2005IRINA BRINDUSA UNGUREANU “om nabes Gs. Koolere Bartle, A Ht bas euvenile ee earl me a penal Sf au Accept nite” ff” ALL 7 aariutef 2 aLtoteds LS Me terol, MEAL Aedin Z, — GEOGRAFIA MEDIULUI w Editura Universitatii ,,Al. I. Cuza” 2005Referenti: Prof.dr. Nicolae Barbu Prof.dr. Jone! Muntele © Editura Universitatii “Alexandru loan Cuza”, 2005 6600 — Iasi, st. Picurari nr. 9, tel./fax: (0232) 314947 Despre carte ...... Mediul natural pe care il mostenim si ni-] asumém ca atare, impreund cu mediul pe care ni-I creim prin modificarea celui natural in procesul activitafilor social-economice, constituie obiectul preocuparilor cdrfii universitare de fata. Desi termenul ,,mediu” este mai demult utilizat si cu multiple accepfii, aparent pani la erodare si devalorizare, reactualizarea lui, mai ales in sintagma ,,geografia mediului”, se impune in societatea contemporand, in aceasti perioada cand degradarea accentuata a calitatii structurilor terestre atinge cote alarmante. Spre lauda ci, Geografia, inclusiv cea romfneasc&, a atras demult atentia asupra necesit&tii redres&rii si protejarii mediului, mult inaintea abordirilor ecologice, ale Clubului de 1a Roma gi ale altor vizionari bine intentionafi. O sintezi moderni si unitar cuprinzatoare ca aceasta ins%, o veritabila justificare stiinfific privind structura, dinamica si functionalitatea mediului conceput sistemic (Geosistem), de la dimensiuni punctuale pana la cele planetare (sau cel putin de nivelul ecumenei), cu toate implica necesitatea monitorizarii Jui continui si a sensibilizdrii intregii societati umane prin asidua constientizare, nu stiu s& aiba egal in literatura de specialitate. Desigur, gi alte stiinfe — naturale, sociale sau economice abordeazd probleme de mediu”, binevenite in aprofundarea problemelor lui, dar din puncte de vedere unilaterale, limitate. Cici, asa cum precizeazd D.na Irina Ungureanu, jndiscutabil cea mai autorizatS personalitate din fardi in acest domeniu, geografia este singura stiinfé in masuri sd investigheze complex si interactiy intreaga problematic ‘a ccea ce numim ,,mediu”, spre a ajunge la concluzii cu valoare de diagnoza obiectiva, de mare important stiintifica fundamental’ si aplicativa. Faptul c& aceasti carte se adrescazi tineretului universitar, cel putin in principiu viitor corp profesoral, viitori dascili, cei mai implicati in educarea generatiilor de elevi, in constientizarea realitifii numite mediu/mediu de viata, a vulnerabilitatii acestuia si deci a pericolului alterixii calitifii sale pani la niveluri insuportabile, a responsabilitafii pentru protectia si imbunatifirea lui, capatd o importanté formativa deosebiti. Consider chiar cd suntem in fafa unui material de constientizare public’, de educatie cetdfeneasc& general — de la scolar la profesor universitar, de la omul de pe strada sau de pe cmp la dregitorii cu cele mai inalte functii de gestionare a mediului fn care trdim. Pledez intra publicarea cft mai grabnici a acestei cArfi. Prof. Dr. em., Nicolae BarbuEvolufia gandirii geografice contemporane este marcati de generalizarea ideilor sistemice care asigura o coerentd mai mare ramurii noastre de stiingé, care a fost supusd multi vreme unor tendinfe divergente, Una din formele prin care aceste idei s-au impus este si geografia mediului, dezvoltati in contextul sporirii complexitifii problemelor cu care se confruntd societatea contemporand, aflati intr-o continua schimbare, Cele mai mule abordiri actuale se limiteazi la problematica impactului antropic asupra mediului natural, lasind pe plan secundar (sau numai incriminind) funcjionalitatea componentelor antropice ale mediului, care prin Necesitate si important sunt incontestabil la fel de firesti in sistem ca gi cele naturale. in acest mod, abordarile respective promoveazi o viziune wecologizanta” dar trunchiat a unei realitati extrem de complexe, viziune contraproductiva, atat pe plan stiintific cAt si practic. Meritul acestei cArfi const tocmai in realizarea unei sinteze complete @ vastei problematici a mediului, conforma unei viziuni conceptuale unitare, Singura utild in abordarea acjiunilor concrete, menite sd limiteze disfunctiile inerente/posibile in dinamica realitéfii obiective. Ampla informare gi utilizarea frecventd a unor exemple sugestive si originale, cele mai multe de actualitate stricta, constituie un alt merit al lucrarii, evidentiind-o fat de alte abordiiri ale mediului, in care sunt vehiculate explicatii preluate din lucriri devenite clasice sau cazuri faird relevan{a pentru starea actuald a mediului. Modul in care este structurat materialul, pornind de Ja caracterul sistemic ai mediului gi abordand in context sistemic problemele globale de maxim interes, introduce progresiv cititorul intr-un domeniu a cirui cunoastere devin astfel extrem de atractivi, inclusiv la nivelui unor aspecte practice ale vi curente. Explicatiile elaborate, insofite de materiale grafice pertinente sau sub forma de scheme logice, asiguri o accesibilitate Jargi, adresindu-se astfel nu ‘numai publicului universitar ci si tuturor celor implicafi in gestiunea mediului sau interesati de mediul actual si de perspectivele lui. Adaug acestor aprecieri si pe aceea asupra limbajului de specialitate, Precis, fSrd ambiguitati, totdeauna conceptualizat si contextualizat, usurand insusirea unor notiuni de geosistemica si integrarea lor in discursul unei discipline despre mediu, atit de frecvent abordat unilateral, superficial si descriptivist. Aceasti carte se inscrie in linia unor opere de maxima importanga din literatura de specialitate autohtond, de timpuriu ancorata in gandirea sistemicd, in pofida unor restricfii ideologice din perioadele trecute, aducind astfel si o contribufie incontestabila in directia modernizirii gandirii teoretice. . Pe plan general, in afara domeniului universitar, datorita. dinami actuale complexe si rapide a problematicii mediului, publicarea acestei cirti este 0 necesitate Prof. Dr. Ionel Muntele I +++ gi despre curs Motivatia principala a ,,Geografiei mediului” este motivatia specifica oricdrui curs universitar — se adreseaza studentilor geografi din anul al HHea, in al carvi plan de invatamént este inclusi disciplina. in sensul acestei motivatii, cursul este orientat spre obiectivul esential al Geografiei, acela de integrare complex a asupra cadrului natural $i societatii umane — cu toate activititile sale, in toat& variabilitatea spatiali si evolutiva a fenomenelor specifice. : ‘Cu motivatia gi orientarea menfionate, cursul sprijind accesul studentilor Ja abordarea/cunoasterea sistemicd, promovati in geografia modemd din Romania de ctre Simion Mehedingi si intreaga sa descendenta stiinfifica. - Actualitatea stringent’ a problematicii existentei umane pe un Pamant din ce fn ce mai solicitat, care nu (mai) poate fi redus la o suma de elemente menite si asigure o ambianfi cat mai favorabila omului, impune reconsiderarea si reconstruirea unei conduite comunitare reale. in mod evident, ignorarea aproape total ca si cunoagterea sau abordarea