02.06.

2020 Spania - Wikipedia

Spania
De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Regatul Spaniei (spaniolă Reino de España) sau Spania

(spaniolă España; pronunție spaniolă: /esˈpaɲa/) este o țară situată Spania
în sud-vestul Europei, membră a Uniunii Europene. Este constituită
în statul social și democratic de drept, al cărui formă de Regatul Spaniei
guvernământ este monarhia constituțională. Are capitala la Madrid. Reino de España
În nord-est se învecinează cu Franța și Andorra, de-a lungul
Munților Pirinei. Face parte din Peninsula Iberică împreună cu
Portugalia și Gibraltar, având de asemenea două arhipelaguri,
situate unul în Marea Mediterană (Insulele Baleare) și celălalt în
Oceanul Atlantic (Insulele Canare). De asemenea, de Spania aparțin
două mici teritorii din nordul Africii (care includ orașele autonome Drapelul Spaniei Stema Spaniei[*]
Ceuta și Melilla), precum și enclava Llivia din Pirinei. Spania are o Deviză: Plus Ultra
suprafață de 505 370 km², fiind a patra țară a continentului după (Mai departe)
mărime, precedată de Rusia, Ucraina și Franța. Cu o altitudine Imnul național: Marcha Real
medie de 650 de metri deasupra nivelului mării, este a doua cea mai (Marșul Regal)
muntoasă țară a Europei după Elveția. Conform recensământului MENIU
0:00
din 2007, populația sa este de 45.200.737 de locuitori.

Omul modern a ajuns pentru prima dată în Peninsula Iberică acum

aproximativ 35.000 de ani. Diferite culturi iberice, precum cea
feniciană, greacă și cartagineană au dezvoltat așezări pe peninsulă,
până când acestea au intrat sub dominație romană în jurul anului
200 Î.Hr.[7] La sfârșitul Imperiului Roman de Apus, confederațiile
tribale germanice din Europa Centrală au invadat peninsula Iberică
și s-au stabilit pe tărâmuri relativ independente în provinciile
vestice. Vizigoții, un popor migrator din Europa de Est, au venit în
Spania în anul 511, și mai târziu au reușit să creeze Regatul
Vizigoților. Acesta a fost cucerit mai târziu de mauri (popor islamic
din evul mediu), cu excepția zonei de nord, unde la scurt timp după
aceea a început un proces cunoscut sub numele de Reconquista.[8]
Aceste teritorii au fost complet recucerite de regii catolici abia opt Localizarea Spaniei
secole mai târziu, în anul 1492. În perioada modernă timpurie, Geografie
Spania a devenit unul din primele imperii globale, lăsând o mare Suprafață
moștenire culturală și lingvistică în America Latină, care include - totală 505.370 km² (locul 51)
peste 500 de milioane de vorbitori de limbă spaniolă. Apă (%) 1,04 %
Cel mai înalt punct Teide[6] (3.718 m)
În perioada modernă din secolul al XIX-lea, Spania a pierdut Cel mai jos punct Mina de Las
coloniile din America. În Primul Război Mondial, Spania a fost Cruces[*][5] (-107 m)
neutră iar mai târziu în 1936, a izbucnit Războiul Civil Spaniol, la Cel mai mare oraș Madrid
sfârșitul căruia generalul Francisco Franco a ieșit victorios și a Vecini Andorra
devenit dictator. După sfârșitul regimului Franco în 1975, Spania a Portugalia
devenit o monarhie, apoi o monarhie constituțională în 1978, când o Maroc
nouă constituție a fost adoptată. în 1986, Spania a aderat la Gibraltar
Franța
Comunitatea Europeană, care a devenit mai târziu Uniunea
Liga Arabă
Europeană. Fus orar CET (UTC+1)
Ora de vară CEST (UTC+2)
Spania este o democrație parlamentară și monarhie
Populație
constituțională,[9] în care Regele Felipe VI este șef de stat. Spania Populație
este o țară dezvoltată[10], fiind a 14-a economie a lumii din punct de - Recensământ 2013 47.129.783
vedere al PIB-ului nominal. De asemenea, Spania se poziționează Densitate 92 loc/km²
bine în diverse alte clasamente internaționale, având un nivel foarte - Estimare 2014 46.704.310 (locul 28)
ridicat de dezvoltare umană[11] și un nivel relativ scăzut de Limbi oficiale spaniolă2
corupție.[12] Spania este un membru al ONU, Uniunea Europeană,
https://ro.wikipedia.org/wiki/Spania 1/13
02.06.2020 Spania - Wikipedia

Zona Euro, Consiliul Europei, Organizația Statelor Ibero- Etnonim spaniol

Americane, NATO, OECD, Spațiului Schengen, OMC și multe alte Guvernare
organizații internaționale. Sistem politic Monarhie
constituțională
(d) Felipe al VI-lea
Rege
Prim-ministru Pedro Sánchez
Cuprins Legislativ Cortes Generales
Camera superioară Senado (Senat)
Etimologie Camera inferioară Congreso de los
Istorie Diputados (Congresul
Deputaților)
Epocă preromană Capitala
Imperiul Roman și invaziuni germanice Madrid
Iberia musulmană Istorie
Căderea conducerii musulmane și unificare Stat independent
Imperiul Spaniol Formare secolul XV
Uniune 1516
Războaiele napoleoniene
Unificare 1469
Războiul contra Statelor Unite și industrializare De iure 1716
Secolul XX De facto 1812
Spania contemporană Aderare la UE 1 ianuarie 1986
Economie
Geografie
PIB (PPC) 2011
Relief - Total 1.414 miliarde $[1]
Climă - Pe cap de locuitor 30.741 $[1] (locul 28)
Mediul înconjurător
PIB (nominal) 2011
Frontiere - Total 1.394 miliarde $[1]
(locul 12)
Demografie
- Pe cap de locuitor (locul 26)30.315 $[1]
Educație
Gini (2005) 34.0 [4] (mediu)
Minorități naționale
IDU (2011) ▲ 0.883[2]
Grupuri etnice
(foarte înalt[3])
Limbă (locul 23)
Sănătate Monedă euro (EUR)
Religie Coduri și identificatori
Aglomerări urbane Cod CIO ESP
Cod mobil 214
Politică Prefix telefonic +34
Politică externă ISO 3166-2 ES
Organizare administrativ-teritorială Domeniu Internet .es4
Armată 1: Numele țării în limbii cooficiale:

