Angola

Republica Angola
República de Angola

Drapelul Angolei Stema Angolei[*]

Deviză: Virtus Unita Fortior
Imnul național: Angola Avante!
(Angola înainte!)

Geografie
Suprafață
- totală 1.246.700 km² (locul 23)
Apă (%) neglijabilă
Cel mai înalt punct Mount Moco[*] (2.619 m)
Cel mai jos punct Oceanul Atlantic (0 m)
Namibia
Republica Democrată Congo
Vecini
Zambia
Republica Congo
Fus orar UTC+1
Populație
Densitate 14.8 loc/km²
[1]
- Estimare 2009 18.498.000
- Estimare 2017 29.784.193
Limbi oficiale portugheză1
angolezi (pl.)
Etnonim angolez (masc.)
angoleză (fem.)
Guvernare
Sistem politic republică prezidențială
Președinte João Lourenço
Legislativ National Assembly⁠(d)
Capitala Luanda
Istorie
Independență
față de Portugalia 11 noiembrie 1975
Economie
PIB (PPC) 2010
- Total 107,310 de miliarde $[2]
- Pe cap de locuitor 5.632 $[2]
PIB (nominal) 2010
- Total 85,312 de miliarde $[2] (locul 63)
- Pe cap de locuitor 4.100 dolar american[6]
Gini (2000) 59[3] (ridicat)
IDU (2017) 0,581 [4] (mediu) (locul 147)
Monedă kwanza (AOA)
Coduri și identificatori
Cod CIO ANG
Cod mobil 631
Prefix telefonic 244
ISO 3166-2 AO
Domeniu Internet .ao
¹ Se vorbesc și limbi regionale și limba spaniolă.
Prezență online
site web oficial
Modifică date / text

Angola este o țară în sud-vestul continentului Africa ce se învecinează cu Namibia, Republica Democrată Congo,
Republica Congo și Zambia. Angola beneficiază de o largă ieșire la Oceanul Atlantic. Această fostă colonie a
Portugaliei este bogată în numeroase resurse naturale, dintre care petrolul și diamantele sunt cele mai importante.
Țara are un guvern democratic și e numită oficial Republica Angola (sau, în limba portugheză, República de
Angola).

Originea și istoria numelui

Numele Angola este o derivare portugheză a cuvântului Bantu N’gola, care era titlul tradițional al regilor
Împărăției Quimbundos în secolul al XVI-lea, când țara a fost colonizată de portughezi.
Istorie

Principal: Istoria Angolei

Regina Nzinga la negocierile pentru pace cu guvernatorul portughez în Luanda, 1657.

Primii locuitori din zonă au fost poporul Hoisan. Majoritatea acestei populații a fost înlocuită de către triburi Bantu
în perioada migrațiilor Bantu. În 1483, Portugalia a înființat baze lângă Râul Congo, zonă în care existau statele
Kongo, Ndongo și Lunda. Statul Kongo se întindea de la frontiera cu Gabon la nord până la Râul Kwanza la sud.
În 1575, Portugalia a înființat o colonie la Luanda pentru a profita de comerțul cu sclavi. Portughezii au început să
controleze coasta teritoriului pe parcursul secolului al XVI-lea printr-o serie de tratate și războaie. Astfel s-a născut
colonia Angola. Olanda a ocupat Luanda în perioada 1641-48.

În 1648 Portugalia a recucerit Luanda și a inițiat o campanie militară pentru cucerirea statelor Kongo și Ndongo,
campanie care s-a sfârșit cu victoria Portugaliei în anul 1671. Portugalia nu a preluat controlul administrativ al
teritoriilor pe deplin până la începutul secolului XX. În 1951 colonia a fost reorganizată ca o provincie a
Portugaliei, numită și Africa occidentală portugheză. Când Portugalia a refuzat să inițieze un proces de
decolonizare, au apărut trei mișcări pentru independență:

 Mișcarea Populară pentru Eliberarea Angolei (Movimento Popular de Libertação de Angola, MPLA),
inițiată în Kimbundu de către intelectualitatea din Luanda și cu legături cu partide comuniste din Portugalia
și din Blocul răsăritean;
 Frontul Național pentru Eliberarea Angolei (Frente Nacional de Libertação de Angola, FNLA), care a
deținut o bază etnică în regiunea Bakongo la nord, având legături cu Statele Unite ale Americii și regimul
Mobutu din Zair; și
 Uniunea Națională pentru Independența Totală a Angolei (União Nacional para a Independência Total de
Angola, UNITA), condusă de către Jonas Savimbi cu o bază etnică și regională în regiunea Ovimbundu din
centrul țării.