parfiald nu pot si asigure decat fe © degradare progresiva $i generalizata, fie rezultate partiale, incerte, temporare si din it i scump $i mai greu obfinute. oo ceneee "entra oeste motive, seul propune o analizd nu a pmediului” (nofiune polisemanticd, vagi, frecvent perceputi incomplet) si cu atat mai putin : amediului inconjuritor” (Sintagma tautologick, antoexclusi din orice demers cult si pagubitoare fn plan aplicativ datorité antropocentrismului agresiv pe care il induce), ci a interacfiunilor din cadrul sistemului Pamant (geosistemului). oral cunoasterea acestor legituri sistemice poate si asigure intelegerea mecanisme! lor interactive, prin care cauze diverse produc efecte dezirabile/indezirabile, utile/agresive, temporare/definitive etc., efecte care, la randul lor, au capacitten de a-si potenta cauzele ori de ale compenst direct sau prin intermediari, generan it i ifurcatii cu efecte secundare multiple. oe ° me cassia baz conceptual, susfinutd cu trimiteri si exemplificari pe care le confirma toatl formatia din primii ani de studii si toatd realitatea curents, studentii geogtafi pot depisi orizontul ingust al panicit produse de poluare, e fenomenele naturale extreme, de agresivitatea umand in crestere ori de Spectr unei degradiri generale, mereu mai costisitoare si mai greu controlal ie. Abordarea sistemicd propusi le va asigura accesul la cea ce Geografta fe aproape toate timpurile a permis : injelegerea integrata a ceea ce este integra in mod natural sau pe cale antropicd, intelegerea functional; intregului sistem Ilterestru, in care omul este numai o parte (rafional’, cu drepturi specifice dar si cu multe responsabilitati). Desigur, o asemenea abordare nu este simpli. Ca grad de dificultate ea nu depageste ins potentialul mediu al anului de studi clruia i se adreseazA iar diversitatea lucririlor practice/aplicafiilor aferente —disciplinei infelegerea problemelor. in acelagi scop, cursul confine si o cantitate de informatie ajutitoare. Astfel, ideile esentiale ale disciplinei sunt transmise simultan cu 0 prima fazi a documentirii bibliografice (subliniata tehnoredactional prin schimbarea corpului de litera $i prin recursul ta exemplificari/detalieri in infrapaginal). Cu aceste date, scrierea de fat’ poate fi acceptati ca un curs-carte de specialitate. De asemenea, este posibil si-i intereseze pe geografi si dupa depisirea examenelor sau chiar a studiilor universitare. Ar putea, probabil, sf intereseze si in afara Geografici. inlesneste Irina-Brindusa Ungureanu Iv GEOGRAFIA MEDIULUI Introducere Partea 1 Mediul inconjuritor si geografia 1. Evolutia notiunii gi a terminologiei de specialitate . 2. Stiinta si mediul . 3. Geografia si mediul 3.1. Obiectul de studiu al geografiei mediului. Pozitia in cadrul : geografiei . 3.2. Relafii cu alte stiinte . Partea all-a Geosistemul. 1. Nofiuni generale de sistemicd Analiza geosistemului; posibilitifi si limite ale demersului. Relevanta interactiunilor. . .18 2. Structura si functionalitatea geosistemului. 2.1. Interacfiuni in sistemul abiotic . . 2.2. Interactiuni in sistemul biotic . 2.3, Interactiuni in sistemul social-economic 2.3.1. Condifia umand in geosistem. . 2.3.2. Necesitatea complexi — motivatie specifica a interactiunilor in sistemul social-economic. . ...... . 174 2.3.3. Obiectiv si subiectiv necesar in sistem. Rezultate utile, efecte nedorite 3. Migcarea in geosistem .. . 3.1. Caracterul specific al migcdrii in geosistem. Trans- ferul si modificdrile de substanfi, energie si informatie 3.2, Libertatea migcarii in geosistem . 3.3. Continuitate, prag, discontinuitate. 3.4, Dezechilibru functional, echilibru dinamic . 3.5, Risc, hazard, dezechilibru disfunctional, degradare. 3.6. Functionalitate. Autoreglare .... Niveluri de organizare ale geosistemului. Entitafi spatiale rezultate din ierarhiz&ri functionale .. o . Geosistemul si timpul 5.1. Geosistemul si timpul: simultaneitate, durata) 5.2. Repere cronologice in evolufia geosistemului, 150 173 173 - w6. Calitatea geosistemului 6.1, Notiunea de calitate in cazul structurilor sistemice. Calitatea geosistemului . : 6.2. Fenomenele de criza in geosistem. +246 6.3. Mecanisme si forme spontane/dirijate de redresare....... 249 INTRODUCERE Partea a II-a Controlul, protectia si conservarea geosistemului. . .. 251 Evolufia cunoasterii umane, de la formele empirice inifiale (realizate prin experienti direct, frecvent indelungati si adesea dureroasi) pand la investigafia contemporana a spatiului extraterestru si a codului genetic, exprim’ aspiratia permanent de control al conditiilor de existent. Chiar daca, in timp, cercetarea stiinfificd fundamental s-a desprins de aceasta motivatie pragmaticd, aplicatiile sale au exprimat — sub o forma sau alta — permanenta , in plan secund, a dorintei de cunoastere cit mai avansati a condifiilor de viafa, naturale si social- economice, in scopul utilizarii/organizarii lor cat mai profitabile. In acest context trebuie infeles si interesul actual generalizat pentru ceea ce, atat in stint cat si in alte domenii, poarté denumirea de mediu inconjurdtor sau mediu. Practic, tot ceea ce influenteazi viata social-economicd, prosperitatea 1. Controiui geosistemului 1.1. Notiunea de control in cazul structurilor sistemice . 1.2. Monitoringul geosistemului . 1.2.1, Cuantificarea — necesitate si posi 1.2.2. Monitoring....... 1.3. Banca de date geosistemi 1.4. Modelizarea actuala a geosistemului . 1.5. Vizualizarea ca mijloc de control al geosistemului 1.5.1. De la ,,minuta” de gestiune Ia hirtile analitice . 1.5.2. Harti de sinteza parfiala. Buletine cartografice ale 2. Protectia $i conservarea geosistemului 2.1, Concepte, motivatii, factori implica 2.2, Organizarea protectiei si conservarii Concluzii Bibliografie. geosistemului materiala, progresul spiritual, ca si — in ultimele decenii — efectele activitajilor 1.5.3. Atlasul geosisternul economice asupra naturii intr din ce in ce mai mult in preocuparile sti generale actuale tehnicii, ale organismelor internationale si regionale, guvernelor si organizatii conservarea geosistemului . .. . 2.2.1. Politici de protectie si conservare . 2.2.1.1, Tactici sectoriale si strategii de ansamblu ale protectiei geosistemului 2.2.1.2. Economia protectiei geosistemului . 2.2.1.3. Legislatia gi institutionalizarea protectiei...... 