Sunteți pe pagina 1din 20

Început

Istorie

Toggle Istorie subsection

Perioada pre-colonială

Perioada Colonială Franceză

Era post-independență

Guvern și politică

Toggle Guvern și politică subsection

Media

Drepturile omului

Împărțirea administrativă

Geografie și climat

Economie

Transport

Demografie

Toggle Demografie subsection

Sistemul de sănătate

Cultură

Toggle Cultură subsection

Educație

Note

Alte lecturi

Legături externe

Republica Congo
231 limbi
 Articol
 Discuție
 Lectură
 Modificare
 Modificare sursă
 Istoric
țară din Africa
Acest articol se referă la Republica Congo. Pentru alte sensuri, vedeți Congo
(dezambiguizare).
Republica Congo
Republica Congo
République du Congo

Drapelul Republicii Congo Stema Republicii Congo[*]

Deviză: Unité, Travail, Progres


(Franceză: Unitate, muncă, progres)

Imn: La Congolaise
Geografie

Suprafață  

 - totală 342 000 km² (locul 64)

Apă (%) 3,3

Cel mai înalt punct mont Nabemba[*] (1.020 m) 

Cel mai jos punct Oceanul Atlantic (0 m) 

Cel mai mare oraș Brazzaville

Vecini Angola
Camerun
Republica Centrafricană
Republica Democrată Congo
Gabon 

Fus orar WAT

Populație

Densitate 12,8 loc/km²

 - Estimare 2014 4,662,446 (locul 131)

 - Estimare 2017 5.260.750

Limbi oficiale franceză

Etnonim congolez(m)
congoleză (f)
congolezi(pl)

Grupuri etnice  48% Kongo


 20% Sangha
 17% Teke
 12% M'Bochi
 3% europeni / altii
Guvernare
Sistem politic Republică Prezidențială
Președinte Denis Sassou-Nguesso
Prim ministru Anatole Collinet Makosso
Legislativ Parliament of the Republic of the
Congo(d) 
Capitala Brazzaville
Istorie
Independență
Economie
PIB (PPC) 2016
 - Total 31.157 miliarde &[1]
 - Pe cap de locuitor $6,985[1]
PIB (nominal) 2016
 - Total $11 530 miliarde
 - Pe cap de locuitor $2 983
IDU (2015) ▲ 0.592[2] (medium) (locul 135)
Monedă franc CFA ( XAF )
Coduri și identificatori
Cod CIO CGO 
Cod mobil 629 
Prefix telefonic +242
ISO 3166-2 CG 
Domeniu Internet .cg
Prezență online
site web oficial
hasthtag
Modifică date / text 

Republica Congo (franceză République du Congo; Kongo: Repubilika ya


Kongo; Lingala: Republiki ya Kongó), cunoscută și ca Republica Congo, Congo de
Vest, Congo-Brazzaville sau simplu Congo, este o țara situată în Africa Centrală. Este
mărginită de cinci țări: Gabon și Oceanul Atlantic la vest; Camerun în partea de nord-
vest; Republica Centrafricană la nord-est; Republica Democrată Congo în partea de est
și de sud; și de exclava angoleză Cabinda în partea de sud-vest.
Regiunea a fost dominată de triburi vorbitoare de limba Bantu, care au construit căi de
comerț înspre Bazinul Fluviului Congo. Congo-Brazzaville a fost parte din
colonia franceză "Africa Ecuatorială". După obținerea independenței în 1960, colonia
"Congo-ul Francez" a devenit Republica Congo. Republica Populară Congo a fost o
perioadă de dictatură marxist-leninistă, când exista doar un singur partid în perioada
1970-1991. Alegeri libere la care au participat mai multe partide se țin din 1992, cu
toate că un guvern ales democratic a fost demis în anul 1997, în urma Războiul Civil din
Republica Congo, și președintele Denis Sasssou Nguesso a condus țara 26 de ani din
ultimii 36 de ani, cât a făcut parte din viața politică.
Stabilitatea politică și dezvoltarea producției de hidrocarburi a făcut din Republica
Congo al patrulea cel mai mare producător de petrol din Golful Guinea, oferind țării o
relativă prosperitate, în ciuda instabilității din unele zone și distribuirea petrolului
neuniform pe cuprinsul țării.
Țara are cel mai mare aport la PIB din exporturi, însumând 47%.