După o insurecție anticolonială de 14 ani și eliminarea regimului fascist din Portugalia de către o lovitură militară,
partidele naționaliste ale Angolei au început în ianuarie 1975 negocierile cu Portugalia pentru obținerea
independenței Angolei. Independența urma să fie declarată în noiembrie a acelui an. Aproape imediat, a izbucnit
un război civil între MPLA, UNITA și FNLA, fiecare grupare fiind susținută de către alte puteri de peste hotare.
Africa de Sud a susținut UNITA și a invadat Angola în august 1975 pentru a se asigura că guvernul Angolei nu va
interveni în Namibia, teritoriu aflat în acel moment sub controlul Africii de Sud.

Forțe cubaneze au venit să susțină gruparea MPLA în octombrie 1975, reușind să apere capitala, Luanda, și să
respingă forțele Africii de Sud. MPLA s-a declarat guvernul de facto al țării când a fost declarată independența în
noiembrie, Agostinho Neto devenind primul președinte al țării.

În 1976, FNLA a fost învinsă de către forțele grupării MPLA aliate cu soldații cubanezi, în lupta pentru putere
rămânând doar MPLA marxistă și UNITA (susținută de către SUA și Africa de Sud).

Conflictul a continuat, intensificat de către situația geopolitică a Războiului rece și de abilitatea ambelor partide de
a accesa resursele naturale ale Angolei. MPLA utiliza veniturile petroliere, iar UNITA controla comerțul cu
diamante, vândute ilegal peste hotare. (LeBillon, 1999).

În 1991, facțiunile au consimțit să transforme Angola într-un stat multipartit, însă după ce președintele José
Eduardo dos Santos din partea MPLA a câstigat alegerile supravegeate de către ONU, UNITA a refuzat să accepte
rezultatul alegerilor, declarând că aceastea au fost fraudate. La scurt timp lupta dintre cele două grupări a
reînceput.

În 1994, un acord (protocolul Lusaka) negociat între puterea de la Luanda și UNITA a asigurat integrarea
membrilor facțiunii rebele în noul guvern. Un guvern pentru uniunea națională a fost instalat în 1997, însă în 1998
luptele au reînceput, cauzând sute de mii de refugiați interni.

Pe data de 22 februarie 2002, Jonas Savimbi, liderul grupării UNITA, a fost omorât, iar cele două facțiuni au căzut
de acord să înceteze ostilităților. UNITA a fost forțată să renunțe la aripa sa militară și să accepte rolul de principal
partid de opoziție. Cu toate că situația politică a țării continuă să se normalizeze, președintele dos Santos încă nu a
permis introducerea unui sistem democratic. Printre problemele principale ale țării sunt criza umanitară cauzată de
război, abundența câmpurilor minate și acțiunile grupării care se luptă pentru independența provinciei Cabinda
(Frente para a Libertação do Enclave de Cabinda).

Angola, ca și multe țări din Africa Sub-Sahariană, este afectată de numeroase boli infecțioase. În aprilie 2005,
Angola a fost afectată de infecția virusului Marburg, una dintre cele mai devastatoare epidemii din istoria statului,
cu 237 de morți din 261 de cazuri, afectând 7 din cele 18 provincii.