Economie catalană: Regne d'Espanya

Agricultură galiciană: Reino de España
Industrie araneză: Regne d'Espanha
bască: Espainiako Erresuma
Servicii
Transport
2: Sunt cooficiale: catalana în Catalonia,
Turism Insulele Baleare și Comunitatea
Cultură Valenciană, galiciana în Galicia, araneza
Arhitectură și arte plastice în Catalonia și basca în Țara Bascilor și
Patrimoniu Navarra.
3:Insulele Canare: UTC/UTC+1.
Cinematografie și televiziune
Muzică 4: Se poate și folosi domeniul .eu, pentru că Spania
face parte din Uniunea Europeană.
Sport
Prezență online
Fotbaliști renumiți
site web oficial (http://www.spain.info/)
Jucători de tenis renumiți Modifică date / text (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?ti
tle=Spania&action=edit&section=0)
Diverse subiecte
Vezi și
Note
https://ro.wikipedia.org/wiki/Spania 2/13
02.06.2020 Spania - Wikipedia

Legături externe

Etimologie
Articol principal: Originea numelui Hispania.

Numele „Spania” este derivat din „Hispania”, numele în latină cu

care romanii se refereau la toată peninsula, și pe care l-au preluat
din grecul „Hispanía” (accent pe „i”, ca și în cazul „României”),
utilizat de către Artemidor din Efes (secolul I î.Hr.), autorul celei
mai vechi hărți a Occidentului, în care descrie amănunțit Hispania
romană.
Spania (vedere din satelit)
Originea termenului „Hispania” este atribuit fenicienilor, prima
civilizație non-iberică, care a ajuns în peninsulă pentru a-și
extinde comerțul și care a fondat, între altele, orașul activ cel mai vechi din Occident. În limba lor punică l-au
numit Isephanim, „Coastă de iepuri”. Iepurii se găseau și încă se găsesc în abundență în Andaluzia, iar unele
monede bătute în epoca lui Hadrian reprezentau personificarea Hispaniei ca o doamnă așezată, cu un iepure la
picioarele ei.

Istorie
Articol principal: Istoria Spaniei.

Începând cu secol IX î.Hr., celții, fenicienii, grecii și cartaginezii au intrat în Peninsula Iberică, urmați de
Republica Romană, care a ajuns în secolul II î.Hr.. Limba de acum a Spaniei, religia și sistemul juridic dăinuie din
perioada romană. Cucerită de vizigoți în secolul V d. Hr. și atacată de mai multe ori în 711 de maurii nord-africani
islamici, Spania modernă a început să se formeze după Reconquista, eforturile de a-i elimina pe mauri, care au
rămas aici până în 1492. În 1478 Regina Elisabeta I a Castiliei a întărit inchiziția spaniolă, instituție interzisă abia
în 1834, în timpul domniei Elisabetei a II-a. În 1492 a fost finanțată prima călătorie pe Atlantic a lui Cristofor
Columb, spre "Lumea Nouă". Până în 1512, unificarea Spaniei din zilele noastre a fost completă. Totuși, proiectul
monarhilor castiliani a fost de a unifica întreaga Iberie, iar acest vis a părut aproape îndeplinit, când Filip al II-lea
a devenit rege al Portugaliei în 1580, și al celorlaltor regate iberice (colectiv cunoscute ca și "Spania" care nu era
pe atunci un stat unificat). În 1640, poliția centralistă a Contelui de Olivares a provocat războaie în Portugalia și
Catalonia: Portugalia a devenit un regat independent din nou, iar Catalonia s-a bucurat de o independență
asistată de Franța, dar pentru scurt timp.

În secolul XVI, Spania a devenit cea mai puternică națiune din Europa, datorită bunăstării derivate din
colonizarea spaniolă a Americilor. Dar o serie de războaie lungi și costisitoare și revolte a început declinul puterii
Spaniei în Europa. Controversa asupra succesiunii la tron a consumat țara în secolul XVIII (vezi Războiul Spaniol
de Succesiune – important, un stat spaniol centralizat a fost stabilit doar după acest război), prin ocupația din
partea Franței în timpul erei napoleonice la începutul anilor 1800, și a condus la o serie de conflicte armate și
revolte între liberali și suporterii Vechiului Regim în mare parte a secolului XIX; un secol care a reprezentat și
pierderea a mare parte din coloniile spaniole din Americi, culminate în Războiul Spano-American din 1898.

Secolul XX inițial a adus puțină pace; colonizarea Saharei de Vest, Marocului Spaniol și a Guineei Ecuatoriale a
fost probată ca și un substitut al pierderilor din Americi. O perioadă de dictatură (1923-1931) s-a încheiat prin
stabilirea celei de A Doua Republică Spaniolă.Creșterea polarizării politice, combinata cu cresterea violenței
neverificate, a dus la izbucnirea Războiului Civil Spaniol în iulie 1936. Urmând victoria forțelor sale naționaliste
în 1939, generalul Francisco Franco a condus o națiune epuizată politic și economic.

Totuși, în anii 1960 și anii 1970, Spania a fost transformată gradual într-o economie industrială modernă cu un
sector de turism în creștere. După moartea dictatorului Generalul Franco în noiembrie 1975, succesorul său
desemnat personal, Prințul Juan Carlos și-a asumat titlurile de rege și de conducător al statului. El a jucat un rol
important în ghidarea Spaniei spre un stat democratic modern, mai ales în opoziția unei încercări de coup d'etat
în 1981. Spania a aderat la OTAN în 1982 și a devenit membră a Uniunii Europene în 1986. După moartea lui
Franco, vechilor naționalități istorice – Țara Bascilor, Catalonia și Galicia – li s-a dat o autonomie mare, care, s-a
extins spre toate regiunile spaniole.

Vezi și: Regii Spaniei.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Spania 3/13
02.06.2020 Spania - Wikipedia

Peninsula Iberică trecuse deja printr-o lungă istorie de locuire umană la sfârșitul secolului al III-lea a.Chr., când
romanii au subjugat celții, ibericii și bascii care trăiau aici. Regiunea a rămas o regiune romană până ce vizigoții
au invadat locul la începutul secolului al V-lea. De-a lungul următoarelor trei secole, regiunea a devenit creștină,
dar în anul 711 o invazie în Marocul aflat la sud a pus bazele a ceea ce urma să fie o civilizație islamică înfloritoare,
care a durat șase secole.

