Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Creare cont
Unelte personale
Cuprins
ascunde
Început
Etimologie
Istorie
Geografia
Politică și organizare
Împărțire administrativă
Economia
Cultura
Demografie
Religia
Educația
Infrastructura
Catastrofe nucleare
Referințe
Bibliografie
Legături externe
Ucraina
292 limbi
Articol
Discuție
Lectură
Modificare
Modificare sursă
Istoric
Ucraina
Україна (ucraineană)
Geografie
Suprafață
Apă (%) 6%
Vecini Belarus
Polonia
Slovacia
Ungaria
România
Republica Moldova
Rusia
Uniunea Europeană
Populație
Populație
- Recensământ
48.457.000
2001
Densitate 74,2 loc/km²
Etnonim (masc.) ucrainean, (fem.) ucraineancă, (pl.)
ucraineni
Guvernare
Etimologie[modificare | modificare sursă]
Numele "Ucraina" provine din termenul ukraina din slava veche răsăriteană, termen ce
înseamnă "la margine", "teritoriu de graniță" sau "în teren". Este derivat din u ("lângă")
și substantivul slav krai ("regat, ținut").[4] Teritoriul și-a primit acest nume fiindcă în
momentul invaziei tătare din secolul al XIII-lea se afla în zona de frontieră a Rusiei
medievale.[4] A fost cunoscută (mai ales în perioada țaristă) și sub numele de "Rusia
Mică", prin contrast cu "Rusia Mare", când principatul său medieval s-a separat de
restul Rusiei, în urma invaziei tătare.[4] În limba ucraineană kraina înseamnă "țară".
Istorie[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Istoria Ucrainei.
Preistorie și istorie antică[modificare | modificare sursă]
Cele mai vechi așezări umane de pe teritoriul Ucrainei datează din preajma anului
4500 î.Hr., perioada de înflorire a culturii Cucuteni, din neolitic, într-o arie largă ce
acoperă părți din Ucraina de astăzi, precum și întreaga regiune Nipru-Nistru. În
timpul epocii fierului, teritoriul a fost locuit de cimerieni, sciți și sarmați.[5] Între 700 î.Hr.
și 200 î.Hr. a făcut parte din Sciția. Mai târziu, au fost fondate
colonii grecești, romane și bizantine, cum ar fi Tyras, Olbia și Hermonassa, începând cu
secolul al VI-lea î.Hr., pe malul nord-estic al Mării Negre, și care au înflorit până în
secolul al VI-lea d.Hr.. În secolul al VII-lea, estul Ucrainei a făcut parte din statul
bulgarilor. La sfârșitul acelui secol, majoritatea triburilor bulgare au migrat în diferite
direcții, iar teritoriul locuit de ele a căzut în mâinile hazarilor.
Epoca de Aur a Kievului[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Rusia Kieveană.
Hartă a Rusiei Kievene în secolul al XI-lea. În timpul Epocii de Aur a Kievului, teritoriul Rusiei Kievene ocupa
mare parte din Ucraina de astăzi, precum și vestul Rusiei, Belarusului și estul Poloniei.
În secolul al IX-lea, mare parte din Ucraina de astăzi era populată de ruși, care
formaseră statul numit astăzi Rusia Kieveană. În secolele al X-lea și al XI-lea, acest stat
a devenit cel mai mare și mai puternic din Europa.[6] În secolele care au urmat, acesta a
pus bazele identității naționale a ucrainenilor, precum și ale identităților altor popoare
slave răsăritene.[7] Kiev, capitala Ucrainei moderne, a devenit cel mai important oraș al
Rusiei. Conform Cronicii lui Nestor, elita rusă era constituită, inițial,
din varegii din Scandinavia. Varegii au fost, ulterior, asimilați de populația slavă locală și
au devenit parte din prima dinastie rusă, dinastia Rurik.[7] Rusia Kieveană era compusă
din câteva cnezate (principate) guvernate de cnejii înrudiți din dinastia Rurik. Cnezatul
Kievului, cel mai prestigios și influent din toate principatele, a devenit subiectul
rivalităților între rurikizi, fiind premiul cel mai de preț în lupta lor pentru putere.
Epoca de Aur a Rusiei Kievene a început cu domnia lui Vladimir cel
Mare (Volodîmîr, 980–1014), care a îndreptat Rusia spre creștinismul bizantin. În timpul
domniei fiului acestuia, Iaroslav cel Înțelept (1019–1054), Rusia Kieveană a atins
apogeul dezvoltării culturale și al forței militare.[7] Aceasta a fost urmată de
fragmentarea progresivă a statului, importanța puterilor regionale crescând din nou.
După o ultimă revigorare, în timpul domniilor lui Vladimir Monomah (1113–1125) și a
fiului său Mstislav (1125–1132), Rusia Kieveană s-a divizat în principate separate.
Invazia mongolă din secolul al XIII-lea a devastat Rusia Kieveană, Kievul fiind complet
distrus în 1240.[8] Pe teritoriul Ucrainei de azi, Rusia Kieveană a fost urmată de
principatele Halici și Volînia, care au fost unite, ulterior, sub numele de Halici-Volînia.
Dominația străină[modificare | modificare sursă]
Vezi și: Marele Ducat al Lituaniei, Uniunea statală polono-lituaniană și Imperiul Rus.