Politică

Ramura executivă a guvernului este compusă din Președinte, Prim Ministru și Consiliul Miniștrilor. În prezent,
puterea politică este concentrată în Președinție. Consiliul Miniștrilor, compus din toți miniștrii și vice-miniștrii
guvernului, se întâlnește regulat pentru a discuta afacerile politice ale țării. Guvernatorii celor 18 provincii sunt
numiți de către Președinte. Constituția din 2010 stabilește structura guvernului, precum și drepturile și îndatoririle
cetățenilor. Sistemul juridic este bazat pe legea portugheză și pe cea de cutumă. Legislația este însă slabă și
fragmentată, iar curțile de justiție funcționează în doar 12 din cele 140 de municipalități. Curtea Supremă
îndeplinește funcția de tribunal de apel, iar Curtea Constituțională are puterea de a analiza constituționalitatea
legilor țării.

Războiul civil de 27 de ani a devastat instituțiile politice și economice ale țării. ONU estimează că 1,8 milioane de
oameni sunt deplasați în interiorul țării, însă în general sunt 4 milioane de oameni afectați de război. Condițiile de
viață zilnice în toată țara și în special în Luanda (cu o populație de ca. 4 milioane) reflectă lipsa infrastructurii și a
multor instituții sociale. Criza economică în care se află țara în prezent nu permite alocarea fondurilor pentru
instituții sociale cruciale. Multe spitale duc lipsă de echipament și medicamente, multe școli nu dețin manuale, și
mulți funcționari ai statului nu dețin instrumentele necesare pentru îndeplinirea funcțiilor lor.
În 2008 au avut loc primele alegeri democratice din 1992. În urma lor s-a ales președintele și Parlamentul. Noua
constituție din 2010 a întărit însă caracterul totalitar al regimului. În viitor nu vor mai avea loc alegeri
prezidențiale: președintele partidului care câștigă alegerile parlamentare devine automat președinte. Prin diverse
mecanisme, președintele controlează practic toate organele statului, neexistând o adevărată separare a puterilor în
stat.

Diviziuni administrative

Angola este împărțită în 18 provincii:-

 1 Bengo  7 Cuanza Sul  13 Lunda Sul

 2 Benguela  8 Cunene  14 Malanje
 3 Bié  9 Huambo  15 Moxico
 4 Cabinda  10 Huila  16 Namibe
 5 Cuando Cubango  11 Luanda  17 Uige
 6 Cuanza Norte  12 Lunda Norte  18 Zaire

Geografie

Harta Angolei

Luanda, capitala Angolei

Angola se învecinează cu Namibia la sud, cu Zambia la est, cu Republica Democrată Congo la nord-est, și este
mărginită de Oceanul Atlantic la vest. Capitala Angolei, Luanda, se află pe coasta atlantică în nord-vestul țării.
Angola conține o fâșie aridă pe coastă din Namibia până în Luanda; o regiune umedă în interior; o savană uscată în
sudul și sudestul țării; o zonă de junglă la nord și în Cabinda. Fluviul Zambezi și mai mulți afluenți ai fluviului
Congo izvorăsc din Angola.

Cabinda

Provincia exclavă Cabinda se învecinează cu Republica Congo și cu Republica Democrată Congo. RDC deține o
fâșie de coastă cu o lungime de 60 km care separă Angola de Cabinda. Regiunea are o populație de 300.000
locuitori. Guvernul central al Angolei încă nu a stopat definitiv mișcarea cabindeză pentru independență.

Economie

Articol principal: Economia Angolei.

Economia Angolei rămâne instabilă din cauza războiului îndelungat. În ciuda resurselor sale naturale, PIB-ul țării
este unul dintre cele mai scăzute din lume. Agricultura de subzistență este cea mai importantă activitate
economică, în care participă 85% din populație. Producția petrolului joacă un rol crucial în economie,
reprezentând 45% din PIB și 90% din exporturi. Controlul industriei petroliere este deținut de Grupul Sonangol,
un conglomerat controlat de guvernul statului. În pofida acordului de pace semnat în noiembrie 1994, milioane de
mine au rămas pe teritoriul Angolei. De asemenea, violența persistă în zonele rurale și din această cauză mulți
fermieri refuză să se întoarcă la casele lor. Ca rezultat, un procent important din produsele alimentare necesare țării
trebuie importate. Totuși, cu toate că în 1998 a avut loc o intensificare a violenței domestice, economia Angolei a
crescut cu 4% în 1999. Guvernul a introdus o nouă valută în 1999, inclusiv o bancnotă de 1 și 5 kwanze. O creștere
în producția de petrol a ridicat economia începând cu anul 2000, însă continuarea luptelor a descurajat investițiile
în alte sectoare. Odată cu stabilirea păcii în 2002, a fost creată o relație strategică cu China , și astfel au fost făcute
investiții importante din partea companiilor chineze în economia Angolei, cel mai recent în sectorul metalurgic.