Epocă preromană
Articol principal: Iberia preromană.

Cercetările arheologice din Atapuerca au indicat că Peninsula Iberică fusese

Grotă de carst din Atapuerca.
locuită de mai bine de un milion de ani[13]. Popoarele moderne (așa-numiți cro-
magnoni) au început să vină în teritoriul Spaniei contemporane acum aproape
35.000 de ani. Cele mai cunoscute artifacte ale acelor oameni preistorici sunt
picturi renumite din grota Altamira din Cantabria, care au fost create în jurul
anulul 15.000 î.Hr.. În afară de aceasta, dovezi arheologice din Los Millares
(Almería) și din El Argar (Regiunea Murcia) sugerează că acele culturi
dezvoltate au locuit și în partea meridională a peninsulei în timpul neoliticului și
al epocii bronzului.

Principalele popoare istorice ale peninsulei au fost ibericii, care au locuit în

partea mediteraneană, și celții, care au locuit în partea atlantică. În interiorul Penisulei Iberice, unde ambele
culturi erau în contact, o cultură combinată, cunoscută ca celtberici, a existat. Adițional, bascii au locuit în jurul
Pirineilor. Celelalte grupuri etnice au trăit pe lângă coastele Andaluziei.

Între 500 î.Hr. și 300 î.Hr grecii și fenicienii au fondat primele colonii pe coaste, punând bazele pentru multe
orașe contemporane. Cartaginezii au controlat o parte a Peninsulei Iberice în timpul Războaielor Punice. După ce
romanii i-au învins, a început o nouă epocă din istoria Spaniei, a cărei efect se resimte și astăzi[14].

Imperiul Roman și invaziuni germanice

Articol principal: Hispania.

În timpul celui de-al doilea război punic, Imperiul Bizantin

a câștigat colonii cartagineze de pe coasta mediteraneană (de la 210 î.Hr. la

205 î.Hr.), aducând sub stăpânire romană aproape întreagă Peninsula
Iberică, stăpânire care a durat mai mult de 500 de ani[15]. Populația
indigenă celtă și iberică a fost romanizată, iar conducătorii locali erau
recunoscuți ca membri ai clasei aristocratice romane[14]. Teatru roman din Mérida.

Romanii au ameliorat orașele existente, precum Lisabona (Olissis Bona) sau

Tarragona (Tarraco) și au înființat orașe noi precum Zaragoza (Caesaraugusta), Mérida (Augusta Emerita),
Valencia (Valentia), León (Legio Septima), Badajoz (Pax Augusta) sau Palencia (Παλλαντία / Pallantía).
Datorită tutelei romane economia peninsulei s-a dezvoltat. Hispania a servit ca grânar imperiului. Limanele sale
au exportat aur, lână, ulei de măsline și vin. Producția agricolă a crescut după introducerea sistemului de irigare.
Creștinismul a fost introdus în Hispania în secolul I și a devenit foarte popular în special în orașe în secolul II[14].
Majoritatea limbilor (o excepție fiind basca) vorbite în peninsulă, religia și bazele legilor contemporane provin din
această epocă.

Primele triburi germanice care au invadat Hispania au ajuns în secolul V, când Imperiul Roman decăzuse[15].
Vizigoți, șvebi, vandali și alani au ajuns în teritoriul Spaniei traversând Munții Pirinei. Vizigoții romanizați au
întrat în Spania în 415. După convertirea monarhiei lor la romano-catolicism, Regatul Vizigot a cucerit Regatul
Șvebilor la nord și teritorii bizantine la sud, ocupând de fapt întreagă peninsulă[14].

Iberia musulmană
Articol principal: Iberia musulmană.

În secolul VIII, aproape întreaga Peninsulă Iberică a fost cucerită (711-718) de către berberi (vezi și mauri) din
Africa de Nord. Aceste cuceriri făceau parte din expansiunea politic-teritorială a imperiului islamic al umaiazilor.
Doar câteva zone din munții Iberiei nordice și-au păstrat independența, ocupând teritorii acum incluse în cadrul
https://ro.wikipedia.org/wiki/Spania 4/13
02.06.2020 Spania - Wikipedia

comunităților autonome Aragon, Asturia și Navarra.

Sub conducere musulmană, creștinii și evreii erau recunoscuți ca „popoarele

cărților” și s-au bucurat de libertatea de a-și practica religiile respective, dar
fiind dhimmi, s-au confruntat cu un număr de discriminări și pedepse
obligatorii din cauza religiei lor.[16]. Numărul celor convertiți la islam a
crescut în mod constant. În urma conversiunilor masive din secolele X și XI,
se crede că musulmanii au întrecut în număr creștinii pe teritoriile care au
rămas sub conducere islamică[17].
O artă de olărie a fost bine
Comunitatea musulmană din Peninsula Iberică a fost ea însăși diversă și dezvoltată în Al-Andalus. Aici detaliu
caracterizată de tensiuni sociale. Berberii din Africa de Nord, care au fost un din colecție din Alhambra, Córdoba.
component esențial al armatelor invadatoare, au intrat în conflict cu
conducerea arabă din Orientul Mijlociu. Cu timpul, grupuri mari de mauri s-
au instalat în valea râului Guadalquivir, pe coastele valenciene și (spre sfârșitul acestei perioade) în regiunea
muntoasă a Granadei[17].

Córdoba, capitala califatului a fost cel mai mare și cel mai bogat oraș al Europei medievale. Comerțul în bazinul
mediteranean și schimbul cultural au prosperat. Musulmanii au importat o tradiție intelectuală bogată din
Orientul Mijlociu și Africa de Nord. Savanți evrei și musulmani au reînviat și extins predarea greacă clasică în
Europa Occidentală. Culturile romanizate și cele islamice ale Peninsulei Iberice au acționat una asupra altuia în
moduri foarte complexe, având ca rezultat conturarea culturii distinctive a regiunii[17]. În afara orașelor, unde a
locuit majoritatea populației, a fost păstrat sistemul de proprietate a pământului de pe vremea romanilor,
deoarece conducătorii musulmani nu au deposedat moșierii. Introducerea metodelor agricole și a cerealelor noi a
rezultat în dezvoltarea și expansiunea remarcabilă a agriculturii.

