Geografia[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Geografia Ucrainei.

Harta fizică a Ucrainei

Regiunile istorice ale actualei Ucraine

Evoluția teritorială a Ucrainei moderne

Cu o suprafață de 603.700 km² și cu o ieșire la mare în lungime de 2.782 km,
Ucraina este a patruzeci și patra țară din lume ca suprafață. Este a treia țară din
Europa ca suprafață, după Rusia europeană.[6]
La nord, Ucraina se învecinează cu Bielorusia și Rusia, aceasta din urmă fiindu-i
vecină și la est. La vest, Ucraina se învecinează cu Polonia, Slovacia și Ungaria. La
sud-vest, are granițe cu România pe Tisa în Maramureș, în Bucovina, și mai la sud
pe Dunăre și în Delta Dunării, pe Brațul Chilia; între aceste două porțiuni, vecina
Ucrainei este Moldova. Ucraina are, așadar, șapte vecini, dintre care patru
în Uniunea Europeană.
Peisajul ucrainean este compus, mai ales, din câmpii fertile (sau stepe) și podișuri,
traversate de fluvii cum ar fi Niprul, Donețul, Nistrul și Bugul de Sud, care curg
spre sud, vărsându-se în Marea Neagră și în Marea Azov. Singurii munți din țară
sunt Munții Carpați, aflați în vest, cel mai înalt punct fiind vârful Hovârla la
2.061 m, și Munții Crimeii în peninsula Crimeea, în sudul extrem, de-a lungul
coastei.[60]
Ucraina are o climă temperat-continentală, cu influențe mediteraneene pe coasta
din sudul Crimeei. Precipitațiile sunt distribuite disproporționat, fiind mai
abundente în vest și nord și mai sărace în est și sud-est. Vestul Ucrainei primește
aproximativ 1.200 mm de precipitații anual, în timp ce Crimeea primește
aproximativ 400 mm anual. Iernile sunt mai blânde la țărmul Mării Negre, dar mai
reci în interiorul continentului. Temperaturile medii anuale sunt în intervalul 5,5–
7 °C în nord, și 11–13 °C în sud[61].
Regiunile istorice sunt de la vest spre
est : Volînia, Galiția, Rutenia, Podolia Bucovina de nord, părți
din Basarabia, Herța, Bugeacul, Edisanul, Taurida, Crimeea, Zaporojia și Meotida
(aceasta din urmă denumită de sovietici : Donbass).

Politică și organizare[modificare | modificare sursă]

Articole principale: Politica Ucrainei, Alegeri în Ucraina și Alegeri prezidențiale
în Ucraina, 2004.

Șeful de stat, Volodîmîr Zelenski; și șeful guvernului, Denîs Șmîhal

Ucraina este o republică guvernată după un sistem semiprezidențial. Președintele
este ales prin vot popular direct pentru un mandat de cinci ani.[62]
Puterea legislativă este reprezentată de un parlament unicameral cu 450 de
membri, numit Verhovna Rada.[63] Parlamentul este responsabil de formarea
Cabinetului de Miniștri, condus de Primul Ministru.[64]
Legile, actele parlamentului și cabinetului, decretele prezidențiale și actele
Parlamentului Crimeei pot fi abrogate de Curtea Constituțională, dacă încalcă
Constituția Ucrainei. Alte acte normative sunt și ele supuse verificărilor juridice.
Curtea Supremă este instanța judecătorească supremă. Oficial, este garantată
autonomia locală. Consiliile locale și primarii sunt aleși prin vot și exercită control
asupra bugetelor locale. Liderii administrațiilor regionale sunt numiți de
președinte.
În Ucraina activează un număr mare de partide politice, dintre care multe au foarte
puțini membri și nu sunt de notorietate. Partidele mici se reunesc adesea în coaliții
largi pentru a participa la alegerile parlamentare.
Armata[modificare | modificare sursă]