Demografie

Angola conține trei grupuri etnice principale, fiecare vorbind o limbă Bantu: Ovimbundu 37%, Kimbundu 25%, și
Bakongo 13%. Alte grupuri sunt Chokwe (sau Lunda), Ganguela, Nhaneca-Humbe, Ambo, Herero, și Xindunga.
2% din locuitorii țării sunt metiși (persoane de origine mixtă africană și europeană), și 1% din populație este albă,
majoritatea fiind de origine portugheză (30.000 de locuitori). Portugheza este limba oficială și cea mai răspândită
limbă din țară.

Religie

Creștinismul este religia predominantă în Angola cu 93,5 % din populația țării, iar 4,7 % sunt practicanți ai
religiilor indigene. Dintre creștini, 72% sunt romano-catolici și 28% sunt baptiști, luterani, metodiști, reformați.
În Angola, islamul este considerat sectă periculoasă și este interzis prin lege alături de alte 200 de grupuri
religioase. Această hotărâre a fost luată în noiembrie 2013 și de atunci 78 de moschei au fost închise, unele dintre
ele demolate.

Republica ANGOLA

Denumirea oficială: Republica Angola

Denumire scurtă: Angola

Denumirea locală: în engleză: Republic of Angola; în portugheză: República de Angola; Kikongo, Kimbundu and
Umbundu: Repubilika ya Ngola

Situarea geografică: Situată în partea de sud-vest a Africii, se învecinează la nord cu Republica Congo, la nord şi
nord-est cu Republica Democratică Congo, la sud-est cu Zambia, la sud cu Namibia, iar la vest cu Oceanul
Atlantic

Climă: Semi-aridă în sud şi de-a lungul coastei, sezon secetos (mai - octombrie), umed (noiembrie - aprilie).

Suprafaţa: 1.246.700 km²

Capitala: Luanda

Împărțirea administrativă: 18 provincii: Bengo, Benguela, Bie, Cabinda, Cunene, Huambo, Huila, Kwando
Kubango, Kwanza Norte, Kwanza Sul, Luanda, Lunda Norte, Lunda Sul, Malanje, Moxico, Namibe, Uige, Zaire.

Alte orașe importante: Huambo, Malange, Lubango, Benguela, Huile, Cuanza Sul, Bie, Uige.

Populaţia: 30.355.880 (estimare 2018)

Grupuri etnice: Ovimbundu 37%, Kimbundu 25%, Bakongo 13%.

Limba oficială: portugheză.

Limbi recunoscute/utilizate: Umbundu 23%, Kikongo 8.2%, Kimbundu 7.8%, Chokwe 6.5%, Nhaneca 3.4%,
Nganguela 3.1%, Fiote 2.4%, Kwanhama 2.3%, Muhumbi 2.1%, Luvale 1%

Religii recunoscute: Romano-Catolică 41.1%, Protestantă 38.1%, altele 8.6%, fără 12.3%.

Moneda naţională: kwanza

Profil politic

Forma de guvernământ: republică prezidenţială.

Șeful statului: Preşedintele ţării este João Manuel Gonçalves Lourenço.

Puterea legislativă: unicameral-Adunarea Națională

Puterea executivă: Este exercitată de preşedintele Republicii şi guvernul numit de acesta.

Ministrul afacerilor externe: Manuel Domingos Augusto (2017)

Simboluri naţionale

Ziua naţională: 11 noiembrie

Drapel: un bicolor orizontal roșu și negru, cu o emblemă galbenă care conține o macetă, o jumătate de roată dințată
și o stea.

