Grădina publică „Ştefan cel Mare”

Această grădină este atît una dintre cele mai vechi din Chișinău, cît şi din Moldova. A fost
fondată în anul 1818. Pe parcursul anilor, parcul a avut mai multe denumiri ‒ Parcul
Alexandrovskii, Grădina publică, Parcul „A. Puşkin”. Denumirea actuală parcul a primit-o
în anii '90. Suprafaţa Grădinii Publice „Ştefan cel Mare” e de 7 hectare.
Parcul are 7 intrări pe întreg perimetrul său. În parc cresc aproximativ 50 de specii de arbuşti
şi arbori, mulţi dintre care au deja sub 200 de ani, inclusiv un salcîm gigant. Altădată în parc
funcţionau 4 havuzuri, în prezent funcţionează doar unul, cel central.
În anul 1885 într-un colţ al parcului, pe locul cinematografului Patria-Loteanu de astăzi a
fost instalat bustul de bronz al poetului Alexandr Puşkin, o copie a unei părţi a
monumentului poetului de la Moscova, realizată de sculptorul A. M. Opekuşin. În anii de
după război, monumentul a fost mutat în centrul parcului în legătură cu construcţia
cinematografului.
În anul 1958 a fost pusă piatra de temelie a Aleii Clasicilor literaturii moldoveneşti, care în
ultimul deceniu s-a extins în partea adiacentă străzii 31 august. În anul 1964 a fost creată
Aleea Prieteniei, pe care au plantat copaci oaspeţii de vază ai Chişinăului, inclusiv primul
cosmonaut al planetei ‒ Iurii Gagarin. Din păcate, panourile cu inscripţiile respective au fost
scoase în anii 90 ai secolului al XX-lea, copacii, din fericire, au rămas pe loc.
La intrarea în parc, colţ cu bul. Stefan cel Mare şi str. Bănulescu-Bodoni în anul 1928 a fost
instalat monumentul în cinstea domnitorului Ştefan cel Mare.
Acesta este locul de odihnă preferat al orăşenilor, aici au loc numeroase sărbători şi
festivaluri ‒ Ziua Oraşului, Etnofestivalul, Ziua Limbii, sărbători, dedicate aniversărilor
clasicilor literaturii moldoveneşti şi poetului rus Alexandr Puşkin. Parcul mai tot timpul este
plin de lume, aici domneşte o atmosfera cu totul specială de linişte şi pace. Aici vin tinerii
pictori cu şevaletele lor, iar în colţul parcului pe terenul de joacă sînt întotdeauna mulţi
copii. Există două cafenele, dar şi gherete cu îngheţată şi băuturi răcoritoare.
Parcul Catedralei
Este situat în inima oraşului, la sud-vest se mărgineşte cu Piaţa Marii Adunări Naţionale.
Suprafaţa scuarului este de 9 hectare. În perioada sovietică purta denumirea de Parcul
Biruinţei.
În anul 1830 conform proiectului lui Avraam Melnikov a început construcţia complexului
Catedralei în stilul clasicismului tîrziu rus, care consta din Catedrala Naşterii Domnului şi
unei Clopotniţe mari. În anul 1836 Catedrala şi Clopotniţă au fost sfinţite şi tot atunci a
început plantarea parcului. În timpul Celui de-al Doilea Război Mondial, Catedrala a avut de
suferit în urma bombardamentelor, însă, pînă în anul 1956 a fost complet restaurată.
În decembrie 1962, în timpul nopţii, Clopotniţa a fost aruncată în aer şi demontată, pe locul
ei a fost construit un havuz, iar Catedrala a fost transformată într-un centru de expoziţie.
Biserica a fost întoarsă credincioşilor, sfinţită diN nou în anul 1996, iar în anul 1998
Clopotniţa a fost restabilită şi a fost reconstruită cupola Catedralei, devenind mai înaltă,
însă, încălcînd proporţiile stricte ale concepţiei autorului.
La intrarea în Parcul Catedralei dinspre Piaţa Marii Adunări Naţionale se află Porţile Sfinte,
situate strict pe o axă cu Clopotniţă şi Catedrala.
Acest monument al arhitecturii a apărut în anul 1840 şi a fost construit după proiectul
arhitectului Luca Zauşkevici, fiind numit Arcul de Triumf. Arcul de la Chișinău a fost
construit după un model similar de la Roma şi a fost numit la fel. Acest Arc era destinat
pentru un clopot de 400 puduri, turnat din puşti turceşti, împreună cu alte 4 clopote mai
mici, chiar în cetatea Izmail şi apoi transportate la Chișinău. Iar acest lucru s-a datorat
faptului că cel mai mare clopot al turnului nu încăpea în Clopotniţă. Clopotele au fost
turnate de meşterul Vasili Losenko de la Kiev. Astfel, Chişinăul a mai obţinut un monument
arhitectural.

