Liceul Teoretic Joseph Haltrich

Clasa IX C
Proiect: Inundatia din 1975 povestita de cei care au trait-o…  
 
 
„În 10 mai a fost inundaţia din ’75, dacă-mi aduc bine aminte. Eu eram în apartament, în zona „Mihai Viteazul”, împreună cu fiul meu, Călin, care avea 7 luni. În
acea vreme nu eram la servici, pentru că aveam întrerupere prenatală. Zie, bunicul tău era la servici.
De unde locuiam noi, la etajul 4, vedeam Târnava crescând.
Inundaţia din ’75 a fost mai puţin periculoasă decât cea din ’71. Apa a ajuns până pe strada 7 Noiembrie şi Corneşti.
După retragerea apelor, bunicul tău a ajutat zi şi noapte la curăţarea fabricii de mătase şi la punerea utilajelor, a războaielor în funcţiune.”
„În timpul inundaţiei din ’71 locuiam in chirie pe strada 7 noiembrie. În jurul orelor 11, Târnava a început să se revarse. Cei de la Sfat ne-au spus sa ne refugiem.
Eu, împreună cu familia Moldovan, adică doamna Verghina si fiicele ei: Maria, Marcela, Doina, Rodica şi o altă familie din care făceau parte o bunicuţa de 80 de ani
şi nepoţii dânsei de 5 luni, 2, 5 şi 6 ani ne-am refugiat în pod. Domnul Moldovan a traversat strada  cu vaca şi a dus-o sus la pădure pentru a o salva, dar nu a
fost posibil să se întoarcă din cauza apei care ajunsese până peste geamurile locuinţei.
A fost o noapte de coşmar: copiii plângeau, aveam hainele ude leoarcă, nu aveam energie electrică şi nici lanterne sau lumânări.
            A doua zi, dimineaţa, am fost salvaţi de militari cu bărci. După ce s-au retras apele, nămolul din clădiri şi de pe străzi avea cam un metru.
Ţesătoria de mătase „11 iunie” a fost inundată, aşa că am ajutat la curăţatul acesteia.”
Călugăr Petruţa, născută în 1953.
 
“Imi aduc bine aminte ca intr-o dimineata  ne-am dus la autobuz la ora 5. Am stat foarte mult si am asteptat,  dar autobuzul nu a mai venit din cauza TARNAVEI 
care inundase  soseaua si tot centrul orasului. Fabricile care erau pe marginea TARNAVEI  au fost inundate: Stofele , Bumbacul etc.
In fata pietii de zarzavaturi  a fost o casa care a fost luata complet de apa si stricata. Abia dupa  2 zile de la inundatie,  muncitorii de la  fabricile  NICOVALA,VASE
si FAIANTA  au putut sa mearga inapoi la lucru.
A  fost un dezastru foarte mare pentru toti locuitorii din SIGHISOARA care locuiau in apropierea TARNAVEI.”
Deac Zosim născut în 1938.
 