Istorie[modificare | modificare sursă]
Perioada pre-colonială[modificare | modificare sursă]
Populația vorbitoare de Bantu, care au fondat triburi în timpul expansiunii Bantu, au
strămutat și absorbit, în mare măsură, primii locuitori ai regiunii, poporul Pigmei, în jurul
anului 1500 î.Hr.; Bakongo, un grup etnic Bantu care de asemenea a ocupat părți unde,
în prezent, se află Angola, Gabon și Repubica Democrată Congo, au format afinitățile
etnice, dar și rivalități între aceste țări. Mai multe regate Bantu — mai
notabile: Kongo, Loango, și Teke—au realizat rute comerciale spre bazinul Fluviului
Congo.[4]

Curtea lui N'Gangue M'voumbe Niambi, din cartea Descrierea Africii (1668)

Exploratorul portughez Diogo Cão a ajuns la gura de vărsare a fluviului Congo în anul


1448.[5] Relațiile comerciale au crescut rapid între Regatele Bantu și negustorii europeni
care tranzacționau diferite mărfuri, produse manufacturiere și oameni capturați din
hinterlanduri. După ce a fost un centru pentru comerțul transatlantic timp de secole,
colonizarea directă de către europeni a Deltei Fluviului Congo a început spre sfârșitul
sec al XIX-lea, ulterior erodând puterea populației Bantu din regiune. [6]
Perioada Colonială Franceză[modificare | modificare sursă]
Zona din nordul fluviului Congo a ajuns sub stăpânire franceză în 1880, în urma
tratatului lui Pierre de Brazza cu Regele Makoko[7] din Bateke.[5] Colonia Congo a
devenit cunoscută la început drept “Congo-ul Francez”, apoi ca “Congo-ul de Mijloc” în
1903. În 1908, Franța a organizat Africa Ecuatorială Franceză (AEF), care cuprindea
Congo-ul de Mijloc, Gabon, Ciad, și Oubangui-Chari (în prezent, Republica
Centrafricană). Francezii au pus capitala federală la Brazzaville. Dezvoltarea
economică din primii 50 de ani de conducere colonială în Congo s-a centrat pe extracția
de resurse naturale. Metodele erau de multe ori brutale: construcția Congo–Ocean
Railroad după Primul Război Mondial se estimează că a costat 14.000 de livre.[5]
În timpul Ocupației naziste a Franței din timpul celui de Al Doilea Război mondial,
Brazzaville a funcționat drept capitală simbolică a Franței Libere între anii 1940 și 1943.
[8]
 Conferința de la Brazzaville din 1944 anunța o reforma majoră în ceea ce privește
politica colonială dusă de către Franța. Congo a profitat de mărirea cheltuielilor
administrative și de infrastructura de după război, ca rezultat al locației geografice
centrale, dar și pentru că capitala federală a AEF se afla la Brazzaville. [4] A primit și o
legislatură locală, după adoptarea constituției din 1946, care a stabilit a A Patra
Republică Franceză.
După reviziurea constituției franceze care stabilea A Cincea Republică Franceză în
1958, AEF s-a dizolvat în părțile component ale acesteia, fiecare devenind o colonie
autonomă în Comunitatea Franceză. În timpul acestor reforme, Congo de Mijloc a
devenit Republica Congo în 1958[9] și a adoptat prima constituție în 1959.
[10]
 Antagonismul între susținatorul Mbochi, Opangault și Youlou care susținea pe
Balalis, a avut drept rezultat o serie de revolte în Brazzaville în Februarie 1959, pe
care Armata Franceză le-a stopat.[11]
Era post-independență[modificare | modificare sursă]

Alphonse Massamba-Débat conducătorul unicului partid din perioada (1963–1968) a încercat să implementeze


o politica economică a Socialismului Științific.

Republica Congo a obținut independența totală față de Franța pe 15 august


1960. Fulbert Youlou a condus ca primul președinte al țării până când din cauza unor
nemulțumiri din domeniul muncii dar și partidele politice rivale au instigat la o revoltă de
trei zile care a dus la înlăturarea lui. Armata Congoleză a preluat conducerea asupra
țării și au numit provizoriu un guvern civil condus de către Alphonse Massamba-Débat.
Resentimentele și amărăciunea dintre Baali și populația Mbochi a dus la o revoluție în
Brazzaville (Februarie 1959). Armata Franceză a intervenit pentru a înlătura
turbulențele. Controversatul conducător, Abbé Fulbert Youlou, primul om de culoare
care este ales primar în Africa Ecuatorială Franceză [12] și “primul președinte al țării” a
fost înlăturat în August 1963 în timpul Les Trois Glorieuses care este o referință la
revoluția din 1830 cu același nume împotriva lui Charles la X-lea la Franței. [13]
Noi alegeri au avut loc în Aprilie 1959. Pănă când Congo a devenit independentă
(August 1960), Jacques Opangault, fostul oponent la lui Youlou, a fost de accord să
lucreze cu el. Youlou a devenit primul Președinte al Republicii Congo. Cum tensiunea
politică era mare în Pointe-Noire, Youlou a mutat capitala la Brazzaville.
Conform constituției din 1963, Massamba-Débat a fost ales președinte pe o perioadă de
cinci ani.[4] În perioada în care Massamba-Débat a fost în funcție regimul a adoptat
"socialismul științific" drept ideologie națională constituțională. [14] În 1965, Congo a
stabilit relatâții cu Uniunea Sovietică, cu Republica Populară Chineză, Coreea de
Nord și Vietnamul de Nord.[14] Regimul lui Massamba-Débat a invitat câteva sute de
soldați cubanezi pentru a antrena armata partidului, aceste trupe au ajutat la ramanerea
guvernului său în picioare în urma loviturii de stat din 1966 condusă de către paratrupe
loiale viitorului președinte Marien Ngouabi. Cu toate acestea, Massamba-Débat nu a
fost capabil să reconcilieze diferite instituții, triburi și facțiuni ideologice din țară.
[14]
 Regimul său s-a prăbușit printr-o lovitura de stat din Septembrie 1968

Marien Ngouabi a schimba numele țării în Republica Populară Congo, declarând a fi primul stat Marxist-
Leninist din Africa acesta a fost asasinat în 1977.