Description
Angola, una din cele mai mari ţări din Africa are o viaţă sălbatică abundentă. E aproape în totalitate acoperită de
savană, dar Cabinda are pădure tropicală

Relieful, râurile şi flora din Angola:

Angola are un relief diversificat cu partea de vest înspre ocean dominată de podişul Huila şi podişul Bié foarte
înalt cu aspect montan unde se află vârful cel mai mare al ţării Morro Moca de 2.620 m înălţime. În partea de nord
se află o câmpie costieră fertilă, iar restul teritoriului este acoperit de dealuri şi platouri care pot ajunge la 1.000 de
m. Ţara este străbătută de numeroase râuri dintre care cele mai importante sunt Cuango, Cuanza, Cunene şi
Cubango, dar şi afluenţii fluviilor Congo şi Zambezi. Cea mai mare parte a teritoriului este acoperită de savană
însă în partea de nord şi în regiunea Cabinda sunt păduri tropicale luxuriante.

Clima, industria, populaţia şi capitala Angolei:

Clima Angolei este foarte fierbinte de tip tropical cu sezonul secetos arid între Mai şi Octombrie şi sezonul umed
între Noiembrie şi Aprilie când precipitaţiile sunt mai abundente. Un puternic război civil a afectat ţara de la
obţinerea independenţei faţă de Portugalia la 11 Noimebrie 1975 şi până în 2002 astfel că toate domeniile ţării au
fost serios afectate şi distruse. Cu toate că agricultura este înfloritoare cu peste 80% din populaţie lucrând în
acest domeniu, iar resursele de petrol, diamante, cherestea şi fier sunt aducătoare de venituri mari, Angola suferă
în continuare şi în prezent. Cele trei grupuri etnice principale sunt Ovimbundu, Kimbundu şi Bakongo. Capitala şi
cel mai mare oraş şi port al Angolei este Luanda situată în nord-vestul ţării la Oceanul Atlantic.

Triburile din Angola. Aceste femei ATRĂGĂTOARE pot fi SCHIMBATE pe vite In Mucubal, femeile pot fi date
la schimb pentru vite, iar barbatii pot avea mai multe sotii. Populatia Muhimba, care locuieste in sud, este inrudita
cu membrii tribului Himba, avand multe traditii comune, scrie
Pasul Leba - Angola

Poze din Angola

Obiective turistice din Angola: listă, fotografie și descriere

Angola este o fostă colonie care aparținea Portugaliei, care și-a câștigat independența relativ recent - în 1975.
Pentru turiști, această țară este interesantă, mai presus de toate, pentru atracțiile sale naturale, dintre care există
multe.

Țara are mai multe parcuri naționale, există deserturi și cascade. Iubitorii istoriei și arhitecturii vor aprecia vechile
forturi care au fost păstrate încă din epoca colonială.

Luanda Catedrala Sfântului Mântuitor

Templul a fost construit în 1679 pe locul a două capele mici. Acesta este situat în partea centrală a Luandei -
capitala Angola. Construcția bisericii a început de mai multe ori, dar sa oprit din diverse motive. Inițial, altarul a
fost numit Biserica Fecioarei Maria.

În 1828, templul a primit statutul de catedrală, dar aproape o jumătate de secol mai târziu a fost închis din cauza
stării deplorabile a acoperișului și a pereților clădirii. Vederea actuală a catedralei a fost primită în 1900, după
lucrările de restaurare. La mijlocul secolului trecut, templul a primit statutul de comoară națională.

Fort San Miguel

Cetatea, construită în secolul al XVI-lea, a fost nucleul unei așezări coloniale din Portugalia. Este prima structură
creată în scopuri defensive în țară și are o formă poligonală. Fortul este parțial construit în muntele din Sao Paulo,
zidurile sale, din piatră, sunt fortificate cu contraforturi.

Ulterior, clădirea a fost dată în incinta închisorii, care conținea rebeli, care au luptat cu colonialistii. Acum cetatea
este în stare excelentă, găzduiește Muzeul Central al Armatei, iar la intrare sunt sculpturi ale regiilor din
Portugalia.