În secolul XI posesiunile musulmane s-au împărțit în regate taife rivale, ce a permis Regatelor Creștine să se
extindă și consolideze[17]. Venirea almoravizilor și a almohazilor a cauzat restaurarea stăpânirii islamice în
Peninsula Iberică, introducând o formă mai puțin tolerantă a islamului. Totuși, statul almohazilor nu a putut să
reziste împotriva puterii militare în creștere a creștinilor[14].

Căderea conducerii musulmane și unificare

Articole principale: Reconquista, Coroana Castiliei și Coroana Aragonului.

Termenul Reconquista (spaniolă Recucerire) este folosit pentru a descrie o

perioadă de multe secole a expansiunii Regatelor Creștine spre sud. Se
presupune că reconquista s-a început după bătălia de la Covadonga din 722,
când forțele creștine au învins musulmani, rezultând în formarea Regatului
Asturiei. Forțele musulmane au traversat Pirineii, dar fură învinse în bătălia
de la Poitiers în Franța occidentală. Pe urmă, s-au retras la poziții mai
sigure în Iberia, având frontiere marcate de fluviile Ebro și Duero. În 839
musulmani au fost expulzați din Galicia, o regiune unde s-a aflat un centru
religios și țelul multor pelerinaje, Santiago de Compostela. Imediat după
recucerirea Galiciei, forțele francice au fondat statele creștine sur din
Pirinei. Aceste țări au devenit așa numitele Regate Creștine, iar teritorii
ocupate de către ele la început erau Navarra, Aragon și Catalonia.[18] Regatele Creștine: Castilia (și León),
Portugalia, Aragon și Navarra în
Împărțire de Al-Andalus în regatele taife a ajutat Regatelor Creștine în 1360.
extinderea teritoriilor sale. Prada orașului Toledo în 1085 a rezultat în
recucerirea completă a jumătății nordice din Spania.

În 1175 o parte din regatul Castiliei se declară independentă de restul regatului și acesta se numește Regatul
Portugaliei.

În 1479 regina Isabela a Castiliei și Ferdinand al II-lea de Aragon s-au căsătorit. Regatele celor doi, Castilla și
Aragon, s-au unit în Reino de Castilla y Aragón (Regatul Castiliei și Aragonului).

În 1492 regii catolici Isabela și Ferdinand au emis Decretul de la Alhambra, care prevedea creștinarea evreilor sau
expulzarea lor. În urma decretului au părăsit Castilia circa 80.000-100.000 de persoane, iar Aragonul circa
10.000-12.000 de evrei sefarzi, la o populație totală de 850.000 de locuitori. Efectul economic și cultural al

https://ro.wikipedia.org/wiki/Spania 5/13
02.06.2020 Spania - Wikipedia

decretului a fost devastator. În anul 1502 și musulmanii din regat („moriscos”), care inițial au beneficiat de
libertate religioasă, au fost puși în fața alternativei de a se creștina sau de a părăsi țara. Numele regatului a fost
schimbat în Reino Ibérico de España (Regatul Iberic al Spaniei).

Imperiul Spaniol
Articol principal: Imperiul Spaniol.

Războaiele napoleoniene
Articol principal: Spania în timpul războaielor napoleoniene.

Războiul contra Statelor Unite și industrializare

Articol principal: Spania în secolul XIX.

Secolul XX
Articol principal: Spania în secolul XX.

Spania contemporană

Geografie
Articol principal: Geografia Spaniei.
Vezi și: Teide și Parcul Național Coto Doñana.

Teritoriul de bază al Spaniei este dominat de platouri înalte și de lanțuri muntoase ca și Pirineii și Sierra Nevada.
Din acești munți izvorăsc mai multe râuri importante, precum Tagus, Ebro, Duero, Guadiana și Guadalquivir. De-
a lungul coastelor se găsesc câmpii aluvionare, din care cea mai mare este Guadalquivir în Andaluzia. Spania se
învecinează la est cu Marea Mediterană (conținând Insulele Baleare), la vest cu Oceanul Atlantic, unde se găsesc,
pe coasta Africană, Insulele Canare.

Relief

Relieful Spaniei este unul muntos, având a doua altitudine medie în Europa (660 m), după Elveția.

Climă

Clima Spaniei este în principal temperată și mediteraneană; există veri calde în interior, mai degrabă cu condiții
moderate și înnorate pe coastă. Iernile sunt înnorate și reci în interior, regiunile de pe coastă fiind relativ
temperate. Caracterul mediteranean predomină la aproape întreaga suprafață a țarii. Coastele de sud și cele
mediteraneene și valea râului Guadalquivir au o climă denumită „mediteraneană a coastelor”: temperaturile sunt
blânde, iar precipitațiile sunt abundente pe durata întregului an, în afara verii.

Mediul înconjurător

În Spania, emisiile de CO2 au crescut, din anul 1996 indicele a crescut, Spania nereușind să respecte Protocolul
de la Kyoto în legătură cu emisiile de gaze cu efect de seră. Rapoartele despre mediul înconjurător au apărut
datorită recomandărilor Organizației Națiunilor Unite.

Spania este afectată de un fenomen de accentuare a secetei, între anii 1880-2000, mai mult de jumătate din acești
ani fiind foarte secetoși. În anii '80, șapte ani au fost desemnați ca fiind secetoși sau foarte secetoși, iar în anii '90,
cinci ani au primit același calificativ.

Frontiere
Articol principal: frontierele Spaniei.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Spania 6/13
02.06.2020 Spania - Wikipedia

Spania are un total de 2.032 km de frontiere terestre cu alte țări, aceasta

fiind consecința amplăsarii sale geografice în sud-vest al continentului Frontiere
european. Spania împărtăsește cea mai lungă frontieră cu Portugalia,
numită La Raya (portugheză A Raia) — ea are o lungime de 1.292 km. Cea
mai scurtă frontieră este cu Gibraltar, având doar 1,2 km. Totalul
frontierelor maritime este mai mare. Se estimează că Spania are aproape
7.880 km de coaste. Acesta se datorează mulțimii de insule, precum Baleare
(1.428 km de coaste) sau Canare (1.583 km de coaste).