Parcul „Valea Trandafirilor”

În partea de sud-est a Chişinăului, în sectorul Botanica, se întinde un parc mare de 145 de
hectare, situat de-a lungul unui defileu adînc prin care curge un pîrîiaş, formînd o cascadă de
3 lacuri. În acest loc a fost anterior pădure, precum şi plantaţii de trandafiri. Pe la sfîrşitul
anilor 1960 s-a luat decizia ca această zonă să fie transformată într-un parc amenajat. Au
fost întărite şi betonate barajele lacurilor, iazurile au fost curăţate, s-au făcut alei, au fost
construite scări. În partea de sus a parcului, adiacentă străzii Trandafirilor, a fost construit
Orăşelul Copiilor cu carusel, Roata Dracului şi un amfiteatru mic. Au mai fost construite:
Staţia de bărci, un hangar pentru bărcile de canotaj, pe malurile lacurilor s-au deschis cîteva
restaurante. În anii 70 ai secolului al XX-lea a început crearea unui Muzeu al Sculpturilor de
Grădină, în care erau expuse lucrările meşterilor din diferite ţări ‒ Republica Moldova,
Lituania, Armenia, Estonia, Georgia, Tadjikistan, Belarus. Sculpturile acestea
înfrumuseţează parcul şi în prezent. La intrarea în parc se afla cinematograful „Iskra”
(redenumit apoi „Columna”), care este acum închis. În parc există aproximativ 50 de specii
de arbori şi arbuşti.

Parcul Rîşcani-Ciocana
La graniţa dintre două sectoare ale Chişinăului Ciocana şi Rîşcani. Suprafaţa totală a
parcului constituie 32 de hectare. În ambele părţi ale parcului sînt lacuri mari, unele dintre
cele mai mari după cel de la Valea Morilor. Parcul este situat de-a lungul străzii Dimo din
sectorul Rîşcani şi strada Sadoveanu de la Ciocana.
Este locul preferat de odihnă al locuitorilor a două sectoare ale Chişinăului şi unul dintre
cele mai vizitate parcuri ale capitalei. Parcul prezintă interes şi pentru că în partea sa de sus
la Ciocana sînt în general copaci foioşi, în timp ce în partea sa de jos, dinspre Rîşcani, în
mare parte predomină pădurea de pini, plantată la fondarea parcului.
Parcul este foarte pitoresc în orice anotimp al anului, în special primăvara şi toamna tîrziu.
De pe terenurile cele mai înalte se deschide o panoramă excelentă a oraşului. Mult mai
îngrijită arată acea parte a parcului, care e situată în dreapta străzii A. L. Russo, dacă priviţi
înspre Ciocana. Partea stîngă a parcului aminteşte mai mult o pădure. Anume această parte a
parcului este plină cu gunoaie. Lacurile din ambele părţi ale parcului sînt puternic poluate şi
este interzis scăldatul, pentru că nu au fost curăţate de mult timp. Însă şi aici putem întîlni
pescari. În iernile reci pe lacuri se fac patinoare improvizate, iar pe aleile abrupte ale
parcului copii au parte de un săniuş pe cinste.

Parcul „La Izvor”

Pe timpurile sovietice se numea Parcul Prieteniei Popoarelor. A fost fondat în anul 1972 şi
si-a primit forma definitivă la începutul anilor '80. Constă din mai multe lacuri unite cu
canale. O particularitate distinctă, interesantă a parcului este Insula Poveştilor, situată pe cel
mai mare lac, unde în trecut era carusel şi numeroase alte atracţii pentru copii. Spre insulă
duce un pod pitoresc, iar de cealaltă parte era un debarcader pentru bărci de la care se putea,
de asemenea, ajunge cu barca pe insulă...
În adîncul parcului se află frumoasa clădirea a restaurantului „La izvor”, în prezent însă
restaurantul nu funcţionează. În parc sînt multe alei frumoase cu castani şi plopi tremurători,
deasupra malului lacului sălciile plîngătoare îşi apleacă crengile pînă la apă. Pe mal putem
întîlni cîteodată pescari.
În parc sînt amenajate mai multe terenuri: pentru picnic, un teren de joacă nou pentru copii
şi unul pentru antrenamente.
Parcul de la Poşta Veche

În sectorul Poşta Veche în apropierea fostului cinematograf „A. Tkacenko” se află un parc
mic (de aproximativ 5 ha), parcul purtînd şi el acelaşi nume. În prezent parcul practic este în
delăsare, deşi a apărut şi aici ca şi în celelalte parcuri din oraş un nou teren de joacă pentru
copii, iar pe aleile sale pot fi totuşi întîlniţi, deşi rar, vizitatori.
Este vizibil faptul, că parcul nu este îngrijit practic deloc şi arată părăsit şi părăginit. Cu
toate acestea, parcul este frumos în felul său şi cu siguranţă e preferat de localnici. Noi, din
păcate, nu am reuşit să găsim mai multe informaţii despre acest parc şi despre data fondării
sale. Cu toate acestea, ne dorim sa-l puteţi vedea în pozele noastre.