Republica Moldova[12][13] este un stat situat în sud-estul Europei.

Se învecinează cu România la vest

și cu Ucraina la nord, est și sud. Republica Moldova este un stat fără ieșire directă la mare, însă are
ieșire la Dunăre pe o fâșie de 430 de metri[14] la extremitatea sa sudică,[15] prin intermediul căreia are
acces potențial și la Marea Neagră. În procesul dezmembrării Uniunii Sovietice, Republica Moldova
și-a declarat independența la 27 august 1991. La 29 iulie 1994 a fost adoptată prima constituție a
Republicii Moldova. Începând cu anul 1990, teritoriul Republicii Moldova situat pe malul estic al
fluviului Nistru este sub control de facto al regimului separatist din Transnistria (controlat și/sau
sprijinit de Rusia).[16][17]

Republica Moldova este o republică parlamentară cu un președinte în calitate de șef al statului și

un prim-ministru în calitate de șef al guvernului. Republica Moldova este stat membru al Organizației
Națiunilor Unite, Consiliul Europei, Parteneriatului pentru
Pace, OMC, OSCE, GUAM, CSI, OCEMN și al altor organizații internaționale, și este în curs de
negociere în vederea aderării la Uniunea Europ

Republica Moldova[12][13] este un stat situat în sud-estul Europei. Se învecinează cu România la vest
și cu Ucraina la nord, est și sud. Republica Moldova este un stat fără ieșire directă la mare, însă are
ieșire la Dunăre pe o fâșie de 430 de metri[14] la extremitatea sa sudică,[15] prin intermediul căreia are
acces potențial și la Marea Neagră. În procesul dezmembrării Uniunii Sovietice, Republica Moldova
și-a declarat independența la 27 august 1991. La 29 iulie 1994 a fost adoptată prima constituție a
Republicii Moldova. Începând cu anul 1990, teritoriul Republicii Moldova situat pe malul estic al
fluviului Nistru este sub control de facto al regimului separatist din Transnistria (controlat și/sau
sprijinit de Rusia).[16][17]

Republica Moldova este o republică parlamentară cu un președinte în calitate de șef al statului și

un prim-ministru în calitate de șef al guvernului. Republica Moldova este stat membru al Organizației
Națiunilor Unite, Consiliul Europei, Parteneriatului pentru
Pace, OMC, OSCE, GUAM, CSI, OCEMN și al altor organizații internaționale, și este în curs de
negociere în vederea aderării la Uniunea Europ

Slavii au fost un popor de origine indo-europeană, care a migrat dinspre răsăritul Europei (originar
din zona cuprinsă între râul Nipru, Munții Carpați din Ucraina, râul Oder și Marea Baltică[1][2][3]) și a
ocupat, în mileniul I, întinse teritorii din estul (ajungând până în zona fluviilor Volga și Don), nordul
(până la lacurile Ladoga și Onega), sudul (până în regiunea Peloponez) și centrul Europei (până în
bazinul Elbei și estul Munților Alpi) și pentru câteva sute de ani teritorii din Asia Mică(en)[traduceți]. Ei căutau
pământuri mai bune pentru agricultură și pășunat. Principalii vecini ai vechilor slavi erau în
vest triburile germanice, celții și geto-dacii, în est și sud-est seminții iraniene (cum ar
fi alanii, cimerienii, sarmații și sciții), caucaziene și turcice, iar în nord și nord-est triburi baltice și fino-
ugrice.[1] Deoarece triburile slave s-au stabilit pe zone întinse și datorită amestecului cu alte
populații, între ele au apărut diferențieri de limbă. Astfel, slavii de răsărit
sunt rușii, ucrainenii și bielorușii de astăzi. Slavii de apus sunt cehii, slovacii și polonezii. Iar slavii de
sud, cei care au migrat la sudul Dunării, sunt
strămoșii bulgarilor, sârbilor, croaților, macedonenilor, slovenilor, bosniacilor și muntenegrenilor.

În jurul anului 3000 î.Hr., vechii slavi și vechii balți(en)[traduceți] încă constituiau același grup etno-lingvistic,
cel al balto-slavilor. Însă în perioada 1500 - 1000 î.Hr. are loc procesul de individualizare și de
desprindere a slavilor de balți.

Cele mai timpurii izvoare istorice care îi menționează pe slavi (sub numele de Veneți(en)[traduceți]) aparțin
istoricilor antici greci și romani ai secolelor 1 și 2 d.Hr., cum ar fi Strabon[4], Plinius cel
Bătrân[5], Ptolemeu[6] și Tacit.[7][8][9] Mai târziu, cronicile bizantine ale secolelor V-VIII îi menționează
pe slavi sub numele de Sclavini(en)[traduceți] (derivat din cuvântul proto-slav Slověninъ, plural Slověně, din
care derivă la rândul lui și actualul nume, slavi; termenul proto-slav Slověninъ derivă la rândul lui din
termenul sl