Demografie
Lungime
Stat Procentaj
Articol principal: Demografia Spaniei. (km)
Andorra 63,7 3,13
Se poate spune că Spania este compusă din multe nații dar a adoptat Franța 656,3 32,3
cultura castiliană ca să fie cea spaniolă, deși există o creștere a recunoașterii Gibraltar 1,2 0,06
a altor naționalități înăuntrul țării, ca și a celei baște. Maroc 19 0,94
Portugalia1 1.292 63,58
Numărul imigranților în Spania a explodat în ultimii zece ani, ajungând de Total 2.013 100%
la 500.000 în 1996 la circa 4,5 milioane în 2008, la o populație de 45 de Note:
milioane. În această perioadă, țara a cunoscut o creștere economică
puternică[19]. 1 = Cunoscută și sub numele La
Raya/A Raia.
În 2007 Spania a avut oficial 45,2 de milioane de locuitori.[20]. Densitatea
populației în Spania este de 89,6 loc./km², fiind mai scăzută decât în alte
țări ale Europei Occidentale, iar distribuția ei este foarte disproporționată. Majoritatea populației locuiește pe
lângă coastă, Comunitatea Madrilenă fiind unica excepție.

Populația Spaniei s-a dublat în timpul secolului XX datorită exploziei demografice din anii '60 și '70. Schema
creșterii a fost extrem de neregulată, din cauza migrațiilor interne între sate și orașele principale. Se presupune că
11 din 50 de provincii ale Spaniei au suferit o scădere în populație peste secol. Apoi, populația s-a stabilizat, a
început o nouă explozie, bazată inițial pe întoarcerea spaniolilor care au emigrat din Spania în anii '70, și a fost
sporită de către numărul mare al imigranților din America Latină (38,75%), Europa Orientală (16,33%), Africa de
Nord (14,99%) și Africa Subsahariană (4,08%)[21].

Educație
Articol principal: educația în Spania.

Minorități naționale
Articol principal: minorități naționale în Spania.

Grupuri etnice
Articol principal: grupuri etnice în Spania.

Limbă
Articol principal: Limbile Spaniei.

O limbă oficială și cea mai vorbită pe teritoriul Spaniei este spaniola, numită
și castiliană[22]. Estimări confirmă că o vorbesc ca prima și a doua limbă
între 450[23] și 500[24] milioane de oameni din întreagă lume. De asemenea
se vorbește și în alte limbi, care pot să fie cooficiale la nivelul comunităților
autonome.

Patru limbi importante sunt vorbite în Spania, care sunt limbi oficiale în
anumite regiuni:

spaniola (castellano sau español), limbă oficială în întreaga Spanie.

catalana (català sau valencià) în Catalonia (Catalunya), Insulele Baleare (Illes Balears), și părți ale comunității
autonome Valencia (València, unde limba este denumită valenciană).
https://ro.wikipedia.org/wiki/Spania 7/13
02.06.2020 Spania - Wikipedia

basca (euskara) în Țara bascilor (Euskadi), și părți din Navarra.

galiciana (galego) în Galicia (Galiza).

Catalana, galiciana și spaniola, foarte rar numită și "castiliană", sunt descendente ale limbii latine și au propriile
lor dialecte; există de asemenea și alte limbi romanice, fără statut oficial dar recunoscute ca limbi istorice, cum ar
fi: asturiana în Asturias și câteva zone din provinciile León, Zamora si Salamanca, și aragoneza în nordul și estul
provinciei Aragón. Limba araneza (o variantă gascono-occitană), vorbită de cateva mii de persoane, are statut
oficial în Val d'Aran (nord-vestul Cataloniei). Spaniola vorbită în Americi este descendentă a dialectului spaniol
vorbit în sudul Spaniei (dialectul andaluz).

Sănătate

În Spania există 298 de spitale de stat și peste 450 de spitale particulare[25].

Religie
Articol principal: Religia în Spania.

Catolicismul este religia predominantă în Spania. Un procent de 94% din populație este de religie catolică,
conform unui studiu al Centrului de Investigații Sociale realizat în anul 2005. După catolici, alte religii minoritare
reprezintă doar 6% din populație.

După numărul de membri, a doua religie este cea musulmană. Datele arată că 800.000 de persoane sunt de
religie islamică. Urmează Martorii lui Iehova, cu 103.784 de credincioși. Există de asemenea și o comunitate
protestantă care are aproximativ 50.000 de membri. De asemenea, mai trăiesc în Spania și aproximativ 20.000
de mormoni. Comunitatea iudaică nu depășește 15.000 de membri.

Aglomerări urbane

Politică
Articol principal: Politica Spaniei.

Spania este o monarhie constituțională, cu o

monarhie ereditară și cu un parlament bicameral,
Cortes Generales sau Adunarea Națională. Puterea
executivă consistă din Consiliul de Miniștri prezidat
de Președintele Guvernului (asemănător unui prim
ministru), propus de monarh și ales de către
Adunarea Națională după alegerile legislative.

Puterea legislativă este formată din Congresul

Deputaților (Congreso de los Diputados) cu 350 de
membri, aleși prin vot popular pe liste-bloc, prin
reprezentarea proporțională, destinați să servească
timp de patru ani, și un Senat sau Senado cu 259 de
locuri din care 208 formate din aleși direcți pe baza
votului popular și ceilalți 51 trimiși de legislaturile Șeful de stat, Felipe al VI-lea; și șeful guvernului, Pedro Sánchez
locale pentru a servi tot timp de patru ani.

În 2003, Spania discută cu Regatul Unit despre Gibraltar, o mică peninsulă care și-a schimbat posesorul în timpul
Războiului Spaniol de Succesiune în 1714. Discuțiile se referă la împărțirea suveranității asupra peninsulei,
subiect al unui referendum constituțional al gibraltarienilor, care și-au exprimat opoziția față de orice act de
supunere față de Spania.

