u .

m rvi

r n y
/ x
>
;
r\ v a\ L,

BACĂUL*
DE LA

1850 î Q A '

<s^

DE

COSTACH'E RADU

-' s * B A CÂU
POG RAFIA H. MARGULIUS
.
V •
190^ £

i—»* i
i
■
 C0ST1CH

V
f -

II

b a c ă u

X,*POK»Aa,BA H . ®SAKGUIiHJ&
1006
 Â .ll.
539?
■

-/
A 1
 Jrfempriei
scumpului f i neuitatului num
p“ rietin
Mihail Climescu.
 Voi face, pe cât memoria mii ajută, o de­
scriere a acestui oraş de acum 56 ani de când
’l cunosc, şi de când — din fericire pentru mine
— am luat şi eu de mai multe ori parte la
actele lui de propăşire. Voesc mai eu samă
pentru mulţimea noilor concetăţeni şi a tineri-
mei ce se râdică, să pun în cunoştinţa lor un
tablou al trecutului, al bătrânilor, spre a se
putea face o comparaţie mai exactă cu ceea ce
este astăzi.

Presupun că oraşul Bacău, nu numără multe

sute de ani de la înfiinţarea lui, căci după cum
am auzit din gura părinţilor, a bunicilor şi a
bătrânilor, pe la 1820 chiar, de la locul unde
se află astăzi piaţa veche, pe toată partea stângă
în jos spre Bisfnţâ7~erT pus t i u ^ un fel de hu-
giag şi Biserica Precista era în câmj), astfel eă
oamenii riscau a merge în ierni greie la Biserică,
de teama lupilor.
In partea de nord, erau aşezate pe câmpul
zis ^ a l Poştei", mahalalele calicimet şi puţine
case mai erau înainte de la podul aşa numit al
Giuncului.
 In partea despre sud, oraşul se Întindea pe*
partea dreaptă a şoselei de astăzi pănă la hanul
cu cerdac, acum fabrica de bere.
In spre apus, de la casele unde se află, acum
şcoala de fete No. 1, era câmp şi unde şi unde
câte o locuinţă.
Cât trebue să fi fost popula|iea oraşului,
dacă între anii 1848 —1850 nu erau decât 6 sau
7000 de suflete ?
*

L a 1850 nu erau de cât vr’o 2 strade prin­

cipale : Şoseaua Domnească făcută de Vodă Mi-
hai Sturdza şi uliţa mare ; apoi vr’o 3, 4 ma­
halale zise boereşti şi negustoreşti. Şi în ce hai
erau aceste drumuri ! Gând ploua mai cu samă
prima vara şi toamna, nu puteai merge pe ele
diu cauza noroiului, decât cu trăsura mai muît
la pas, iar cei cari umblau pe jos aveau cizme
eţi turetci lungi. Cuvântul „botfor“ (botte forte>
mai pe urm ă s ’a popularizat. . 0r Q -
Eram în clasa a IlI-a primară pe la lbod şi
voiam să trec şoseaua pe la locul unde se află
astăzi librăria d-lui Mihai Vasiliu, şi am răm as
în noroiu ne mai putând merge, până ce un om
calare ce trecea p ’acolo, m ’a luat pe cal, dar
ciubotele ’mi-au rămas în glod
La unii însă era folositor glodul. Am cuno­
scut doi proprietari cari aveau mama de a con­
strui case. Ei începeau lucrul în primăvară. Şi
fiindcă pe acolo pe unde ei începeau s4 lucreze
se făcea pe drum din cauza ploilor un fel de
bruftueală pe care oamenii o
aDoi acei proprietari se slujau la zidite In loc
de mortarul de năsip cu var, cu ciorba din drum,
şi astfel rădicau case din roş. Sunt şi astăzi
v r’o 5 case zidite aşa.
Casele din oraş erau asemenea în proastă
stare. Pe atunci nu se putea numi clădiri decât
casa lui Mortun unde e acum Primăria, casa
Milicescu în locul căreia s’a zidit Liceul, casa
Mavi'omati-Sion în locul căreia s a construit Pa­
latul municipal, şcoala Domnească care se află
şi astăzi alăturea cu şcoala de bâeţî No. 1 şi
alte vr’o 5 sau 6 case boereşti şi negustoreşti.
Restul şi mai cu seamă uliţa mare, erau com­
puse din barace, mici, în pământ, cu podeţuri
Înaintea uşilor şi cu muşchiu verde pe acope-
rământuri.
*
Iluminatul oraşului se făcea astfel : la 100
stânjini, iar prin mahalale ,1a o depărtare şi mai
mare, câte un par înfipt în pământ, avea în vârf
u n fânar mic şi în fânar o lumânărică de său.
Şi aceste fânare se aprindeau de nişte oameni
care se numeau „fanaragii" cari făceau apoi şi
paza de noapte, strigând din când în când cât
li ţinea gura: „Te văd!... te văd!...“ Iată si­
guranţa şi îndemânarea orăşenilor ce aveau ne­
voie să umble şi noaptea.
Cu toate acestea circulaţia nu înceta până
d u p l miezul nopţii. Boerii cari se adunau la sin­
drofii pentru a juca „sfichiu“ şi „stos“, iar cu­
coanele „gajuri*; teapa negustorilor cari se a-
dunau să joace „calul alb“ şi „de-a împăratul ,
mahalagii cari se adunau la cislă şi clăci; toţi
umblau cu felinare mici aprinse, în mâini. Boerii
cari aveau trăsuri, cu trăsuri, iar ceilalţi pe jos
având câte o slugă înainte cu felinarul aprins ca
s ă le arăte drumul şi să şe ferească de băltoage.
 Această stare de lucruri, cu mici îmbunătăţiri,
a ţinut până ]a 1864, când ocârmuitoiii oraşului
au dat la iveală o îndrumare spre progres şi
binele obştesc. Şi cari au putut fi cauzele unei
aşa de lungi lâncezeli ? Cauzele sunt multe, şi
mai toate potrivite timpului, obiceiurilor şi cul-
turei d’atunci. Mai întăi „Eforia“ fată cu veni­
tul ce avea oraşul şi pe la 1850 nu ştiu dacă
se suia la 3600 galbeni, nu putea începe nici o
îmbunălăţire. Ş’apoi, viaţa patriarhală a majori­
tăţii cetăţenilor d’atunci, obiceiurile lor păstrate
din neam în neam, mulţumindu-se cu ce au şi
cu ce câştig, fiind banul scump şi viaţa eftină ;
mulţumiţi cu cunoştinţele lor de cele ce au au­
zit de la părinţi, neavând nici un îndemn din
altă parte, starea de lucruri le convenea căci le
mergea bine cu ea.
Pe lângă acestea, evenimentele în ţară veneau
unul după altul. De la 1848 la 1857 şi apoi la
1859, nu mai dădeau răgaz bărbaţilor ce luau
parte la acele evenimente, să se gândească şi în
direcţiunea propăşirei oraşului. Tocmai la 1864,
tocmai când se stabilise o situaţie în ţară, în­
cepu lucrarea şi în astă direcţie. Regretaţii
Dimitrie Cracte şi G. Negel (Faraoneanul), cel
întăi Prefect şi cel al doilea Primar al comunei,
puse de se dădu la pământ multe baratce şi case
din uliţa mare ; se făcu trotuare cu borduri pe
unele străzi, şi plantă grădina publică ; căci as­
tăzi unde tronează chipul bronzat al iubitului
bard al Românilor, Vasile Alexandri, până la
acea dată era ocolul de vite !
 I>e la 1850 — 1857 era aşa zisă o „grădină
publică" fiindcă publicul putea să intre In ea.
Era situată între gârla moreî ‘Paharnicului lor-
dache rPopovici şi Bistriţa. Nu era mai mare ca
de 50 prăjini şi mal ca la 50 copaci avea. Fi­
ind proprietate particulară, era închiriată lui
Nastasă Cofetaru, cel dintăi şi cel din urmă co­
fetar din oraş. Acesta o regulase cu cărări şi
drumuri ca să poată umbla lumea, cu bănci şi
cît.eva ronduri pentru flori. Mai la o parte con­
struise un pavilion mai mult lung decât larg, şi
râdicat pe şarampoi nanţi, ca să nu-1 poată lua
apa când venea Bistriţa mare ; te suiai pe scări
ta el. In acest pavilion, avea tot ce putea da
meşteşugul lui de cofetar: covrigei de zahăr
împletiţi, acadele, cofeturi în forma fasolei, ra­
liaturi, baclavale, dulceţuri de tot felul, vin bun
şi eflin. Gofeturile de Paris, se vindeau la spi­
ţerie şi galanterie.
In zilele de sărbătoare, se umplea grădina.
Se plimba, se răcorea lumea şi asculta cu plă­
cere cînteorie tarafului lui Angheluţă, alte ori
ale lui Gândac şi Săuceanu. Lăutarii totdeauna
începeau cu marsiil lui Bem şi sfârşiau cu mat şui
lui Napoleon. Cântau şi din gură cântece de pe
atunci, în care Angheluţă era meşter şi cânta
dulce. Cântecul gustat mai mult, era :
Suna, sună
Şi răsună
Sună petricica ’n vale
Puica mă plânge cu ja le !