Marien Ngouabi, care a participat la lovitura de stat și-a asumat președinția pe 31


decembrie 1968. Un an mai târziu Președintele Ngouabi a proclamat Congo ca fiind
prima “republică populară” , Republica Populară Congo, și a anunțat decizia Mișcării
Revoluționare Naționale decizia de a schimba numele în Partidul Muncitoresc
Congolez. Ngouabi a supravețuit unei tentative de lovitură de stat în 1972 dar a fost
asasinat pe 16 Martie 1977. Un Comitet Militar al Partidului format din 11 membrii a fost
desemnat să conducă un guvern interimar avându-l pe Joachim Yhombi-Opango drept
președinte al republicii. Doi ani mai târziu, Yhombi-Opango a fost înlăturat de la putere
și Denis Sassou Nguesso a devenit noul președinte.[4]
Sassou Nguesso a aliniat țara la Blocul Estic și a semnat un pact de douăzeci de ani de
prietenie cu Uniunea Sovietică. De-a lungul timpului, Sassou a trebuit să se bazeze mai
mult pe represiuni politice și mai puțin pe patronaj pentru a-și menține dictatura. [15]
Pascal Lissouba, care a devenit primul președinte ales din Congo (1992–1997) în
timpul perioadei pe pluripartidism democratic, a încercat să implementeze reforme
economice cu susținerea FMI pentru liberalizarea economiei. În Iunie 1996 FMI a
aprobat 69,5 milioane DST (100 milioane dolari americani) pe o perioadă de trei ani și
era pe cale să anunțe o întelegere anuală reînnoită când la jumatatea anilor 1997 în
Congo a izbucnit războiul civil.[16]
Progresul democratic din Congo a fost deraiat în 1997 când Lissouba și Sassou au
început să se lupte pentru putere în războiul civil. Cum alegerile prezidențiale care erau
stabilite pentru Iulie 1997 se apropiau, tensiunile dintre taberele lui Lissouba și Sassou
au crescut. Pe 5 Iunie forțele guvernului Președintelui Lissouba au înconjurat campusul
lui Sassou din Brazzaville iar Sassou a ordonat miliției sale private (cunoscută ca
“Cobrele”) să reziste. Așa a început un conflict de patru luni care a distrus mare parte
din Brazzaville și a dus la moartea a zeci de mii de civili. La începutul lui Octombrie,
regimul din Angola a început să invadeze Congo pentru a-l pune la putere pe Sassou.
Pe la mijlocul lui Octombrie guvernul lui Lissouba a căzut. La scurt timp după aceasta,
Sassou s-a declarat președinte.[4]

Un protest pro-constitutional in Brazzaville din Octobrie 2015.

La controversatele alegeri din 2002 Sassou a câștigat cu aproximativ 90% din voturi.


Principalii săi rivali Lissouba și Bernard Kolelas, au fost impiedicați să candideze iar
principalul candidat credibil Andre Milongo, și-a îndemnat sușținătorii să boicoteze
alegerile iar pe urmă s-a retras din cursă.[17] O nouă constituție adoptată în
urma referendumului din Ianuarie 2002, i-a acordat președintelui noi puteri extinzându-i
mandatul de la cinci la șapte ani, și a introdus o nouă adunare bicamerală. Observatorii
internaționali au pus la îndoială organizarea alegerilor prezidențiale și a referendumului
constituțional.[18] După alegerile prezidențiale s-au reluat în Regiunea Pool luptele dintre
forțele guvernamentale și rebeli conduși de către Pastor Ntumi; un tratat de pace a fost
semnat în Aprilie 2003.[19]
Sassou a câștigat de asemenea și urmatoarele alegeri prezidențiale din Iulie
2009 [20] Conform Observatorului Congolez al Drepturilor Omului, o organizație non-
guvernamentală, alegerile au fost marcate de o participare “foarte scăzută” de “fraudă și
nereguli”.[21] În Martie 2015 Sassou a anunțat că doreste să mai candideze pentru încă
un mandat și un referendum constituțional din Octombrie a rezultat în modificarea
constituției care i-a permis să candideze la alegerile prezidențiale din 2016.

Guvern și politică[modificare | modificare sursă]

Denis Sassou Nguesso a fost președinte în perioada 1979-1992 și a rămas la puterea încă de când forțele sale
rebele l-au înlăturat pe președintele Pascal Lissouba în timpul Războiul Civil din 1997.