Spania este, în prezent, statul autonomiilor, formal unitar, dar, de fapt, funcționând ca o federație de Comunități
Autonome, fiecare cu puteri și legi diferite. Există unele probleme cu acest sistem, de vreme ce unele guverne
autonome (acelea conduse de partide naționaliste) încearcă un tip mai federal de relații cu Spania, în timp ce
guvernul central încearcă să reprime ceea ce unii văd ca și o autonomie excesivă a unor comunități autonome (ex.
Țara Bascilor și Catalonia).
https://ro.wikipedia.org/wiki/Spania 8/13
02.06.2020 Spania - Wikipedia

Terorismul este o problemă în Spania de astăzi, de când ETA (Libertatea și Pământul Basc) încearcă să câștige
independența bască prin mijloace violente, incluzând utilizarea bombelor și a crimelor. Deși guvernul autonom
basc nu asistă o astfel de violență, diferitele aproprieri de problemă sunt o sursă de tensiune între guvernele
central și basc.

Politică externă

După întoarcerea democrației care a urmat morții lui Francisco

Franco în 1975, prioritățile politicii externe ale Spaniei erau de a
înlătura bariera izolării diplomatice, de a extinde relațiile cu alte
țării, de a intra în Comunitatea Europeană și de a defini relațiile
din domeniul securității cu restul statelor occidentale.

Fiind membru OTAN, Spania s-a stabilit ca participant major în

activități internaționale multilaterale de securitate. Participarea ca
membru al Uniunii Europene reprezintă o parte imporantă a
politicii sale externe. Chiar în multe chestiuni controversate în Plazas de soberanía — un subiect de dispută
Europa Occidentală Spania preferă să coordoneze eforturile sale teritorială între Spania și Maroc.
cu partnerii săi europeni prim mecanismele de cooperare politică
a Uniunii.

Normalizând relațiile diplomatice cu Coreea de Nord în 2001, Spania a completat procesul de universalizare a
politicii sale externe.

Spania a menținut identificația sa specială cu America Latină. Politica ei subliniează un concept de comunitate
iberoamericană, eminamente renașterea idei istorice de hispanitate, care a căutat să facă legătură între Peninsula
Iberică și America de Sud prin limbă, comerț, istorie și cultură. Spania fu un exemplu efectiv de tranziție de la
dictatură la democrație, cum este arătat în călătorii politice ale regelui și miniștrilor la America.

Gibraltar, un teritoriu de 6 km², este un subiect de dispută teritorială între Spania și Regatul Unit. Acest teritoriu
de peste mare al coroanei britanice se află în cea mai meridională parte a Peninsulei Iberice și a fost cucerit în
timpul Războiului de Succesiune Spaniolă în 1704 împreună cu Minorca, una dintre Insulele Baleare. Deși
spaniolii s-au reinstalat la Maiorca după Tratatul de la Amiens din 1802, Gibraltarul a rămas posesiune engleză.
Situație legală a fost regularizată de Tratatul de la Utrecht, conform căruia Spania cedă teritoriul[26]. Spania a
chemat pentru a întoarce conducerea sa sub Gibraltar, dar majoritatea oamenilor din Gibraltar opune acestuia.
Fiecare propunere spaniolă, împreună cu condominiu, fu refuzată[27]. Rezoluțiile ONU constrâng Spania și
Regatul Unit să gasească o soluție a problemei legate de statutul Gibraltarului[28].

Orașul Olivenza/Olivença este un subiect de dispută între Spania și Portugalia. Acest conflict este rezultatul
interpretării diferite ale tratatelor de pace de la Badajos și de la Viena. De fapt, opinie publică spaniolă nu este
conștientă de cererea portugheză.

Marocul pretinde plazas de soberanía și orașele autonome Ceuta și Melilla. De asemenea, apartenența insuliței
Perejil, un teritoriu pustiu, a cauzat un conflict militar între ambele țări în 2002.

Organizare administrativ-teritorială
Articole principale: Comunități autonome în Spania și Provinciile Spaniei.

Spania este o națiune organizată teritorial în șaptesprezeci comunități autonome și două orașe autonome.
Comunitățile mai sunt împărțite la rândul lor în 50 de provincii, iar Asturia, Cantabria, Comunitatea Madrilenă,
Insulele Baleare, Insulele Canare, La Rioja, Navarra și Regiunea Murcia au doar o provincie. Istoric, câteva
provincii sunt împărțite în comarci.

Tabelul mai jos prezintă comunitățile autonome și informațiile de bază despre ele.

Comunității autonome
Suprafață Densitate
Comunitate Populație Capitală (loc.)
(km²) (*)
Regatul Spaniei 45.200.737 504.645 89,56 Madrid
Andaluzia 8.059.431 87.268 92,12 Sevilla (699.145)

https://ro.wikipedia.org/wiki/Spania 9/13
02.06.2020 Spania - Wikipedia
Aragon 1.296.655 47.719 26,77 Zaragoza (654.390)
Asturia 1.074.862 10.604 101,37 Oviedo (214.883)
Cantabria 572.503 5.221 109,65 Santander (181.802)
Castilia-La
1.977.304 79.463 24,86 Toledo (78.618)
Mancha
Castilia-León 2.528.417 94.223 94.223 Valladolid (316.564)
Catalonia 7.210.508 32.114 223,9 Barcelona (1.595.110)
Comunitatea
6.081.689 8.022 758,14 Madrid (3.132.463)
Madrilenă
Comunitatea
4.885.029 23.255 210,1 Valencia (797.654)
Valenciană
Extremadura 1.089.990 41.634 26,03 Mérida (54.894)
Galicia Santiago de
2.772.533 29.574 93,78
Compostela (93.712)
Insulele Baleare 1.030.650 Palma de Mallorca
4.992 195,55
(407.125)
Insulele Canare Las Palmas (377.203)
2.025.951 7.447 272,0
Santa Cruz (220.902)
Regiunea Murcia (439.712)
1.466.818 11.313 130,12
Murcia Cartagena (218.528)
Navarra 605.876 10.391 60,22 Pamplona (194.894)
La Rioja 308.968 5.045 61,24 Logroño (145.866)
Țara Bascilor Vitoria-Gasteiz
2.133.684 7.234 295
(229.484)
Orașul Autonom
77.603 19 4.101 —
Ceuta
Orașul
69.440 12 4.990 —
Autonom Melilla
(*)Datele statistice după INE din 2007.

Există și cinci locuri de suveranitate (plazas de soberanía) pe și lângă coasta africană: orașele Ceuta și Melilla
sunt administrate ca și orașe autonome, o stare intermediară între orașe și comunități; insulele din arhipelagul
Islas Chafarinas, Peñón de Alhucemas, și Peñón de Vélez de la Gomera se află sub directa administrație spaniolă.

