Istoria Parcului “Valea Morilor” din Chişinău.

În anii 1951-1952, tinerii comsomolişti aproape cu mîinile goale şi însoţiţi doar de entuziasm au săpat groapa, care apoi a fost
umplută cu apa izvorului din Durleşti (afluentul drept al rîului Bâc). Lacul, a devenit centrul peisagistic şi practic al parcului.
Zona de parc a constituit circa 114 hectare, lacul avînd o suprafaţă de 34 hectare. În jurul lacului a fost amenajată o alee
inelară de o lungime de 2,5 kilometri.

La fel ca şi istoria multor alte obiecte urbane, povestea acestui parc se împarte în două perioade: sovietic şi modern. În
cazul nostru, ultima perioadă urmează să fie divizată încă în două: înainte de drenaj şi perioada actuală cînd au început
lucrările pentru returnarea lacului din neant şi amenajarea teritoriului adiacent.
Acum, numele parcului - Valea Morilor, iar în timpurile sovietice parcul a fost numit Parcul Central de Cultură şi Odihnă al
„Comsomolului Leninist”. Aici creşteau plopul canadian şi plopul piramidal, castanul sălbatic, mai multe specii de salcîm şi
arţar, salcie albă, tei, frasin, catalpa, pinul negru, Sophora japonică. Lacul a fost populat de crap, caras, în apele lui înotau
raţe. Tot aici a funcţionat un Teatru de Vară cu 5000 de locuri, cinematograful de zi, orăşelul de copii "Andrieş", plaja,
staţia de bărci.
De asemenea, a fost şi un teren de dans sau chiar două .Unul din ele a fost numit "Zîmbet". În unele cercuri frecventarea
lor se considera de prost gust şi fetele care mergeau acolo, momentan ajungeau în rangul persoanelor frivole. Dar,
muzica putea fi auzită chiar şi la Malina Mică, astfel încît se putea dansa în curte sau la balcon.
Parcul cu lac a servit drept bază, pentru diverse sporturi nautice. Pe teritoriul parcului funcţionau trei şcoli de canotaj. Au
fost amenajate terenuri de sport şi locuri de pescuit pentru amatori. În timpul iernii, pe gheaţă se organiza un patinoar
orăşenesc. A fost, de asemenea şi un turn pentru salturi cu paraşuta, din care ar putea sari oricine. Aici se alocau
paraşute, lucrau instructorii şi chiar era o secţie de paraşutism.
Alături se situa Expoziţia realizărilor economice ale RSSM (ENEA). Unde erau nu doar pavilioane ci şio grădină de trandafiri
şi o grădină palmetto (copacii mici, ramurile cărora luau forme amuzante la dorinţa grădinarului). A fost şi un conac
moldav cu Casa Mare şi alte obiecte tradiţionale care făceau parte din exponatele expoziţiei economiei naţionale. Se pare
că anterior, aici periodic îşi prezentau spectacolele, un colectiv folcloric, se organizau diferite cursuri, se dansa, se cîntau
cîntece şi învăţau meşteşuguri tradiţionale.

O lungă perioadă de timp, acest teritoriu, anterior ocupat de afaceri utile şi frumoase, s-a transformat într-un mare
depozit al zonei offshore. Acum, aici se petrec expoziţii, concerte, festivităţi de masă. Tot aici şi-au găsit adăpost
monumentele ale foştilor lideri căzute în dizgraţie. Viaţa este în toi şi în luna aprilie, laolaltă cu restaurarea lacului şi a
liniei ţărmului, aleea principală cu arbuşti de trandafiri, a fost asfaltată. Un pas înainte şi un pas înapoi.

