FOTO Istoria statiunilor basarabene de la Marea Neagra

Eugenia Pogor,

Aproape fiecare moldovean a fost, macar o data, la plaja in localitatile Zatoka, Sergheevka sau Lebediovka din
Ucraina. Nu toti stiu, insa, ca aceste statiuni apartineau Basarabiei in perioada interbelica si erau celebre in tot
regatul Romaniei, dar cu alte denumiri.
Provincia Basarabia din cadrul Romaniei Mari era scaldata la sud de 100 de kilometri de litoral. Acest tarm,
care se intinde intre gurile de varsare ale Dunarii si ale Nistrului, este brazdat de limanuri bogate in namoluri
minerale, datorita carora pe malul Marii Negre a aparut, inca din perioada interbelica, o salba de statiuni
balneare cu efecte terapeutice. Aflate in judetul Cetatea Alba, limanurile din sudul Bugeacului au fost altadata
golfuri cu vai largi, dar cu timpul s-au inchis prin aluviunile aduse de raurile Basarabiei, formand lacuri cu apa
foarte sarata.
,,Simplitatea vietii de sat, unde nu se cere sa fii imbracat dupa moda, belsugul alimentelor, ieftinatatea
locuintelor si a mijloacelor de transport, puterea vindecatoare a namolului si a bailor de liman - totul face ca
lumea sa caute sa se duca, cel putin pentru o luna, prin aceste meleaguri, unde te bucuri de clima de stepa
dimprejur si de clima marii apropiate, unde poti face bai la mare, bai de apa sarata, bai de namol si de soare, fara
nicio cheltuiala", nota revista ,,Viata Basarabiei" intr-un articol aparut in anii '30.
Pe cordonul litoral al limanului Nistru (cel mai mare si singurul cu apa mai dulce) se afla statiunea Bugaz,
numita astazi Zatoka. Istoricul Lucian Stan scrie in teza sa de doctorat, dedicata vilegiaturii la mare din acea

perioada, ca statiunea nu a beneficiat de la inceput de o infrastructura turistica deoarece a fost distrusa aproape
complet de bolsevicii rusi, in 1917. A cunoscut o dezvoltare ulterioara, mai ales ca era legata de Cetatea Alba
prin calea ferata. Dupa anul 1930, aici existau 20 de vile care ofereau camere de locuit vizitatorilor si doua
restaurante. O mare parte a turistilor locuiau in Cetatea Alba sau la Saba si mergeau zilnic cu trenul sa faca baile
sau cura de plaja.
De asemenea, administratia romaneasca a construit la Bugaz un sanatoriu pentru tratamentul tuberculozei
osoase. Proiectat de arhitectul italian Angelo Viecelli si inaugurat in 1937 de regele Carol al II-lea, edificiul s-a
pastrat pana astazi. Conform unor surse, aceasta a fost cea mai mare cladire construita in Basarabia in perioada
interbelica.

Sanatoriul maritim contra tuberculozei osoase, imagini din trecut si din prezent FOTO: artdecomodernist.blogspot.com
Baile de la limanul Sabolat
Pe malul limanului Sabolat se aflau statiunile balneoclimatirice Budachi-Sat (azi Primorskoe), Budachi-Cosa si

Budachi-Cordon (acum Kurortnoe). Parti integrante ale ,,Bailor Budachi" inainte de Primul Razboi Mondial,
acestea s-au individualizat treptat, gratie dezvoltarii de dupa 1920. Astfel, in 1926, satisfacand conditiile legilor
in vigoare, Budachi-Cordon a fost declarata statiune independenta sub denumirea ,,Dacia".

Vederi de

pe plaja din statiunea Budachi FOTO: calatorii.myfreeforum.ro

Lectie de innot pentru copii pe plaja din statiunea Budachi-Cordon (Dacia) FOTO: oldchisinau.com

Plimbare cu barca la Baile Budachi, 1931 FOTO: oldchisinau.com

Mai la vest, era statiunea Sabolat-Serghiesti (azi Sergeevka). Cea mai apropiata gara se afla la Cetatea Alba, la
14 kilometri departare, de unde turistii erau transportati cu trasurile sau autobuzele puse la dispozitie de

administratia bailor. Pe timpul sezonului, functiona un oficiu postal, o farmacie, trei restaurante mari. Nu erau
hoteluri, dar erau suficiente camere de locuit oferite de numeroasele vile, nou construite si casele curate ale
taranilor din comuna. ,,Nici de locuinta n-ai nevoie, fiindca ploile lipsind tot timpul din iunie pana in octombrie,
poti fara nicio grija locui intr-un cort de panza ori chiar de rogojina. Pamantul este fierbinte si poti dormi pe un
covor intins pe pamant fara sa risti sa racesti", observa ziaristii de la ,,Viata Basarabiei".

Carti postale din statiunea Sabolat FOTO. calatorii.myfreeforum.ro

Loc de vacanta pentru nobili
Baile Burnas (azi Lebediovka) sau Bad Burnas, aflate in partea de Est a lacului cu acelasi nume, au fost
infiintate pe loturile colonistilor nemti si au cunoscut o ampla dezvoltare in perioada interbelica. Potrivit lui
Lucian Stan, aici au fost construite peste 200 de vile si un stabiliment modern pentru baile de namol si de apa
calda de lac si de mare, considerat cel mai confortabil si mai igienic din Basarabia. De asemenea, Societatea
Baile Burnas a construit un hotel confortabil cu 24 de camere, care beneficia de tot confortul si de lumina
electrica. In anii 1937 si 1938 o camera se putea inchiria cu 150 de lei de persoana, pe sejur.
Distractiile erau asigurate de cazino, muzica si dans. Se practicau sporturi ca inotul, canotajul, pescuitul, tenisul
sau vanatoarea de rate si gaste salbatice. Erau organizate plimbari cu barca si excursii. Se spune ca aici s-a
odihnit regele Romaniei Mihai, maresalul Poloniei Jozef Pilsudski, nobili si printi rusi.

Bai si vile din statiunea Bad Burnas FOTO: oldchisinau.com

Reclama germana pentru Baile Burnas FOTO: oldchisinau.com

Namolul datator de sanatate
Namolul limanurilor basarabene era cunoscut pentru puterile sale vindecatoare. ,,Umbli prin liman toata ziua
balacind in apa incalzita de soarele dogoritor al stepei, calci prin namolul datator de sanatate, intri in el cu
picioarele pana la genunchi si simti ca intineresti vazand cu ochii, iti dispar durerile corpului si metehnele
sufletului", scrie revista ,,Viata Basarabiei". Pe langa impachetarile cu namol infierbantat, bolnavii de
reumatism si artrita adunau sarea care se depunea pe mal si faceau bai acasa, toamna si iarna.
Intre limanurile Sabolat si Burnas se afla singura portiune de plaja lipsita de limane, unde era situat satul
Nicolaeni (astazi Balabanovka).
Dupa ocuparea Basarabiei de catre sovietici, Romania a pierdut toate aceste teritorii, care se afla astazi in
componenta Ucrainei. In perioada sovietica, institutiile si intreprinderile de stat din RSS Moldoveneasca aveau
baze de odihna, tabere de pionieri si sanatorii in aceste localitati din regiunea Odessa. Unele dintre acestea
functioneaza si acum, insa majoritatea proprietatilor moldovenesti nu au fost recunoscute de autoritatile
ucrainene dupa declararea independentei celor doua state si continua sa fie subiectul unor negocieri dintre
Chisinau si Kiev.