Punga neagră - Andongo

Din al doilea nume - Black Stones Malange. Ele au fost formate din emisii vechi de lavă, care ulterior au înghețat
și acum reprezintă bolovani gigantice. Populația locală are multe legende asociate cu aceste pietre. De exemplu,
aici este o piatră, când este atinsă de bărbați, pentru a îmbunătăți funcția sexuală. De asemenea, aici este un
bolovan, care, de asemenea, acționează asupra genului feminin. Lângă Pietrele Negre există mai multe restaurante,
precum și un picnic sub cerul deschis.

Kalandula Falls
Aceasta este a doua cea mai mare cascadă africană, a cărei înălțime este de 105 m și lățimea ei este de 400 m.
Situată între multe crevuri și bolovani, Kalandula este în formă de potcoavă.

Înotul este interzis aici, deoarece curgerea apei din Kalandula erodează bolovani care se află în partea de jos a
cascadei, din cauza căruia adesea apar alunecări de teren aici. Zona din jurul cascadei este acoperită cu păduri de
pădure, alcătuite din copaci tropicali și arbuști. Cascada este deosebit de frumoasă în timpul sezonului ploios, când
apele sale masive curg cu mare forță.

Epupa Falls

Înălțimea acestei cascade, care este zona de frontieră dintre Angola și Namibia, este aproximativ 60 m. Numele
său se traduce ca "spumă care se ridică în stâncile cascadei". Din cauza inaccesibilității sale, acest loc și-a păstrat
aspectul natural original, care încă nu este afectat de civilizație.

Epupa este situată lângă deșertul Namib, în jurul ei se dezvoltă baobabi, smochini și palmieri, ceea ce conferă
acestui loc o frumusețe unică. Specii rare de pește locuiesc în apele Epupa și cresc rare de reprezentanți ai florei.

Ruacana Falls
Fluxul de apă Ruakany cădea de la o înălțime 107 m în formă de semilună și sunt legate sub forma unui triunghi în
defileu, situat la granița dintre Angola și Namibia. Datorită faptului că a fost construit un baraj peste o cascadă și a
fost construită o centrală hidroelectrică, există perioade în care cascada se usucă complet. Prin urmare, cel mai
bine este să-l vizitați din februarie până în iunie. Datorită particularităților solului local, apele Ruakan sunt limpezi
la izvorul râului, când sunt infuzate în patul râului, devin mai degrabă noroios. Fluxurile de apă ale acestui
rezervor sunt înconjurate de arbuști densi, dar verzi verzi.

Parcul Național Cameo

Această arie protejată a fost înființată în 1937 pentru a combate braconajul care se dezvoltă în mod activ aici. Cu
toate acestea, chiar și astăzi, este imposibil să se facă față acestei probleme (datorită faptului că există o lipsă de
lucrători din parc).

În zona de parc curge râul Zambezi, și există, de asemenea, două lacuri - Lago Cameo și Lago Dilolo. Deoarece
cea mai mare parte a parcului este dotată cu mlaștini, lunci și stuf, aici trăiește un număr mare de păsări mlaștină.

Parcul Național Kisama

Acest parc este situat pe țărmurile Oceanului Atlantic, pe o suprafață de 900 mii hectare. A fost fondată acum 80
de ani și este considerată cea mai mare zonă protejată din țară. Flora și fauna din parc sunt foarte bogate. Aici
puteți vedea hipopotami, elefanți, șacali, ghepardi, antilope și mulți alți reprezentanți ai faunei africane. Multe
dintre animalele care locuiesc aici sunt enumerate în Cartea Roșie și diverse organizații internaționale sunt
implicate în protecția lor. Astfel de animale includ sirene, bivol roșu, warthog, sable negre și altele.

Parcul Național Mupa

Această zonă protejată a fost înființată pentru a proteja girafele angoleze. Cu toate acestea, după doar o decadă,
toate aceste animale au fost exterminate. Acum, parcul este locuit de lei, lilieci, câini sălbatici și hienelor reperate.
Pe lângă acestea, există și un număr foarte mare de păsări, printre care există și câțiva reprezentanți rare -
macaraua gri, trestia și țâțele lui Miombo.