În secolele ce au urmat invaziei mongole, mare parte din Ucraina a fost controlată de Lituania (din secolul al
XIV-lea) și, după Uniunea de la Lublin (1569), de Polonia, după cum se vede în această hartă a Uniunii
Polono-Lituaniene din 1619.
Republica a fost grav afectată de război și a fost nevoie de eforturi semnificative pentru
a își reveni. Peste 700 de orașe și 28.000 de sate au fost distruse.[36] Situația a fost
înrăutățită de o foamete cumplită, în 1946–47, cauzată de secetă.[37]
Rezistența antisovietică a continuat mulți ani după război, mai ales în vestul Ucrainei,
teritorii proaspăt ocupate de URSS, dar și în alte regiuni.[38] Armata Ucraineană
Insurgentă a continuat să lupte împotriva URSS până în anii 1950, folosind tactici de
gherilă.[39][40]
În urma morții lui Stalin, în 1953, Nikita Hrușciov a devenit noul lider al URSS. În calitate
de fost Prim Secretar al Partidului Comunist din RSS Ucraineană, în perioada 1938-49,
Hrușciov cunoștea, în detaliu republica și, după preluarea puterii la nivelul uniunii, a pus
accent pe prietenia dintre popoarele rus și ucrainean. În 1954, aniversarea a 300 de ani
de la Tratatul de la Pereiaslav a fost sărbătorită cu fast, și în acel an, Crimeea a fost
transferată de la RSFS Rusă la RSS Ucraineană.[41]
Până în anii 1950, republica a depășit nivelul de producție industrială dinainte de război.
[42]
De asemenea, a devenit un important centru al producției sovietice de armament și
al cercetării științifice. Acest rol important a avut drept consecință obținerea unei
influențe majore de către elita locală. Mulți membri ai conducerii sovietice proveneau din
Ucraina, cel mai de seamă fiind Leonid Brejnev, care l-a înlăturat pe Hrușciov și a
devenit lider al Uniunii, între 1964 și 1982, precum și numeroși sportivi, artiști și oameni
de știință sovietici.
La 26 aprilie 1986, un reactor al Centralei Nucleare de la Cernobîl a explodat, având ca
rezultat dezastrul de la Cernobîl, cel mai grav accident nuclear din istorie.[43][44] La
momentul accidentului, șapte milioane de persoane locuiau în regiunile contaminate,
din care 2,2 milioane în Ucraina.[45] După accident, un nou oraș, Slavutici, a fost
construit în afara zonei de excluziune pentru a găzdui și susține angajații centralei, care
a fost închisă în 2000. Aproximativ 150.000 de oameni au fost evacuați din zona
contaminată, iar 300.000–600.000 au luat parte la curățenie. Până în anul 2000, 4.000
de copii ucraineni au fost diagnosticați cu cancer la tiroidă cauzat de radiațiile emanate
în timpul accidentului.[46]
Independența[modificare | modificare sursă]
Articole principale: Războiul ruso-ucrainean (din 2014), Anexarea Crimeii de către
Federația Rusă, Teritoriile Ucrainei ocupate temporar, Criza ruso-ucraineană (2021-
2022) și Invazia Rusiei în Ucraina (2022).
Geografia[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Geografia Ucrainei.
Liov - mai mare și cel mai important oraș din vestul Ucrainei
Cernăuți
Economia[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Economia Ucrainei.
Kiev - cel mai important centru industrial și comercial al țării.
Cultura[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Cultura Ucrainei.
Obiceiurile ucrainene sunt puternic influențate de creștinism, religia cu cei mai mulți
practicanți în țară.[86] Rolurile sexelor tind să fie și ele repartizate în manieră tradițională,
bunicii jucând un rol mai mare în educația copiilor decât în țările occidentale.[87] Cultura
ucraineană a fost influențată și de vecinii de la vest și de la est ai țării, fapt ce se
reflectă în artele plastice, arhitectură și muzică.
Epoca comunistă a avut un efect puternic asupra artelor.[88] În 1932, Stalin a
impus realismul socialist ca politică de stat în Uniunea Sovietică, promulgând decretul
"pentru reconstrucția organizațiilor artistice și literare". Această manieră controlată de
stat a inhibat în mare măsură creațiile originale. În timpul anii 1980, a fost introdusă
politica glasnost (deschiderea) și artiștii sovietici au fost mai liberi să se exprime.[89]
Tradiția vopsirii ouălor de Paști, cunoscute sub numele de pîsankî, datează de multă
vreme în Ucraina. Pe ouă se desenează cu ceară pentru a se realiza formele; apoi, se
aplică vopseaua pentru a le colora, aceasta neacoperind părțile trasate cu ceară. După
ce se vopsește oul, se înlătură ceara, lăsând doar formele colorate. Această tradiție
este mai veche de o mie de ani, dinaintea apariției creștinismului în Ucraina.[90]
Bucătăria tradițională ucraineană se bazează pe carne de pui, porc, vită, pește și
ciuperci. De asemenea, ucrainenii mănâncă mulți cartofi, cereale și legume proaspete și
murate. Printre mâncărurile tradiționale ucrainene se numără varenîkî (găluște fierte cu
ciuperci, cartofi, varză, brânză sau cireșe), borș și holubțî (un fel de sarmale umplute cu
orez, morcovi și carne). Printre specialitățile ucrainene se numără și puiul
Kiev și prăjitura Kiev. Băuturile preferate ale ucrainenilor sunt compotul, sucurile,
laptele, iaurtul, apa minerală, ceaiul și cafeaua, precum și berea, vinul și horilka.[91]
Patrimoniu[modificare | modificare sursă]
Între 1990-2013 pe lista patrimoniului mondial UNESCO au fost incluse 7 obiective
culturale sau naturale din Ucraina.