278 2.2.1.4. Educatia, informatia si formatia de specialitate- in domeniut protectiei si conservarii geo- sistemului . non-guvernamentale nationale, publicului larg. Exprimand acest interes generalizat fata de o realitate atat de complexa, fiecare tip de rispuns aduce cu sine o viziune proprie, modalitati specifice de investigatie si chiar 0 terminologie specializata. acceptiunea cea mai raspAnditi, totalitatea si unitatea dialecticd a unor elemente naturale (scoarfa terestra, aerul, apa, relieful, solul') care evolueazi asigurandu-gi o stare de echilibru dinamic gi sustinand viata vegetala si animal, mpreuna cu care constituie cadrul natural al existentei umane, reprezinta mediul natural. Aflat intr-o continua evolutie, structura si caracteristicile sale dinamice s- ‘au modificat mult, el devenind mereu mai complex, mai variat, Chiar in intervalul scurt (raportat la formarea si evolutia Pimantului ca planeta) dintre aparitia strimosilor omului si epoca actual, mediul natural a evoluat mult, independent de existenta si voinfa speciei umane (pe seama mobilititii plicilor litosferice au avut loc fenomene tectonice ample, care au impulsionat orogeneza, s-a modificat corespunzator conturul uscatului si al marilor, s-au instalat $i s-au retras succesiv mai multe glaciafii continentale si montane, au alternat climate calde si reci, umede si uscate, care au determinat alternante de flora, fauna gi soluri), 1 Solu este un efect si al actiunii pedogenetice a comunitifilor vii vegetale si animale, constituind simultan un suport vital al acestora. 3___ Evolufia societapii umane s-a desfagurat, ins’, fntr-un ritm incomparabil mai rapid. Trecind peste perioada indelungatS in care existenta omului a fost determinati doar de legi biologice si in care munca nu era un act de productie ‘organizat social, procesul mentionat a demonstrat o accelerare progresiva. Astfel, daca in ultimele milenii mediul natural n-a suferit decit modificdri spontane minime, fn istoria societafii umane s-au succedat nu mai putin de patru mari oranduiri social-economice. Aceast4 diferentiere dinamici important a permis o preluare mereu mai complexa si mai eficientd a condifiilor naturale, astfel ineat, daci Homo sapiens sapiens §i sttémosii sii apropiati erau numai niste membri — printre mulfi alfii — ai lumii vii, care nu-si puteau modifica ambianja mai mult decat alte fiinfe, iar culegitorii si vanatorii erau direct interesafi de pistrarea echilibrului florei si faunei naturale, adaptindu-se eventualelor schimbari spontane ale acestora, odati cu descoperirea uneltelor omul a cipitat posibilitatea de a modifica $i chiar de a controla treptat mediul natural, pentru a-l adapta necesitifilor sale. fn acest proces a fost hotératoare capacitatea speciei umane de transmite experienta dobinditi congenerilor i mai ales urmasilor, acumulindu-se astfel un capital de experienfi din ce in ce mai mare. Aproape independent de mostenirea genetic’, dezvoltarea societifii umane este marcati de experienta transmisi. ___,, Pe miisura dezvoltirii agriculturii, procesele fizice gi viata natural a unor teritorii intinse s-au modificat fundamental, iar aria de rispAndire si chiar codul genetic a numeroase speci vegetale si animale au suportat transfosmari importante. Revolujia industriati din sec. al XIX-lea si revolutia tehnico- stiinfifict din secolul trecut au asigurat societifii mijloace de actiune mereu mai puternice si mai perfectionate. A avut loc popularea intensi a unor tegiuni slab Jocuite anterior (vestul Statelor Unite ale Americii, preria canadiani, Australia, Nowa Zeeland’, zona golfului Persic), au fost puse in valoare noi surse de energie, s-au inifiat lucriri din ce in ce mai variate si mai ample de transformare a mediului natural. Omul a despidurit si desfelenit, a invifat si schimbe cursul raurilor, sé niveleze neregularititile morfologice ale unor arii in care a creat aseziri si drumuri, si obfind terenuri ferme pe seama mirii, si ze si si extinda irigajii in zone aride. S-a ajuns in final ta formarea si de2voltarea civilizajiei noastre specifice, industrial-tehnice, capabile si determine schimbiri Variate si profunde, pe termen lung sau definitive, ale unor spafii vaste. ____ Astfel, findnd seama de prezenta cvasigeneralizata a omului pe Glob, in perioada actuala nu mai exista practic un mediu natural, nemodificat. Societatea umani a eliminat/a creat si a introdus in ansamblul natural inifial (adesea in mod grabit si fortat) elemente si relafii noi, rezultate din existenta si activitifile sale social-economice. ‘ _ Pentru ansamblul elementelor naturale si al celor create prin diverse actiuni umane care, in permanent interactiune, influenfeazi puternic sau determina condifiile existenjei tuturor formelor de viafi si ale dezvoltirii 4 societifii, in a doua parte a secolului trecut s-a adoptat denumirea de medi inconjurator. in mod evident, acest tip de mediu nu existd si nu funcfioneazi ca o simpla sumi de termeni diferifi, ci este un intreg, a carui diversitate structurala si dinamica rezuiti din combinarea, in variante extrem de bogate si complexe, a tuturor caracteristicilor entitatilor din care provine. Principala sa insusire, calitativ diferiti fata de acestea, este aparitia in cadrul su a unor componente si legaturi noi, datorit& cdrora baza de elemente naturale s-a diferentiat din ce in ce mai muit fafa de cea initial (uneori aceasta abia mai poate fi recunoscut sau ceea ce exist a rezultat din reconstituiri), populatia a crescut continuu, iar societatea umani si-a extins mereu posibilitifile de actiune. Desigur, scopurile imediate ale actiunilor umane au avut intotdeauna 0 acoperire utilitari, dar unele consecinfe ale interventiei in circuite naturale, ca gi ale manageriatului defectuos al unor mecanisme social-economice au fost catastrofale. Spre exemplu, despidurirea abuzivi a scos din circuitul economic suprafete intinse de teren in bazinul Mediteranei, in America de Nord, fn Brazilia etc. periclitind gi transferul termic care sti la baza dinamicii generale a atmosferei. Chiar in epoca actual, cfnd studii stiinfifico-aplicative detaliate asiguri o documentafie temeinici pentru proiectele unor lucriri tehnice, neglijarea sau subaprecierea anumitor caracteristici, spontane sau dobandite, ale cadrului natural, mai mult sau mai putin antropizat, s-au soldat cu degradari puternice si pagube materiale considerabile (ruperea barajelor, colmatarea_rapida a lacurilor de acumulare, pierderea unui mare volum de munci si materiale investite in irigatii, cdi de comunicafie etc., infestarea unor culturi si asociafii vegetale spontane cu diundtori, reducerea biodiversitifii si a productivitifii biologice s.a.m.d.). ‘Cu toate acestea, progresul tehnic are un ritm rapid, societatea evolucaza in special in planul cercetiirii stiintifice fundamentale si al productiei materiale — omul modern produce mereu gi randamentul muncii sale este in continua crestere, asa dupa cum — proportional — creste si cererea pe care el insusi, producitorul, 0 ridicd fata de bunuri, in general. Aparent, este in cauzi un sistem care se autodezvoltd si fn care nimic nu se opune unei cresteri continui. Totusi, nici elementele constitutive si nici resursele sale funcfionale nu sunt infinite si nici eterne. Spre exemplu, zestrea naturala a Pamantului include Tesurse variate, nu numai sub aspect calitativ, ci si cantitativ, iar dintre acestea unele sunt regenerabile, altele neregenerabile, deci limitate. Mai clar decat oricind, omul a devenit constient de aceasta realitate in momentul in care explorarea spafialé i-a permis si realizeze dimensiunile si posibilitatile finite ale P&mantului, ca planet si ca spafiu de actiune. A atinge aceste limite sau a le depisi pe unele