Ungaria (în maghiară Magyarország /ˈmɒɟɒrorsaːɡ/ ( audio)) este o țară fără ieșire

la mare din Europa Centrală.[9] Se întinde pe 93.030 km² din Bazinul Panonic, se
învecinează cu Slovacia la nord, Ucraina la nord-est, România la est și sud-est,
Serbia la sud, Croația și Slovenia la sud-vest și Austria la vest. Ungaria are o
populație de aproape 10 milioane de locuitori, în mare parte etnici maghiari cu o
minoritate semnificativă de romi. Maghiara, limba oficială, este cea mai vorbită
limbă uralică din lume și printre puținele limbi care nu sunt indo-europene, dar se
vorbesc pe scară largă în Europa.[10] Budapesta este capitala țării și cel mai mare
oraș; alte zone urbane importante sunt Debrețin, Seghedin, Miskolc, Pécs și Győr.

Teritoriul Ungariei de astăzi a fost de secole o răscruce de drumuri pentru diverse

popoare, între care celți, romani, triburi germanice, huni, slavi apuseni și avari.
Bazele statului maghiar au fost stabilite la sfârșitul secolului al IX-lea e.n.
odată cu cucerirea Bazinului Panonic de către marele conducător maghiar Árpád.[11]
[12] Strănepotul său, Ștefan I, a urcat pe tron în anul 1000, transformând
teritoriul respectiv într-un regat creștin. Până în secolul al XII-lea, Ungaria a
devenit o putere regională, atingând apogeul cultural și politic în secolul al XV-
lea(d).[13] În urma bătăliei de la Mohács din 1526, a fost parțial ocupată de
Imperiul Otoman (1541–1699). Ungaria a intrat sub stăpânire habsburgică la
începutul secolului al XVIII-lea, reapărând apoi mai târziu ca entitate politică
alături de Imperiul Austriac în statul dual Austro-Ungaria, o mare putere la
începutul secolului al XX-lea.[14]

Austro-Ungaria s-a prăbușit după Primul Război Mondial, iar ulterior tratatul de la
Trianon a stabilit granițele actuale ale Ungariei, ducând la pierderea a 71% din
teritoriul părții maghiare a statului dual, a 58% din populație și a 32% din
etnicii maghiari(d).[15][16][17] În urma tumultoasei perioade interbelice(d),
Ungaria s-a alăturat Puterilor Axei în al Doilea Război Mondial, suferind pagube și
pierderi semnificative.[18][19] Ungaria postbelică a devenit un stat satelit al
Uniunii Sovietice, ducând la înființarea Republicii Populare Ungare. În urma
revoluției eșuate din 1956, Ungaria a devenit un membru relativ mai liber, deși
încă represiv, al Blocului Răsăritean. Înlăturarea gardului de frontieră a Ungariei
cu Austria a accelerat prăbușirea Blocului Răsăritean și, ulterior, a Uniunii
Sovietice.[20] La 23 octombrie 1989, Ungaria a devenit o republică parlamentară
democratică.[21] Ungaria a aderat la Uniunea Europeană în 2004 și face parte din
spațiul Schengen din 2007.[22]

Ungaria este o putere mijlocie(d) în afacerile internaționale, în principal

datorită influenței sale culturale(d) și economice.[23] Este considerată o țară
dezvoltată, cu o economie cu venituri mari(d) și ocupă locul 40 în Indicele
dezvoltării umane, cetățenii beneficiind de asistență medicală universală și de
învățământ secundar(d) gratuit.[24][25] Ungaria are un lung istoric de contribuții
semnificative în domeniile artei(d), muzicii(d), literaturii(d), sportului,
științei și tehnologiei.[26][27][28][29] Este a treisprezecea cea mai populară(d)
destinație turistică din Europa, atrăgând 15,8 milioane de turiști internaționali
în 2017.[30] Este membru al numeroaselor organizații internaționale, inclusiv
Națiunile Unite, NATO, OMC, Banca Mondială, IIB(d), AIIB(d), Consiliul Europei,
Grupul Visegrád și este stat observator în Organizația Statelor Turcice.[31]

Etimologie
Inițiala „H” din numele latinesc Hungaria (care stă și la baza denumirii țării în
unele limbi moderne) se datorează cel mai probabil asocierii istorice cu hunii,
care s-au stabilit în Ungaria de astăzi înaintea avarilor. Restul cuvântului (și
numele românesc al țării) provine din forma latinizată a termenului grec bizantin
Oungroi (Οὔγγροι). Acest nume grecesc a fost împrumutat din termenul bulgăresc
vechi ągrinŭ, la rândul său împrumutat din denumirea oghur-turcă(d) Onogur („zece
[triburi ale] ogurilor”). Onogur a fost numele colectiv pentru triburile care s-au
alăturat ulterior confederației tribale bulgare care a dominat părțile de est ale
Ungariei după avari.[32][33]
Endonimul maghiar este Magyarország, compus din cuvintele magyar („maghiar”) și
ország („țară”). „Magyar”, care se referă la locuitorii țării, reflectă mai exact
numele țării în alte limbi, cum ar fi turca, persana și alte limbi precum
Magyaristan, adică Țara Maghiarilor sau similare. Cuvântul maghiar este preluat din
numele unuia dintre cele șapte triburi maghiare semi-nomade majore, magyeri.[34]
[35][36] Primul element, magy, provine probabil din proto-ugricul * mäńć- „om,
persoană”, găsit și în numele poporului Mansi(d) (mäńćī, mańśi, måńś). Al doilea
element eri, „bărbat, bărbați, descendență”, supraviețuiește în maghiara modernă ca
férj „soț” și este înrudit cu termenul erge „fiu”, din Mari, precum și cu arhaismul
finlandez yrkä „tânăr”.