Limbile vorbite[modificare | modificare sursă]
Mare parte din perioada sovietică, numărul de vorbitori nativi de ucraineană a scăzut de
la generație la generație și, în anii 1980, utilizarea limbii ucrainene în viața publică a
scăzut semnificativ.[93] În urma independenței, guvernul Ucrainei a urmat o politică
de ucrainizare,[94] pentru a crește gradul de utilizare a limbii ucrainene, descurajând
limba rusă, care a fost interzisă sau restrânsă în mass-media și filme.[95][96] Astfel,
programele TV în limba rusă sunt subtitrate în ucraineană, cu excepția filmelor în rusă
realizate în perioada sovietică.
Conform Constituției Republicii Autonome Crimeea, ucraineana este singura limbă
oficială a republicii. Totuși, constituția republicii recunoaște limba rusă ca limbă a
majorității populației și îi garantează utilizarea "în toate sferele vieții publice".
Similar, tătarei crimeene (limba unei minorități de 12% din populația republicii[97]) îi este
garantată protecția specială a statului, ca și "limbile celorlalte naționalități". Vorbitorii de
rusă constituie o majoritate importantă a populației Crimeei (77%), vorbitorii de
ucraineană constituind doar 10,1%, iar cei ai tătarei crimeene 11,4%.[98] Dar, în viața de
zi cu zi, majoritatea ucrainenilor și tătarilor din Crimeea folosesc și ei rusa.[99]
Literatura[modificare | modificare sursă]
Istoria literaturii ucrainene datează din secolul al XI-lea, după creștinarea Rusiei
Kievene.[100] Scrierile vremii erau mai ales bisericești și erau scrise în slavonă. Relatările
istorice ale vremii sunt denumite cronici, iar cea mai semnificativă cronică a perioadei
este cronica lui Nistor.[101] Activitatea literară a suferit un declin puternic în timpul invaziei
mongole.[100]
Literatura ucraineană a reînceput să se dezvolte în secolul al XIV-lea, și a înregistrat
progrese deosebite în secolul al XVI-lea odată cu introducerea tiparului și cu începutul
perioadei de glorie a cazacilor, sub dominație rusească și polonă.[100] Cazacii au stabilit
o societate independentă și au popularizat un gen nou de poem epic, care a marcat un
vârf al literaturii orale ucrainene.[101] Aceste progrese au fost apoi anulate în secolul al
XVII-lea și la începutul secolului al XVIII-lea, când publicarea în limba ucraineană a fost
descurajată. Dar până la sfârșitul secolului al XVIII-lea limba ucraineană literară
modernă s-a perfecționat.[100]
Secolul al XIX-lea a debutat în Ucraina cu o perioadă de promovare a limbii locale,
inițiată de Ivan Kotliarevski cu lucrarea sa Eneida, prima lucrare publicată scrisă în
ucraineana modernă. Până în anii 1830, a început
dezvoltarea romantismului ucrainean, fiind perioada de glorie a celei mai importante
figuri a culturii naționale ucrainene, pictorul și poetul romantic Taras Șevcenko. Ivan
Kotliarevski este considerat părintele literaturii în limba ucraineană, iar Șevcenko este
simbolul renașterii naționale.[102] Apoi, în 1863, utilizarea limbii ucrainene în tipărituri a
fost interzisă de Imperiul Rus.[16] Aceasta a afectat grav activitatea literară din regiune,
iar scriitorii ucraineni au fost obligați fie să publice în limba rusă, fie să-și publice
lucrările în Galiția austriacă. Interdicția nu a fost ridicată oficial, dar, în urma revoluției
din 1917 și a venirii la putere a bolșevicilor, a fost ignorată.[101]
Literatura ucraineană a continuat să înflorească în primii ani ai perioadei sovietice, când
erau acceptate aproape toate curentele literare. Lucrurile s-au schimbat drastic în anii
1930, când Stalin și-a implementat politica de realism socialist. Doctrina nu era
îndreptată direct împotriva literaturii în limba ucraineană, dar a impus ca autorii să
folosească un anumit stil în lucrările lor. Activitățile literare au continuat să fie limitate în
perioada comunistă și doar după obținerea independenței Ucrainei, în 1991, scriitorii au
fost liberi să se exprime după cum doreau.[100]
Sport[modificare | modificare sursă]
Andrei Șevcenko
Demografie[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Demografia Ucrainei.