Soldați ai armatei ucrainene într-un BTR-80, în Irak

După prăbușirea Uniunii Sovietice, Ucraina a moștenit o forță militară de
780.000 de oameni pe teritoriul său, echipată cu al treilea arsenal nuclear ca
dimensiune din lume.[65][66] În mai 1992, Ucraina a semnat Tratatul pentru
Reducerea Armelor Strategice (START) prin care a acceptat să cedeze Rusiei toate
armele nucleare pentru a fi distruse și să se alăture Tratatului de Neproliferare a
Armelor Nucleare ca stat fără arme nucleare. Ucraina a ratificat tratatul în 1994 și,
până în 1996, a renunțat complet la armamentul nuclear.[65] Armata Ucrainei este a
doua ca efectiv din Europa, după cea rusă.[67]
Ucraina a făcut progrese și în sensul reducerii armelor convenționale. A
semnat Tratatul Forțelor Armate Convenționale din Europa, care cere reducerea
efectivului de tancuri, artilerie și blindate. Țara plănuiește să renunțe la stagiul
militar obligatoriu, pentru a trece la o armată profesionistă până în 2011.[68]
Ucraina joacă un rol și în operațiunile de menținere a păcii. Trupe ucrainene sunt
desfășurate în Kosovo ca parte a unui batalion polono-ucrainean.[69] O unitate
ucraineană a fost desfășurată în Liban, sub egida ONU, pentru aplicarea
acordurilor de încetare a focului. De asemenea, un batalion ucrainean a fost prezent
în Sierra Leone. În 2003–05, o unitate ucraineană a luptat în Irak, în cadrul Forței
Multinaționale din Irak, sub comandă poloneză. Numărul total al soldaților
ucraineni activi în teatrele de operațiuni din lume este de 562.[70]
În urma obținerii independenței, Ucraina s-a declarat stat neutru.[71] Țara a avut un
parteneriat militar limitat cu Rusia și alte țări CSI și un parteneriat cu NATO, din
1994. În anii 2000, guvernul a înclinat din ce în ce mai mult către NATO, și
cooperarea cu Alianța Nord-Atlantică a fost reglementată prin Planul de Acțiune
NATO-Ucraina semnat în 2002. Ulterior, s-a convenit ca chestiunea aderării la
NATO să fie stabilită în urma unui referendum național.[68]

Împărțire administrativă[modificare | modificare sursă]

Articol principal: împărțirea administrativă a Ucrainei.

Împărțirea administrativă a Ucrainei

Liov - mai mare și cel mai important oraș din vestul Ucrainei
Cernăuți
Ucraina este subdivizată în 24 de regiuni (oblasti, singular - oblast adică raioane ),
1 republică autonomă (avtomna respublica) în Crimeea, două municipii (mista,
singular - misto) cu statut de regiune și 494 de raioane.
• Cercasî • Luhansk
• Cernăuți • Mîkolaiv
• Cernihiv • Odesa
• Dniepropetrovsk • Poltava
• Donețk • Republica Autonomă Crimeea
• Harkiv • Rivne
• Herson • Sevastopol
• Hmelnițki • Sumî
• Ivano-Frankivsk • Tarnopol
• Jitomir • Vinița
• Kirovograd • Volîn
• Kiev (municipiu) • Transcarpatia
• Kiev (regiune) • Zaporoje
• Livov
Ucraina are 176 de orașe de subordonare regională (обласного значення) și 279
de orașe de subordonare raională (районного значення). În plus, mai există 886 de
așezări de tip urban (селищ міського типу) și 28.552 de localități rurale, din care
27197 comune (сільські ради) și 1365 sate fără administrație proprie (селищні
ради).