Congo-Brazzaville a avut un sistem politic plurupartid încă de la începutul anilor 1990,


cu toate că sistemul este dominat de Președintele Denis Sassou Nguesso; care a dus
lipsă de competitori serioși la alegerile prezidențiale care au avut loc sub conducerea
sa. Sassou Nguesso este susținut de către partidul său Partidul Muncitoresc
Congolez (franceză Parti Congolais du Travail) dar și de un număr de alte partide mai
mici. Regimul lui Sassou a fost cuprins de dezvăluiri ale corupției în ciuda încercărilor
de a le cenzura. O investigație franceză a descoperit peste 110 de conturi în banci și
mai multe proprietăți în Franta; Sassou a denunțat investigația ca fiind “rasistă” și
“colonială”.[22][23][24] Numele lui Denis Christel Sassou-Nguesso, fiul lui Denis Sassou
Nguesso, a aparut în Panama Papers.[25]
Pe 27 martie 2015, Sassou Nguesso a anunțat că guvernul său va organiza un
referendum pentru schimbarea constituției din 2002 pentru a i se permite să candideze
pentru a treia oară la rând.[26] În 25 Octombrie guvernul a ținut un referendum pentru ai
permite lui Sassou Nguesso să candideze la urmatoarele alegeri. Guvernul a afirmat ca
propunerea a fost votată de 92% dintre votanți cu o participare de 72% a persoanelor
cu drept de vot. Opoziția, care a boicotat referendumul, a afirmat că statisticile
guvernului erau false și că votul a fost fals. [27]
Alegerile au ridicat întrebări și au fost însoțite de neliniști civile iar forțele de ordine au
tras asupra protestatarilor;[28] cel puțin 18 persoane au fost ucise de către forțele de
securitate în timpul protestelor opoziției.
Media[modificare | modificare sursă]
În 2008, principalele canale mass-media erau deținute de către guvern, dar mult mai
multe forme de media private au fost create. Există o televiziune deținută de către
guvern și în jur de 10 televiziuni private mai mici.
Drepturile omului[modificare | modificare sursă]
Mulți Pigmei care aparțin din naștere unor Bantus, este o relație pe care mulți o privesc
drept sclavie.[29][30] Observatorul Drepturilor Omului din Congo spune că Pigmeii sunt
tratați ca proprietați așa cum sunt “animalele de companie”. [29] Pe 30 Decembrie
2010, Parlamentul Congolez a adoptat o lege pentru promovarea și protecția drepturilor
omului pentru populatiile indigene. Aceasta lege este prima de acest fel din Africa și
adoptarea sa este un progres istoric pentru popoarele indigene de pe continent. [31]

Împărțirea administrativă[modificare | modificare sursă]


Articol principal: Împărțirea administrativă a Republicii Congo.

Harta Republicii Congo reprezentănd cele 12 departamente.

Republica Congo este divizată în 12 departamente. Departamentele sunt divizate în


comune și districte.[32] Acestea sunt iar capitalele sunt prezentate în paranteze:
 Bouenza (Madingou)   Likouala (Impfondo)
 Cuvette (Owando)  Niari (Loubomo)
 Cuvette-Ouest (Ewo)  Plateaux (Djambala)
 Kouilou (Pointe-  Pool (Kinkala)
Noire)  Sangha (Ouésso)
 Lékoumou (Sibiti)
Acestea au fost reorganizate din regiuni sub forma unor departamente în 2002. Dintre
celelalte localități ale Republicii Congo se menționează Etoumbi
Geografie și climat[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Geografia Republicii Congo.

Diagramă climatică pentru Brazzaville

Harta a climatului Republicii Congo după clasificarea Köppen.

Congo este localizat în partea central vestică a Africii Subsahariene, de-a lungul
ecuatorului. În partea de est și de sud este marginită de Republica Democrată Congo.
La vest formează granițe cu Gabon, Camerun și cu Republica Centrafricană la nord, și
cu Cabinda (Angola) la sud-vest. Are o coastă scurtă la Oceanul Atlantic.
Capitala, Brazzaville, este localizată pe Fluviul Congo, în sudul țării, peste râu aflându-
se Kinshasa, capitala Republicii Democrate Congo. Sud vestul țării este o câmpie de
coastă care este drenată de Râul Kouilou-Niari; interiorul țării constă într-un platou
cuprins între două bazine la sud și la nord. Pădurile sunt sub o presiune crescândă a
exploatărilor.[33]
Deoarece țara este situată pe Ecuator, climatul este constant tot timpul anului, cu
temperaturii medii ziua 24 °C iar noaptea sunt cuprinse între 16 °C și 21 °C.
Precipitațiile medii anuale variază de la peste 1100 mm în partea de sud Valea Niari iar
în partea centrală a țării 2000 mm. Sezonul uscat este cuprins între lunile Iunie până în
August, în timp ce sezonul ploios are două maxime de precipitații în perioada Martie-
Mai și în perioada Septembrie-Noiembrie.[34]
În 2006–07, cercetători de la Wildlife Conservation Society au studiat gorilele din zonele
dens împădurite din Districtul Ouesso din Sangha. Ei au estimate un număr de 125.000
care au rămas izolate de oameni datorită mlaștinilor inospitaliere. [35]
Economie[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Economia Republicii Congo.