Pentru a ameliora aceste statistici, guvernul a crescut alocația pentru copii de 17 ori în
2005, oferind o plată de 8175 de grivne, și alocații lunare de 154 grivne pentru fiecare
copil.[110][111] Tendința demografică arată semne de îmbunătățire, natalitatea fiind în
creștere din 2001.[112] În primele nouă luni din 2007, în unele provincii s-a înregistrat o
creștere demografică în cinci regiuni ale țării (din 24), iar scăderea demografică arăta
semne de stabilizare la nivel național. Cele mai mari rate ale natalității s-au înregistrat în
regiunile din vest.[113]
În primii cinci ani de independență ai Ucrainei, au avut loc migrații semnificative ale
populației. Peste un milion de oameni s-au mutat în Ucraina în anii 1991-1992, mai ales
din celelalte foste republici sovietice. În total, între 1991 și 2004, 2,2 milioane de
persoane au imigrat în Ucraina (printre aceștia, 2 milioane au venit din alte foste state
sovietice), și 2,5 milioane au emigrat din Ucraina (printre acestea, 1,9 milioane s-au
mutat în alte foste republici sovietice).[114] În prezent, imigranții constituie aproximativ
14,7% din totalul populației, sau 6,9 milioane de oameni.[115]
Religia[modificare | modificare sursă]
Educația[modificare | modificare sursă]
Ucraina este pe locul patru la număr de absolvenți de studii universitare și postliceale din Europa, fiind pe locul
șapte ca populație
Infrastructura[modificare | modificare sursă]
Drumurile din Ucraina
Mare parte din sistemul rutier ucrainean datează din perioada sovietică, și este rămas
în urmă. Guvernul ucrainean s-a angajat să construiască 4.500 km de autostrăzi până
în 2012.[124] În total, drumurile asfaltate din Ucraina reprezintă 164.732 km de drumuri.
[6]
Transportul feroviar din Ucraina are rolul de a face legătura între principalele zone
urbane, porturi și centre industriale și țările vecine. Cea mai mare concentrație de căi
ferate se află în regiunea Donbas. Deși volumul de marfă transportată pe calea ferată a
scăzut cu 7,4% în 1995 comparativ cu 1994, Ucraina este încă una din țările care se
bazează puternic pe transportul feroviar.[125] Lungimea totală a căilor ferate din Ucraina
este de 22.473 km, din care 9.250 km sunt electrificați.[6]
Ucraina este unul din cei mai mari consumatori europeni de energie, consumând de
două ori mai multă energie decât Germania, pe unitatea de PIB.[126] O mare parte din
energia folosită de Ucraina provine din surse nucleare, țara primind mare parte din
combustibilul său nuclear din Rusia. Restul de petrol și gaze naturale este importat tot
din fosta Uniune Sovietică. Ucraina este puternic dependentă de energia nucleară. Cea
mai mare centrală nucleară din Europa, centrala termonucleară Zaporijia, se află în
Ucraina. În 2006, guvernul planifica să construiască 11 noi reactori nucleari până în
anul 2030, aproape dublând efectiv cantitatea de energie produsă în prezent.
[127]
Sectorul energetic ucrainean este al doisprezecelea din lume în termeni de putere
instalată, cu 54 GW.[126] Energia regenerabilă joacă un rol foarte modest în ce privește
producția de energie electrică, în 2005 producția energetică fiind asigurată din
următoarele surse: nucleară (47%), termică (45%), hidrocentrale și altele (8%).[127]
Ucraina consumă anual aproximativ 40-45 miliarde de metri cubi de gaze naturale,
jumătate din această cantitate fiind cumpărată anterior de la compania rusă Gazprom,
care, în iunie 2014, a oprit complet livrările de gaze către teritoriul ucrainean din cauza
unor dispute legate de preț și datoriile Ucrainei.[128]
Referințe[modificare | modificare sursă]
1. ^ Population (by estimate) as of November 1, 2016. Average annual populations January–
October 2016, www.ukrstat.gov.ua
2. ^ a b c d „WORLD ECONOMIC OUTLOOK (OCTOBER 2021)”. IMF.org. International
Monetary Fund.
3. ^ Особливості Релігійного І Церковно-Релігійного Самовизначення Українських
Громадян: Тенденції 2010-2018 [Features of Religious and Church - Religious Self-
Determination of Ukrainian Citizens: Trends 2010-2018] (PDF) (în ucraineană),
Kyiv: Razumkov Center in collaboration with the All-Ukrainian Council of Churches, 22 aprilie
2018, pp. 12, 13, 16, 31, arhivat din original (PDF) la 26 aprilie 2018
Sample of 2,018 respondents aged 18 years and over, interviewed 23–28 March 2018 in all
regions of Ukraine except Crimea and the occupied territories of the Donetsk and Lugansk
regions.
4. ^ a b c Room, Adrian. Placenames of the World. London: MacFarland and Co., Inc., 1997.
5. ^ „Scythian”. Encyclopædia Britannica (cu plată). Accesat în 12 septembrie 2007.
6. ^ a b c d e f g h „Ukraine”. CIA World Factbook. decembrie 13, 2007. Arhivat din original la
2016-07-09. Accesat în 2007-12-24. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
7. ^ a b c „Kievan Rus”. 2001 http://www.bartleby.com/65/ki/KievanRu.html. Parametru
necunoscut |ency= ignorat (ajutor); Lipsește sau este vid: |title= (ajutor) Accesată la
data de 2008-01-27.
8. ^ „The Destruction of Kiev”. University of Toronto's Research Repository. Accesat în 3
ianuarie 2008.
9. ^ Subtelny, p. 69
10. ^ Subtelny, p. 92–93
11. ^ „Poland”. Encyclopædia Britannica (cu plată). Accesat în 12 septembrie 2007.
12. ^ a b Krupnytsky B. și Zhukovsky A. „Zaporizhia, The”. Enciclopedia Ucrainei. Accesat în 16
decembrie 2007.
13. ^ a b „Ukraine - The Cossacks”. Encyclopædia Britannica (cu plată). Accesat în 12
septembrie 2007.