dintre ele, in condifiile structurii actuale a productiei si ale actualului raport intre rezerve si consum, ar echivala cu epuizarea a unor materi prime, forme de energie etc., urmand ca in viitor activitatea economicd si se desfasoare fn lipsa totald a lor. fn acelasi timp, a neglija sau a minimaliza aceste 5limite inseamna si posibilitatea dezechifibrarii unor procese naturale sau acfiuni umane, extrem de importante prin consecintele lor pentru intregul ansamblu natural gi social-economic: depasirea capacititii de autoepurare a apelor prin suprainedrcarea Jor cu reziduuri, forfarea sau compromiterea fertilitapii naturale a solurilor prin agrotehnica nerafionald, degradarea premiselor dialogului social prin defazarea unor secvente dinamice social-economice etc. Aceste periclitéri sunt de fapt provocari, cu atfit mai nocive, cu cat consecinfele lor negative se rasfrang intr-o mare misura asupra viefii si activitatii generatiilor urmatoare, deoarece multe asemenea consecinfe sunt ireversibile sau numai foarte greu corectabile. Se acumuleaza astfel elementele de fond ale unor situafii de crizd, noi atat prin structura cat si prin dimensiunile lor. in decursul istoriei societatii, in unele momente si in anumite locuri, posibilititile naturale si mecanismele social- economice au mai fost suprasolicitate (cel putin pentru perioade scurte si in detrimentul catorva generafii). Fenomenul a generat, desigur, consecinfe $i reacfii specifice : crize alimentare, migrajii (uneori cu caracter agresiv) in finuturi. mai putin atinse de criza sau intacte, insubordonri socio-profesionale s.a.. Nou este faptul c4 acum mediul igi arata limitele nu numai in Jocuri izolate ; Pimantul intreg functioneazi ca o unitate complex si este frecvent suprasolicitat, pe multiple planuri. De asemenea, este nou si faptul ci societatea a devenit constienté. de aceasté situafie intr-un timp relativ scurt, ci isi asuma responsabilitatea producerii ei si c& se angajeazd, din ce in ce mai ferm, in solutionarea unor probleme dificile. Jn perioada contemporand, problematica mediului este legata strans de cresterea demografica si de evolufia urbanizarit, de nivelul si de structura consuimului (in special ale celui energetic) si de nivelul evolufiei tehnice, cu toate extremele lor valorice si disparitifile teritoriale. “ Problemele cele mai grave s-au conturat in decursul ultimelor decenii ale secolului trecut. Inainte de orice ele rezulté din nivelul ridicat de utilizare a energiei si a materiilor prime, precumsi din necesitatea evacudrii deseurilor, provenite dintr-o producfie si un consum mereu mai mari. Orice forma de utilizare a energiei antreneazi modificiri ale cadrului natural al viefii, unele profund negative, in oricare dintre stadiile specifice, de la extractie (sau amenajare hidroenergetica), trecnd prin transformare, transport si conversiune, pind la evacuarea reziduurilor sia surplusului de c&ldura. Acfiunile umane pot avea fins asupra mediului si aspecte globa Le, care se pot concretizain modificadri climatice generale. Considerat foarte putin probabila cu cAteva decenii in urma, eventualitatea unor fenomene spectaculare (topirea calotelor glaciare in consecinfa unei incdlziri puternice, provocate, a climei, modificarea masivii a echilibrului climato-hidric si apoi 0 ricire drasticd) este din ce in ce mai frecvent confirmata sau apreciata ca posibila. oo a Schimbiri climatice de anverguri mai micii si consecinfe directe ale lor s-au constat insi mai demult : expansiunea Jatitudinala gi altitudinala a unor temperaturi mai mari dec&t pind acum si a ariditapii, urmati de efecte dezastruoase asupra agriculturii multor ari, de reculul limitei sudice a inghetului peren, cu. modificarea regimului gi bilanjului hidrologic al unor rauri utilizate in transportul fluvial, de retragerea limitei inferioare a ghefarilor montani, cu inaltarea limitelor etajelor vegetale si restrangerea areajului celor de altitudine, de retragerea _semnificativa spre latitudinile mari a banchizelor gi cresterea nivelului apelor oceanice in unele sectoare etc. | . Impactul cel mai puternic asupra climei este asteptat din partea emisiflor masive de gaze cu efect de sera (unele dintre ele avand efecte negative si asupra stratului de ozon), in condifiile unei atitudini inca insuficient de ferme si de solidare la nivel international. Adéugandu-se acestui efect, emisii importante de calduri din surse industriale cu repartitie neuniforma contribuie nu numai da fncilzirea puternicd mentionatd, ci si la cresterea turbulenfei atmosferice, antrenand in final o modificare substantial a circulatiei generale a aerului. Imaginea situatiei actuale a mediului este, sub multe aspecte gi in multe Jocuri, uneori chiar la nivel global, ingrijortoare. Se poate spera insi ci stadiul cunoasterii tehnice a acestei situafii, posibilitafile materiale globale si, mai ales, generalizarea convingerii c& protectia si prevenirea degradarii mediului sunt de importantivitald, vor reusi si stopeze dezvoltarea fenomenelor celor mai grave si yor impune investifii masive pentru combaterea degradirilor produse. De asemenea, este de asteptat ca masurile necesare si fie solidare gi aplicabile intr-un viitor cAt mai apropiat, chiar daci ele vor presupune restructurari $i redistribuiri ale unor coordonate importante ale existenfei noastre actuale. , ; Oricit de greu va fi si se depgeasci disparitatile de nivel tehnic, de informatie, de produs intern brut pe locuitor s.2., oricate piedici ar ridica sechelele* sau formele actuale ale unor stiri conflictuale de diverse origini, consensul asupra unui bun comun, de importanfi vitalé pentru intreaga omenire, va trebui si primeze. in absenfa acestui consens, toate refinerile, amandrile, adversitifile, indiferenja reali sau falsd s.a, vor fi extrem de periculoase, pentru ci aceasta absent poate echivala cu distrugerea ireversibild a condifiilor de viata si a viefii insesi.PARTEA 1 MEDIUL iNCONJURATOR SI GEOGRAFIA 1. Evolutia notiunii si a terminologiei de specialitate Cu sensul de spafix inchis/incinté (environnement) nofiunea este cunoscuta in spafiul francofon inc& din perioada medieval. in spatiul german ea avea un sens mai complex, referindu-se la un teritoriu de dimensiuni mijlocii care constituie cadrul (natural) de viafé al unei comunitdfi umane (Landschafi). Constatarea caracterului complex al unor asemenea teritorii, care includeau att elemente naturale (Naturlandschaft), cat si elemente create de om Culturlandschaft) a tmbogatit, desigur, sensul nofiunii. De asemenea, acumnularile generale in cunoastere (fizici, chimie, geologie, biologie si, mai ales, in Beografie), stimulate si confirmate de informafia mereu mai bogati rezultatd din extinderea ecumenei, ca si viziunea holistd asupra lumii au introdus treptat si un sens functional al nofiunii. Astfel, in sec. al XVI-lea, fn acelasi spatiu german, Landschaftul este fnfeles ca_un sistem local de factori din toate regnurile, integrafi in diferite ranguri. Cultura enciclopedicd specific’ demersului