Cassava este o cultură de cereale importantă în Republica Congo.

Economia este o combinație de agricultură de subzistență și artizanat, un sector


industrial bazat în mare pe petrol,[36] și un guvern caracterizat de problem economice și
de exces de personal. Extragerea petrolului a înlocuit domeniul forestier ca principal
susținator al economiei. În 2008, sectorul petrolier a înregistrat 65% din PIB, 85% din
veniturile guvernamentale, și 92% din exporturi. [37] Țara are de asemenea mari depozite
de minereu neexploatate. La începutul anilor 1980 creșterea veniturilor obținute din
petrol a făcut ca guvernul să finanțeze proiecte mari de dezvoltare, ducând la o creștere
a PIB-ului la o medie de 5% pe an, una dintre cele mai mari din Africa.
Devalorizarea francului din 12 ianuarie 1994 cu 50% a rezultat o rată a inflației de 46%
în 1994, dar inflația este în scădere de atunci. [38]

Femei tinere care învață să coasă la mașina de cusut, Brazzaville

Eforturile pentru o reforma în economie au continuat cu ajutorul instituțiilor


internaționale, în principal Banca Mondială și Fondul Monetar Internațional. Programul
de reformă a fost stopat în 1997 când a izbucnit războiul civil. Când Sassou Nguesso a
revenit la putere după încheierea războiului în Octombrie 1997, și-a exprimat public
interesul de a relua reformele economice și privatizarea dar și reluarea cooperări cu
instituțiile financiare internaționale. Cu toate acestea, progresul economic a fost
deteriorate de scăderea prețului petrolului și de reluarea conflictului armat în Decembrie
1998, care a dus la mărirea deficitului bugetar al republicii. Administrația din prezent se
confruntă cu o pace relativ șubredă și cu probleme economice în reducerea sărăciei, cu
toate că prețul petrolului a crescut din 2003. Gazele naturale și diamantele se numară
printre exporturile importante din Congo, cu toate că Congo a fost exclusă din Procesul
Kimberley în 2004 cu motivul că majoritatea diamantelor exportate erau obținute prin
contrabandă din țara vecină Republica Democrată Congo; a fost reprimită în grup în
2007.[39][40]
De asemenea Republica Congo are depozite metalifere neexploatate de aur, fier, și
depozite de fosfați.[41][42] Guvernul Congolez a semnat o înțelegere de a arenda 200.000
hectare de pământ fermierilor Sud Africani pentru a reduce dependența de importuri.[43]
[44]

PIB-ul în Republica Congo a crescut cu 6% în 2014 și se asteaptă să crească cu 7.5%


în 2015.[45][46]

Transport[modificare | modificare sursă]

Aeroportul Maya-Maya din Brazzaville.

Transportul în Republica Congo include transport pe uscat, apă și prin aer. Autostrada


Congo-Ocean a fost construită de muncitori forțați și este în mare parte functională.
Există de asemenea peste 1000 km de drumuri asfaltate și două mari aeroporturi
(Aeroportul Maya-Maya și Aeroportul Pointe Noire) care au zboruri către Europa, Africa
și Orientul Mijlociu. Țara are de asemenea un port mare la Oceanul Atlantic la Pointe-
Noire și altele de-a lugul Fluviului Congo la Brazzaville și Impfondo.

Demografie[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Demografia Republicii Congo.

Religia în Republica Congo după Pew Research Center (2011)[47]


      Protestantism (51,4%)

      Romano- Catolici (30,1%)


      Creștini (4,4%)

      Alte religii (14,1%)

Populația rară din Republica Congo este concentrată în partea de sud-vest a țării
lăsând vastele zone de junglă tropicală din nord nelocuite. Cu toate că Republica
Congo este una dintre cele mai urbanizate țări din Africa cu 70% din populația totală
care locuiește în câteva centre urbane, în principal Brazzaville, Pointe-Noire și în câteva
orășele care sunt situate pe lângă autostrada de 534-kilometru (332 mi) care unește
cele două mari orașe. În zonele rurale comețul și activitațile industriale au scăzut rapid
în ultimii ani, lăsând economia rulală să depindă de guvern. [48]
Din punct de vedere etnic și lingvistic populația din Republica Congo diferă—
Etnologii recunosc 62 de limbi vorbite în țară [49]—dar care pot fi grupate în trei
categorii. Kongo sunt cel mai mare grup etnic și însumează în jur de jumatate din
populația țării. Cea mai importantă minoritate sunt grupul etnic Laari în Brazzaville și
regiunea Pool și Vili pe lângă Pointe-Noire și de-a lungul coastei Atlanticului. Al doilea
cel mai mare grup sunt Teke care trăiesc în zona de nord de Brazzaville reprezentând
17% din populație. Boulangui (M’Boshi) locuiesc în partea de nord-vest și în Brazzaville
și reprezintă 12% din populație.[50][51] Pigmeii reprezintă 2% din populația Republicii
Congo.[52]
Înainte de războiul din 1997, în jur de 9.000 Europeni și alți non-africani locuiau în
Congo, marea majoritate fiind Francezi; doar foarte puțini dintre aceștia au rămas.[48][48]
Conform CIA World Factbook, populația din Republica Congo din punct de vedere
confesional sunt în mare o combinație de Catolici (33.1%), Awakening Luterani (22.3%)
și alți Protestanți (19.9%). Adepți ai Islamului însumează doar 1.6%, aceasta se
datorează influxului de muncitori străini din centrele urbane.
Conform unui studiu din 2011–12, rata fertilității totale era de 5.1 copii născuți pe
femeie, cu 4.5 în zonele urbane și 6.5 în zonele rurale. [53]
Sistemul de sănătate[modificare | modificare sursă]
Cheltuielile publice pe sănatate din 2004 au însumat 8.9% din PIB. [54] În 2012
persoanele infectate cu HIV/SIDA era de 2.8% la persoanele cu vărste cuprinse între 15
și 49 de ani. Cheltuielile pentru sănătate au fost de 30 de dolari pe cap de locuitor în
2004.[54] O mare parte din populație este subnutrită,[54] malnutriția fiind o problemă în
Congo-Brazzaville.[55] Erau 20 de doctori la 100.000 de persoane în decada anilor 2000.
[54]