şi Angheluţă îl cânta cu inimă, şi multe bacşi­

şuri căpăta.
In 1853 şi 1854, grădinuţa asta era în toată
■fudulia ei. Cu trecerea muscalilor şi apoi cu
venirea nemţilor, multe veselii au fost în gră­
d in ă şi mulţi bani s’a cheltuit. Cât stăteau Ruşii
cântau acolo muzicele l o r : cât au stat Nemţii
cânta muzica lor. Mult haz făceau oamenii şi mai­
eu sam ă băeţii, când vedeau că vine muzica
nemţilor, care avea înaintea ei un cărucior cu
to b a cea mare în el şi tras de un câne mare.
Acuma... totul e ras pe acel loc. Nu se mai
cunoaşţe nici urm ă de copac.
Plimbările s ’au mutat apoi la dumbrava de
lângă Călugăra, o dumbravă de stejari frumoasă,
şi măreaţă. Dar aici se duceau mai mult cei ce
aveau trăsuri. De birji nici se pomenea. Cea în­
tâia a eşit la 1867. In sărbătorile Paştelor însăr
petrecerile şi chefurile erau în toiul lor. Oraşul
era împănat cu scrânciobe, dar cele de mâna
întâi era acel de la Sandu Bacalu şi de la Cotu-
bumbacului. La cel întăi, se duceau negustoraşu
si chiaburii mahalalelor, cu cozonac şi pască în
basma, se aşezau pe iarbă în livadă, întindeau
mese şi petreceau. Cel de al doilea era aşezat
In ograda grecului Alexe Conţescu şi avea per­
dele în fată. Aici veneau boerii, boerinnşn cu
cucoanele şi duducele lor. Se dădeau mai toată
aiua în scrânciob, căci holtai şt însurăţeii atei
eisau la câte un scaun din scrâuciob pentru a a
jo s pe un altul care se dădea cu o cuconiţă sau
duducă frumoasă. Ajungea scaunul 10 irmilici.
Iar în ziua de una Maiu, întreg oraşul vuia
de cântece şi chefuri. Prin grădini şi g^dmuţp
erau aşezate pe iarbă mese încărcate cu mâncări
şi înconjurate de cofe de vm după cum le dă­
dea mâna. In jurul mesei şedea .gazda cu toa
neamurile, mâncând, cântând şi chefuind până
seara. Lăutarii nu mai ajungeau, veneau pentru
acea zi şi din satele apropiate. Erau mulţi cari
se duceau şi afară din oraş, la Lunca lui Rugină.
Pe iarba din luncă şi printre copaci, erau pre­
sărate sute de mese, împrejurul cărora şedeau
jos sute de târgoveţi. Fiecare avea pe masa lor
miel fript şi pâine frumoasă. Ulcioare, ploşte,
cofe cu vin aveau toţi la îndămânâ. Câte un scrip-
car şi un cobzar erau la multe mese. Toţi mân­
cau, râdeau, beau, cântau şi jucau. Armendelu
era în strălucirea lui.
Azi ?... S’au perdut multe din aceste obiceiuri.
Numai lunca lui Rugină n ’a ruginit. Tot se mai*
petrece în ea. . dar nu ca atunci.
*
In partea despre apus, oraşul are ca la 300 fălci
pământ de arătură, care se numeşlejarnă. Această,
ţarnă are de hotare moşia Letea, Mărginenii şi Că-
lugăra până la movilă. Se spune din bătrâni în bă­
trâni, că la movilă a fost oare când „Beciurile Dom­
neşti unde se adunau toate angaralele ce se strân­
geau din Ţara-de-jos pentru Domnii Greci.
Acest pământ s’a dăruit târgoveţilor, de Gn-
gore Gfoca Voevod, cu hrisovul din 1741. Apoi
un hrisov a lui îoniţă Sturţa Voevod din 1825,
care întăreşte „că acest pământ să fie pentru
folosinţa târgoveţilor Români şi Unguri din ora­
şul Bacău, şi este oprit a se face case pe el.“
Această proprire s’a ţinut în toată regula până
astăzi. De şi în anii din urmă s ’a făcut pe o
parte din ţarnă căzărmi şi loc de ţintă, totuşi
s ’a dat în schimb oraşului alt pământ de pe
moşia Statului, Letea.
La 1846, orăşenii adunându-se în sfat mare,
au făcut un protocol, o regularisire — regula­
ment cum am zice noi — de cum să se îm parte
 orăşenilor acel pământ din ţarnă, căci până a-
tunci tot cel mai cu putere, avea parte mai
tnare. S’a hotărât mai multe puncte, dar voi
■arăta pe cele mai de căpetenie : 1). Tot târgo­
veţul {român sau ungur) va avea dreptul de fo ­
losinţă la o parte din ţarnă, dacă va fi proprie­
tar de casă in oraş de cel puţin io a n i; 2). va
pierde acest drept, dacă şi-a vândut casa, dacă a
închinat'o pentru vr’o dregătone, ori s’a stră­
mutat din oraş ; 3). murind, copiii lui se vor fo­
losi înainte de acea parte.— Această regularisire
se păstrează şi până astăzi ; însă,—faţă cu cei
nevoiaşi— tot cei mai cu vază au părţi mai mari.
Obiceiul păm ântului!
Deci oraşul, în partea despre apus, n ’a avut
şi nici are putinţa a se mai întinde. Poate dacă
se va întâmpla ceva în viitor.
In partea despre mează noapte şi apus, oraşul
se mărginea cu Mărginenii şi cu moşia mănăs­
tirească Leitenii. Cu stăpânul moşiei Mărgineni,
boerul lancu Greceanu, târgoveţii erau în judecată
pentru partea de pământ cuprinsă între malul
Hociung, Şoseaua Domnească şi apa Bârnatului.
S ’a judecat mult şi d’abia la anul 1846, hotărâ­
rea Divanului a fost supusă cu anafora Domnu­
lui ţârei M ihai Şturţa. Hotărârea boerilor din
Divan, nu era tocmai prielnică cetăţenilor, şi ei
a u dat jalbă la Vodă arătând cum sunt năpăs­
tuiţi. Atunci Vodă cercetând documentele, a luat
planul pământului cu pricina, şi a tras cu con­
deiul o linie roşie pe el, poruncind oa până la
acea linie să stăpânească orăşenii Bacăului. Şi
sfântă şi bună a rămas linia. Ea se vede astăzi,
căci pe acea linie s ’a făcut un dig de apărare
despre apa Bărnatului.
 Chiar pe la anul 1825, boerii, negustorii,,
mahalagiii, cu toţi la un loc, au ales trei per­
soane din sânul lor, cărora le-au dat numele de
„ocrotitori". Aceştia, aveau dreptul şi Însărcina­
rea de a împărţi şi a da locuri în ţarnă, de a
privighea şi îndeplini regularisirile obştiei, de a
vinde locurile sterpe şi fără stăpân din oraşr
şi apoi de a vinde şi din pământul câştigat de
la boerul Greceanu. Cu banii ce strângeau din
vânzări, plăteau împrumuturile făcute cu cheltu­
iala judecăţii, îşi luau leafa lor, şi dacă mai re-
mânea ceva, varsa Ja casa obştiei. Sunt şi azi
acte de vinzări de ale Ocrotitorilor, din 1825, 30,.
40, 50, care slujesc ca document al locuitorilor
Cumpărătorii locurilor, începură rând pe rând
a-şi face case. Tot pe atunci, şi Grecii dădură
locuri din moşia Leiteni, cu bezmăti întinzându-
se oraşul şi peste „podul de piatră* de pe apa
Bărnatului, pe amândouă laturile şoselei, până la
capătul drumului ce ducea la podul Bei\adelii
de pe Bistriţa. Deci şi în această parte oraşul
nu se mai întinde.
In partea despre meazăzi şi răsărit, oraşul s e
marginea cu moşia mănăstirească, Letea. Călu­
gării greci începură pe la 1820 să dea târgo­
veţilor şi acelor ce li cereau, locuri de case cu
bezmăn ; astfel că în timp de vr’o 28 ani, de
unde era pustiu şi huci cum am zis, de la lo­
cul unde e piaţa veche la vale, astăzi avem po­
pulată toată partea până în Bistriţa, mahalalele
ce se duc pe toată partea malului unde se află Bi­
serica Precista, până la rohatca Focşani. Ţigpnii
fură cei dintâi cari luară locuri, numindu-se pânSt
mai dăunâzi „strada tigănimii“ şi apoi jidovii;.
Aceea ce numim acum : strada Lecca, a Făbri-
Mior, Florilor, Precista, Petru Rareş, Mircea Vodă
ş. a. fac parte din moşia Letea, plătind orăşenii
:şi acum bezmăn Statului. Deci şi în această parte
oraşul nu se mai poate întinde.
In partea despre răsărit şi meazănoapte, ora-
.şul a avut şi are, Bistriţa. Dincolo pe malul stâng
sunt moşiile Săuceşti, Arâmeşti şi Letea. Pe apa
Bistriţei erau 2 poduri : unul al lui „Beizadea
Costache* de la Săuceşti, aşezat în partea de
sus ; şi altul al Călugărilor aşezat în partea de
jos. Pe la anul 1874 se mai facu şi un al treilea
Ja mijloc, a lui Dimitrie Cracte. Ele se desfiin­
ţară pe rând. Astăzi este numai unul de fer,
făcut de Stat.
Nu numai că oraşul nu putea trece dincolo de
-apă, dar Bistriţa a mai înghiţit din el. Năbă­
dăioasă, când vine mare, ea luă în răstimpuri
în valurile ei, multe case şi pământuri ce întâlnea
în cale. Astfel, până la 1871, ea şterse de pe
.faţa pământului vr’o 50 de case ; căci dincolo de
abator, pe unde se află digul, era o grădină
frumoasă „grădina cu plopi“ unde acei ce se te­
meau de gura lumei, veneau pe furiş în acea
grădină, în cuibul tainicilor iubiri...
*
La 1864 şi 1865, ţara căpătând o nouă întoc­
mire cu legi noi. s’a cerut şi oameni noi. Nevo­
ile şi cerinţele timpului înmulţmdu-se, sporind
şi populaţiunea, iar comerţul întinzându-se tot
mai mult, s’a început şi în Bacău a se înlătura

tr6LegUea comunală de Ia 1864, dădea oraşului

Bacău 9 consilieri la primărie. Era cum sar-zic
.un singur colegiu şi votul era pe faţă. Din cei
aleşi şi din cei 3 cu voturi mat multe, guver­
nul numea pe primar. Adeseori se chibzuia de
alegatori ca din acei 3, ori pe care l’ar numi
stăpânirea, să fie tot după dorinţa lor.
La 1872 sub oblăduirea albilor (conservator)
s ’a schimbat legea. S’a format 3 colegii, şi pri­
marele era numit de guvern din cei aleşi. Era
aşa de strâns dreptul orăşenilor, încât în Bacău,
colegiul întâi se compunea din 5 alegători şi
alegeau 3 consilieri. Colegiul al doilea, din v r o
60 alegători şi al treilea trecea peste sută. Nu­
mărul consilierilor era de 11.
Acenstă lege n’a trăit însă decât pană la 187b,
-când oblăduirea roşilor (liberali) o înlătură şi pu­
se în loc tot pe cea din 1864.
La 1882 liberalii întocmiră o altă lege cu z
colegii şi votarea cu liste închise într’un buletin
în odae secretă. După noua lege numărul con­
cilierilor la Bacău era de 15. La 1894, conser­
vatorii o mai ciopliră ş’o mai neteziră, scăzu
numărul la 11 şi dădu primarului şi consiliului
mai largi îndatoriri. Aceasta trăi până la 19^4,
«ând se făcu noua lege de alegere, cu buletine
roşii, albastre, verzi şi cu lista tipărită în ele,
având şi un semn şi alte tehnefesun.
*