          “Sighisoara era un oras foarte frumos, mai ales ca avea cetatea si era singurul oras din România unde trecea trenul prin centru (trenul se numea Tugu) era
folosit  de oameni ca mijloc de transport si mergea pana in Agnita (trecea si prin satele din imprejurimi  si  functiona cu aburi)
           Orasul avea doua rauri unul natural "Tarnava Mare" si unul era un  canal care producea curent electric (uzina electrica) cu apa functiona. Canalul  se oprea
prin niste porti numite Gât.Cand apa se oprea canalul era curatat. Bucuria locuitorilor era ca ramaneau pesti dupa curatarea canalului si fiecare lua pesti pe gratis
(porcusori, clean, lapite, albioare si somn). Pe malurile canalului si pe malul Tarnavei cresteau  pomi si verdeata si aceasta era o frumusete pentru oras. Copii
mergeau  pe malurile Tarnavei  mereu la 1 mai. Cand ploua cu bulbuci  era semn ca poti "sa faci  baie" .
          Iarna canalul ingheta si copii se jucau pe  acest canal gheata fiind groasa se dadeau cu patinele sau jucau tot felul de jocuri.
          Vara era un loc unde ne petreceam timpul era pe Vila Franka unde tinerii mergeau la o pestera care se numea " pestera studentilor" era o grota mare si se
presupunea ca studentii au  sapat-o si vara noi tinerii mergeam acolo faceam focuri de tabara .
             Erau doua sarbatori de 1 mai (ziua muncitorilor), pe care am pomenit-o deja, si 23 august ( ziua eliberarii patriei de sub jugul fascist). In 23 august se
facea o scena din lemn si in jurul ei erau fel de fel de chioscuri cu  mici, fripturi ,bauturi si oamenii mergeau cu paturi si se bucurau de spectacol (muzica, folk,
teatru) in timp ce isi savurau gustarile.
             Se mai petrecea un lucru  destul de ciudat, dar si interesant ceea ce ii atragea pe oameni, venea un om care lega un cablu de pe varful bisericii din oras
(catedrala 40 m inaltime) si cablul acela ii ducea pana sus in cetate (turnul scolii) si mergea pe cablul acela (Schtroschneider se numea acest om) si tot orasul de
uita cum traversa orasul noaptea la lumina lunii pe acel cablu.
            Mai veneau diferite circuri care se instalau tot la Gât cu fel de fel de animale si spectacole.
            In anul '56 a aparut primul televizor pe Vila Franka era unic in oras au ridicat niste oameni o antena foarte inalta si se putea vedea dar destul de rau .
            Prima inundatie pe care am prins-o a fost o inundatie mica apa a iesit foarte putin.
Din cauza ca raurile erau inguste imediat cand cresteau apa iesea afara. In '75 cand s-a produs inundatia, atat de mare a fost incat a stricat toate frumusetile
orasului. Apa a fost atat de mare incat a acoperit si a distrus gardurile (din beton) ale spitalului.
Inundatia s-a produs noaptea. Eu cand am auzit apa am ramas linistit pt ca stiam ca a mai fost o inundatie si nu  m-am speriat pt ca a fost mica. Eram in casa lui
Oberth. Casa avea 15 trepti. Eu cand am auzit ca iese apa am iesit la usa am stat sa ma uit si asa a crescut apa de repede incat nu am mai putut fugi si in groaza
aceea stateam pe trepti sus si la al 11-lea trepte apa s-a oprit.
Dimineata asa un vâjâit si asa un sunet facea apa si ducea dulapuri, cotete, paturi, sticle, daca vroiam puteam sa scoatem sticle pt ca erau sigilate dar ne era frica
pt ca apa avea o viteza foarte mare si puteam sa fim prinsi in cursul ei si chiar sa ne inecam. Am putut sa prindem cateva conserve si mancare pentru  ca nu mai
putem cumpara nimic un timp fiind ca magazinele au ramas distruse in urma inundatie.
           Exista un om care avea o barca si omul (OTTO LURTZ) s-a pregatit sa mearga pescuit si in drum a gasit oameni care erau in pericol de inec. 16 oameni a
salvat de la inec si a fost dus la Bucuresti si a fost decorat datorita curajului pe care l-a avut pentru ca apa avea o viteza foarte mare
            Dupa aceasta inundatie s-a facut raul atata de lat incat apele nu au mai iesit apele, chiar daca au mai fost ape aproape sa iasa.
Orasul a ramas distrus si nu a mai revenit la frumusetile lui  pana in ziua de azi. "
Jeleriu Vasile născut în 1951.
 
“ Domnule profesor va rog sa ne relatati atmosfera acelor zile privind starea vremii in satul Archita?
 Imi amintesc ca in prima jumatate a lunii iunie din acel an, incepusera sa cada ploi torentiale care au durat cateva zile la rand. Paraul Archita aduna toate
suvoaiele de pe dealuri ducandu-le spre varsare in paraul Saschiz din capatul satului Mureni. Terasamentul caii ferate a suferit surpari pe o distanta de 1 km in
localitatea Mureni.
 