În 2010 mortalitatea infantilă era de 59.34 morți/1,000 născuți vii.[56]

Cultură[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Cultura Republicii Congo.
Cultura Congoleză a fost influențată de o mare varietate de peisaje natural întinzându-
se de la câmpiile savanei în Niari de Nord unde se găsesc păduri inundate până la
Fluviul Congo, la munții accidentați și pădurile din Mayombe, dar și 170 Km de plaje la
Oceanul Atlantic. Prezența numeroaselor grupuri etnice și structuri politice (Imperiul
Kongo, Regatul Laongo al regelui Teke) a oferit o diversitate a tradițiilor culturale dar și
a curentelor artistice antice. Statuile Bembe care sunt foarte expresive în ciuda
dimensiunilor reduse, măștile ciudate ale populației Punu și Kwele, relicvariile Kinabalu,
cimitire interesante, cu morminte monumentale, țara Lari. Congolezii au o importantă
moștenire arhitecturală colonială. Și duc mari eforturi pentru a restaura aceste artefacte,
cel puțin în Brazzaville.
Turismul este o resursa neimportantă în Congo, facilitățile din Pointe-Noire și
Brazzaville duc lipsa unei rețele de comunicare eficiente și coerente. Multe situri sunt
greu de vizitat, paradoxal, unele dintre cele mai populate și dezvoltate regiuni din Sud
sunt adesea foarte puțin accesibile. De exemplu masivul Munții Chaillu sunt aproape
imposibil de vizitat.
Mulți cântăreți congolezi au dus imaginea țării în cele mai înderpărtate locuri de pe glob:
rapperul franco-congolez Passi care este cunoscut în Franța datorită unor albume care
au avut succes cum ar fi “Temptation” cu piesa faimoasă "I zap and I mate", făra să-l
uitam pe M'Passi din fostul grup Melgroove, rapperii Calbo of Arsenik group, Ben J of
Neg Marrons, Mystic, RCFA, The group Bisso Na Bisso si Casimir Zao.
În republica Congo sunt mai mulți scriitori recunoscuți în Africa și în zonele vorbitoare
de limba franceză: Alain Mabanckou, Jean-Baptiste Tati Loutard, Jeannette Ballou
Tchichelle, Henri Lopes, Lassy Mbouity și Tchicaya U Tam'si.
Educație[modificare | modificare sursă]

Școlari în clasă, Republica Congo

Cheltuielile publice pentru educație au fost mai mici în perioada 2002-05 decât în 1991.
[54]
 Școala este gratuită și obligatorie pentru copiii între 6 și16 ani, [57] dar în practică
există cheltuieli.[57] Înscrierile în clasa primară erau de 44% în 2005, mult mai mici decât
79% în 1991.[54] Elevii care termină șase ani de școală primară și șapte ani de școală
secundară obțin o diplomă de bacalaureat. În țară există universități. La universitate,
studenții obțin o diplomă de licență în trei ani și un master după patru ani. Universitatea
Marien Ngouabi—care oferă cursuri de medicină, drept și alte domenii—este singura
universitate publică din țară. Cursurile se predau în limba franceză iar sistemul copiază
în mare parte sistemul din Franța. Infrastructura educațională a fost afectată serios în
urma crizelor politice și economice. Nu există scaune în majoritatea claselor și astfel
copii trebuie să stea pe podea. Întreprinzătorii au înființat școli private, dar de multe ori
le lipsește pregătirea tehnică și cunoștințele despre curricula națională și astfel le
lipsește eficacitatea. Familiile de multe ori își înscriu copii la școli private după care
constată că nu pot plăti școlarizarea.