De şi s’a cerut oameni noi la legi noi, mai toţi

cei vechi se strecurară în fruntea comunei. Aşa
ele la 1864— 1876 au fost prim ari: Gh. fsegel,
C Murgulet, Iacovache Constantiniu, C. Tulbure,
Jordache  r istide, Ionel Stanciu, D-r C. Prodan,
lordache Iuraşcu, Gh. Sturţa şi alţii cari mi
scapă. Unii mai d alţii mai puţin Unu
e ş t e p ţ i ,

din ei Înţelegeau gospodăria oraşului, ca să ţm a

banii în ladă şi să nu facă nimic cu ei. Alţii,,
deşi voiau să facă ceva, dar nu se cam price-
cepeau.
Populaţiea înmultindu-se, căci pe la 1866
oraşul avea peste 10000 suflete, s ’a sporit şi
veniturile eraturilor, se aduna mai mulţi bani
în casa comunei. îmboldiţi de orăşeni, înfiinţară
muzica comunei pe la 1865. Trebuia muzică dacă.
era grădină publică.
Apoi pe lângă trotuarele făcute de Gh. Negel
se mai făcură şi altele pe vr’o două străzi. Şi
când au văzut că guvernul aşterne prund pe
şoseaua domnească, au început şi părinţii comu­
n ei'să aştearnă prund pe unele s tră z i; căci doax*
prundul nu se aducea cine ştie de unde, ci din
Bistriţa care curge pe lângă oraş.
Cele întâi lampe cu gaz, au fost aşezate pe
strade la 1867. In mijlocul oraşului s’a pus v r’o
sută de lampe, iar celelalte străzi şi mahalale
au rămas tot cu lumânările de său. Şi aceste
100 de lampe erau aşa departe una de alta,
că pUteai să tragi cu puşca de la o lampă la alta.
*
De la 1876 — 1883, comuna a trecut prin o
grea cumpănă. Gh. Hociung stând în capul co­
munei aproape 7 ani şi având eraturile date în
antrepriză, precum şi iluminatul oraşului, căci
p e la 1878 erau 400 de lămpi, fu uşor înşelat
de antreprenori. Şireclicul lor merse până a-
Colo, Încât cu ajutorul unui d’aproape slujbaş
din primărie, să plăzmui un mandat de plată,
care se vânduse în piaţă.
Gh. Hociung aflând, începu să se îngrijască.
EI,— de frică, sau de ruşine,— nu arăta faptul
unde se cuvenea, căci era iscălit şi el In mandat,
şi nici nu fugi din primărie. Dar, vorba ceea :
„când vrei să te dregi mai rău te rupi*. El, ca
să poală plăti acel mandat, făcu altele şi altele,
care se vindeau pe piaţă de vr’o 3 persoane
cunoscătoare şi amestecate In pricină. Şi din
una în alta, ajunse cam pe la 1883 cu mandate
falşe vândute de 100000 lei. Unele au trecut şi
la bancherii din Iaşi. S’a dat apoi faptele în
vileag şi procurorul s’a scoborât la primărie,
apoi Hociung cu alţii s’au dus la instrucţie, la
închisoare, apoi la Curtea cu juraţi din Roman,
unde au fost iertaţi.
Un noroc însă a avut comuna. Acei ce s’au
lâcomit şi au cumpărat mandatele de 1000 lei
cu 200, de 3000 lei cu 400 şi aşa mai departe,
erau şi din oameni cu vază şi jidovi cămătari.
Cei dintâi de ruşine şi frică, au aruncat man­
datele în foc şi cei de al doilea le-au nimicit.
La toţi li era frică să nu fie chemaţi pe la icoane,,
mulţumindu-se a rămânea păgubaşi. Numai ban­
cherii din Iaşi au pornit judecată contra comunei.
Gh. Hociung, era un om deştept, prietenos ;
n u avea nici o p a tim ă ; nu era bogat, ba une
ori nici nu avea hrana zilnică, căci pe când al­
ţii vindeau mandatele cu mii de lei, el se îm­
prumuta de la prieteni cu 10 şi 20 lei.
Aşa a fost de chinuit în el însuşi, atâta amar
de timp, încât a doua zi după întâia noapte dor­
mită în puşcărie, zicea unui prieten al s ă u :
„Cea întâi noapte în care am dormit liniştit de
4 ani, a fost aici în închisoare."
Pe lângă el, din nepriceperea de a se desvi-
novăţi, a suferit pe nedrept şi casierul comunal
de atunci.
 De la 1883— 1900 au fost tu capul comunei,
pot să zic, oameni noi. Au fost prim ari: Gh.
Manoliu, Ilie Racoviţă, Leon Sachelari, C. Vlaicii,
Gh. Sturţa, Gh. Răileanu. Gh. Leveţanu şi eu.
Unii au fost de câte două şi trei ori primari.
In cei doi ani de la început, comuna abia a
scăpat prin judecată, de banii ce se cereau pe
mandatele falşe. Trebue să mărturisesc că, un
fiu al Bacăului, N . Bârţu, care a invăţat carte
în străinătate, ajutat de comună, era pe atunci
preşedinte la Curtea din Iaşi, şi ’şi-a dat multă
trudă şi multă muncă de minte a pus, până ce
judecata cea din urmă, a respins cu totul pe ji­
dovii zarafi ce plătise te miri ce şi. mai nimic
pe acele mandate, dar cari cereau banii întregi.
Punându-se dar în bună rândueală casa comu­
nei cu veniturile şi cheltuelile, treburile obşteşti
mergeau mai bine şi nici o zdruncinare nu mai
veni, din contra primăria lui Ilie Racovită, lăsă
la sfârşitul anului un spor de vr’o 4000 lei în
casă. . .
La 1888, eu am găsit veniturile comunei la
250000 lei şi la 1889 am şi început a face tro­
tuare cu bazalt artificial din Bucureşti şi cu lu­
crători diu Bucureşti. S’a făcut o leacă de bur-
zulueală atunci de o parte din orăşeni, zicând
că se cheltuesc degeaba banii comunei , dar a-
ceasla a fost mai mult o ciudă Ia acei caiî vo­
iau să înceapă ei lucrarea ; şi dovadă că a fost
numai o ciudă, este că toţi cari au venit după
mine la primărie, chiar şi dm acei ce ^cuseră
zurbavă, se întrecură a face cât mai multe
tuare cu bazalt. Şi mulţumită acestei întreceri,
astăzi avem din 26 cliilometri de strade ce are Ba­
căul aproape 10 chilometri cu trotuare de bazalt.
 S a fâcut şi o stradă mare, dreaptă (bulevard)
de la podul de pe Bistrifa până în şoseaua n a ­
ţională. A fost începută de L. Sachelarie şi sfâr­
şită de miue. Acestui bulevard, ’i s’a dat nu-
mirea de „Bulevardul Carol*. Apoi în anul 1892,
sub Gh. Răileanu s’a început un alt bulevard*
drn şoseaua naţională mergând toată strada „Ar­
menească până la marginea oraşului despre
Călugăra, şi s a sfârşit, tot de mine în 1895.
Acestui bulevard i s’a dat numirea de „Ionită
' Sfurţa “.
întreg mijlocul oraşului a scăpat de glod prin
tr o tu a r e ‘şi prin punere de prund pe strade în
fie-care an, astfel că ciorbă nu se mai face când
plouă, nici glod închegat nu mai e, ca să-ţi
scoată cizma din picioare.
Dacă mai sunt cârcotaşi în oraş — după cum
‘ «unt at zice : De ce aceste bunătăţi să nu se
întindă şi pe străzile mărginaşe ale oraşului ? De
•ce Petru Rareş, Neagoe Vodă, Alexandru cel
Bun şi Mircea Vodă, să nu se bucure şi ei de
trotuare ca acele'de pe bulevardul Ionită Sturţa,
că doar şi ei sunt Domni vechi ai ţărei ?
*