Economia[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Economia Ucrainei.
Kiev - cel mai important centru industrial și comercial al țării.
În perioada sovietică, economia ucraineană era a doua ca mărime din URSS,
reprezentând o importantă componentă industrială și agricolă a economiei
planificate a uniunii.[6] În urma prăbușirii sistemului sovietic, țara a trecut de la
economia planificată la o economie de piață. Tranziția a fost dificilă pentru
majoritatea populației, care a căzut în sărăcie. Economia Ucrainei a scăzut puternic
în anii de după prăbușirea URSS. Viața de zi cu zi a ucraineanului de rând era grea.
Un număr semnificativ de cetățeni din regiunile rurale ale țării au supraviețuit doar
hrănindu-se cu ceea ce cultivau pe pământurile lor, lucrând în câte două locuri de
muncă și obținând bunurile de strictă necesitate prin schimburi în natură.[72]
În 1991 guvernul a liberalizat majoritatea prețurilor pentru a combate penuria, dar
nu a reușit să rezolve problema. În același timp, guvernul a continuat să
subvenționeze sectoarele de stat din industrie și agricultură prin emisii monetare
fără acoperire. Politica monetară lejeră de la începutul anilor 1990 a dus inflația la
nivele foarte mari. Ucraina deține recordul mondial de inflație pe un an
calendaristic, pentru inflația din 1993.[73] Cei care trăiau pe baza unui venit fix au
suferit cel mai mult.[19] Prețurile s-au stabilizat doar după introducerea noii
monede, grivna, în 1996.
Un avion Antonov An-148 de fabricație ucraineană
Țara a implementat foarte lent reformele structurale. După obținerea
independenței, guvernul a elaborat un cadru legal pentru privatizare. Totuși,
rezistența la reformă din cadrul guvernului, ca și cea venită din partea unei părți
semnificative a populației, a blocat eforturile de reformă. Un număr mare de
întreprinderi de stat au fost scutite de privatizare. Între timp, până în 1999,
producția a scăzut la mai puțin de 40% din nivelul anului 1991,[74] dar și-a revenit,
atingând din nou nivelul respectiv până în anul 2006.[51]
PIB-ul (PPP) Ucrainei din 2007, calculat de FMI, este pe locul 29 în lume, cu o
valoare estimată de 399,866 miliarde de dolari.[51] PIB-ul nominal (în dolari
americani, calculat la rata de schimb a pieței) a fost de 140,5 miliarde de dolari, al
41-lea din lume.[6] Până în decembrie 2007 salariul mediu nominal în Ucraina a
atins 1.774 grivne pe lună.[75] În ciuda faptului că a rămas în urma țărilor vecine
central-europene, creșterea anuală a salariului mediu în termeni reali este de 20%
pentru perioada 2001–2006.[76]
La începutul anilor 2000 economia a arătat o puternică creștere bazată pe export,
de 5 până la 10%, producția industrială crescând cu mai mult de 10% pe
an.[77] Ucraina produce aproape toate tipurile de vehicule de transport și nave
spațiale. Avioanele Antonov și camioanele KrAZ sunt exportate în multe țări.
Majoritatea exporturilor Ucrainei sunt îndreptate spre țările Uniunii Europene și
ale Comunității Statelor Independente.[78] De la independență, Ucraina și-a păstrat
propria agenție spațială, Agenția Spațială Națională a Ucrainei.
Primul astronaut care a ieșit în spațiu din partea Ucrainei a fost Leonid
Kadeniuk la 13 mai 1997. Ucraina a devenit participant activ în explorarea
științifică a spațiului. Între 1991 și 2007, au fost lansați șase sateliți și 101 vehicule
spațiale ucrainene, această țară continuând să proiecteze nave spațiale.[79]

Autobuz electric Electron E19101

Ucraina își importă majoritatea resurselor de energie, în special petrolul și gazele
naturale, și depinde în mare măsură de Rusia ca furnizor de energie. În timp ce
23% din gazele naturale din Ucraina provin din surse interne, aproximativ 36%
provin din Rusia iar restul de 42% din Asia Centrală, prin rute de tranzit controlate
de Rusia. În același timp, 84% din gazul rusesc este livrat în Europa de Vest prin
Ucraina.[80]
Banca Mondială a clasificat Ucraina ca un stat cu venit mediu.[81] Printre
problemele semnificative se numără infrastructura și transportul
subdezvoltate, corupția și birocrația. În 2007, bursa ucraineană de acțiuni a
înregistrat a doua creștere din lume cu 130 de procente.[82] Conform CIA, în 2006
capitalizarea bursei de acțiuni a Ucrainei a fost de 42,87 miliarde de
dolari.[6] Printre sectoarele în creștere ale economiei ucrainene se numără piața IT,
care le-a depășit pe toate cele din celelalte țări central- și est-europene în 2007,
crescând cu aproximativ 40 de procente.[83]
Industria auto[modificare | modificare sursă]
Numărul total de mașini înmatriculate în Ucraina depășește 6 milioane de
unități[84][85]. În anul 2008, vânzările de mașini noi au fost de 623.000 de unități, în
creștere cu aproape 15% față de anul 2007[84]. În Ucraina activează patru
producători auto[84]. Cel mai important este Zaporozhye (ZAZ), care produce
autovehicule low-cost[84]. Uzina a încheiat un parteneriat cu General Motors și
produce mașini sub brandurile Opel, Chevrolet și Daewoo[84]. Electrontrans este
producător ucrainean de tramvaie, troleibuze, autobuze electrice, unități și piese de
schimb.