nimicuri

Nr. 380/22 ian. 2018

Slatina 650
În aceste zile Slatina sărbătorește împlinirea a 650 de ani de la prima sa atestare
documentară (1368). Au căzut asupra Slatinei câțiva fulgi de zăpadă și trotuarele au devenit
impracticabile, iar intersecțiile dintre străzi (zebrele pentru pietoni) s-au umplut cu apă,
semn de belșug în șoșonii cetățenilor.

Vă prezentăm câteva fotografii din „Expoziția de Istorie și Cultură a orașului Slatina”

vernisată astăzi la Muzeul Județean OLT.

1
 Portretele lui Ionașcu Cupețu și a soției sale, Neaga, realizate de pictorul Constantin
Lecca. Ionașcu Cupețu (Sârbu Mazâlu) a fost unul dintre cei mai valoroși filantropi ai Slatinei.
S-a ocupat cu comerțul de pește și grâne și s-a îmbogățit repede. A avut o fată, Rada, care a
murit de tânără. Există și o legendă care spune că Ionașcu ar fi găsit o comoară mare de bani
care ar fi fost „jurați” și din acea cauză i-ar fi murit fiica.
Pentru a fi iertați de Dumnezeu soții Ionașcu au hotărât să folosească banii jurați în
scopuri filantropice. La început au cumpărat o suprafață mare de teren, un hectar, în partea
de jos a orașului, în mijlocul căreia au construit o mare biserică, Catedrala Ortodoxă Ionașcu.
Pe aceeași stradă, care mai târziu le va purta numele, soții Ionașcu au ridicat prima școală a
orașului Slatina, apoi au hotărât să ridice prima unitate spitalicească, spital, și primul sistem
de aducțiune a apei cu cișmele.

2
 Panorama Orașului Slatina realizată de pe dealul Grădiște de fotograful I. Davidescu în
1937 din mai multe fragmente.

3
 „Foto – Elegant, I. Davidescu & P. Haberstumpf” a fost unul dintre cele mai
valoroase ateliere fotografice din perioada interbelică, și se afla în concurență cu alte
ateliere fotografice valoroase din oraș, „Moscu” sau „Garaiac”.
Strada Lipscani a fost plămânul comercial al Slatinei timp de mai multe secole. Aici se
găsea Farmacia „St. George”, Librăria „La România Mare”, Magazinul de manufactură și
coloniale „La Pomul de Aur”, „Ceasornicăria Oltului”, Atelierul Fotografic „Foto-Elegant”..

Salonul de epocă, începutul secolului XX, oferit muzeului de familia generalului Ioan
Călugăru. Mobilier Ludovic al XIV-lea (canapea, fotolii, masă, scaune), vase decorative de
Sevres, serviciu complet de ceai, portretele familiei donatoare, șemineu, ceasuri de epocă,
dulap mobilat cu cristaluri și porțelanuri, farfurii de epocă „Sarreguemines”, „Kuznețov”…

Generalul Ioan Călugăru fusese căpitan în Armata Regală Română în timpul Primului
Război Mondial, apoi a ajuns general.

4
 Gheorghe Atanasescu / 22 ian. 2018