La 1888, după cum am arătat, erau 400 lampe

c u gaz pe strade: La 1889 numărul a fost ră­
dicat la 600 şi la 1894 la 800 lampe. Aslfei
pe’ o întindere de 120 metri erau 30 lam pe;
■dar tot mai dese pe străzile din mijlocul oraşu­
lui, unde la 12 inetri era o lampă. S’a încercat
-a se arde benzină, dar n ’a reuşit; s’a făm t şi
alte încercări până când L. Sachelarie înfîinţă e-
lectricitatea; Eată-ne dar lâ 1902, purceşi cuJu-
mânărelele de său, ajunşi la electricitate. Ce s ’a r
putea dori mai mult decât electricitatea ? Să nu
apună soarele !
Este de dorit. însă altceva : Dacă din cauzai
cheltuelei nu se mai poate întinde lumina elec­
trică şi pe alte străzi din câte au astăzi, atunci
s ă fie aşezate cât mai multe lămpi. Acele ce s’au
scos din lucrare, să nu se vândă, că doar nu se
va pricopsi comuna cu vr’o câteva sute de leir
ci s ă se aşeze pe străzile lăturalnice şi prin ma­
halalele mărginaşe, că dacă acei orăşeni nu au
mângâerea electricităţei, cel puţin să aibă mai
m ultă lumină de la lampe, să nu dea în gropL
*
In 1886 s’a început zidirea localurilor publice
şi de interes obştesc. Pe locul cumpărat de la
D-na Docan, de primarele Ilie Racoviiă, prima­
rul L. Sachelarie făcu hala, A ţinut aproape
100,000 lei şi s ’a plătit cu bani împrumutaţi.
Cel întâiu împrumut ce l’a făcut comuna. L a
1889-1890, fiind eu primar, s’a zidit şcoala de
fete No. 2, după planul trimis de Minister şi care
a ţinut 61,000 lei, în care intră şi cumpărarea
locului, plâtindu-se şcoala cu banii comunei. In­
tre 1891— 93 s’a zidit şi şcoalele No. 1 şi 2 de
băeţi, sub primăriile lui G. Leveţanu şi G. Slurţa^
Cea întâi a ţinut 77,000 Iei, având comuna lo­
cul şi a doua 84,000 lei în care intră şi cum­
părarea locului. Ele s’au plătit cu bani împru­
mutaţi. Al doilea împrumut făcut de comună.
La 1892 puindu-se în lucrare legea M aximu­
lui, acea lege gălăgioasă, pe care ţăranii o nu­
meau legea lui M axim şi care a făcut atata
zurbavă în ţara, bătăi şi ucideri pe unele locuri.
C o m u n a Bacău la 1894 avea la 400000 lei venituri-
 Nu numai înmulţirea veniturilor a făcut acea­
stă sporire, ci şi sporirea populaţiei ; căci ia
catagrafia din 1895, oraşul avea 15000 de su­
flete.
Jn anul 1890, am dat o altă formă, mai cu
vază, localului primăriei şi am înfiinţat partea
de grădină alăturea cu Palatul. Partea cealaltă a
grădinei a fost făcută pe la 1880. Până atunci
Iccul nefiind îngrădit, primăria ’l închiria adese
ori bulgarilor zarzavagii. In locul unde stă as­
tăzi chipul bronzat al celui mai mare barbat al
ţărei, Mihail Cogălniceanu, stăteau grămezi de
ceapă şi usturoiu. Cucoanele purtând p’atunci ro­
chii cu coadă lungă, când se plimbau, duceau cu
cozile rochiilor frunzele de ceapă şi de sfeclă,
hăt cine ştie unde.
La 1896, primarul L. Şachelane, mai adăugi
la localul vechiu alte încăperi noi şi schimbă in­
trarea la bulevardul Ioniţă Sturza, închizând a-
mândouă grădinele cu îngrăditură de fer.
In iarna anului 1890 a ars casa Mavromati
Sion care a fost cumpărată de comună şi Iu
care aveau cazarmă pompierii (?!). Primarele G.
Răile'anu a dat de a făcut un plan D-lui G. Ste-
rian pentru a se zidi pe acel loc o casă mare
cu doă rânduri, care să slujească pentru cazar­
mă de pompieri, poliţie, iar rândul de sus să
aibă o sală mare pe care au numit’o »sală de
expoziţie". Scopul zidirei însă a acestui palat,
nu era atât pentru cazarmă şi poliţie, dar ca să
fie o sală de teatru, de întruniri ş. a. Pentru
plata lui se făcu la început un împrumut de lei
100000. Al treilea împrumut al comunei.
In primăvara anului 1895 sa începu zidirea
sub primăria mea, şi se sfârşi sub primăria lui
L . Sachelarie. Zidirea a fost plătită cu împru­
mutul şi cu 100000 lei ce am lasat ca prisos
peste venituri la sfârşitul anului 1895 şi varsati
la Casa de depuneri.
La 1897 primarele C. Vlaicu făcu scena cu
decoruri şi scaune bune şi frumoase în sală. In
iarna aceluiaşi an se făcu şi deschiderea teatru­
lui de o trupă românească, venită nu ştiu din
care p^rte.
In anul 1886, fiind prefect. Iorgu Radu , de
loc din Fălticeni, a început şi judeţul să zidească
pe locul lui Verghi palatul administrativ. Pe a-
cest loc era o casă mică, ponosâtă, şi când ploua
se strângea apă care nu avea loc de scurgere şi
stătea până ce înverzea. Pe acest loc spun bă­
trânii din bătrâni, trecea părâul „Negel* care ve­
nea dinspre Călugăia şi se vârsa în Bistriţa pe
locul canalului ce a rămas în urma mutarei Ne­
gelului pe partea unde trece astăzi, şi care canal
a stat deschis până în anul 1894. Spusele bătrâ­
nilor se adeveresc, căci făcându-se săpăturile pen­
tru temelia palatului, în partea din jos s’a .săpat
până la 10 metri, ca să deie de pământ bun şi
s ’a găsit stâlpi şi grinzi de moară.
Palatul a fost gata la 1889 şi mobilat, fiind
prefect Ernest Stiuţa. Se zice că cu toate soco­
telile şi ghibăciile întrebuinţate, a ţinut peste uu
milion de lei. Piaţa s’a făcut din banii strânşi
din „o zecime a treia" puse Ja birurile judeţe­
nilor..
In palat după cum se. vede astăzi, sunt multe
autorităţi, funcţionari mari şi mici, jeluiloii şi
împricinaţi nenumăraţi, şi e ticsit de sârme, pen­
t r u telegraf, telefon şi lumină electiică.
*
 Focul a ajutat mult la schimbarea feţei ora­
şului. In vara anului 1853 s’a aprins o şcoală
jidovască ce era unde se numeşte astăzi „Stra­
da Tavernelor". A ars toatâ partea din sus până
3a răspântea bisericei Sf. Neculai şi la vale în
linie dreaptă spre răsărit până la Bistriţa. Mai
bine de 350 case, dugheni şi baratce au fost
jertfa pojarului.
Cei arşi au început în anii următori a’şi face
case din nou, asemenea şi din boeri şi negus­
tori începură a-şi face şi reface casele şi dughe-
nile ; astfel că până la 1866 să zidiră mai toată
partea pe unde a fost focul, pe unde s’a dara-
mat baratcele şi pe unde cei cu dare de mână
cumpărau din locurile sterpe şi şi clădeau locuinţi.
Mai toate însă aceste case, erau fără gust, fără
măsură şi netrainice. De ce ? Fiind că în oraş
pe acele timpuri nu erau arhitecţi şi ingineri;
era lojă Ungurii cu tovărăşii lui cari zideau şi
alcătuiau casele după cum îi ducea capul. Ne-
fiiod reglemente de cum trebuia să se zidească,
mai toate casele erau joase, umede şi aşezate
cum voia proprietarul.
De la l:s66 şi mai cu seamă de la 1870, răz­
bătând şi pe la noi arhitecţi şi ingineri, comuna
întocmindu-şi reglemente pentru aliniarea strade-
)or, condiţiuni de clădire pentru orice casă după
despărţiri; mai viind şi câte un foc din când în
când— şi parcă venea la vreme,— au început să
construiască case mai în regulă, mai frumoase,
mai sănătoase, mai bune. Azi, după cum se vede
pe lângă casele obşteşti avem şi multe construc­
ţii particulare bune. Nu e vorbă, mai sunt pe
ici pe colo, chiar pe la mijloc, edicuri vechi cu
iarbă pe acoperământ, şi pe unele strade baratce
şi rase cărora li se pun proptele să nu cadă.
Să nădăjduim însă că cei ce se strecor pe la
primărie, vor tăia firul îngăduinţei şi le vor
dărâma.
Aşa dar, de unde la 1850, Bacăul era un
orăşel plin de barâtce şi presărat câte cu o casă
mai bunişoară pentru acele timpuri, cu locuri
sterpe, care strânse la un loc ar fi alcătuit vr’o
câteva fălci, întunecat şi glodos ; azi e un oraş
cu strade lungi şi drepte, cu trotuare de bazalt
şi plantrte. curat şi luminat cu electricitate, cu
case mari, bune şi grădini frumoase.
 Oraşul, în privinţa curăţeniei şi a sănălăţei
orăşenilor, era lăsat în voia lui D-zeu. Nici o-
răşenii nu’şi băteau capul să înţeleagă ce rău
le poale face necurăţenia ogrăzilor şi nici cei din
fruntea oraşului nu se pricepeau te să facă pen­
tru curăţenia stradvlor, ba. nici n ’;iveau mijloace
ca să facă ceva. Apoi nici legi, nici regulamenle
n u erau, ca să îndemne pe unii şi pe alţii, cu
voe fără voe, a se îngriji de sănătate.
Astfel la 1 8 5 0 — 1865, cea mai mare parte
o oraşului şi mai cu seaină pe partea din stânga
şoselei, era o slatornieă murdărie ; căci acolo lo­
cuiau cei mai mulţi jidovi şi ţigani. Ogrăzile ca­
selor nu erau curăţite nici o dată. Gunoiul se
punea pălu i peste pâluii şi acolo putrezea. Lo­
curile, unde oameni îsi fac nevoea de toate zilele,
erau —cu puţină deosebire— pe faţa pământului
şi acoperite şi îngrădite cu scânduri in 3 părţi,
ca să nu fie văzuţi de alţii. Erau la unii şi po­
loboace puse In pământ, pe care unii le duceau
după un timp afară din oraş, iar alţii le astu^
pau şi puneau altele. Mulţi având dugheniţile lor
la uliţă, gunoiul ce’l scoteau din dugheană şi-
din casă 11 puneau în stradă dinaintea uşei, căci
peste o zi sau doă bătea un vânt mai tărişor
şi’l împrăştia In stradă şi pe capul trecătorilor.
Când ploua şi se făcea glod mare, aruncau gu­
noiul şi cel din casă şi cel din ogradă mai proa­
spăt, în ciorba glodului care uscându-se la vremi
cu soare, îl ducea apoi vîntul pe aripele lui,
mai lăsând câte ceva prin nasurile şi gurile oa­
menilor ce emu pe strade.
Vara, pe când sunt călduri mari, toţi acei ce
aveau dugheni sau case la strade, ca să astâm­
pere colbul şi să facă răcoreală, stropeau pe di­
naintea prăvăliilor până la jumătatea stradei,
cu un fel de ibrice cu care ucenici făceau co-
lăcei de apâ. Cti din apropiere de căzile unde
se pastra apă la întâmplare de foc, luau cu co­
fele pe furiş şi udau înaintea casei lo r; dar apa
din acele căzi era mai mult verde, căci nu se
punea alta decât dacă se deşerta la un toc Ş&
aceasta se întâmpla uneori după 4 şi 5 luui.
Vânturile la Bacău fiind dese şi ţărişoare şi
ace asta— după cum se zice— din pricina, apelor
Bistriţa şi Sirelul ce sunt lângă oraş şi în apro­
piere, rădicau nouri de colb, de care nu te puteai
feri. Orăşenii oşiau din case cu haine negre ş»
când se ’ntorceau erau cenuşii, bez strânsoarea
de colb prin nări şi do prin gură;.
Partea oraşului doadreapta şoselei, fund locuita,
numai de boeri, negustoii şi gospodari, locurile
fiind mai largi şi grădini multe, necurăţenia prin
ogrăzile lor nu era. mare; la u n » .« h itt * «■
Ei puneau s& se care macar o data pe
gunoaele la malul Bistriţei şi îngrijau mai cu
pricepere de locurile fireşti. Dar şi prin ogrăzile
unora stăteau bălţile până le usca soarele şi-
unii aruncau şi ei gunoiul în bruftueala glodului
de pe strade.
*
Unele strade şi mai cu seamă şoseaua dom­
nească şi uliţa măre, aveau şanţuri pentru scur­
gerea apelor de ploi, dar apa nu se scurgea. Ne­
gustorii şi acei ce aveau case la acele strader
îşi făceau mici podeţe pe de-asupra şanţului in
dreptul uşii la dugheni. Nescurgându-se apa toată,
câtă remâiiea stătea în şanţ până ce începea a
da un miros greu. Atunci puneau oameni de o
aruncau cu lopeţile din şanţ în stradă, ca adecă
să mai îndepărteze mirosul cu un stânjen.
Canalul de care am vorbit în partea întâi
făcut odinioară de părâul „Negel“, era asemenea
deschis. El trecpa printre sute de case până la
Bistriţa, toţi de pe lângă malurile lui arunca
toiul în el, astfel că era întotdeauna ticsit de
murdării, dând un miros de’ţi cârnea nasul.
îţ>