Din partea străzii Sadovaia, actuala Mateevici, parcul dispunea de două intrări oficiale pe scările lungi. Una din ele – de
cascadă, cu piscine pentru peşti, havuzuri cu apă burcută, iluminaţie multicoloră şi o pergolă circulară cu coloane. Potrivit
martorilor oculari, în ea cînta orchestra de fanfară şi alături stăteau prăvălii ambulante care vindeau biscuiţi, apă dulce în
pahare de hârtie şi desigur, îngheţată.
De-a lungul scărilor cu terenuri amenajate în părţi, se ramificau aleile, care încolăceau întreaga coborîre din deal. Această
scară, ca şi tot ansamblul parcului, a fost foarte bine concepută şi proiectată. Totul a fost făcut pentru a maximiza
confortul vizitatorilor. Pînă la restaurante şi toalete.

În faţa scărilor de cascadă, la dreapta, a fost un cinematograf de vară - o construcţie simplă de vară în formă de un cort
acoperit cu pînză din prelată. În interior erau amenajate rînduri de bănci, pe care publicul putea laolaltă mesteca seminţe
de floarea soarelui sau de porumb, consuma băuturi de cvas, must, vin.
În apropiere erau două pavilioane. Intrarea a fost una comună, iar în interior erau două uşi. În dreapta - pavilionul de şah
cu jocuri de şah, de dame, pe oră oferite în chirie. În stânga – un hol mic cu balansoare-căluşei electrici pentru copii, etc.
În fund au fost amenajate cîteva mese de biliard, separate cu o perdea simplă. La dreapta de la intrare, între
cinematograf şi gard a fost o bodegă. Şi pe toate băncile din faţa pavilionului bătrînii jucau şah.

Inutil de menţionat că peste tot erau paturi de flori, copacii şi arbuştii erau fasonaţi, asfaltul a fost reparat, din difuzoare
răsuna în continuu muzica şi pe pereţi, nu a fost observată nici-o inscripţie necenzurată. Poate că tabloul se aseamăna cu
o utopie, dar situaţia din această primăvară este o extremitate nu mai bună.
În iulie 2006 pe lac a avut loc un dezastru ecologic - tot peştele a pierit şi plutea la suprafaţă. Cauzele au rămas neclare,
dar în octombrie s-a început drenarea lacului. Se presupunea că lacul va fi curăţat şi apoi umplut cu apă. Au fost înaintate
unele proiecte nebune de construcţie în locul lacului şi parcului, au fost organizate discuţii, publicaţii în presă. Nu este
surprinzător că procesul s-a amînat pînă în 2012. Şi în această primăvară, am discutat cu toţii cele mai mici schimbări în
peisaj şi nivelul apei. Fiecare fotografie a lacului se discuta pe Facebook, uneori criticată fără milă, verificată pe parcursul
incursiunilor în parc şi în final, însoţită de o bucurie generală. Şi după cum puteţi vedea, în sfîrşit am obţinut un rezultat.
Lacul se întoarce la noi.
Fapte interesante:

 Cîndva pe lac pluteau două lebede - albă şi neagră. A fost cadoul oraşului din partea lui Brejnev -
el le-a dat înainte de plecarea sa la Moscova în 1952. Lebedele au avut căsuţe speciale.

 La intrare, pe teritoriul parcului din strada Lazo cîndva a fost un pavilion, unde se putea închiria
biciclete pentru copii, automobile pedalate mici şi căluşei. Acum acolo funcţionează un
restaurant-bar Siesta.

 La poalele pergolei din grotă se scurgea apa în jos cu cascade, era şi un bazin mic, în care în mod
tradiţional, se aruncau monede pentru a veni înapoi. Desigur, băieţii pescuiau trofeele, fiind
certaţi de părinţi din cauza mirosului persistent de hidrogen sulfurat, deoarece apa din havuz
era burcută.

 Scara se constituia din 218 trepte şi a fost mai lungă, decît scara lui Potemkin (cu 200 de trepte,
ultimele 8 au fost acoperite).

