Parcul Regele Mihai I al României[1] 

(în trecut Parcul Carol al II-lea, Parcul Național, Parcul I.V.

Stalin și Parcul Herăstrău) este un parc de mare întindere al Bucureștiului, situat în partea de nord
a orașului, delimitat de B-dul Prezan Constantin, B-dul Aviatorilor, Șos.Nordului, Str. Elena
Văcărescu, Șos. București-Ploiești și Șoseaua Regele Mihai I.[1][2] A fost construit în 1936 pe
malurile Lacului Herăstrău (74 ha). Suprafața sa totală este de 187 ha.[3] Lacul din centrul parcului
face parte din lanțul de lacuri antropice al râului Colentina. Aleea parcului ce înconjoară lacul are o
lungime de 5,92 km.[4]

Istoric[modificare | modificare sursă]

Placa memorială de la Muzeul Satului, care amintește de crearea Parcului Herăstrău, sub domnia MS Regelui
Carol al II-lea.

Înainte de 1930, zona pe care se află astăzi parcul era o zonă mlăștinoasă care a fost asanată în
perioada 1930-1935. Cu această ocazie s-a pus și problema amenajării întregii suprafețe rămase
liberă, ținând cont și de faptul că în zona respectivă exista deja Arcul de Triumf.[5] S-au expropriat
câteva zeci de locuințe sărace și o întreprindere industrială, s-au trasat alei pentru a face loc în
mai 1939 celui mai întins spațiu verde la acea vreme din București.[6] Proiectele pentru acest parc au
fost realizate de arhitecții Ernest Pinard și Friedrich Rebhuhn. Friedrich Rebhuhn, un arhitect
peisagist german care a lucrat în Anglia, Franța și Elveția a venit în 1910 în România, unde i s-a
oferit postul de șef al secției horticole a orașului București. De numele lui se leagă parcul Cișmigiu.
Din 1922 a sprijinit-o pe regina Maria în organizarea activității la grădinile palatului. A rămas în
România.[7] Fr. Rebhuhn, talentat și prolific arhitect peisagist a contribuit la crearea compoziției
vegetale (arbori, arbuști, flori), iar arhitectul român Octav Doicescu a proiectat aleile.
La intrarea în Muzeul Satului din București, o placă memorială amintește de marile lucrări
hidrotehnice care s-au făcut, sub domnia Regelui Carol al II-lea, pentru crearea Parcului Herăstrău
și a întregii zone verzi din nordul Capitalei, în anii 1932-1937, sub conducerea inginerului Nicolae
Caranfil. Textul spune: „Sub domnia Regelui nostru Carol II, Primarii Capitalei fiind Dem
Dobrescu, Al. Donescu, în anii 1932-1937 s’a făcut asanarea mlaștinelor Colentinei, înfăptuindu-se
lacurile Băneasa, Herăstrău, Floreasca, prin mari lucrări la Buftea, precum și derivarea de ape
din râul Ialomița la Bilciurești, ca să însănătoșească Capitala Țării și să o înfrumosețeze. Această
lucrare a fost făcută de Uzinele Comunale București, Director Gen. fiind ing. Nicolae Caranfil.”
În 1951, parcul a fost extins, transformat și reinaugurat în forma sa actuală.[8][9]
De-a lungul istoriei sale, parcul s-a numit Parcul Național, Parcul Carol al II-lea și Parcul I. V. Stalin.
Pe când avea această ultimă denumire, la intrarea în parc s-a aflat o statuie a lui Stalin, ridicată în
1951 și demolată în 1962. În prezent, pe aproximativ același loc, se află statuia lui Charles de
Gaulle.
În 1936, din inițiativa profesorului Dimitrie Gusti, s-a înființat Muzeul Satului pe malul lacului
Herăstrău. Teatrul de Vară din Herăstrău situat lângă Muzeul Satului a fost construit în 1956.
În ultimii ani, numeroase terase și localuri din parc, construite ilegal sau a căror autorizație a expirat,
au fost demolate, dar nu toate.
În 2017, odată cu deschiderea unei pasarele temporare, a devenit posibilă înconjurarea în siguranță
a lacului pe jos sau cu bicicleta[10] (anterior pietonii trebuieau să se urce pe podul de cale ferată, și
mai multe persoane au fost lovite de tren sau de electricitate).[11]

Apus de soare în Parcul Regele Mihai, iulie 2009

Limite[modificare | modificare sursă]
 Bulevardul Constantin Prezan
 Bulevardul Aviatorilor
 Șoseaua Nordului – Cartierul Aviației
 Strada Elena Văcărescu
 Șoseaua București – Ploiești
 Șoseaua Kiseleff

Vegetația[modificare | modificare sursă]

În iarbă, pe linia cireșilor, se află o placă de marmură albă, cu următorul text:

Aleea Cireșilor Japonezi. Plantați azi 20 mai 2009 de Altețele Imperiale ale Japoniei, Prințul și
prințesa AKISHINO împreună cu E.S. domnul THEODOR PALEOLOGU, ministrul român al culturii, cultelor și
patrimoniului național.
Este vorba de cireșul japonez „Sakura” (Prunus serrulata, Prunus x yedoensis, Prunus sargentii, Prunus
speciosa).

Vegetația parcului este formată dintr-o varietate de specii de arbori și arbuști foioși
(arțari, frasini, plopi, salcii, tei) și rășinoși (buxus, juniperus, taxus, forsythia, filadelfiu, spirea,
lonicera). De asemenea, în parc se găsesc și arbori protejați: stejarul lui Tagore, plantat în anul 1961
cu ocazia sărbătoririi centenarului nașterii lui Rabindranath Tagore, și cireșii floriferi din Grădina
Japoneză, donați de împăratul Japoniei.

Raritate botanică[modificare | modificare sursă]

În parc crește un unicat dendrologic, o varietate a salcâmului japonez cu ramuri plângătoare și
frunze pătate cu alb. Deoarece era necunoscut în literatura de specialitate și a fost descris pentru
prima dată de specialiști din România, în anul 1960, a primit numele de Sophora japonica Bucuresti.
[9]

Monument istoric[modificare | modificare sursă]

Parcul Regele Mihai I al României a fost declarat monument istoric în clasa de importanță A și i-a
fost atribuit codul LMI B-II-a-A-18802.
Deoarece pe malul de NE al lacului Herăstrău, pe teritoriul parcului Regele Mihai I al României, a
fost descoperită o așezare paleolitică de locuire civilă, parcul a fost înscris și în Repertoriul
Arheologic Național cu cod RAN 179132.17.[12]