La 1864 începându-se a se face trotuare pe

unele străzi, s’a dat şi o scurgere mai bună
apelor. Astfel că apele din ploi venind din par­
tea oraşului dinspre Călugăra, aveau ca şi azi
scurgerea în partea din jos, în canalul deschis
p ’atunci, şi în partea de sus pe lângă feredeul
jidovesc, tot la Bistriţa.
La 1890, sub primăria mea, am întocmii pla-;
nul de facerea canalului cimentat şi acoperit.
La 1893 s ’a începui lucrarea lui de primarele-
{}. Răileanu şi s’a finit tot sub primăria mea
la 1894, plătindu’l cu 80000 lei, din care 75
mii lei era prisosul ce lăsase în casa comunei,
primarele Gh. Sturza.
La acest canal, pe întindere de un chilometru
:s’a mai adaos tot atunci şi o ramură de la hală,
pe lângă căzărmi, unindu-se cu cel întăi pe o
întindere de 500 metri.
Apoi, primarele L. Sakellari a mai adăugat
la cel principal încă o ramură de vr’o 200 metri.
In aceste canal uri se mai aruncă pe la gurile
lor şi zoile şi rămăşiţele gunoaelor de prin case;
aceasta face un rău în ce priveşte întiefintrea
lor, dar face şi bine.
Astăzi apele din ploi nu mai şed de cât prin
mahalalele mărginaşe şi pe unele străzi mai de-
partate de centru, pe unde locurile sunt joase
şi pe unde n’a ajuns încă bunăvoinţă părinţilor
comunei.
Să nădăjduim însă, că scaparea întregului o-
raş de miazme rele, provenite din bălţi stătă­
toare şi care sunt dăunătoare sănătăţei, vor dis­
părea cu încetul de tot.
*
Colbul, care se punea mai mult de un lat de
m ân ă pe strade, când erau călduri mari, dacă
nu era ostovit cu vr’o ploaie, era împrăştiat de
vânturi şi aceasta făcea mult rău sănătăţii oa­
menilor. Cei de la eforie, cihăiţi de orăşeni, nu
aveau alte mijloace la îniămână, de cât tulum­
bele pojarnicilor, care odată sau de două ori
pe săptămână împroşcau pe şoseaua mare pe o
întindere de cel mult 500 stânjini. Dar şi acea­
stă udătură nu era cum se cade, căci apa din
tulumbă ieşind cu iuţeală, făcea mai mult poene-
prin colb şi vai d’acei cari se aflau prin apro­
piere, că tot colbul li se azvârlea în ochi venind
ca din puşcă.
Pe la 1867, primarului d’atunci, îi veni în
minte un alt mijloc de stropirea stradelor : Două
poloboace mari, încăpătoare de vr’o 60 vedre
de apă fiecare, erau puse în două căruţi şi trase-
de doi cai de la pojărnicie. Poloboacele aveau
la fundul de jos un fel de hurtum de pânză
vărât în nâuntru şi la capătul hurtumului o ti­
nichea mare cu borticele multe, în forma stro­
pitoarei. Capătul hurtumului, unde era stropitoa­
rea, era legat cu o frânghiuţă, care se purta de
un om al primăriei în dreapta şi în stânga. Caii
mergeau, se dădea drumul apei şi omul vântura
hurtumul udând până unde putea azvărli, şi nir
azvârlea apa departe, cea mai multă cădea pe
i ţarii şi opincile lui; astfel că bietul om când se
ducea acasă, trebuia să se usuce multă vreme
iar când se năcăjea sau se sfădea cu cineva, îE
blăstăma să ajungă bălălău la primărie.'
Nici acest mijloc nu era de vreo tre a b ă ; căci1
pe lângă că nu uda toată deschizătura stradeir
dar mântuindu-se apa din poloboace, se duceau
la Bistriţă să le umple din nou. Cât se duceau,.
cât umpleau, cât se înturnau, treceau ceasuri
şi colbul era la loc. Atunci, pe la 1870, să.-
schimbă felul de udare. In loc de huitum se
puse o ţa vă de fer plecată spre pământ şi care
avea la capăt o altă ţavă lungă cât mijlocul că­
ruţei, faţă cu pământul şi plină cu borte prin
care se azvârlea apa când mergea căruţa. Nici a-
şa nu era vre-o scofală, căci tot udat nu erai
nici măcar şoseaua din centru.
 Pe la 1887, primarele de atunci, cumpără o
saca de fier cu căruţa ei? de la Bucureşti, încă­
pătoare de 2000 litruri de apă şi cu turbină jos
la fund. Purtată de doi boi mari, stropirea se
făcea bine, colbul era astâmpărat.
Dar tot nu se putea face pe mai mare întin­
dere, căci măhtuindu-se apa, se ducea iar la Bi­
striţă s’o umple. Primarii ce urmară, cumpărară
la rândul lor iar câte o saca, astfel că pe la 1898
erau 6 sacale. Macar ca se umpleau tot la Bis­
triţa, totuşi udarea stradelor era mai bună şi pe
o întindere mai mare.
La 1899, sub primăria lui Gh. Răileanu, s’a
săpat o fântână mare. în ograda primăriei, având
de-asupra uii cazan măre în care se suie cu
pompa apă multă şi din care prin ţevi aşezate
pe sub pământ, se duce apă la o depărtare de
500 metri de la primărie, în mai multe părţi.
D,e la gurile de apă aşezate pe strade, ‘sacalele
se umplu îndată şi astfel mai toată ziua stro-
pesce necontenit. Străzile care sunt udate sunt
multe şi unele sunt udate până la marginea o-
raş.ului.
Astfel după vre-o 40 de ani de încercare şi
strădănuire, putem zice acum că vecinicul colb
care era in oraş s’a .alungat, şi cetăţenii respiră
mai uşor şi au şi hainplfe curate. '