stiinfific in acest secol al luminilor, asociati cu atentia deosebiti acordati nu numai aspectelor materiale, Concrete ale teritoriitor respective, ci si infaisérii lor de ansamblu, chiar laturii lor estetice, adaugi nofiunii un sens nou si promoveazii termenul de peisaj . Cu o sferd din ce in ce mai largi de utilizare, acesta va continua si riménd atasat Nofiunii de mediu inconjuritor, asigurandu-i ins’ o explicayie, desi mai bogati, mereu mai generala, mai imprecisa. , Progresele stiinjifice ale sec.al XX-lea, generalizarea spafiala a Prezentei umane si problemele funcfionarii ansamblului om-naturd au stimulat dezvoltarea unor stiinfe ale mediului inconjuritor. Landsaftul devine obiect de studiu al Landschaftskunde; orientarea acesteia preponderent citre integrarea landsaftic’ a vegetatiei, a formatiunilor vegetale genereazi geoecologia, iar in spafiul anglo-saxon natural and cultural landscape (landsaftul natural si cultural) a constituit céteva decenii obiectul preocupirilor stiinfifice ale $colii de la Berkeley, interesati de structura, functionarea, pozitia ansamblului studiat in refeaua de sisteme, de dezvoltarea, schimbarea si perfectionarea sa. Interesul pentru peisajele naturale umanizate a stimulat realizarea unor monografii regionale in spaiul francofon si a pus bazele unei stiinfe a funcfionarii acestor teritorii complexe, geosinergetica generald, in Germania. fn spafiul slay, studi poloneze de ecologie landsafticd (cu aceeasi orientare preponderenti citre integrarea vegetafici in peisaj), ca si o serie de studii rusesti si apoi sovietice asupra unor complexe naturale teritoriale au prefigurat 0 scoali stiintificl a geosistemelor (cu sensul de unitafi structurale si functionale naturale). jn perioada contemporana, interesul generalizat pentru condifiile naturale $i social-economice ale existentei umane, ca si pentru problemele dificile ale asigurarii acestor condifii unei populajii mereu mai numeroase, ale gestionarii unui act economic mereu mai complicat, cu multiple disparitafi si cu o dinamicd frecvent aleatorie, ale neutralizirii unei cantitifi crescinde de produse nedorite, ale protectiei naturii 5.a. are tendinfa si cuprinda cat mai mult din sensul complex al nofiunii. Tendinfa aceasta este insil frecvent afectatd de subiectivismul unor reacii (firesti) de grija, neliniste, chiar panic in conjuncturi negative extreme, naturale sau provocate. Reactiile respective reduc ins foarte mult sfera perceptici si astfel, Ja un nivel foarte larg, de informare in general redusa, mediul inconjurditor este asimilat, in cel mai bun caz, cAtorva elemente naturale afectate de poluare/degradare, cfnd nu este confundat cu poluarea insdsi. La un nivel mai avizat, se au in vedere, ca elemente ale mediului, si tansformirile naturii sub influenta societifii umane ca si, eventual, forme sau misuri de protectie a naturii sau de combatere a degradarii. In mod frecvent, mass media se afld la limita acestor prime doud niveluri de informare, uneori contribuind substanfial la informare/educare si mai ales 1a semnalarea situatiilor de crizi, alteori dezinformand, datorit’ ignoririi fondului problemelor. La nivelul cel mai avizat (al cercetirii stiinfifice, al invijamantului specializat si al profesionistilor de mediu), percepfia acestei realititi complexe este, desigur, mult mai bogat, dar specializirile (uneori destul de inguste) induc destule controverse teoretice, prelungite frecvent si asupta deciziilor concrete - financiare, executive etc. fn ultimii ani, cu un impact din ce in ce mai mare asupra vocabuiarului international, mediul revine foarte frecvent. Cu sensul de ansamblu de elemente naturale si artificiale care inconjoard o persoand sau 0 comunitate umand, un animal, 0 plant sau o specie, termenul environnement circulé in spatiul francofon (iar prin calc/adaptare si fn afara lui), dupi cum environment denumeste (aproximativ) aceeasi realitate fn spafiul anglo-saxon”. Mai detaliat (dar mai perifrastic), in spafiul german se utilizeazé fie sintagma die Umwelt des Menschen (mediul inconjurator al omului), fie termenul die Umwelt. Dintre limbile slave, unele (ceha, poloneza) au avut sansa lingvistic’ a adoptirii unor termeni unici pentru acelasi sens complex (prostred, Srodowisko), altele (rusa, bulgara) exprima acest sens prin sintagme (okrujaiugciaia sreda, sreda okolna). fn romana, absenfa in vocabularul curent a unui termen unic care si poatd exprima confinutul complex al nofiunii, inadvertenja termenului medix (datoritd polisemantismului siu) si forma consacrat fn a doua parte a secolului trecut, de transfer integral al terminologiei sovietice au determinat adoptarea, in deceniul ? Frecvent referinfa se face numai Ja cadrul oferit de naturi actiunilor omului (J. Goguel, 1980). 9opt, prin traducere ad litteram din rusi, a sintagmei mediu inconjurdtor. Desi tautologicd, aceasta a devenit durabilé prin uz si numai abrevierea impusi de circulafie a redus-o la un singur termen, mediu, fiird s& elimine insi inadvertenta semantici mentionata. Sub aceasti form se utilizeazi nu numai in vorbirea curenti, ci gi in texte de specialitate, documente administrative, juridice s. a. m. d. 2, Stiinta si mediul Cunoasterea stiintifici a mediului implicd probabil una dintre cele mai paradoxale situatii din istoria cunoasterii umane. Pe langi motivatia fundame ntal§, fireascd, cea aplicativa (prezenti si alteori, in diferite domenii) este in cazul mediului acutd, are anvergura global, nu este temporaria, nu are alternativa. in plus, pretinde mai imperios decat oricind ca respectarea riguroasa a neutralititii obiective a adevérului stiinfific si fie mereu solidari cu valorile umane, intenfionalitatea stiintificd pistrind permanent un coeficient moral (AL. Tanase, 1985). Necesititii absolute de cunoastere completi a mediului stiinta contemporana fi raspunde ins4 de regula numai partial, analitic (sectorial). Desi nivelul analizei este uneori exceptional (in fizicd, genetici 5.a.), desi o ierarhizare valorica a stiinfelor ar fi aberanta, realitatea este cd, oricit de avansata, nici una dintre formele de cunoastere analiticd a mediului nu explicd structura si se Ia sfera propriului obiect de studiu. Cum acesta constituie numai o fateta a realitifii complicate pe care o reprezint’ mediul, ramura de stiinfii respectiv va completa intotdeauna in mod absolut necesar si util informatia analitica, dar nu va clarifica niciodat problematica ansamblului, insusirile si specificul sau functional (diferite de cele ale partilor componente), geneza fenomenelor sale de criza, posibilitijile si formele de redresare etc. Pe Yanga aceastA disparitate profunda abordeaza un eventual dialog si de pe o pozifie de frustrare (exprimata uneori polemic si prin impliciti abuziv analitice in decizii practice), stiindu-se strict necesara, dar fara s poatd avea ultimul — si unicul — cuvant. Situatia aceasta nu este nou’. Acumularea cantitativi impresionanti de informatie a inceput si indepiirteze, inc din sec. al XIX-lea, stiinfa analitica