Armată

Economie
Articol principal: Economia Spaniei.
Vezi și: Listă de companii spaniole.

Economia capitalistă mixtă a Spaniei suportă un PIB care pe o bază per capita reprezintă 80% din cel al
economiilor vest-europene. Guvernul său de centru-dreapta a lucrat cu succes pentru a câștiga aderarea la primul
grup de țări ce au lansat moneda unică europeană pe 1 ianuarie, 1999. Administrația lui Jose Maria Aznar a
continuat să susțină liberalizarea, privatizarea, și deregularea economiei și a introdus unele reforme pentru taxe
în final. Șomajul a scăzut vizibil sub administrația lui Aznar, dar rămâne una din cele mai mari rate din Uniunea
Europeană, la 13%. Guvernul încearcă să facă progrese viitoare în schimbarea legilor de munca și reformare
schemelor de pensie, care sunt cheia susținerii atât a avansării economiei interne a Spaniei, cât și a
competitivității externe într-un mediu cu o monedă unică.

Spania este cea de-a doua destinație turistică din lume și are 105 de aeroporturi[25]. Ocupă locul 3 în Europa și
locul 7 în lume în ceea ce privește industria constructoare de mașini[25].

Peste 82% dintre vehiculele produse în Spania sunt exportate în peste 90 de țări[25].

În al patrulea trimestru din 2008, economia Spaniei s-a comprimat cu 1% și a intrat în cea mai adancă recesiune
din 1993[29].

Pe întreg anul 2008, economia s-a comprimat cu 0,7% față de anul 2007[29].

În 2011 Spania se confruntă cu mari probleme datorate crizei economice.[30]

https://ro.wikipedia.org/wiki/Spania 10/13
02.06.2020 Spania - Wikipedia

Agricultură
Cele mai populate orașe

Industrie

Servicii

Transport
Articol principal: Transportul în Spania.
Vedere panoramică a orașului
Barcelona
Turism
Pop.
Oraș
(2007)
Cultură Madrid (M) 3.132.463
Barcelona (CT) 1.595.110
Articol principal: Cultura Spaniei. Valencia (VC) 797.654
Sevilla (AN) 699.145
Spanioli celebri Zaragoza (AR) 654.390
Literatura spaniolă Málaga (AN) 561.250
Bucătăria spaniolă Murcia (MU) 422.861
Fotbalul spaniol Palma de Mallorca (IB) 407.125
Las Palmas de Gran
Coride 377.203
Canaria (CN)
Bilbao (PV) 353.168
Sursă: INE
Arhitectură și arte plastice

Patrimoniu

Între 1984-2011 pe lista patrimoniului mondial UNESCO au fost incluse 41 obiective culturale sau naturale din
Spania.

Cinematografie și televiziune

Muzică

Sport

Fotbaliști renumiți
Raul
Fernando Torres
David Villa
Iker Casillas
Carles Puyol
Sergio Ramos
Xavi
Andres Iniesta
Jesus Navas
Xabi Alonso
Gerard Piqué
Diego Costa

https://ro.wikipedia.org/wiki/Spania 11/13
02.06.2020 Spania - Wikipedia

Jucători de tenis renumiți

Rafael Nadal
David Ferrer
Garbiñe Muguruza
Arantxa Sánchez Vicario

Diverse subiecte
Comunicații în Spania
Armata Spaniei
Relațiile externe ale Spaniei
Turism în Spania
Lista de municipii din Spania

Vezi și
Locuri din patrimoniul mondial UNESCO

Note
1. ^ a b c d „Spain” (http://www.imf.org/external/pubs/ft/
weo/2011/02/weodata/weorept.aspx?sy=2009&ey=
2016&scsm=1&ssd=1&sort=country&ds=.&br=1&c=
184&s=NGDPD%2CNGDPDPC%2CPPPGDP%2C
PPPPC%2CLP&grp=0&a=&pr1.x=48&pr1.y=14).
Fondul Monetar Internațional. Accesat în 5
noiembrie 2011.
2. ^ „Human Development Report 2011” (http://hdr.und
p.org/en/media/HDR_2011_EN_Table1.pdf) (PDF).
United Nations. 2011. Accesat în 5 noiembrie 2011.
3. ^
http://hdr.undp.org/en/media/HDR_2009_EN_Complete.pdf
Human Development Report 2009[ (p. 171, 204)
4. ^ „CIA World Factbook” (https://www.cia.gov/library/
publications/the-world-factbook/fields/2172.html).
Accesat în 13 august 2008.
5. ^
http://juanbautistamr.blogspot.com.es/2012/02/como- 14. ^
descubri-cual-es-el-punto-mas-bajo.html (http://juan
bautistamr.blogspot.com.es/2012/02/como-descubri
-cual-es-el-punto-mas-bajo.html) Lipsește sau este 15. ^ a b Payne, Stanley G. (1973). A History of Spain
vid: |title= (ajutor)
6. ^ LA MEDIDA DEL TEIDE:
HISTORIA:DESCRIPCIONES, ERUPCIONES Y
CARTOGRAFÍA (https://books.google.es/books?id=
8yloDQAAQBAJ&printsec=frontcover&dq=Teide++p
ico+m%C3%A1s+alto+Canarias&hl=es&sa=X&ved
=0ahUKEwjD07-lseDmAhUHCxoKHUWfC-sQ6AEI 17. ^ a b c d Payne, Stanley G. (1973). A History of
KTAA#v=onepage&q=Teide%20%20pico%20m%C
3%A1s%20alto%20Canarias&f=false) (în spaniolă),
accesat în 31 decembrie 2019
7. ^ „Iberia vs Hispania: Origen etimológico” (http://ww
w.historiaclasica.com/2007/09/iberia-vs-hispania-ori
gen-etimolgico.html).
8. ^ Esparza, José Javier (2007). La gesta española :
historia de España en 48 estampas, para quienes
han olvidado cuál era su nación (ed. 1a.).
Barcelona: Áltera. ISBN 9788496840140.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Spania
9. ^ „La Constitución española de 1978. Título
preliminar” (http://www.congreso.es/consti/constituci
on/indice/titulos/articulos.jsp?ini=1&fin=9&tipo=2)
(în spaniolă). Página oficial del Congreso de los
Diputados. Accesat în 30 septembrie 2017.
10. ^ Whitehouse, Mark (6 noiembrie 2010). „Number of
the Week: $10.2 Trillion in Global Borrowing” (http
s://blogs.wsj.com/economics/2010/11/06/number-of-
the-week-102-trillion-in-global-borrowing/). The Wall
Street Journal.
11. ^
http://hdr.undp.org/sites/default/files/2016_human_de
12. ^
https://www.transparency.org/news/feature/corruption
13. ^ „BBC News: „First west Europe tooth" found” (htt
p://news.bbc.co.uk/2/hi/science/nature/6256356.st
m). Accesat în 2 martie 2008.
a b c d e Rinehart, Robert; Seeley, Jo Ann
Browning (1998). A Country Study: Spain - Hispania
(în engleză). Library of Congress Country Series.
and Portugal; Ch. 1 Ancient Hispania (în engleză).
The Library of Iberian Resources.
16. ^ „The Treatment of Jews in Arab/Islamic Countries”
(http://www.jewishvirtuallibrary.org/jsource/anti-semit
ism/Jews_in_Arab_lands_(gen).html). Accesat în 8
martie 2008.
Spain and Portugal; Ch. 2 Al-Andalus (în engleză).
The Library of Iberian Resources.
18. ^ Rinehart, Robert; Seeley, Jo Ann Browning
(1998). A Country Study: Spain - Castile and
Aragon (în engleză). Library of Congress Country
Series.
12/13
02.06.2020 Spania - Wikipedia