 Este interesantă istoria apariţiei pe Lac a staţiei de bărci. În 1953, după moartea lui Stalin, lui
Brejnev i-a venit în gînd o idee luminoasă: de ce este un lac şi lipsesc bărcile? Într-o seară, după
arhitectul deja cunoscut, Malţev, a sosit o maşină. Represiunile au rămas în trecut, dar oamenii,
de obicei încă aveau frică. Arhitectului i s-a pus "o sarcină publică importantă." Specialistul a
revenit, s-a aşezat la masă şi dimineaţa proiectul a fost gata.

 În spatele staţiei de bărci, după acelaşi proiect, la sfîrşitul anilor 50, pe apă a fost construit
restaurantul "Pescăruş". Apoi a fost transferat pe ţărm, dar în anii 70 a ars. În popor se zvonea
că restaurantului i s- a dat foc intenţionat, pentru a ascunde un deficit mare. Iar copiii au fost
fericiţi, găsind ciocolată intr-o folie topită.

 O sală de biliard, de asemenea, a ars. Şi la fel, în mod intenţionat. I-au dat foc soţiile bărbaţilor
care lăsau acolo ultimul ban. Se circulau sume mari de bani, cu atît mai mult că din partea
Telecentrului se începea deja sectorul privat, în care locuiau militarii. La început soţiile
nemulţumite căutau ajutor la miliţia glorioasă, iar apoi au rezolvat problema de sine stătător.

 În locul fostului art-labirint era un cafe-bar "Brigantina", în care găteau plăcinte delicioase şi în
timpul verii vizitatorii se răcoreau fără climatizoare.

 La sfârşitul anilor 50 erau măgăruşii, care transportau copii. Ei luau pasagerii la 15-20 de metri la
dreapta de coborîrea centrală şi plecau pe un drum încercuit.

 Pe lac, în direcţia cercului (de obicei, opusă acelor ceasornicului), pluteau caiace şi canoe. În
aceeaşi direcţie alergau sportivii. Această mişcare a fost zilnică, constantă şi prin urmare, lacul
semăna cu un ceas mecanic.

 În anii 70 ai secolului trecut, în jurul perimetrului lacului circulau tramvaie mici cu vagoane,
pentru a ajunge mai rapid la locul de destinaţie. De exemplu, de la cinematograful de zi pînă la
 Expoziţia realizărilor economice. Un alt micro-tren circula pe partea cealaltă a lacului: de la
oraşul copiilor pînă la carusele.

 Apropo, clădirea rotundă pe partea opusă a scării, nu este staţia de pompare, ci un punct de
control de la distanţă a havuzului muzical. În anii 80 acesta ar fi trebuit să devină locul favorit al
publicului, dar a funcţionat un timp foarte scurt. Potrivit amintirilor meşterului, prima melodie
care a răsunat a fost un vals de Strauss.

 În 1972 la Teatrul Verde a cîntat Vladimir Vîsoţki.

 Izvoarele Lacul Comsomolist, nu o singură dată au salvat locuitorii oraşului, atunci cînd la
combinatele chimice se produceau avarii şi în apeductul orăşenesc nimereau substanţe nocive.

 Cîţiva ani în urmă s-a scris că la curăţarea lacului, arheologii au descoperit scheletele
mastodonţilor şi doi colţi, ceea ce nu este o primă înregistrare: în anii 80, în zona urbană
Otovaska, de asemenea s-a descoperit ceva. Cu toate acestea, unicitatea ultimei descoperiri, se
explică prin vîrsta scheletelor: potrivit evaluării preliminare a experţilor, aceste animale au trăit
circa 5-11milioane de ani în urmă. Poate cineva este interesat de acest fapt, dar noi suntem
bucuroşi că lacul reînvie pentru o viaţă nouă. Apă este, mormolocii au fost introduşi, plăcile au
fost aşezate de-a lungul perimetrului, balustradele instalate, iar în luna mai pe plajă au fost
amenajate vestiare şi duşuri.

Este clar că fiecare parc are o mulţime de mistere şi legende, compuse de bunicii şi părinţii noştri. Şi
poate că niciodată nu vom cunoaşte unele din ele. Important este faptul, că istoria parcurilor din
Chişinău, nu se termină aici.