14. ^ Magocsi, p. 195
15. ^ Subtelny, p. 123–124
16. ^ a b Remy, Johannes (2007). „Valuev Circular and Censorship of Ukrainian Publications in
the Russian Empire (1863-1876)”. Canadian Slavonic Papers. findarticles.com. Accesat
în 16 decembrie 2007.
17. ^ Horbal, Bogdan. „Talerhof”. The world academy of Rusyn culture. Accesat în 20 ianuarie
2008.
18. ^ Cipko, Serge. „Makhno, Nestor”. Enciclopedia Ucrainei. Accesat în 17 ianuarie 2008.
19. ^ a b c d e f „Interwar Soviet Ukraine”. Encyclopædia Britannica (cu plată). Accesat în 12
septembrie 2007.
20. ^ Subtelny, p. 380
21. ^ „Communism”. MSN Encarta. Arhivat din original la 28 octombrie 2009. Accesat în 5 iulie
2008.
22. ^ Cliff, p. 138–39
23. ^ Wilson, p. 17
24. ^ Subtelny, p. 487
25. ^ Roberts, p. 102
26. ^ Boshyk, p. 89
27. ^ a b „World wars”. Encyclopedia of Ukraine. Accesat în 20 decembrie 2007.
28. ^ „Pierderile națiunii ucrainene, p. 2”. Peremoga.gov.ua (în ucraineană). Arhivat
din original la 15 mai 2005. Accesat în 16 decembrie 2007.
29. ^ Subtelny, p. 476
30. ^ a b „Ukraine - World War II and its aftermath”. Encyclopædia Britannica (cu plată). Accesat
în 28 decembrie 2007.
31. ^ „Pierderile națiunii ucrainene, p. 1”. Peremoga.gov.ua (în ucraineană). Arhivat
din original la 25 octombrie 2007. Accesat în 16 decembrie 2007.
32. ^ Kulchytsky, Stalislav, "Demographic losses in Ukrainian in the twentieth century", Zerkalo
Nedeli, octombrie 2-8, 2004. Disponibilă online în rusă și ucraineană. Accesat la 2008-01-27.
33. ^ a b „Pierderile națiunii ucrainene, p. 7”. Peremoga.gov.ua (în ucraineană). Arhivat
din original la 15 mai 2005. Accesat în 16 decembrie 2007.
34. ^ Overy, p. 518
35. ^ a b Кривошеев Г. Ф., Россия и СССР в войнах XX века: потери вооруженных сил.
Статистическое исследование (Krivoșeev G. F., Rusia și URSS în războaiele secolului al
XX-lea: pierderile forțelor armate. Un studiu statistic) ru
36. ^ „Ukraine :: World War II and its aftermath”. Encyclopædia Britannica (cu plată). Accesat
în 12 septembrie 2007.
37. ^ Kulchytsky, Stanislav, "Demographic losses in Ukraine in the twentieth century", 2-8
octombrie 2004. Disponibil online în rusă Arhivat în 21 iulie 2006, la Wayback Machine. și in
ucraineană Arhivat în 13 martie 2007, la Wayback Machine..
38. ^ Klîmonciuk, Oksana, Archive data: OUN-UPA fought in Donbass region up to mid-
50ies, Agenția Ucraineană Independentă de Informații (UNIAN), 18.03.2008. Retrieved on
2008-01-27.
39. ^ Piotrowski p. 352–54
40. ^ Weiner p.127–237
41. ^ „The Transfer of Crimea to Ukraine”. International Committee for Crimea. 2005. Accesat
în 25 martie 2007.
42. ^ „Ukraine - The last years of Stalin's rule”. Encyclopædia Britannica (cu plată). Accesat
în 28 decembrie 2007.
43. ^ Serrill, Michael S. (septembrie 1, 1986). „Anatomy of a catastrophe”. TIME Magazine (în
engleză). Arhivat din original la 2001-02-10. Accesat în 2007-12-16. Verificați datele
pentru: |date= (ajutor)
44. ^ Remy, Johannes (1996). „'Sombre anniversary' of worst nuclear disaster in history -
Chernobyl: 10th anniversary”. UN Chronicle. findarticles.com. Arhivat din originalul de la 28
iunie 2012. Accesat în 16 decembrie 2007.
45. ^ „Geographical location and extent of radioactive contamination”. Swiss Agency for
Development and Cooperation. Arhivat din original la 30 iunie 2007. Accesat în 7 august
2008. (citând "Comitetul însărcinat cu Problemele și Consecințele Catastrofei de la CN
Cernobîl: 15 ani după Dezastrul de la Cernobîl", Minsk, 2001, p. 5/6 ff., și "Agenția Interinform
Cernobîl, Kiev", și "Comitetul Cernobîl: tabelul datelor oficiale despre accident") Accesat la
2008-01-27.
46. ^ „Thyroid Cancer Effects in Children”. International Atomic Energy Agency. august 2005.
Accesat în 16 decembrie 2007.
47. ^ „Declarația Suveranității de Stat a Ucrainei”. Verhovna Rada (în engleză). 16 iulie 1990.