* *
Oraşul Bacău are ca la 1000 fântâni, din cari
beau apă oamenii. Cele de pe deal sunt mai
adânci, cele de pe vale sunt mai la faţă , toate,
se zice, că ap ap a Bistriţei. Pană la 1890, ni-
mănii nu i-a plesnit prin minte, că apa din făn-
iâ n i şi mai cu seamă din acele de pe deal e
vătămătoare sănătăţii, căci are var. Toţi acei
cari se plângeau doctorilor că-i doare stomahul,
li se spunea şi li se spune că cea întăi cauză
-e apa. Apoi chimia a descoperit că apa din: fân-
tănele Bacăului nu e potabilă, cum se zice, şi
c ă are mult var ce face rău stomahul ui.
Dacă ştiinţa zice aşa, aşa să fie ; şi deci pă­
rinţii comunei au început a ss îngriji şi de par­
tea asta, să facă a se aduce apă bună şi sănă­
toasă. La 1893, primarul Gh. Răileanu, începu
să lucreze pentru aducerea apei de la dealul
Baraţii, aproape de oraş,- unde se presupunea că
e apă de ajuns pentru îndestularea oraşului, şi
astfel bine sau rău, făcu exproprierea terenuri­
lor în care se afla apa. Se vede însă că a făcut
rău, căci proprietarii acelor terenuri, pănă la
înalta Curte de Casaţie, au stricat acele expro­
prieri.
La 1894, sub primăria mea, au început să vie
propunerile unor proprietari, cu condiţiuni multe
şi mărunte şi se înţelege şi cu preţuri bune pen­
tru ei. Faţă cu aceste propuneri, consiliul a ho­
tărât a se tocmi un inginer cu cunoştinţi te­
meinice, care să facă cercetările în mâi multe
părţi din jurul oraşului, pentru găsirea unei ape
bună, sănătoasă şi îndestulătoare. S’a contractat
cu D-l Inginer din Bucureşti, Cucu Starostescu.
Cercetările au fost făcute după ştiinţă şi re­
gulă, întăi la dealul Baraţii, apoi 1 a podul de
la Lespezi şi mai apoi pe albia gărlei din drea­
pta Bărnatului aproape de foasta moară a lui
Costache Lupaşc de pe Moşia Leiteni.
In prundul acestei gărle, Inginerul îşi aşeză
tuburile şi pompele spre a constata adâncimea
 de unde vine apa prin stratul de prund şi câtă
cantitate a r da pe ceas. Apa scoasă de acolo,
apă care analizăudu-se la Bucureşti, s’a găsit
foarte bună şi sănătoasă.
Inginerul apoi, după cercetările tăcute, şi-a fă­
cut în totul lucrarea pe care prezentănd’o Codsî
liului technic superior, s ’a aprobat. După acea lu­
crare, aducerea apei cu toate cele necesare, cu
Împărţirea prin oraş, cu maşini şi întreţinere,
trebuea să ţină pe comună aproape un milion
de lei.
Priţjparele Sachelarie, văzănd căt costă, i s’a
părut scump, şi însărcină pe un alt Inginer, pe
D-l Ilie Radu din Bucureşti ca să facă un nou
studiu. Nu ştiu dacă s’a mai făcut, ceea ce ştiu
Insă că cei 18000 lei daţi D-lui Inginer Cucu
a rămas în apă, ca să nu zic în baltă.
*
In 1865— 1866, era holeră în ţară. In Bacău,
băntuea mai cu furie. Se găseau pe stradă oa­
meni morţi. S’a văzut însă că cei mai mulţi cari
mureau, erau oamenii nevoiaşi şi acei cari lo­
cuiau în strade murdare şi aveau murdării prin
ogrăzi şi case, şi din aceştia cel mai mare nu­
m ăr 11 da jidovii.
Pe lângă aceste, şi ajutorul doctorilor, lip­
sea. Ei nu aveau la îndemână şi nici se poves­
tea pe atunci de mijloacele ce sunt astăzi pen­
tru a se Întâmpina o boală molipsitoare, pentru
a opri o epidemie. Tot ce sfâtuea doctorii de
atunci pe oameni, era să mănânce usturoiu, v i
bea rachiu şi vin roş, iar apa s’o beie îndoita
eu rom. Orăşenii, mai eu samă acelor ce le
dădea mâna, se ţinea in tenchiu de sfaturile

/
doctorilor. Pe unde erau cafenele, cofetării, ote­
luri, vedeai şezând pe bănci şi pe scaune afară,
cete de oameni având tie-care sau o sticlă de
rachiu, de vin roş, de apă romuită şi mai toţi
cu chef.

Râdicarea cadavrelor de pe strade se făcea cu

anevointă, şi de multe ori se ’ntămpla ca să
steie uu cadavru şi 5 sau G oare nerâdicat.
Din această cauză, s’a întâmplat un fapt de care
orăşenii a făcut haz multă, vreme.
Pe atunci, ca în toată Moldova, era şi în Ba­
cău o pornire în contra jidovilor, pe care voia
Sii’i împământenească constituţia de la 18GG. In
Bacău această pornire era mai întinsă şi mai
aprigă. Poliţaiu al oraşului era Zaharachi M ol-
dovanu, viţă de boer cum spuneau unii, dar
fost bontuşnic de la 1848. Era în vrâstă, cam
de 55 ani şi avea şi un petic de moşioară. El
vârâse groaza în jidovi, mai cu samă că în
tot d’auna îl însoţa un sergent de poliţie Lupu
H uhu, şi care şi el era bătrân, dar era aşa de
slut şi posomorât că ’ţi era frică de el.
Poliţaiul viind şi el, ca în toate zilele, să’şi
ia vinul la cafeneaua lui Mafiş din uliţa mare,
dă In strada numită azi a „tavernelor" peste o
adunătură mare de oameni, din care cea mai
mare parte erau jidovi. In stradă picase mort un
jidov, şi acea mulţime striga că nu se râdic
morţii. Ajungând în dreptul lor, d’odată iese din
grămadă un fruntaş al jidovilor A lta r Chitaru,
eare începea a se răţoi şi striga la Poliţaiu. Za­
harachi, fără a rosti o vorbă, făcu semn lui
Lupu Huhu, şi acesta rădică iute pe Altăr din
 acea mulţime şi’l duse în arestul poliţiei, ear
Poliţaiul plecă liniştit cu manele la spate, spre
cafenea.
Y r’o 10 fruntaşi evrei, se duse să se plângă
Procurorului de arestare şi ei mai adăugeau şi
bătaea lui Altăr Cliitaru. Un Domn Căpitănes-
cu era pe atunci Procuror, care a făgăduit că
îndată va da- drumul arestatului, şi trimise pe
un funcţionar să spue Poliţaiului, că arestarea
e ilegală şi să’i dea drumul din ordinul seu.
Funcţionarul găsi pe Poliţaiu pe o bancă dinain­
tea magazinului lui Vasile Galantaru înconjurat
de prieteni şi orăşeni, şi’i spuse cele ce a zis
Procurorul. Zaharachi Moldovanu zâmbind, îi
respunse să se ducă să spuie Procurorului să
nu se amestece în administraţia lui, c’apoi....
încheie cu v r’o câte-va cuvinte cam de m.ihala.
Nu trecu o jumătate de ceas, şi se aduce ve­
stea, că Procurorul vine cu dorobanţi (calaraşi
astăzi) să aresteze pe Poliţaiu. O mişcare se făcu
între toţi acei ce înconjurau pe Poliţaiu şi în
-s urt timp se adunară peste 200 de orăşeni.
Eată că soseşte Procurorul urmat de 4 dorobanţi
şi în urma lor altă lume curioasa. Dând de
acea mulţime, îşi făcu loc până la Poliţaiu, ear
dorobanţii rămăn mai departe în urmă. Zaha­
rachi stătea liniştit; Procurorul ’i strigă, că îa
numele legei e arestat. Şi când se întoaice să.
poruncească dorobanţilor ca să 1 rădice, d odată,
pălăria lui nantă diu cap, a fost pe acoperă-,
mântui unei dugheni, ear lumea Fa luat la brânci
şi ghionturi, încât abia a scăpat şi a luat’o la
fugă spre Tribunal, cu capul gol. Dorobanjii nu
SJe pricepeau ce este, dar lumea a început s i
st ige Ja ei să prindă'pe acel ce fuge cu capul
 gol, că acela e hoţu. Şi dorobanţii a rupt’o de
fugă după acela, rnai dându’i şi ei vr’o câte-va
lovituri de sabie. Bietul Procuror a ajuns la
Tribunal fără suflet, şi nu după multă vreme a
eşit din slujbă, ear poliţaiul Zaharachi Mol-
dovanu, a eşit din poliţie mai târziu, căci avea
spete pe Prefectul Gh. Lecca.
*

