Ungaria 

(în maghiară Magyarország /ˈmɒɟɒrorsaːɡ/  (  audio)) este o țară fără ieșire la mare

din Europa Centrală.[9] Se întinde pe 93.030 km² din Bazinul Panonic, se învecinează cu Slovacia la
nord, Ucraina la nord-est, România la est și sud-est, Serbia la sud, Croația și Slovenia la sud-vest
și Austria la vest. Ungaria are o populație de aproape 10 milioane de locuitori, în mare parte etnici
maghiari cu o minoritate semnificativă de romi. Maghiara, limba oficială, este cea mai vorbită limbă
uralică din lume și printre puținele limbi care nu sunt indo-europene, dar se vorbesc pe scară largă
în Europa.[10] Budapesta este capitala țării și cel mai mare oraș; alte zone urbane importante
sunt Debrețin, Seghedin, Miskolc, Pécs și Győr.
Teritoriul Ungariei de astăzi a fost de secole o răscruce de drumuri pentru diverse popoare, între
care celți, romani, triburi germanice, huni, slavi apuseni și avari. Bazele statului maghiar au fost
stabilite la sfârșitul secolului al IX-lea e.n. odată cu cucerirea Bazinului Panonic de către marele
conducător maghiar Árpád.[11][12] Strănepotul său, Ștefan I, a urcat pe tron în anul 1000, transformând
teritoriul respectiv într-un regat creștin. Până în secolul al XII-lea, Ungaria a devenit o putere
regională, atingând apogeul cultural și politic în secolul al XV-lea(d).[13] În urma bătăliei de la
Mohács din 1526, a fost parțial ocupată de Imperiul Otoman (1541–1699). Ungaria a intrat
sub stăpânire habsburgică la începutul secolului al XVIII-lea, reapărând apoi mai târziu ca entitate
politică alături de Imperiul Austriac în statul dual Austro-Ungaria, o mare putere la începutul secolului
al XX-lea.[14]
Austro-Ungaria s-a prăbușit după Primul Război Mondial, iar ulterior tratatul de la Trianon a stabilit
granițele actuale ale Ungariei, ducând la pierderea a 71% din teritoriul părții maghiare a statului dual,
a 58% din populație și a 32% din etnicii maghiari(d).[15][16][17] În urma tumultoasei perioade interbelice(d),
Ungaria s-a alăturat Puterilor Axei în al Doilea Război Mondial, suferind pagube și pierderi
semnificative.[18][19] Ungaria postbelică a devenit un stat satelit al Uniunii Sovietice, ducând la
înființarea Republicii Populare Ungare. În urma revoluției eșuate din 1956, Ungaria a devenit un
membru relativ mai liber, deși încă represiv, al Blocului Răsăritean. Înlăturarea gardului de frontieră
a Ungariei cu Austria a accelerat prăbușirea Blocului Răsăritean și, ulterior, a Uniunii Sovietice.
[20]
 La 23 octombrie 1989, Ungaria a devenit o republică parlamentară democratică.[21] Ungaria a
aderat la Uniunea Europeană în 2004 și face parte din spațiul Schengen din 2007.[22]
Ungaria este o putere mijlocie(d) în afacerile internaționale, în principal datorită influenței
sale culturale(d) și economice.[23] Este considerată o țară dezvoltată, cu o economie cu venituri
mari(d) și ocupă locul 40 în Indicele dezvoltării umane, cetățenii beneficiind de asistență medicală
universală și de învățământ secundar(d) gratuit.[24][25] Ungaria are un lung istoric de contribuții
semnificative în domeniile artei(d), muzicii(d), literaturii(d), sportului, științei și tehnologiei.[26][27][28][29] Este
a treisprezecea cea mai populară(d) destinație turistică din Europa, atrăgând 15,8 milioane de turiști
internaționali în 2017.[30] Este membru al numeroaselor organizații internaționale, inclusiv Națiunile
Unite, NATO, OMC, Banca Mondială, IIB(d), AIIB(d), Consiliul Europei, Grupul Visegrád și este stat
observator în Organizația Statelor Turcice.[31]

Etimologie
Inițiala „H” din numele latinesc Hungaria (care stă și la baza denumirii țării în unele limbi moderne)
se datorează cel mai probabil asocierii istorice cu hunii, care s-au stabilit în Ungaria de astăzi
înaintea avarilor. Restul cuvântului (și numele românesc al țării) provine din forma latinizată a
termenului grec bizantin Oungroi (Οὔγγροι). Acest nume grecesc a fost împrumutat din
termenul bulgăresc vechi ągrinŭ, la rândul său împrumutat din denumirea oghur-
turcă(d) Onogur („zece [triburi ale] ogurilor”). Onogur a fost numele colectiv pentru triburile care s-au
alăturat ulterior confederației tribale bulgare care a dominat părțile de est ale Ungariei după avari.[32]
[33]

Endonimul maghiar este Magyarország, compus din cuvintele magyar („maghiar”) și ország („țară”).

„Magyar”, care se referă la locuitorii țării, reflectă mai exact numele țării în alte limbi, cum ar
fi turca, persana și alte limbi precum Magyaristan, adică Țara Maghiarilor sau similare.
Cuvântul maghiar este preluat din numele unuia dintre cele șapte triburi maghiare semi-nomade
majore, magyeri.[34][35][36] Primul element, magy, provine probabil din proto-ugricul * mäńć- „om,
persoană”, găsit și în numele poporului Mansi(d) (mäńćī, mańśi, måńś). Al doilea element eri, „bărbat,
bărbați, descendență”, supraviețuiește în maghiara modernă ca férj „soț” și este înrudit cu
termenul erge „fiu”, din Mari, precum și cu arhaismul finlandez yrkä „tânăr”.[37]