Note[modificare | modificare sursă]
1. ^ a b „Republic of the Congo”. International Monetary Fund. Accesat în  17 aprilie 2013.
2. ^ „2016 Human Development Report”  (PDF). United Nations Development Programme. 2016.
Accesat în 21 martie 2017.
3. ^ World Bank Open Data, accesat în  8 aprilie 2019
4. ^ a b c d e „Background Note: Republic of the Congo”. Department of State. martie 2009.
5. ^ a b c Olson, James S. & Shadle, Robert. Historical Dictionary of European Imperialism, p.
225. Greenwood Publishing Group, 1991. ISBN 0-313-26257-8. Accessed 9 octombrie 2011.
6. ^ Boxer, C. R. The Portuguese Seaborne Empire, 1415–1825, A. A. Knopf, 1969, ISBN
0090979400
7. ^ „BBC NEWS - Africa - The man who would be Congo's king”.
8. ^ United States State Department. Office of the Historian. A Guide to the United States'
History of Recognition, Diplomatic, and Consular Relations, by Country, since 1776.
"Republic of the Congo". Accessed 9 octombrie 2010.
9. ^ United States State Department. Bureau of African Affairs. Background Notes. "Republic of
the Congo". Accessed 9 octombrie 2011.
10. ^ Robbers, Gerhard (2007). Encyclopedia of World Constitutions. Infobase Publishing. ISBN
0-8160-6078-9. Accessed 9 octombrie 2011.
11. ^ CONGO REPUBLIC: BRAZZAVILLE RIOTS AFTERMATH. Reuters (27 februarie 1959)
12. ^ „Fulbert Youlou facts, information, pictures - Encyclopedia.com articles about Fulbert
Youlou”.
13. ^ Alain Mabanckou "The Lights of Pointe-Noire" ISBN 978-1620971901. 2013. p.175
14. ^ a b c Shillington, Kevin (2005).  Encyclopedia of African history. CRC Press.
p. 301.  ISBN  1579582451.
15. ^ Shillington, Kevin (2005).  Encyclopedia of African history. CRC Press.
p. 302.  ISBN  1579582451.
16. ^ Country Report Congo-Brazzaville. The Economist Intelligence Unit. 2003. p. 24.
17. ^ „Congo, Republic of (Brazzaville)”.  Freedom House.  2006. Arhivat din original la  15
octombrie 2009. Accesat în 12 iunie 2009.
18. ^ „Congo approves new constitution”. BBC. 24 ianuarie 2002. Accesat în 12 iunie 2009.
19. ^ „Congo peace deal signed”. BBC. 18 martie 2003. Accesat în 15 iunie 2009.
20. ^ „17 candidates in Congo presidential race: commission”. AFP. 13 iunie 2009. Accesat
în 15 iunie 2009.
21. ^ Vote results expected as opposition alleges fraud. France24 (16 iulie 2009).
22. ^ „Congo leader son fails in gag bid”. BBC. 15 august 2007.
23. ^ „Propping Up Africa's Dictators”. Foreign Policy In Focus. 22 iunie 2009. Arhivat
din  original  la 12 octombrie 2009. Accesat în 2 iunie 2017.
24. ^ „FACTBOX-African leaders' French assets under scrutiny”. Reuters. 29 aprilie 2009.
Arhivat din  original  la 4 februarie 2012.
25. ^ Joan Tilouine; ICIJ (4 aprilie 2016). „Les Africains du Panama (1)  : les circuits offshore des
" fils de  "”.  Le Monde  (în French).
26. ^ Ross, Aaron (27 March 2015) Congo Republic president says expects referendum over the
third term. Reuters
27. ^ „Congo opposition holds ceremony for killed protesters=Reuters”.
28. ^ lefigaro.fr (4 aprilie 2016). „Violences au Congo  : le government accuse les opposants à
Sassou-Nguesso”. Le Figaro (în French). Accesat în  1 iunie 2016.
29. ^ a b „Pygmies in the Congo treated like "pets": report”. globalpost.com.  13 iulie 2014.
Accesat în 13 noiembrie 2011.
30. ^ Thomas, Katie (4 martie 2007). „Slaves of the Congo”. International Reporting Project.
Arhivat din  original  la 14 iulie 2014. Accesat în  13 iulie 2014.
31. ^ „UN expert praises Congo's draft law on indigenous rights”. Arhivat din original în  24
noiembrie 2010. Accesat în 2 iunie 2017.. iwgia.org, 15 noiembrie 2010
32. ^ With inconsistent figures:
o The site of the Presidency of the Republic of the Congo Arhivat în 27 iulie 2009,
la Wayback Machine. lists 11 departments, 7 communes, and 76 districts.
o The 2004 Statistical directory of Congo lists 12 departments, 6 communes, and
85 districts
o A list of subprefects (higher representatives of State in a district) nominated in
December 2008 lists 86 districts. Search [1] Arhivat în 16 ianuarie 2009,
la Wayback Machine.
o Finally, the good figures seem to come from this site: 12 departments, 7
communes, and 86 districts
33. ^ Map: Situation de l'exploitation forestière en République du Congo. (PDF) . Retrieved on 25
februarie 2013.
34. ^ Samba G.; Nganga D.; Mpounza M. (2008).  „Rainfall and temperature variations over
Congo-Brazzaville between 1950 and 1998”.  Theoretical and Applied Climatology. 91 (1–4):
85–97. doi:10.1007/s00704-007-0298-0. Accesat în  11 iunie 2008.[nefuncțională]
35. ^ „'Mother Lode' Of Gorillas Found In Congo Forests   : NPR”. Accesat în 15 august 2008.
36. ^ „Congo-Brazzaville”. Energy Information Administration, U.S. Government. Arhivat
din  original  la 23 martie 2008. Accesat în 11 iunie 2009.
37. ^ Republic of the Congo World Bank
38. ^ „Congo, Republic of”. EconStats. Accesat în  11 iunie 2009.
39. ^ „Kimberley Process Removes the Republic of Congo from the List of
Participants”. Kimberley Process. 9 iulie 2004. Arhivat din original la  10 mai 2009. Accesat
în 11 iunie 2008.
40. ^ „2007 Kimberley Process Communiqué”.  Kimberley Process.  8 noiembrie 2007. Arhivat
din  original  la 4 martie 2008. Accesat în 11 iunie 2008.
41. ^ „Mining in Congo”. MBendi. Arhivat din original la  27 decembrie 2016. Accesat în 14 iunie
2009.
42. ^ „OHADA.com: The business law portal in Africa”. Accesat în  22 martie 2009.
43. ^ Goodspeed, Peter (21 October 2009) „South Africa's white farmers prepare to trek to the
Congo”. Arhivat din  original  la 18 februarie 2011. Accesat în 10 septembrie 2016.. National
Post.
44. ^ Congo hands land to South African farmers. Telegraph. 21 octombrie 2009.
45. ^ „Republic of the Congo GDP Annual Growth Rate”.  Trading Economics.
46. ^ „Republic of the Congo GDP and Economic Data”. Global Finance. Accesat în 14 ianuarie
2016.
47. ^ „Table: Christian Population as Percentages of Total Population by Country”. Pew
Research Center's Religion & Public Life Project. 19 decembrie 2011.
48. ^ a b c Background Note: Republic of the Congo United States Department of State. Accessed
on 21 august 2008.
49. ^ „Languages of Congo”. SIL International. Accesat în 13 iunie 2009.
50. ^ Levinson, David (1998). Ethnic groups worldwide. Greenwood Publishing Group. pp. 120–
121.  ISBN  978-1-57356-019-1.
51. ^ „Congo Overview”. Minority Rights Group International. Accesat în  13 iunie 2009.
52. ^ Les pygmées du Congo en "danger d'extinction. Lemonde.fr (5 august 2011). Retrieved on
25 februarie 2013.
53. ^ Congo. Enquête Démographique et de Santé 2011–2012. Centre National de la Statistique
et des Études Économiques (CNSEE), Brazzaville. December 2012
54. ^ a b c d e f „Human Development Report 2009”. Arhivat din original în  17 ianuarie 2010.
Accesat în 2 iunie 2017.. undp.org
55. ^ „IRIN Africa – CONGO: Grappling with malnutrition and post-conflict woes – Congo – Food
Security – Health & Nutrition”. IRINnews. Accesat în  23 ianuarie 2015.
56. ^ „CONGO (BRAZZAVILLE): UNFPA Leads Fight Against FGM " UNFPA in the News”.
Arhivat din  original  la 29 noiembrie 2014. Accesat în 23 ianuarie 2015.
57. ^ a b Refworld | 2008 Findings on the Worst Forms of Child Labor – Congo, Republic of the.
UNHCR. Retrieved on 25 februarie 2013.