Accesat în 2007-09-12. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
48. ^ „Rezoluția Verhovna Rada asupra Declarației de Independență a Ucrainei”. Verkhovna
Rada (în engleză). 24 august 1991. Accesat în 2007-09-12. Verificați datele pentru: |
date= (ajutor)
49. ^ „Liderii sovietici rememomerează inevitabila destrămare a Uniunii Sovietice”. Radio Europa
Liberă (în engleză). 8 decembrie 2006. Accesat în 2007-09-12. Verificați datele pentru: |
date= (ajutor)
50. ^ Shen, p. 41
51. ^ a b c „Ukrainian GDP (PPP)”. World Economic Outlook Database, octombrie 2007. Fondul
Monetar Internațional (FMI). Accesat în 10 martie 2008.
52. ^ „Can Ukraine Avert a Financial Meltdown?”. Banca Mondială. iunie 1998. Accesat în 16
decembrie 2007.
53. ^ Figliuoli, Lorenzo (31 august 2002). „The IMF and Ukraine: What Really
Happened”. Fondul Monetar Internațional. Accesat în 2007-12-16. Verificați datele pentru: |
date= (ajutor)
54. ^ Aslund, Anders (1995). „Eurasia Letter: Ukraine's Turnaround”. Foreign Policy. JSTOR.
pp. pp. 125–143. doi:10.2307/1149308. Accesat în 16 decembrie 2007.
55. ^ „Ukraine. Country profile” (PDF). Banca Mondială. Arhivat din original (PDF) la 7 iunie 2007.
Accesat în 16 decembrie 2007.
56. ^ „Indicatori macroeconomici”. Banca Națională a Ucrainei. Accesat în 16 decembrie 2007.
57. ^ Wines, Michael (1 aprilie 2002). „Leader's Party Seems to Slip In Ukraine”. The New York
Times. Accesat în 2007-12-24. Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
58. ^ „The Supreme Court findings” (în ucraineană). Supreme Court of Ukraine. 3 decembrie
2004. Accesat în 7 iulie 2008.
59. ^ „Ukraine-Independent Ukraine”. Encyclopædia Britannica (cu plată). Accesat în 14 ianuarie
2008.
60. ^ „Ukraine - Relief”. Encyclopædia Britannica (cu plată). Accesat în 27 decembrie 2007.
61. ^ „Ukraine - Climate”. Encyclopædia Britannica (cu plată). Accesat în 27 decembrie 2007.
62. ^ „Articole generale despre Ucraina”. Government Portal. Accesat în 24 decembrie 2007.
63. ^ „Verhovna Rada Ucrainei”. Site-ul oficial Verhovna Rada. Accesat în 24 decembrie 2007.
64. ^ „Constituția Ucrainei”. Wikisursă (în engleză). Accesat în 24 decembrie 2007.
65. ^ a b „Istoria forțelor armate ale Ucrainei”. Ministerul Apărării al Ucrainei. Accesat în 5 iulie
2008.
66. ^ „Armele speciale ale Ucrainei”. globalsecurity.org. Accesat în 24 decembrie 2007.
67. ^ „Ucraina”. MSN encarta. Arhivat din original la 28 octombrie 2009. Accesat în 12 februarie
2008.
68. ^ a b „White Book 2006” (PDF). Ministerul Apărării al Ucrainei. Arhivat (PDF) din originalul de
la 8 noiembrie 2007. Accesat în 24 decembrie 2007.
69. ^ „Multinational Peacekeeping Forces in Kosovo, KFOR”. Ministerul Apărării al Ucrainei.
Accesat în 24 decembrie 2007.
70. ^ „Peacekeeping”. Ministerul Apărării al Ucrainei. Accesat în 2 mai 2008.
71. ^ „Declarația suveranității de stat a Ucrainei”. Verhovna Rada Ucrainei. Accesat în 24
decembrie 2007.
72. ^ „Ucraina independentă”. Encyclopædia Britannica (cu plată). Accesat în 12 septembrie
2007.
73. ^ Skolotiany, Yuriy, The past and the future of Ukrainian national currency Arhivat în 25 iunie
2008, la Wayback Machine., Interviu cu Anatoli Halcinski, Mirror Weekly, #33(612), 2—8
septembrie 2006. Accesat la 2008-07-05
74. ^ „CIA World Factbook - Ucraina. Ediția 2002”. CIA. Accesat în 5 iulie 2008.
75. ^ „Salariul mediu în 2007 pe regiuni”. Comisia de Stat pentru Statistică din Ucraina. Accesat
în 5 iulie 2008.
76. ^ „Rata de creștere a salariului nominal și a celui real (1995-2006)”. Comisia de Stat pentru
Statistică din Ucraina. Accesat în 5 iulie 2008.
77. ^ „CIA World Factbook - Ucraina. Ediția 2004”. CIA. Arhivat din original la 27 februarie 2021.
Accesat în 5 iulie 2008.
78. ^ „Structura importului și exportului, 2006”. Comitetul de Stat pentru Statistică al Ucrainei.
Arhivat din original la 28 iunie 2012. Accesat în 5 iulie 2008.
79. ^ „Statistici ale lansărilor de vehicule spațiale ucrainene”. Agenția Spațială Națională a
Ucrainei. Accesat în 24 decembrie 2007.
80. ^ „Sectorul de gaze din Ucraina” (PDF). Oxford institute for energy studies. pp. p.36 of 123.
Arhivat din original (.pdf) la 27 mai 2008. Accesat în 5 iulie 2008.
81. ^ „Ce sunt statele cu venit mediu?”. The World Bank - (IEG). Accesat în 3 ianuarie 2008.
82. ^ Pogarska, Olga. „Ukraine macroeconomic situation - Feb 2008”. UNIAN news agency.