de spiritul enciclopedist, inclinat spre abordari filosofice, de sinteza, al clasicilor. Multidisciplinaritatea, transdisciplinaritatea si interdisciplinaritatea ultimelor decenii ale secolului al XX-lea sunt ins trepte incurajatoare spre o abordare mai adeovats, conceptual si metodologic, a realititii contemporane, presanti, uneori ura. in acelasi timp ins%, intervalul disponibil pentru construirea unei stiinfe * de sintezi, pentru verificarea obiectivitifii si productivitijii metodelor ei, a pertinenfei prognozelor s. a. nu mai are dimensjunile seculare din etapele 10 precedente. Ritmurile accelerate ale progreselor tehnologice s-au transmis si evolufiei consecinfelor nedorite ale acestora, imixtiunea antropicd in procese gi fenomene naturale modifica ritmurile lor specifice, iar coexistenfa numeroaselor structuri eterogene produce defaziiri, care induc frecvent tot graba. Astfel, stiinta gi tehnologiile contemporane au o misiune nu numai dificild, ci pe care trebuie si co sezolve si cAt mai repede. {in specificul lor, mai apropiat de necesitijile abordarii integrate a unor structuri complexe, au stat sansele deosebite ale unor stiinte care, desi relativ recente, controleaza de cfteva decenii formele cele mai raspandite de cercetare a problemelor mediului. Acestea sunt sistemica (intemeiata pe teoria generala a sistemelor) si ecologia. Prima constituie un gen de ,,cheie” structurala si functionala a oricdrei structuri interactive, sistemice. Valorificind toate acumularile viziunii globale asupra lumii, incepand cu cele antice, greco-latine, chineze §.a. si continuand cu cele rezultate din disputa, prelungité pfin& tarziu, inte pozifiile aristotelian- carteziene (analitice) si cele pitagoreic-holiste (de sinteza), pana la cibernetica celei de a doua jumatzfi a secolului al XX-lea, sistemica se apropie cel mai mult si mai obiectiv de necesitatea cunoasterii stiintifice, rapide, a mediului. : Formatia stiinfificl complexd a fondatorilor ei, in acelasi timp ingineri electronisti-matematicieni-neurologi, sau neuropsihiatri-matematicieni-ingineri de telecomunicatii, a constituit baza unor constatiri de maxima importanfa stiinfifica asupra similitudinii funcfiondrii creierului uman si a unor sisteme-masini, ca efect al unui ,,tipar” dinamic similar: interactiunea elementelor constitutive si emergenta unor insusiri noi, datorite coexistenfei interactive. Studiile acestora (von Bertalanffy, 1957, 1960; Odobleja, 1938 si Wiener, 1949; von Neumann si Morgenstem, 1947, Shannon, 1949 5.2.) au pregitit comunicarea larga $i fructuoasi a cercetirii fundamentale a sistemelor cu unul dintre cele mai mobile domenii de aplicatie, dinamica industriala. Integrarea aceasta a fost realizati de Forrester, inginer electronist pe a carui ,dinamicd generali sistemelor” s-a bazat si primul raport al Clubului de la Roma (1972), referitor la limitele cresterii. Atunci a inceput si constientizarea marelui public in problematica mediului, ca si adoptarea unei atitudini global organizate in acest sens (conferinte mondiale asupra mediului, programe de mediu ale Natiunilor Unite s.a.). A doua stiinté avantajaté tn studiul mediului, datorita specificului sau, este ecologia. Apiruti in Germania, in deceniul sapte al sec. al XIX-lea, ca expresie a dezvoltarii biogeografiei, se preocupa de structurile vii, in schimburile lor complexe cu arealul (abiotic) in care tritiesc, declarand ca obiect de studiu ecosistemul. Osientati exclusiv biocentric in cursul evolufiei sale ca stiinti, incearcd in ultimele decenii extinderea sferei ecosistemelor, prin includerea unei problematici bio-umane. Pe aceast cale, constat relafiile interactive ale omului icu celelalte forme de viafi, insistind asupra lanturilor trofice si impactului antropic cantitativ/calitativ negativ asupra ecosistemelor. | Preocupandu-se de problemele naturii, frecvent agresati sau partial distrusa prin activitéti umane nerationale, abordeazi astfel gi degradarea conditiilor biologice ale existenfei umane, fapt care o situeazi adesea att in centrul atentiei publicului larg, cat si in avangarda unor actiuni de protectie. Intentia expli itd de a se substitui unei stiinte totale a mediului, sub forma de necologie umana”, este amendat’ ins drastic de limitele (biologice) ale obiectului sau de studiu, Diversitatea structurala si functionala a sistemului terestru nu permite nici abordati selective si nici generalizii fortate. Sub acest aspect, desi ecologia a precedat constituirea sistemicii, conceptual si metodologic ea nu reprezint decdt o confirmare aplicativa a acesteia din urma. In aceasta calitate, este foarte utila prin tratarea sistemicd a obiectului sau, ca si prin deschiderea recent ctre sociologie, intruc&t cercetarea stiinfificd de interfati a fost si va fi intotdeauna necesard cunoasterii mediului. Identificarea unor cai de lucru pe baze Strict biocentrice, extrapolarea unor concluzii formulate pe aceleasi baze, »decretele” ecologice asupra organizarii social-economice de perspectiva §.a. sunt ins operafii de pertinenfé iluzorie. Chiar daci in vorbirea curenta si in textele unor documente politice, administrative, juridice etc. se recurge frecvent la termenii ecologie, ecologic, precaritatea (temporari) a unui vocabular adecvat mediului nu va transforma ecologia in panaceu fundamental i aplicativ. 3. Geografia 5i mediul ___ Situatd prin natura obiectului sau la interferena stiinfelor naturii cu cele sociale, geografia a evoluat, inci de la inceput, in sensul cunoasterii simultane a unor elemente foarte variate, a legiturilor reciproce ale acestora, a diferentelor spatiale ale unor combinafii structarale gi funcjionale diverse. Desi orientindu-se initial, conform percepfiei si motivatiilor specific umane, spre informatia cu privire la Pamént/loc in calitatea acestora de suport al vietii si activititilor social- economice, geografia a avut totdeauna o deschidere teoreticd si metodologic- aplicativé claré pentru interpretarea si valorificarea integraté a informatie’ respective. Demersul geografic al anticilor a urmérit informatia analitica detaliat in scopul, precis formulat, al descifririi reciprocitijii, ca relajie de bazd a Universului cunoscut. Sabo (58 Hr. — 24-25 d-Hr.) considera ci geografia trebuie sA se preocupe de studiul scoarfei paméntului, al plantelor, al animalelor, “al tuturor producfiunilor folositoare sau nefolositoare, de pe uscat si din m&ri. pentru a-i indruma pe cetijeni spre injelegerea vietii politicesti, ardtandu-le legdtura dintre oameni si locuri “. Subliniind ci grandoarea naturii nu poate fi cuprinsa prin “contemplarea detaliului parfilor”, ci “a totalitafii ei”, Pliniu cel Batran (23 — 79 d. Hr.) demonstra in a sa ,Historia naturalis” (cartea a VII-a, cap. 12 1, cit. de G. Gusdorf, 1983) caracterul rezultant al acesteia, ireductibil la suma componentelor. La inceputul perioadei modeme, “Geographia generalis” a lui B. ‘Varenius aducea in lumea stiinjificd dovada viziunii ample a geografiei asupra Pamantului, integrand informatii