Alte lecturi[modificare | modificare sursă]


 Maria Petringa, Brazza, A Life for Africa (2006) ISBN 978-1-4259-1198-0

Legături externe[modificare | modificare sursă]


Puteți găsi mai multe informații
despre Republic of the Congo prin căutarea
în proiectele similare ale Wikipediei, grupate
sub denumirea generică de „proiecte surori”:

Definiții și traduceri în
Wikționar

Imagini și media la Commons

Citate la Wikicitat

Texte sursă la Wikisursă

Manuale la Wikimanuale

Resurse de studiu la
Wikiversitate

Guvern

 Congolese Government Portal


 Presidency of the Republic Arhivat în 22 decembrie 2010, la Wayback
Machine.
 Chief of State and Cabinet Members
General

 Country Profile from BBC News


 Republic of the Congo la The World Factbook
 Republic of the Congo Arhivat în 7 decembrie 2008, la Wayback Machine.
from UCB Libraries GovPubs
 Republica Congo pe Curlie
 Atlasul Wikimedia pentru the Republic of the Congo
 Crisis briefing on the Republic of Congo's struggle for
peace[nefuncțională] from Reuters AlertNet
 Review of Congo by the United Nations Human Rights Council's Universal
Periodic Review, 6 mai 2009.
 Humanitarian news and analysis from IRIN – Congo
Turism

 Congo-Brazzaville.com
  La Wikivoyage găsiți un ghid turistic despre Republica Congo

S-ar putea să vă placă și