Accesat în 29 februarie 2008.
83. ^ Ballmer, Steve (20 mai 2008). „CEO al Microsoft Steve Ballmer vizitează
Ucraina”. Microsoft. Accesat în 28 iulie 2008.
84. ^ a b c d e Industria auto din Ucraina, cât două Românii Arhivat în 29 iulie 2010, la Wayback
Machine., 03 Feb 2009, cotidianul.ro, accesat la 7 decembrie 2010
85. ^ Industria auto din Ucraina, cât două Românii Arhivat în 3 octombrie 2011, la Wayback
Machine., 03 feb 2009, money.ro, accesat la 7 decembrie 2010
86. ^ a b c d e „Departamentul de Stat Ucrainean pentru Culte”. Raport Statistic din 2003. Arhivat
din original în 4 decembrie 2004. Accesat în 27 ianuarie 2008.
87. ^ „Diferențe culturale”. Cultura Ucrainei. Accesat în 27 ianuarie 2008.
88. ^ „Interwar Soviet Ukraine”. Encyclopædia Britannica (cu plată) (în engleză). Accesat în 12
septembrie 2007. In all, some four-fifths of the Ukrainian cultural elite was repressed or
perished in the course of the 1930s
89. ^ „Gorbachev, Mikhail” (în engleză). Encyclopædia Britannica (cu plată). Accesat în 30 iulie
2008. Under his new policy of glasnost (“openness”), a major cultural thaw took place:
freedoms of expression and of information were significantly expanded; the press and
broadcasting were allowed unprecedented candour in their reportage and criticism; and the
country's legacy of Stalinist totalitarian rule was eventually completely repudiated by the
government
90. ^ „Pysanky - Ukrainian Easter Eggs” (în engleză). University of North Carolina. Arhivat
din original la 25 ianuarie 2021. Accesat în 28 iulie 2008.
91. ^ Stechishin, Savella. „Traditional Foods” (în engleză). Encyclopedia of Ukraine. Accesat
în 10 august 2007.
92. ^ „Compoziția lingvistică a populației”. All-Ukrainian population census, 2001. Arhivat
din original la 1 noiembrie 2004. Accesat în 27 ianuarie 2008.
93. ^ Shamshur, p. 159-168
94. ^ „Світова преса про вибори в Україні-2004 (Alegerile din 2004 reflectate în presa
mondială)”. Архіви України (Arhivele Naționale ale Ucrainei) (în engleză). Accesat în 7
ianuarie 2008.
95. ^ „Anger at Ukraine's ban on Russian”. BBC. 15 aprilie 2004. Accesat în 7 iulie 2008.
96. ^ „Wanted: Russian-language movies in Ukraine”. RussiaToday. 6 iulie 2008. Accesat în 7
iulie 2008.
97. ^ Structura populației pe naționalități, în Republica Autonomă Crimeea Arhivat în 4
decembrie 2007, la Wayback Machine., conform recensământului din 2001. Accesat la 2008-
01-27.
98. ^ Compoziția lingvistică a populației Republicii Autonome Crimeea Arhivat în 27 februarie
2008, la Wayback Machine., conform recensământului din 2001. Accesat la 2008-01-27.
99. ^ Pentru o prezentare mai detaliată a politicilor lingvistice în Crimeea, vezi Natalya Belitser,
"The Constitutional Process in the Autonomous Republic of Crimea in the Context of
Interethnic Relations and Conflict Settlement," International Committee for Crimea. Accesat la
12 august 2007.
100. ^ a b c d e „Ukraine - Cultual Life - Literature”. Encyclopædia Britannica (cu plată) (în
engleză). Accesat în 3 iulie 2008.
101. ^ a b c „Ukraine - Literature”. MSN Encarta. Arhivat din original la 6 aprilie 2008.
Accesat în 3 iulie 2008.
102. ^ Struk, Danylo Husar. „Literature”. Encyclopedia of Ukraine (în engleză). Accesat
în 17 ianuarie 2008.
103. ^ „Ukraine - Sports and recreation”. Encyclopædia Britannica (cu plată). Accesat
în 12 ianuarie 2008. Text "limba engleză" ignorat (ajutor)
104. ^ uc Trofeele câștigate de Dinamo Kiev - Site-ul oficial Dinamo Kiev uc , accesat la
23 iunie 2008
105. ^ „Compoziția etnică a populației Ucrainei, recensământul din 2001”. Arhivat
din original la 23 martie 2008. Accesat în 17 august 2008.
106. ^ „Compoziția etnică a populației Ucrainei”. 2001 Census. Arhivat din original la 23
martie 2008. Accesat în 5 iulie 2008.
107. ^ „What Went Wrong with Foreign Advice in Ukraine?”. The World Bank Group (în
engleză). Accesat în 16 ianuarie 2008.
108. ^ „Field Listing - Population growth rate”. CIA World Factbook. Arhivat
din original la 4 mai 2012. Accesat în 5 iulie 2008.
109. ^ „Ukraine - Statistics”. United Nations Children's Fund (UNICEF) (în engleză).
Arhivat din original la 3 aprilie 2019. Accesat în 7 ianuarie 2008.
110. ^ „2005: The year in review” (în engleză). Accesat în 1 februarie 2008.[nefuncțională]
111. ^ „President meets with business bosses”. Press office of President Victor
Yushchenko (în engleză). Arhivat din originalul de la 23 aprilie 2007. Accesat în 1 februarie
2008.
