an,
[necesită  citare]
 în 2008 naționalitățile fiind: libieni (1,776,881 de
vizitatori), francezi (1,395,255), algerieni (968499), germani (521513), italieni (444541), 
britanici (254,922) și polonezi (207531)[necesită  citare]
Numărul turiștilor români în Tunisia a înregistrat în ultimii ani o evoluție constantă.
Tunisia a găzduit în 2008, 31050 turiști români, o rată de creștere de 75% față de
anul 2000 (6428 vizitatori).[necesită  citare]
Cel mai mari stațiuni turistice din Tunisia sunt în următoarele
orașe: Djerba (insula), Sousse, Hammamet, Monastir, Sfax, Tozeur (oraș-oază).
Turismul în Tunisia este una dintre cele mai dinamice sectoare ale economiei și o sursă
importantă de valută pentru țară. Turismul are un efect benefic asupra altor sectoare
economice, cum ar fi transportul, comunicațiile, artizanatul, comerțul și construcțiile.

Religia[modificare | modificare sursă]
98% din populație sunt musulmani, 1% creștini, 1% evrei și alte religii. [1] Pe insula
Djerba trăiesc și musulmani kharidjiți. Tunisia este o țară musulmană considerată țara
seculară, voalul, barba și toate simbolurile religioase este interzis de a fi afișate. [5]
Constituția interzice orice partid politic care are ca bază religia, pentru a se asigura
separarea dintre religie și politică.
În Tunisia poligamia este interzisă.

Cultura[modificare | modificare sursă]
Vezi și:

 Listă de scriitori tunisieni

Patrimoniu mondial UNESCO[modificare | modificare sursă]

Pe lista patrimoniului mondial UNESCO au fost incluse următoarele obiective culturale
sau naturale din Tunisia:

 Amfiteatrul roman din El Djem (1979)

 Situl arheologic din Cartagina (1979)
 Medina din Tunis (1979)
 Parcul național Ichkeul (1980)
 Orașul punic[6] Kerkuan (Kerkouane) și necropola sa (1985, 1986)
 Medina din Sousse (1988)
 Medina din Kairouan (1988)
 Situl arheologic din Dougga (Thugga) (1997)

Alte subiecte[modificare | modificare sursă]

 Championnat de Tunisie
 Federația Tunisiană de Fotbal
 Echipa națională de fotbal a Tunisiei
 Mouna Chebbah (handbalistă)

Note[modificare | modificare sursă]
1. ^ a b The New York Times Almanac 2011, Ed. John W. Wright, Penguin Reference, New York, 2010, p.
700
 2. ^ a b https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/geos/ts.html Lipsește sau este vid: |
title= (ajutor)
3. ^ http://www.environnement.gov.tn/index.php?id=98&type=98 Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
4. ^ https://www.iso.org/obp/ui/#iso:code:3166:TN Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
5. ^ Kristin Shorten (3 octombrie 2014). „Burqa bans already in place in many countries”. Newscomau.
Accesat în 20 ianuarie 2018.
6. ^ Sinonime pentru "punic": "fenician" sau "cartaginez"

Bibliografie[modificare | modificare sursă]
 The New York Times Almanac 2011, Ed. John W. Wright, Penguin Reference,
New York, 2010

Referințe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

 Locuri din Patrimoniul Mondial UNESCO

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Puteți găsi mai multe informații
despre Tunisia prin căutarea în proiectele
similare ale Wikipediei, grupate sub
denumirea generică de „proiecte surori”:

Definiții și traduceri în
Wikționar

Imagini și media la Commons

Citate la Wikicitat

Texte sursă la Wikisursă

Manuale la Wikimanuale

Resurse de studiu la
Wikiversitate

La Wikivoyage găsiți
un ghid turistic despre
Tunisia
 ro  Profil de țară pe situl Ministerului Afacerilor Externe al României
 ro  Îndrumar de afaceri Document elaborat de Ministerul Comerțului din România
 ro  Îndrumar de afaceri Portal de comerț
 ar  Profil de țară pe situl Ligii Statelor Arabe
 Informații generale și turistice Tunisia
 Government of Tunisia
 Tunisia pe Curlie
 Tunisia la The World Factbook
 Atlasul Wikimedia pentru Tunisia
 Tunisia – Mirajul Africii de Nord, 27 mai 2010, Descoperă - Travel
 Tunisia - Sa-ti pui palaria in desert! , 3 ianuarie 2008, Diana Pavlenco, Descoperă
 Noua Cartagină, Tunisia, 24 iulie 2009, Evenimentul zilei