Parcul Național Jonah

Această imensă arie protejată, care combină cele mai diverse tipuri de peisaje: există vârfuri de munte, deșert,
coastă maritimă cu golfuri și estuare, suprafețe stâncoase.

Sunt prezente aici hienele, rinocerii, zebrele, orcii, care sunt un simbol al parcului, struți, ghepardi și mulți alții.
Lumea florei este de asemenea bogată: Mirabilis, Salvador și salcam cresc pe teritoriu.

Parcul Național Kangandal

Aceasta este cea mai mică rezervație naturală din Angola, creată pentru a proteja antilopele negre. Pe lângă
antelope, aici locuiesc și alte specii de amfibieni, mamifere și reptile. Flora parcului este reprezentată de diferite
tipuri de brahistegii
 The Kunene River, which constitutes the border between Namibia and Angola, is the
confluence of several rivers, which rise in the highlands of Angola, i.e., the Kunene, and later becomes Namibia’s
fastest-flowing river as it descends rapidly westwards through narrow gorges and steep ravines to the Atlantic
Ocean. Pictured is Epupa Falls. by Erdem Kutukoglu

Suprafata: 1.246.700 km2

Populatia: 11.500.000 locuitori

Densitatea populatiei: 9 locuitori/km2

Capitala si cel mai mare oras: Luanda 2.250.000 locuitori

Limba oficiala: portugheza

Produse importate: piese de masini, fier si otel, alimente, produse textile, bunuri de uz militar

Produse exporatate: cafea, sisal, peste, diamante, petrol brut

Moneda oficiala: kwanza (1kwanza=100lwei)

Produsul intern brut: 2.701.000.000 dolari SUA

Forma de stat: republica

Caracteristici geografice
Cei 1.600 km de litoral al Atlanticului sunt inconjurati de depresiuni. Interiorul este in cea mai mare parte podis,
Planalto Central, cu o inaltime medie de 1.000-1.400 m. Cel mai lung rau din Angola este Cuanza, de 960 km,
curgand din podis in Oceanul Atlantic. Cabinda este o enclava separata de restul tarii de Zair. Cea mai mare parte
a Angolei are un singur anotimp umed intre octombrie si martie si un anotimp secetos lung. Precipitatiile
insumeaza 100-150 cm pe an. Temperaturile sunt reduse in podis, iar Huambo, la 1.700 m are temperatura medie
de 20?C in ianuarie si 16?C in iulie. Depresiunile de coasta sunt afectate de curentul rece Benguela, iar la sud de
Luanda sunt conditii de desert. Temperatura medie la Luanda este de 25?C in ianuarie si 21?C in iulie, cu
precipitatii de 30 cm.

Industria si mineritul
Aproximativ 15% din forta de munca lucreaza in industrie, bazata pe minerit, ciment, constructii, prelucrarea
pestilor, alimentelor, produsele textile, fabricarea berii si tutunului. Luanda, Lobito si Benguela sunt centre
industriale importante, dar Lubango si Malange, in interior, se dezvolta rapid. Hidrocentralele de-a lungul raurilor
Cuanza, Catumbela si Cunene produc 67% din energia electrica. Petrolul este principalul aducator de venituri al
tarii, impreuna cu diamantele aducand peste 90% din exporturi. Se produc anual aproximativ 22 de milioane de
tone, in principal pe terenuri marine. Diamantele se extrag in nord-est. Exista zacaminte de sare, minereuri de fier,
cupru, fosfati, aur, bauxita si uraniu.

Agricultura
70% din populatie lucreaza in agricultura, sub 3% din suprafata este cultivata, in special pentru subzistenta, 23%
din suprafata sunt pasuni. Se cultiva in principal manioc, porumb, cartofi dulci, mei si fasole, dar in ultimii ani
razboiul a afectat productia si au fost necesare importuri. Se mai cultiva trestie de zahar, palmieri si seminte de
ulei, banane si sisal de-a lungul coastei, cafeaua in nord, bumbac si tutun pe podis. Padurile acopera peste 43% din
suprafata tarii si se exporta lemne de esenta tare. Exista si plantatii de lemn de esenta moale, pentru hartie. Se
exporta peste proaspat, preparate din peste si ulei de peste.