Unde v-ati aflat in acea zi cand apele au revarsat in localitate?
 In acea zi ma aflam la scoala generala Mureni si terminand orele m-am dus la gara sa iau trenul spre Archita, m-am ingrozit cand am vezut ca apele paraului
Archita, acoperisera drumul incepand de la Mureni pana la Valea Tutuleacului. Circulatia pe drum era intrerupta la fel si pe calea ferata. Impiegatul din statia
Mureni mi-a spus ca revizorul de linie a observat ca pe o portiune de peste 100 m lungimeapele au sapat terasamentul, iar linia ferata era suspendata la 4,5 m
inaltime. Impiegatul a telefonat la gara Sighisoara, comunicand dezastrul din acest loc. Tocmai atunci rapidul stationat in statia Sighisoara urma sa plece spre
Brasov nu i s-a dat liber, evitandu-se astfel o catastrofa care s-ar fi soldat cu multe pierderi omenesti.
 
Cum ati ajuns acasa, prin ce peripetii ati trecut?
 Locuiam in Archita unde ma asteptau ingrijorati membrii familiei: sotia, copii mici si bunica sotiei. Neavand cu ce merge, un sofer de pe o bascula ne-a dus pe
mine si pe mai multi sateni din Archita care fusesera nevoiti sa ramana in Mureni. Ajungand la Valea Tutuleacului distanta de 1 km de satul Archita apa pe drum
era deja de o jumatate de metru nivel. Soferul nu a putut sa ne mai transporte in sat.Am continuat sa mergem pe calea ferata pana la podul de la bariera care
facea trecerea in sat.
 
Care era situatia in sat si cum actionau gospodarii?
Am ramas toti ingroziti ce-am vazut la intrarea in sat. Din curtile gospodarilor care au deschis portile veneau suvoaiele de ape, aducand cu ele noroi, crengi si
chiar arbori mai mici. Apa depasise o jumatate de metru nivel pe distanta de 150 m spre centrul satului.Am fost nevoiti cei aproape 30 de persoane:
femei ,batrani,barbati si copii sa ne tinem tare strans de maini, pentru a putea trece prin apa altfel era pericol sa fim luati de apa involburata. In interiorul satului
strazile mai joase erau acoperite de apa care intrand in curtile oamenilor provocasera pagube. Gospodarii au evacuat din timp animale mari si mici la alti sateni
unde nu era pericol. Se auzeau plansete si larma mare pe ulite. Pivnitele, grajdurile si camerele joase  au fost inundate. Curtile si strazile erau pline de noroi,
lemne si alte obiecte. A avut de suferit si mobilierul inundat. A avut de suferit pagube mari si ferma de porci din capatul satului, unde zeci de scroafe de prasila si
sute de purcei au fost luati de ape si innecati. In unele parti ale satului apele au atins un nivel de pana la 1 m jumate.
 