Frica holerei şi introducerea legilor de Ia 1865

•a pus în spărieţi pe acei ce nu’şi curăţau ogră­
zile şi casele de murdării. Darea lor în judecată,
şi ştrafurile la care erau osândiţi, i-a îndrumat
să fie mai curaţi, să îngrijască mai mult de lo­
cuinţele lor. De altfel, nici comuna nu se în­
grijea de curăţirea stradelor. Pănă la 1886, erau
o căruţă sau două la primărie, care râdica no­
roiul de pe strade. Şi ce putea să facă 2 căruţi ?
Atunci, sub primăria lui Sachelarie, se înfîinţă
un serviciu mai întins, şi din ce in ce s’a mai
sporit numărul căruţelor şi al oamenilor. Apoi
Ja 1894, sub primăria mea s ’a făcut regula­
mentul, în care comuna se îndatora cu oamenii
ei a râdica gunoaele şi zoile din locuinţele oră­
şenilor, în schimbul unei plăţi lunare. Această
regulă a fost .bine primită de orăşeni, aşa că
astăzi cu serviciul ce’l are comuna, cu acel re­
gulament, şi cu amenzile judecătoreşti oraşul pe
trei sferturi e curat. A mai rămas, cum am mai
zis, mahalalele mărginaşe, unde tot sunt mur-
■dare, dar va străbate şi acolo uevoea de Cură­
ţenie, cu greu, dar tot va străbate.
 P ân ă pe la 1873, oraşul nu a avut un ser­
viciu sanitar al comunei, care să deie ajutor
oamenilor saraci la caz de boală, care să li hul-
tuească copii şi să li ajute femeelor la facere.
De la 1850— 1860, eforia avea numai un om
tocmit cu te miri ce, avea slujba ca macar odată
pe lună să intre în tie-care casă şi să ’ntrebe :
„sănătoşi?". De ’i respundea cei ai casei, că
su n t bolnavi, tot una era ca şi cutn i-ar fi spus
că su nt sănătoşi.
De la 1860 —1867, comuna a tocmit pe doc­
torul Torceanu, ca doctor al comunei să deie
ajutor oamenilor. Dar cum nu i se spunea ce să
facă, şi cum nu i se dădea bani ca să deie doc­
torii* gratis, şi această slujbă ca şi cum n’ar fi
fo>-t, căci nimenea nu se folosea de ea, decât
doctorul care ’şi primea leafa regulat.
Oamenii săraci, când erau bolnavi se căutau
eu babe, care mişueau prin mahalale. Aceste
eăutau pentru ori ce boală, şi de multe ori cău­
tau şi pe alţi cu dare de mână, dându-le salcie
40 zile şi fumuri. Se ’ntâmplau multe morţi,
dar se treceau cu Vederea. Moaşe erau ear multe,
Ifltre care moaşa Creţoaea, care era chemată şi
pe la negustori şi pe la boeri. Aceste femei n a-
veau nici o grijă dacă se ’nbolnăvea lehuza,
căci ele n’aveau carte nici ştiinţa de a n&ŞPşi»
n'aveau nici o respundere căci nimănui nu î vi-
tiea în minte dacă lehuza s t nbolnăvea, dm
cauza facerei sau a necurăţeniei, să deie vina
pe moaşă; zicea că aşa a voit D-zeu. Mai erau şi
geambaşi, mai cu samă dascăli de pe la bis -
rici cari spuneau că tămăduesc frigurile, sc
indu-le. La cei bolnavi de friguri, le scnea o
bucăţică de hârtie, în legea lor, şi o dădea bol­
 navului s’o poarte la gât legată 9 zile, şi apoi
s ’o asvârle pe o apă curgătoare, când vor fi
lecuiţi.
Comuna trecea în budget câte o sumă mică
pentru doctoriile ce dădea la cei nevoeşi, dar
trebuia ca bolnavul să aducă ţidula doctorului
ce’l caută, şi adese ori nu o aducea căci nu se
ducea la doftor cum ziceau ei.
Această stare a dăinuit până pe la 1873,
când fu numit medic al oraşului Dr. V.M ancaş.
D’atunci se începu înşghebarea serviciului sani­
tar, punându-se in budget sume mai mărişoare
pentru doctorii gratuite, a început a veni oa­
menii săraci şi bolnavi la primărie spre a ’i ve­
dea doctorul şi a le da cele de nevoe, a se duce
doctoru pe la casele celor ce aveau vr’o boală,
mai grea, şi mai cu samă molipsitoare. Apoi,
s ’a numit moaşă publică cu ştiinţă, s ’a numit
agenţi ce ştieau a vaccina. Comuna din an la
an avea grijă să mărească mai mult acest ser­
viciu şi să aibă toate cele necesare, astfel la
1889 cumpără instrumente pentru suma de 800
lei. Astăzi, comuna are un serviciu sanitar mai
bun, care face mult bine şi uşurează multe ne­
cazuri. Nu e cum ar trebui se fie, lipsindu’i
încă agenţi sanitari, ba chiar un al doilea me­
dic, In 1900 acest serviciu se afla sub condu-
ducerea medicului Adam .
*
De la 1850— 1860, în oraş erau doctorii: CL
Prodan, Şendelca, C etaie , Fr. M iiller, Tor -
ceaner, M aizels şi Barder. In mâna şi la şti­
inţa acestora, stătea viea<ţ* orăşenilor |a cazuri
de boală; Boale, m a ie u samă molipsitoarei erau
p uţine p’atunci, dar câştigul doctorilor era mare.
fîu pot să’mi dau samă cum era ştiinţa docto­
rilor de p ’atunci, dar ţin minte că mai la toate
boalele şi chiar la cei sănătoşi şi graşi să lua
sânge. Şi acel ce făcea această treabă după p o­
runca doctorului, era singurul Tanasă bărbie­
r u l, care lua sânge cu lipitori şi cu lanţeta.
Singurul bărbier în târg care tundea oamenii şi
care scotea măselele, puindu-le piciorul in piept
şi cleştele în gură.
Pe timpul acela nu se şliea în oraş, ce e
boala de piept, ftizia. I’mi aduc aminte, că în-
t r ’o zi era o înmormântare frumoasă, adecă fru­
m oasă că erau popi mulţi, lume multă şi muzică.
In urm a pataşcăi (car funebru) ducea un cal
îmbrăcat în, negru. Era "Căpitanul Munteanu, un
jucător de cărţi, care murise de oftigă. Oftigă!...
Cuvântul acesta era purtat cu mirare din gură
în gură, încât mai tot oraşul se ’ntreba cu
grijă : Ce fel de boală aşa ră e oftiga.? Si azi...
De la 1 8 6 0 — 1870 s’a mai aşezat în oraş
doctorii: Zigura, L u is Collin, N. D um brăvea-
n u . Apoi de la 1870— 1900, doctorii: V. Man-
eaş, E d vin Baroni, Fişier, Hilariu, Marcovici,
Gh. Ţonciu, A dam , Telemac Iamandi, Brii,
B ădescu. Mai toţi aveau titluri de pe la şcolile
din străinătate, afară de Bădescu care o avea
din ţară. Din toţi doctorii, mai erau în viaţă 9
la 1900. . . .
In anul 1850, era o singură spiţerie în oraş,
a lui Teodoru. ■> . . .
In anul 1854 venind Nemţii în tară, spiţerul
unui regiment nemţesc, R u d o lf P o e i '™ mpâr4
această spiţerie şi rămâne In tară. Pe la 187-!?»
Irecu d-ţui JJie Racoviţă, care avea spiţeria a 2-a
înfiinţată pe la 1865 şi pe care o trecu lui ‘Cris­
tia n Ellenbergher. La 1894, se Înfiinţa o dro­
gherie preprietate a lui Gh. Florescu. Astăzi
sunt 3 spiţerii: a d-lor Ilie Racoviţă, A. Enescu
şi M. Malhasovici.
*
La 1850 se afla un singur fereduu (bae), nu­
mit „feredeul jidovesc" şi era aşezat lângă şcoala
domnească, azi strada „Pavel şi Ana Cristea".
Era un soiu de feredeu sălbatic: o boltă de
piatră în pământ, cu un cuptor mare la dreapta,
şi vr’o 3 rânduri de laviţi, una mai nantă
de cât alta, pe care se aşezau oamenii pentru
aburi, şi pe care mişuiau gândaci roşii, „gân­
daci ruseşti", cum li ziceau unii. In faţă era 2
odăi mai sus rădicate de cât bolta, unde erau
aşezate căzi pentru acei ce făceau bae de cadă.
O murdărie statornică era in. tot deauna, căci
pe la 1868, 1869, adese ori era închis câte o
săptămână din cauza murdăriei. Fereieul era
proprietatea comunităţii evreeşli.
Bae nu se făcea în toate zilele. Gând se făcea,
se aducea la cunoştinţa orăşenilor,, printr’un om
care avea în m ână un par legat la vârf cu un
şumuiog de pae şi câte-va cârpe, şi care mer­
gând pe strade, striga cât ’i ţinea g u r a : „Bu+
da ranu. In întâiul loc făcea bae aici, evreii;
apoi şi parte din români cari simţi nevoea; ear
parte îşi făceau băi pe la casele lor. Vara,' se
făcea din când în când bae de aburi, în schimb
insă' de la jumătatea lui Mai pâtiă la jumătatea
lui August, malurile Bistrişei gât curge pe lângă
oraş, ;erau ticsite de grămezi1 de h ain e,;ear in
ap ă/şerp uea lumâa goală cu sutele. Cam pe <lâ
 1890, îi yeni >n gând ţăranului Gh. Coşarcă.
să facă pe o gârlă vr’o 10 cabine (ie scânduri
închise, unde venea lumea şi mai cu samă fe­
meile care nu puteau să se deie în vileag, în
aer liber, la privirile unor ochi căutători şi la­
comi. Acest gând a lui, Coşarcă, n’a venit nici
până azi şi celor de la Comună, ca să se facă
de ei cabine sistematice şi bune, aşa cum sunt
J a Piatra.
Pe ia 187,4, evreul S tru l Z isu Juvaergiu,
făcu un alt feredeu în strada ţigănimei, azi stra­
da Lecca. Casa era ca 2 rânduri, mai bine al­
cătuită pentru bae şi la început mai curat. Apoi
după vr’o câţi-va ani ş[-a dat şi aici în petec.
In sfârşit la anul 1894 marele comerciant F&iviş
Klain, zidi o bae după cerinţele limpului, pe lo­
cul caselor unde s’a născut marele poet V. A-
Jexandri, în strada numită mai înainte strada
teatrului, ear azustrada „V. A lexa n d ri" . Acea­
stă bae aie totul ce se cere: cabine cu căzi
bune şi de marmoră, aburi şi de piatră şi de
apă, duşuri sistematice şi bazen cu apft rece.
El zidi în acelaşi timp o altă bae pe malul Ne­
gelului, pcnlru oamenii mai de jos şi nevoiaşi,
cu preţuri mai mici. Numai dacă şi aceste, nu-şi
vor da în petec. De la înfiiinţarea acestor 2 lo­
caluri de băi, s ’a desfiinţat cele l’alle două vechi.