112. ^ „Populația” (în Ukrainian). Comitetul de Stat de Statistică din Ucraina. 2008.
Accesat în 28 iulie 2008.
113. ^ Ukraine’s birth rate shows first positive signs in decade Ukrainian Independent
Information Agency (UNIAN). 05.10.2007 Retrieved on 2008-07-03.
114. ^ Malynovska, Olena, Caught Between East and West, Ukraine Struggles with Its
Migration Policy, National Institute for International Security Problems, Kiev, ianuarie 2006.
Accesat la 2008-07-03.
115. ^ „International migration 2006”. United Nations Department of Economic and Social
Affairs (în engleză). Accesat în 5 iulie 2008.
116. ^ „Kiev Saint Sophia Cathedral”. United Nations Educational, Scientific and Cultural
Organisation (UNESCO). UN. Accesat în 8 iulie 2008.
117. ^ „Biserica Greco-Catolică Ucraineană (UGCC)”. Accesat în 27 ianuarie 2008.
118. ^ „Bakhchisaray palace of Crimean Khans”. United Nations Educational, Scientific
and Cultural Organisation (UNESCO). UN. Accesat în 8 iulie 2008.
119. ^ a b „International Religious Freedom Report 2007 - Ukraine”. United States
Department of State (USDOS). Accesat în 27 ianuarie 2008.
120. ^ Constituția Ucrainei Arhivat în 15 aprilie 1997, la Wayback Machine. Capitolul 2,
Articolul 53. Adoptat la a cincea sesiune a Verhovna Rada a Ucrainei din 28 iunie 1996.
Accesat la data de 3 iulie 2008.
121. ^ „Educația secundată generală”. Ministerul Educației și Științei din Ucraina. Arhivat
din original la 16 octombrie 2007. Accesat în 23 decembrie 2007.
122. ^ „Sistemul învățământului superior din Ucraina”. Ministerul Educației și Științei din
Ucraina. Arhivat din original la 17 decembrie 2007. Accesat în 23 decembrie 2007.
123. ^ „Sistemul educațional din Ucraina”. Ministerul Educației și Științei din Ucraina.
Arhivat din original la 12 decembrie 2007. Accesat în 23 decembrie 2007.
124. ^ Bose, Mihir (7 iulie 2008). „Lungul drum spre Kiev”. BBC. Accesat în 29 iulie 2008.
125. ^ „Transportul în Ucraina”. U.S. Government Printing Office. Accesat în 22
decembrie 2007.
126. ^ a b „Ukraine”. Energy Information Administration (EIA). Guvernul SUA. Accesat
în 22 decembrie 2007.
127. ^ a b „Energia nucleară în Ucraina”. World Nuclear Association. Arhivat
din original la 12 iunie 2013. Accesat în 22 decembrie 2007.
128. ^ Proiectul de 245 milioane de dolari prin care Ucraina se îndepărtează și mai mult de
Rusia, 15 octombrie 2014, Gaidau Ion, Gândul, accesat la 18 octombrie 2014
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
Boshyk, Yuri (1986). Ukraine During World War II: History and Its Aftermath.
Canadian Institute of Ukrainian Studies. ISBN 0920862373.
Cliff, Tony (1984). Class Struggle and Women’s Liberation.
Bookmarks. ISBN 0906224128.
Kuzio, Taras: Contemporary Ukraine: Dynamics of Post-Soviet
Transformation, M.E. Sharpe, 1998, ISBN 0-7656-0224-5
Magocsi, Paul Robert, A History of Ukraine. University of Toronto Press,
1996 ISBN 0-8020-7820-6
Mărculeț I., Gheorghe Anamaria, Mărculeț Cătălina: Marea Neagră și Asia
Centrală. Interacțiuni geopolitice, Geopolitica, nr. 44-45, 2012.
Overy, Richard : The Dictators, W. W. Norton & Company, 2004, ISBN 0-393-
02030-4
Piotrowski Tadeusz, Poland's Holocaust: Ethnic Strife, Collaboration with
Occupying Forces and Genocide in the Second Republic, 1918-1947,
McFarland & Company, 1998, ISBN 0-7864-0371-3
Roberts, Geoffrey (2006). Stalin's Wars: From World War to Cold War 1939-
1953. Yale University Press. ISBN 0920862373.
Shamshur O. V., Ishevskaya T. I., Multilingual education as a factor of inter-
ethnic relations: the case of the Ukraine, în Language Education for
Intercultural Communication, de D. E. Ager, George Muskens, Sue Wright,
Multilingual Matters, 1993, ISBN 1-85359-204-8
Shen, Raphael. Ukraine's Economic Reform: Obstacles, Errors, Lessons.
Praeger/Greenwood. ISBN 0275952401.
Subtelny, Orest. Ukraine: A History, ediția întâi. Toronto: University of
Toronto Press, 1988. ISBN 0-8020-8390-0.
Weiner, Amir, Making Sense of War: The Second World War and the Fate of
the Bolshevik Revolution, Princeton University Press, ISBN 0-691-09543-4,
Partea II
Wilson, Andrew, Ukrainian Nationalism in the 1990s: A Minority
Faith, Cambridge University Press, ISBN 0-521-57457-9
Weinberg, Gerhard L. A World at Arms: A Global History of World War II.
Cambridge University Press. ISBN 0521558794.