Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Personalități[modificare | modificare sursă]
Günter Verheugen (SPD), comisar european pentru extindere
Margot Wallström (SAP),
Joaquín Almunia (PSOE), comisar pentru afaceri monetare
Danuta Hübner (SLD), comisar pentru politică regională
László Kovács (MSZP),
Vladimír Špidla (ČSSD), comisar pentru muncă și probleme sociale
Istorie[modificare | modificare sursă]
1960[modificare | modificare sursă]
În 1961 socialiștii din Parlamentul European au încercat să redacteze un program socialist european
comun, dar programul au fost neglijat din cauza cererilor Marii
Britanii, Danemarcei, Irlandei și Norvegiei de a se alătura Uniunii Europene. Congresul Socialist
1962 împins la o mai mare democratizare în Parlamentul European, deși doar în 1969 că această
posibilitate a fost examinată de către statele membre.
1970[modificare | modificare sursă]
În 1973 aderarea Danemarcei, Irlandei și Marii Britanii la Comunitatea Europeană aduce noi partide.
Congresul Socialist extins s-a desfășurat la Bonn și a creat Confederația partidele socialiste ale
Comunității Europene. Congresul a adoptat, de asemenea, o rezoluție privind politica socială,
inclusiv dreptul la muncă, securitatea socială , democrația și egalitata în economia europeană. În
1978, Confederația Partidelor Socialiste a adoptat primul Manifest Comun pntru alegeri. Acesta s-a
axat pe mai multe obiective, printre care cele mai importante fiind asigurarea dreptul la muncă
decentă, lupta contra poluării, abolirea discriminării, protecția consumatorilor și promovarea păcii, a
drepturilor omului și a libertăților civile.
1980[modificare | modificare sursă]
Congresul de la Luxemburg din 1980 a aprobat primul statut al Confederației Partidelor Socialiste.
Aderarea Greciei în 1981, urmată de Spania și Portugalia în 1986 a adus în mai multe partide. În
1984, un alt manifest comun electoral socialist a fost aprobat la un congres în Luxemburg.
Manifestul a propus un remediu socialist pentru criza economică prin stabilirea unei legături între
producția industrială, protecția beneficiilor sociale fundamentale și lupta pentru o viață mai bună.
1990[modificare | modificare sursă]
În 1992, odată cu transformarea CEE în Uniunea Europeană, Tratatul de la Maastricht a adoptat
instituirea partidelor politice la nivel european, iar Confederația și-a schimbat denumiea în Partidul
Socialiștilor Europeni. Primul program al partidului s-a concentrat pe crearea de locuri de muncă,
lupta împotriva discriminării bazate pe sex, protecția mediului și a consumatorilor, reglementarea
imigrației, combaterea rasismului și crimei organizate.
2000[modificare | modificare sursă]
În 2004 Poul Nyrup Rasmussen l-a învins Giuliano Amato în cursa pentru președinția PES. El a fost
reales pentru 2 ani la Congresul PES de la Porto din 8 decembrie 2006 și cu încă 2 ani la Congresul
de la Praga din 2009. În 2007, aderarea României și Bulgariei aduce noi partide.
Rasmussen a demisionat la Convenția progresivă PES de la Bruxelles din 24 noiembrie 2011, și a
fost înlocuit cu Serghei Dmitrievich Stanishev, liderul Partidului Socialist Bulgar (BSP), ales
președinte interimar PES, prin aclamare, de către președinția PES.
În aceeași zi Consiliul PES a luat decizia ca urmatorul candidat PSE pentru Președintele Comisiei ar
fi ales în mod democratic printr-un PES prezidențiale primar au loc în ianuarie 2014.