astronomice, fizice, geologice, geomorfologice, botanice, antropologice, sociale §.a. in interpretarea distributiei spatiale diferite a fenomenelor naturale si umane. Mai trziu, K. Ritter se situeazii pe aceeasi pozifie holistd, preocupandu-se de cunoasterea raporturilor dintre aceste categorii de fenomene. Ulterior, viziunea unui Univers structurat ca ansamblu sistemic de relatii reciproce, promovata de catre Alexander von Humboldt a impus orientarea cercetirii stiinfifice catre condifiile in care se desfasoari procesele reale ale “mari Fiinje, unitare si complicate pe care o munim natura si lume”. Studiile acestui mare si ultim savant enciclopedist (geograf, biogeograf, fizician, chimist, matematician, cartograf, lingvist si literat) aseaz’i geografia in avangarda cunoasterii, sub forma extrem de convingitoare a unor studii complexe, asupra unor regiuni intinse, de pe continente diferite, sesizind complicate relafii de determinare in cadrul structurilor naturale si al celor umane, capacitatea structurilor naturale de a influenta viata si activitijile umane, ca si efectele prezenfei omului asupra peisajelor naturale. Cu geografia fizicd germanii a landsaftelor (S. Passarge si apoi, prin geoecologie, C. Troll), a dinamicii lor (Schmithiisen), cu promovarea obiectivului geografiei de a studia suprafafa Paméntului si fenomenele care se afld in legaturd cauzali cu aceasta (F. von Richthoffen) sau “fiziologia organismului terestru” (E. Reclus), cu orientarea antropogeografiei cdtre cunoasterea condifionarilor naturale ale existenfei umane (F. Ratzel) si convingerea ci fenomenele umane sunt in legiturd cu un anumit ansamblu terestra, fard ca acesta si le determine in mod absolut, ci avand posibilitatea nu doar si se adapteze mediului fizic, ci si si-1 modifice (P. Vidal de la Blache), demersul geografic isi continud, ferm gi argumentat, evoluia in stiinfa cunoasterii complexe, sistemice, a lumii. La sfarsitul sec. al XIX-lea si inceputul sec. al XX-lea, prin opera gi scoala stiinfificd a lui Simion Mehedinfi, geografia modernd din Romfnia si-a precizat obiectul de studiu, devenind stiina a Pamantului, considerat in relafia reciprocd a maselor celor patru invelisuri, atat din punct de vedere static (al distribuiei in spagiu), cat si din punct de vedere dinamic (al transformérii in timp), a societafii_umane si a relajiilor reciproce om-natura . Unitatea dinamicii fizice si social-economice a Pamantului a fost consideraté reperul stiinjific al integrarii regionale a diverselor fenomene geografice si concept formativ esential al spiritului geografic. Orientarea analizei spre efectul transformant multiplu al oricdrei modificari de structur& ori stare a unui inveliy geografic (C. Bratescu) si aswmarea obligafiei de a cerceta elementele naturale ale Pamantului, intacte sau transformate, onuil si viafa sa psiho-sociald, chiar calitaile morale ale 13Popoarelor, asezdrile omenesti, activitétile umane cele mai variate, totul in permanente relatii reciproce si modifictiri in spatin si timp (G. Valsan) expriman complet si clar, inci din primete decenii ale sec. al XX-lea, esenja sistemicii contemporane. Convingerea cit, sub aceasta forma, mediul nu poate fi dectt obiectul nedisociat $i nedisociabil al geografiei (V. Mihdilescu) situeaza demersul geografic romanesc interbelic pe o pozifie integral adecvatd pentru explicarea complexitapii sistenuilui Pama@nt, in concordanfé cu realitdfi interactive confirmate mereu mai pregnant, in fard si in diferite regiuni ale lumii. in aceeasi perioada, in spatiul anglo-saxon K. Saver incerca sA elimine reductionismul fizico-geografic (in cadrul Scolii de la Berkeley), iar in spatiul german se intrevedeau studiul unui peisaj (unitar) economic Wirtschafis- landschaft (Liitgens) si analiza morfologicd a peisajului cultural, aplicata in domeniul urban (Geisler). In geografia sovieticd, lucrarile lui Berg combinau complexele naturale teritoriale ale lui Dokuceaev (bazate pe viziunea integratoare a lui von Humboldt) cu structura fizico-geograficd a landsaftului. Acestea au prefigurat alte studii sovietice (V. B. Soceava, A. Isacenko $.2.), asupra peisajului ca structuré bio-fizico-chimica. Incepind din a doua parte a secolului al XX-lea a fost realizati o taxonomie sovieticd minutioasi a peisajului fizico-geografic, bazati pe dinamica fenomenelor naturale si pe integrarea unitafilor respective (numite geosisteme, de diferite ordine) in categorii dimensional-functionale de nivel local, regional, planetar. Sfera fizico-geografici exclusiva a ramas caracteristicd mult timp sistemicii geografice sovietice. Demersul sectorial, de separare obligatorie a geografiei fizice de cea economicd, cu evitarea fenomenologiei umane a creat chiar un model, impus in perioada postbelicd intregii geografii est-europene. Chiar gi in geografia sovietici, insi, constatarea ci dezvoltarea societitii a determinat o interdependent strinsi a economiei, populafiei si naturii a impus reconsiderarea ansamblului acestora si a dinamicii acestui ansambiu (Sauskin si Smimov, Spektor). Sub restrictia menfionatd, sinteza sistemicd promovatd clar in geografia romaneasca, inci de la inceputul sec, al XX-lea, a continuat sd fie proscrisi mai multe decenii si numai aparifia curentului orientat spre problematica mediului, adoptat si de citre geografia sovieticd, i-a permis revenirea spre nivelul pe care-1 dobandise deja. Stagnarea aceasta impusi a fost insi extrem de pigubitoare deoarece, intre timp, atat pe plan intern cAt si extern, geografia ca stiinti a fntregului planetar trecuse oarecum in umbra, iar ecologia ocupase niga astfel creat, ignorand ins& acumularile din geografie si fiind lipsita viziunea geografica integratoare._ Desi fn geografia contemporani problematica mediului constituie o preocupare fermi, permanent atit sub aspect fundamental cAt si aplicativ francezA preocupirile asupra structurii sistemice a peisajului uman (M. Sore), asupra constituirii in timp a unor peisaje geografice complexe; printr-un acord 14 rodat indelung intre generafii umane si medii naturale (Ph. si G. Pinchemel), asupra implicafiilor interactive ale reliefului (J. Tricar), asupra echivalentei environnement — realitate geografici complexa, spontand, produsa, perceputi (A. Dauphiné), asupra peisajului ca geosistem, cu functionalitatea sa specifica (G. Bertrand), asupra complexititii exceptionale a geosistemului (G. Taillefer), asupra dinamicii sale (R. Brunet) au fost si sunt susfinute ferm, desi in mod frecvent cercetarea geografici a tuturor statelor europene se implicd in documentarea amenajarii-spatiului, ca si in rezolvarea unor probleme dificile ale relatiilor om-natura, atentia generald se concentreaza ast&zi tot asupra abordarilor ecologice ale mediului, inerent incomplete, frecvent monocorde $i simplificatoare, oo Probabil numai imposibilitatea generalizarii in practic a solutiilor strict ecologice si refuzul societafii umane de a mai suporta costurile sociale si derivatele economico-financiare dure ale unor atitudini si decizii unilateral (adesea superficial) documentate vor reorienta interesele generale spre posibilitafile complexe ale geografiei. Desigur, aceste interese vor cere stiintei noastre o implicare cat mai rapid’, mai diversificatd si mai eficienté in problemele contemporane acute ale mediului, colaborarea interdisciplinara find absolut necesari. Este de asteptat ca, dacd geografia va aduce o contribufie clara si imediatd la echilibrarea unor acfiuni umane contradictorii, la orientarea eforturilor maxime impotriva cauzelor reale de pierdere gi la reducerea, pe aceasta cale, a eforturilor actuale de neutralizare a efectelor nefaste ale antropizirii abuzive, impactul benefic al necesarei sale prezente si fie remarcabil. Acest impact ar putea contribui hotarator 1a generalizarea unei atitudini sistemice faja de Pamant jn integralitatea lui, ceea ce, dupa cum scria V. Mihdilescu in 1967, ar concentra asupra geografiei atenfia de care s-a bucurat in epoca marilor descoperiri. 