 In concluzie ce parere aveti despre acest moment tragic?
Dupa retragerea apelor au urmat zile in care sateni s-au ajutat reciproc pentru a inlatura  urmarile inundatiei. Oamenii erau tristi parca mergeau la inmormantare,
priveau cerul de teama sa nu mai apara un nou potop. A fost cea mai puternica inundatie, prin urmarile care le-a avut. Am fost martor al inundatiei din 1970 ,cat
si la cele care au urmat ,insa acelea n-au adus atata jale si pagube.
Manea Vasile născut în 1937.
“Anul 1970 a fost o perioada din an in care a plouat o perioada de peste 7 zile (zi si noapte). Pe  locuitorii din perimetrul raului Tarnava  aceste ploi i-au  prins
nepregatiti. Ploile s-au abatut si asupra teritoriului localitatii Odorhei. Datorita extinderii ploilor s-a acumulat debit de apa prea mare si in zona perimetrului
Sighisorii a inceput sa iasa din matca. Daca edilii orasului ar fi fost interesati sa regularizeze raul Tarnava acesta nu ar fi iesit.
Eu am stat prea mult la depozitul de locomotive din Sighisoara si s-a lasat intunericul. Din acel moment nu am mai reusit sa vin acasa pe drumul normal, a trebuit
sa trec podul peste care trece calea ferata si deja apa batea grinzile de sub pod.
Am trecut podul cu oarecare frica, am trecut soseaua si am urcat in Golberich venind acasa prin centru, pe Vartej si pe Anton Pan.
Din acea azi a mai plouat inca vreo cateva zile, la fel zi si noapte  fapt ce a facut ca apa sa ajunga pana la capatul de sus a parcului mare. Pe strada Serches, apa
a ajuns pana la tavanul caselor, iar unele case au cedat. Au fost cazuri in care unii proprietari s-au urcat in podul caselor si de acolo au fost luati de ape.
A doua zi am urcat in Cetate si priveam cum apa isi creea drum spre strada Spitalului. Apa s-a extins pe o suprafata foarte mare ajungand pana in partea de sus a
strazii Anton Pan si a patruns si la mine in curte. In oras au fost reprezentanti cu circul din Bucuresti care din momentul cand apa a reusit sa iasa din matca s-a
mutat pe alta strada. Ei zicand ca odata ajunsi in Bucuresti o s il anunte pe Ceausescu ca raul Tarnava care parcurge orasul Sighisoara nu este regularizat, asa
cum ei stiau. In urma acestor inundatii a venit Ceausescu cu elicopterul care a aterizat pe cladirea fabricii 23 August, in alt loc nu ar fi fost posibil deoarece a fost
moloz cu care populatia s-a luptat multe zile pentru al curate. In urma acestei vizite s-a trecut la dimensionarea si la taluzarea lui.
Dupa ce ploile au incetat si apa a inceput sa se retraga din oras  populatia orasului a trecut la curatarea partii afectate de inundatie.
Padure Ilie născut în 1938.
 
“Cand inundatiile din `75 au lovit tara noastra eu si familia mea lucram pamantul pentru a planta  cucuruz si cartofi.
Cand ploile au inceput, am zis ca acesta este un dar de la Dumnezeu si ca o sa avem o cultura frumoasa. Dar dupa ce am  vazut ca  nu se mai opresc mi-am dat
seama ca o sa fie un an greu. Pe zi ce trecea ploua tot mai tare, apa a inceput sa creasca si paraul principal al satului a iesit afara pana in curtiile oamenilor.
Tarnava a iesit si ea si a inundat jumate din sat si tot ce am plantat in acel an. Apa ajungea pana la genunchi. Alte locuri din tara erau afecate si mai tare, pot
spune ca pe noi ne-a ferit Dumnezeu. In acele clipe teribile eu si familia mea ne rugam tot timpul Domnului pentru a  ne ajuta si a ne trece cu bine de acest
necaz. Pe atunci fiica mea cea mare avea 6 ani si am fost nevoita sa o duc  in spate la gradinita cu cizme de guma. Am cumparat hrana necesara pentru animale
deoarece pe hotar nu s-a facut nimic. Am avut 4 vaci care nu au mers in ciurda timp de o luna au stat in grajd. In tot acest timp au mancat fân din anul anterior.
Dar totul a trecut si uite acum suntem bine si sanatosi.”
Tivoneac Georgeta născută în 1948.
 
“Cum ati caracteriza inundatiile din 1970?
Cred ca a fost una dintre cele mai mari dezastre naturale din Romania.
 