19. ^ Spania plătește imigranții să părăsească țara timp
de trei ani (http://www.gandul.info/europa/spania-pla
teste-imigrantii-sa-paraseasca-tara-timp-de-trei-ani.
html?3930;2715341), accesat la 20 iunie 2008
20. ^ „Rezultatele recensământului INE” (http://www.in
e.es/prensa/np457.pdf) (PDF). Accesat în 2 martie
2007.
21. ^ „Datele INE” (http://www.ine.es/inebase/cgi/axi?A
XIS_PATH=/inebase/temas/t20/e245/p04/a2005/l0/
&FILE_AXIS=00000010.px&CGI_DEFAULT=/ineba
se/temas/cgi.opt&COMANDO=SELECCION&CGI_
URL=/inebase/cgi/). Accesat în 6 martie 2008.
22. ^ „O explicație a cuvântului castellano (castilian) în
Dicționarul Limbii Spaniole RAE” (http://buscon.rae.
es/draeI/SrvltConsulta?TIPO_BUS=3&LEMA=castel
lano). Accesat în 6 martie 2008.
23. ^ „I Acta Internacional de la Lengua Castellana” (htt
p://www.fundacionblu.org/noticias.htm). Accesat în
15 februarie 2008.
24. ^ „Universidad de México” (http://209.85.135.104/se
arch?q=cache:v5IUdEETu40J:www.lllf.uam.es/~fma
rcos/coloquio/Ponencias/MMelgar.doc+%22En+el+
mundo+lo+hablan+aproximadamente+400+millones
+de+personas%22+%22Adicionalmente+100+millo
nes+de+personas+hablan+espa%C3%B1ol+como+
segunda+lengua%22&hl=es&ct=clnk&cd=1&gl=es).
Accesat în 15 februarie 2008.
25. ^ a b c d Economia romaneasca, in fata desantului
spaniol (http://www.zf.ro/companii/economia-roman
easca-in-fata-desantului-spaniol-3065590/), 10 oct
2007, zf.ro, accesat la 20 august 2010
26. ^ „Tratado Utrech: artículo X” (http://www.mgar.net/d
ocs/utrech.htm). Accesat în 5 martie 2008.
27. ^ „GibNet: Gibraltar rejects Spain” (http://www.gibne
t.com/texts/ref2.htm). Accesat în 5 martie 2008.
28. ^ „GibNet: UN Consensus Resolution” (http://www.g
ibnet.com/texts/un_cres2.htm). Accesat în 5 martie.
Parametru necunoscut |accessyear= ignorat
(posibil, |access-date=?) (ajutor); Verificați datele
pentru: |access-date= (ajutor)
29. ^ a b Cele mai importante 8 stiri de business despre
Spania, castigatoarea CM de Fotbal (http://www.wal
l-street.ro/top/International/89243/Cele-mai-importa
nte-8-stiri-de-business-despre-Spania-castigatoarea
-CM-de-Fotbal/6/Sfarsitul-lui-2008-i-a-adus-Spaniei-
cea-mai-adanca-recesiune-din-1993.html), 13 iulie
2010, wall-stret.ro, accesat la 21 august 2010
30. ^ ro Wall-Street.ro "Spania, urmatoarea falita din
zona euro! 10 grafice care arata tragedia economiei
iberice" (http://www.wall-street.ro/slideshow/Internati
onal/130262/spania-criza-zonei-euro-faliment.html)

Legături externe
La Moncloa.es - Situl oficial guvernamental (http://www.la-moncloa.es/webIngles/asp/inicio.asp)
Despre Spania (http://web.archive.org/web/20110629021013/http://gambiaeesti.webs.com/espanol.htm)
Ziua Națională a Spaniei (http://www.amosnews.ro/arhiva/ziua-nationala-spaniei-12-10-2010), 12 octombrie
2010, Amos News
- Travel to Spain (http://www.searchtravel.biz/countrylist/spain.php)
Congreso de los Diputados - Situl oficial al Congresului Deputațiilor (http://www.congreso.es/ingles/area.htm)
El Senado Situl oficial al Senatului (http://www.senado.es/home_i.html)
Casa Real - Situl oficial al Casei Regale Spaniole (http://www.casareal.es)
INEBase Institutul Național de Statistică (spaniolă) (http://www.ine.es/inebase/cgi/um?L=0)
Federația Asociațiilor Românești din Spania (http://www.fedrom.org)

Topuri intenaționale

Indexul mondial de libertate a presei (http://www.rsf.fr/article.php3?id_article=4116) Locul 29 din 139 de țări

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Spania&oldid=13431905

Ultima editare a paginii a fost efectuată la 24 mai 2020, ora 11:11.

Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot exista și clauze suplimentare.
Vedeți detalii la Termenii de utilizare.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Spania 13/13