3.1. Obiectul de studiu al Geografiet mediului, Pozifia in cadrul Geogratiei. Orientata prin natura obiectului siu asupra Paméntului ca sistem unitar, geografia este de drept o stiinjat a mediului, in accepfiunea cea mai largi a acestui termen. Tinfind seama insi de inadvertenta termenului respectiv si de caracterul impropriu al abordirii exclusivist antropocentrice a sistemului planetar pe care acest termen o presupune, rezulti ci misiunea geografiei contemporane const in reiuarea ferma rientirii sale clasice, prin abordarea obiectului propriu de studiu de pe pozitii sistemice. Pastrandu-si insi o structur’ marcat disociativa, orientaté c&tre analiza sectoriali a geosferelor (chiar daci analiza geograficd are caracter integrant) si realizind sinteze numai de tip fizico-geografic sau economico-geografic, geografia deceniilor trecute a fost surprinsa de impactul problematicii mediului far a se fi situat pe o pozitie explicit sistemica, osciland si polemizind frecvent 15pe teme de spatiu, peisaj, teritoriu s.a. Este motivul pentru care dreptul intrinsec de stiinfi geosistemicd nu ia fost recunoscut inci si ea insisi a trebuit sé-si dezvolte, la fel cu alte stiinte, o disciplina dedicat ,mediului”. Cat va dura aceasti orientare este greu de apreciat, dar in mod cert are meritul de a fi readus in geografie spiritul de sintez’, fara de care aceasta stiinfa nu-si acoperd menirea. in felul acesta, geografia mediului trebuie si se orienteze ctre intregul sistem terestru, geosistemul, ca structurad complexd, deschisd, cu functionalitatea, variabilitatea sa spafiald, evolugia si problematica sa, acesta constituind obiectal specific de studi, Firi cao analiza sistemicd riguroasa si fie posibild, sistemul find imens si functiile sale doar partial cunoscute, elementele sale structurale si funcfionale doar parfial cuantificabile si evolutia sa frecvent motivati (aparent) aleatoriu, geografia oferi totusi modalitatea de cunoastere cea mai adecvatd analizei geosistemice $i construirii unor sinteze care sd se apropie ct mai mult de ceea ce reprezintd ansamblul, unitatea intuitd de clasici. Cu acest obiect de studiu si evitind toate inadvertentele semantice si terminologice, geografia mediului trebuie sé fie infeleasi ca analizé a geosistemului si numité ca atare. in cadrul geografiei ea presupune acumuléri specifice oriciror discipline analitice, in primul rand geografice si geologice (meteorologia si climatologia, hidrologia, geomorfologia, geografia populatici si agezirilor, geografia productiei si serviciilor etc. geologia general etc.), care constituie cadrul stiinfific fundamental de realizare a sintezei geografice si argumenteazii variabilitatea spafiali a geosistemului, variabilitate abordaté apoi prin intermediul altor discipline geografice, ca geografia regionali a lumii, a diferitelor teritorii nationale, a nivelutui de organizare local. Este o disciplina care se bazeazi pe integriri structurale si functionale multiple, vizand att efectul general al cesfigurarii simultane a fenomenelor naturale $i social-economice, cat si identitatile spatiale care se contureazii ca efect al pozifiilor/starilor/conjuncturilor dinamice de interfati.Prin analiza geosistemicd geografia igi fundamenteazi mai clar si mai ferm participarea la dialogul stiintific interdisciplinar, la care se poate prezenta astfel cu o viziune mai complex dar mai unitarii, mai accesibila colabordrii, eventual cu noi instrumente de lucru, adaptate limbajului sistemic. 3.2, Relatiile cu alte stiinfe si domenii de activitate practici A aborda relatiile dintre analiza geosistemuiui si alte stiinfe inseamna, in primul rand, a face referinfi 1a legituri (cindva organice) ale geografiei cu stiinfele despre om si Pamant - istoria si stiinfele naturii. Evident, evolutia generala a tuturor stiinfelor, diversificarea lor aproape derutant’, dinamica extrem de rapidi a cercetarii fundamentale si impactul puternic si diversificat al cercetiii aplicative complica foarte mult spectrul acestor relafii inifiale. Devine clar faptul 16 cA geografia, situati la o intersectie multipla, igi poate imbogati Parteneriatul si astfel poate si-si amplifice net investigafia, isi poate diversifica in mod benefic metodologia si poate avea un debuseu mult mai larg in sfera aplicatie!. Aceste realitafi sunt verificabile incepind de la nivelul oricdrei discipline geografice analitice, fiind cunoscuti utilitatea reciprocd a contactelor, atat interne, fn cadrul goografiei, cit si externe, spre exemplu, cele ale meteorologiei si climatologiei cu fizica si chimia atmosferei, ale geografiei umane cu sociologia, stiintele economice, urbanismul $.a., ale cartografiei ‘si topografiei cu teledetectia, ale tuturor disciplinelor geografice cu informatica 5.a.m.d. Realitatile menfionate sunt cu atit mai evidente la nivelul discipline: de sintezi care trebuie sa fie analiza geosistemului. fntr-adevar, vizind studiul structurii $i dinamicii sistemului terestru, aceasti analizi va presupune inerent contacte, sau cel putin referinfe 1a elemente de static, hidro- si termodinamica, chimie anorganicd si organicd, stratigrafie, tectonici si mineralogenezi, meteorologie si climatologie, hidrologie si hidrogeologie, _pedologie, geomorfologie fiziologie vegetala si animali, ecologie, biogeogtafie, medicina, geografie umani, istorie, demografie, cartografie generalé si tematica, statistic’, informatica etc. Nici una dintre aceste referinte nu trimite insi la imprumuturi banale, fntirire a argumentatiei demersului specific. Ele nu inlocuiesc obiectul de studin, ci il confirma din unghiuri diferite de abordare, servind reconstituirii sensului siu initial, complex. in egali masurd, specificul de sintez’i al demersului geografic deschide larg colaborarea cu multe domenii de activitate practica, in special cand acestea abordeazi probleme de protectie si conservare sau de combatere a degradicii : silvicultura, gospodiirirea apelor, imbunatifirile funciare, amenajarea teritoriului, conservarea naturii, inifierea si aplicarea legislatiei de conservare $.2,