Ne puteti da detalii in legatura cu ce vi s-a intamplat in acea perioada?
A plouat fara incetare timp de aproape doua saptamani. Nivelul Tarnavei crestea aproape in fiecare ora. Ne duceam foarte des la malul raului ca sa vedem cat de
mult creste apa si ne-am dat seama ca aceasta se ridica foarte rapid. Toata lumea credea ca ploaia se va opri din cauza ca cerul se inseninase dar s-a inselat.
Aceasta continua sa cada in ploi torentiale. Dupa ce au iesit apele din matca am intrat in panica si am stiut ca va fi ceva ce nu a mai fost nici o data. Prima noapte
a fost foarte sinistra pentru ca se auzeau zgomote ciudate in casa din cauza obiectelor aduse de apa iar noi mergeam cu lumanarea sa vedem cat de mult a
crescut apa. Nu dispuneam de curent electric si asta ne ingreuna foarte mult modul de viata. Pe timpul zilei apele s-au mai linistit. Garzile patriotice care circulau
pe centru cu barca ne aduceau paine si apa. Din cauza ca locuiam la etaj, alimentele ni se aduceau pe scara. A doua noapte apele au rupt podul de lemn si s-a
auzit un vuiet ingrozitor in tot orasul. Atunci am crezut ca o sa murim cu totii. Vecinii strigau unii la altii ca sa poata vedea daca mai traiesc, iar un vecin ajuns de
la spital striga din gradina la rudele sale ca nu poate urca in casa datorita apei. Ne asteptam in fiecare clipa ca locuinta sa cedeze si sa fim inghititi de ape. Tatal
meu, fiind mecanic, nu a putut veni timp de doua zile acasa. Cand a sosit,cu totii eram emotionati deoarece credeam ca s-a intamplat ceva cu el. Norocul a facut
ca noi sa avem provizii in camara si sa putem supravietui, insa painea o primeam cu portia. Tot acest cosmar a durat aproximativ cinci zile si cinci nopti iar in a
sasea zi au inceput sa scada apele. Dupa retragerea definitiva a apelor a ramas un strat gros de namol de circa 30cm care a fost inlaturat in decurs de doua luni.
Locatarii de la parter au suferit mari daune, constand in distrugerea mobilierului si a electrocasnicelor. Multi au venit acasa dupa retragerea apelor deoarece erau
refugiati pe dealuri la rude si prieteni. Cand au venit si au vazut locuintele devastate erau total demoralizati. Namolul a fost inlaturat de o cisterna mare cu apa.In
toata perioada inundatiilor soarele nu s-a vazut aproape deloc. Cand norii s-au retras, soarele a revenit si a ajutat la normalizarea situatiei. Proprietarii caselor
incercau sa usuce incaperile cu ajutorul gazului metan intrucat s-a instalat mucegaiul. Nivelul apelor in zona in care locuiam noi a fost de 3,85m. Treptat,oamenii
si-au refacut locuintele si acest mare dezastru s-a facut partial uitat. Totusi,cei care au participat la calamitate nu-si pot scoate din minte scenele de groaza
petrecute."
Neag Florian Adrian
 
“Dimineata de la ora 10, debitul Tarnavei Mari a inceput sa creasca in proportii mari pana deseara la ora 00:00 a crescut atat de mare de a iesit Tarnava din
matca. Aproape toata suprafata Sighisorii a fost inundata. Zona 7 Noiembrie, Targul Vitelor, Cornesti si Centrul au fost cele mai afectate zone. Apa a ajuns inclusiv
pana la etajul 1 la blocuri iar la case, apa a ajuns pana la acoperis, intrucat oamenii stateau pe acoperis, de unde au fost salvati de catre elicoptere noaptea.
Noi locuiam in zona stadionului, unde apa nu a ajuns. Iar la soacra mea care statea in Cornesti la bloc, apa a ajuns pana la etajul 1. Prin unele locuri,apa a ajuns
si pana la 3 metri si a lasat urme vizibile si astazi.”
Popa Bogdan născut în 1944.