In anul 1857, murind boerul Căminar Pa-

valachi Cristea — soţia sa Ana, murise mai
înainte — a lăsat ambii un testament prin care «a
casele lor din on ş-^-case m a r i — pentru facerea
unui spital. Şi pentru întreţinerea . spitalului, a
lăsat moşia C ketriju, moşie bună cu un venit
'bunişor; ear spitalul să poarte numele: „Pavel
•.şi A na Cristea “. A numit prin testament epi-
tropi p e : Protopopul Enache Petrovici, C< Pla-
ton şi I. Costişanu. S’a înfiinţat spitalul la în­
ceput cu vr’o 15 paturi. Apoi serdarul Grigore
Busuioc, a mai lăsat spitalului, casele sale din
oraş la şoseaua naţională, o moşioaiă numită
Râpa-Epei şi o bucăţică de pământ ca vr’o 50
rfâlci la Ardeoani.
Prin testamentul lui Pavalachi Cristea, s a
mai lasat judeţului, după moartea unei fiice a
«ale adoptive, Catinca, dacă aceasta nu va a-
^vea copii, moşia Isvoarele la 3 chilometri de­
parte de oraş. D na Catinca Cristea, a fost eăj
sătorită, nu are nici un copil, trăeţste, dar moşia
.a vândut’o. Ce va fi după moartea d-sale, cu
glăsuirea testamentului, nu se ştie.
Epitropii spitalului, a trecut apoi Eforiei, spi­
talul cu averile lui, ca eforia să poarte grijă de
el şi să îndeplinească mai bine dorinţele înte-
meitorilor lai. Neamurile A n e i Cristea, ramura
Coroiu, s’a rădicat să sfărme testamentul fă­
când proces la Judecătorie (tribunal), având ca
sprijinitor pe avocatul A . A vram . Eforia, dup>i
îndemnul şi apelul orăşenilor, a rugat pe J\f.
Cogălniceanu, care veni fără nici o plată şi
;apâră cauza, şi Judecătoria a dat căţtig Eforiei,
considerând teslamentul de bun.
Spitalul s’a administrat de comună pănă la
1867, când sub prefectura lui Gh. Leeca, s’a
l uat— dar după care drept nu ştiu— In admini­
strarea judeţului. Până la această dată, se mai
înmulţiră paturile. La 1899, judeţul l’a înapoiat
•iar comunei, şi azi administrează ea, având
spitalul peste 40 de paturi. S’a mai dat spiţa-
lului 8000 lei pentru adăugirea unui pat, de ma­
jo ru l Gh. Costin.
Spitalul a avut la început pe doctorul Sen-
delca, apoi pe Fr. Muller până la 1900, şi azi
are pe doctorii Ţonciu şi Iamandi.
De 48 ani se află spitalul în acele case, în­
cât nu mai poate merge înainte, fiind molipsite
ş i infectate chiar şi cărămizele. Comuna s’a gân­
dit, că este bine să se clădească un alt spital,
după cerinţele ştiinţelor de azi; şi astfel la 1900,
şe hotâri locul unde să se clădească, să făcu
exproprieri de case, să întocmi planul şi devizul,
s ă votâ şi împrumutul. Dar până azi nimic, nici
o mişcare pentru clădirea spitalului.
Să nădăjduim că lucrarea se va începe ; să
nădăjduim asemenea că se vor găsi şi din bo­
gătaşii de astăzi, cari să urmeze pilda boerilor
vechi, şi să deie ceva din avutul lor pentru în­
mulţirea paturilor, pentru alinarea suferinţelor^

ţ; I i( I Jfjt , I; ii '-
1I r
l
CCv.tK: -•fr■•5 *
-• 1 l f ■! , I > . O
-n
 La 1850, întreaga uliţa mare, începând din
piaţa veche şi până la biserica Sf. Neculai, era
a negustorilor români: Constantin Călin, N e--
culai DumîtfdTşc^ M ihai Grigor&ş, Qostache
Pavăl, Ion Rădovici, Staneiu, Goguleţ, Ioniţă
A bageru, Gh. Galaţanu, Iancu A bagiu, Toa-
der Blănaru, M atei Vasiliu şi o parte a ar­
menilor pământeni: Iacob Ţiţu, A ndrei Z im -
batu, fra ţii Bogdan, Ovanes Cristea, fra ţii
A csen ţi, M agardici Capril. Apoi crâşmari mai
însemnaţi pe Ja mahalale : Şohodoleanu, Sandu.
Bacalu, M ălinici, M ititica şi alţii. 4Cei dintăi
erau bacali, având unii şi crâşme pe lângă du-
ghenile lor, unii b lă n ari; ear armenii aduceau
marfă , de Braşov. Unii aveau., şi manufactură,
ear alţii vindeau şi tutun. O singură dugheană
avea marîă bună de lux şi scumpă, a lui Fa-r
sile Şandru, căruia i se mai zicea şi Vasile
Galantaru, c&ci aducâa marfă de galanterie, ,mai>
 stoată de la Paris. Băuturile cele mai bune erau
toate aduse de la Paris, şi numai de la el se
putea cumpăra de câtre boeri şi de acei ce le
-dădea mâna, şampanie şi ori ce fel de licheo-
ruri, precum şi cofeturile (bomboane) cele mai
faune.
Comerţul de vite tot românii ’l făceau, tot ei
fabricau rachiul cu căldările lor, şi căsăpiile
<măcelăriile) tot a l^r erau. Printre dănşii, pe
ici pe colo, mai mult ca mostre erau vr’o zece
evrei: Căciulari, tinichigii, croitori; căci pe atunci
nu erau mai mult de 600 suflete de evrei în oraş.
Portul negustorilor români, era aşa zis, M ol­
d o v en e sc: Antereu, scnrteică, giubea cu taclit
încins şi şapcă pe cap. Pe la 1859, unii au lasat
acel port şi s’a îmbrăcat cum se zicea,nem ţeşte;
d ar alţii nu l’a lasat până la moarte.
Negustorii români şi armeni, toţi aveau stare
după cum erau timpurile d’atu n c i; erau bogaţi.
Ei trăiau bine între dânşii. Pe lângă că erau
legături de rudenie între ei, dar negustorii ro­
mâni formau o singură familie în care dragos­
te a şi sprijinul îi ţinea uniţi. Nevestele lor erau
toate gospodine în înţelesul larg al cuvântului.
Nu se îmbrăcau în mătăsuri, şi puteau să se
îmbrace, ci în rochii de halastincă şi fularuri
de lână. Aveau câte o rochie mai scumpă, pe
care o îmbrăcau la nunţi sau când barbatul avea
h iritism osul numelui său. Nu se duceau pe la
baluri publice, că nu se făceau ; mergea la tea­
tru dacă era. Toată ziua în casă, cu cheile la
brâu, îngrijind de casă, de traiu şi de copii. Ea
*Crăciun şi la Paşti, se duceau cu barbaţii pe la
neamuri, pe la prieteni, făceau mese unde se
-cfaemau mai mulţi şi de unde lăutarii nu lip“
seau. Ei erau şi buni creştini. Mai fie-care ne­
gustor avea câte o strană a lui la Biserica unde
era şi poporan, şi nu lipsea nici U o sărbă­
toare el, nevasta şi copii lui de la Biserică.
Cinstea pe preoţi şi dădeau liturghii regulat. Eir
cu toti ai casei posteau întreg postul cel mare
şi unii posteau şi postul Crăciunului. Le mergea
bine, nu se ’nboluăveau de post, trăeau vieaţ&,
lungii, căci mai toţi a murit în vrăstă dc /O,.
80, 90 ani şi unul din ei M atei Vasiliu trăeşte-
şi acum având peste 100 ani.
Când un negustor îşi însura băetu sau îşi m ă­
rita f.ita, era treabă mare, chef mare. Ţiriea
nunta câte 3 şi 4 zile : cununia, vedrele, un­
cropul. A doua zi de nuntă, se lega mireasa de
faţă mai cu toţi nuntaşii. In mijlocul casei mi­
reasa şedea pe un scaun şi nuna cea mare &
lega la cap cu o batistă albă, ear lăutarii cântau:

Taci mireasa nu mai plânge

Că la maică-ta te-oi duce,
Când o face plopu pere
Şi răchita vişinele.

Mireasa plângea, părinţii plângeau, ceilalţi râ­

deau, ş’apoi iar la chef, care mai ţinea o z k
Traiul însurăţeilor, era traiu bun, şi ori şi ce le
se putea întâmpla, ei nu se despărţiau de câi
prin moartea unuia din ei.
Negustorii nu erau priviţi de sus de boeri, e-
rau în legături de afaceri, se duceau unii la alţii;
parte din ei a şi fost ; Ieşi de obştiea oraşului
prezedenţi de Eforie, macar că- această dregăto—
rie, boerii o ţineau că e numai pentru dânşii.
*
 Negustorii români îşi aduceau in arfa de băcă­
nie de la Galaţi, ear negustorii armeni de la
Braşov, şi unii carii aveau dugheni de manufac­
tură şi ferârie, tot de la Galaţi. Săptămâni în­
tregi, şi une ori când drumul era rău, şi câte o
lună trecea până se ’ntorceau cu marfa. Care
cu boi şi căruţi mocăneşti cu câte 9 şi 12 cai,
duceau marfa. Unii aduceau mai des, car alţii
cumpărau şi de !a earmaroace, unde se vindea
cu toptanul. Cu toate aceste greutăţi, marfa li
era bună şi vânzarea cinstită. Aveau de tonte
ca şi astăzi, le lipsea Camenber-ul, Roquefort-ul,
B rie şi altele din gustul rafinat.
Ei vindeau rachiu bun, neotrăvit, şi în loc de
cognac şi licheoruri, vindeau vutci făcute pe ală-
măe, pe portocală, pe mintă şi altele. De ţuică
nici *se pomenea. Lumânările de ceară galbenă,
de albine, le făceau ei şi de ceară albă aduceau
din Rusia.
Cu Loate cheltuelile ce făceau cu aducerea măr­
furilor,. totuşi nu vindeau scump : Oca de icre
negre tescuite, 1|2galbăn (18 lei 20 parale), cele
moi se suia la un galbăn. Oca de cafea bună I
sororovăţ (2 lei 20 parale), oca de zahar 60
parale. Oca de unt-de-lemn, adevărat de măsline,
1 leu şi 20 parale. Oca de caş, 24 parale, oca
de făină de popuşoi, 5 parale ; şi toate celelalte
articole aveau preţurile tot aşa de mici. Aceste
preţuri, de pe la 1860 înainte începu tot a se
mai spori, şi când s’a şters ocile şi a venit
chilogramul, preţurile ajunse îndoite şi marfă
mai puţină în chilogram. Ear azi preţurile în-
cincite. Dacă vre unul din bălrâni s’ar scula din
morţi şi ar vedea că pe un chilogram de brânză
făcută din oile din ţară, i se cere 2 lei noi,
adecă 6 lei vechi pe 3 litre, desigur că ar lua
parul în mână.
Dughenile negustorilor deşartau multă marfă
prin cămările boereşli şi a târgoveţilor mai cu
dare de mână. In ziua întâi a postului mare,
ulija era ticsită de trăsuri din ofaş şi de la ţară,
•care încărca băcălii pentru post. ; astfel ca mai
fie-care negustor făcea vânzare în fie-care zi de
300 şi 400 galbeni. Când li sosea marfa proas­
pătă, trimiteau gură din casă în casă, ear erâş-
marii trimiteau pe strade câte un om care striga
că, la crâşma cutare atâtea parale e ocaua de
vin, asia li era publicitatea lor, nu •erau tipo­
grafii. Şi oca de vin nou se vindea cu 12 pa­
rale, vechiu de un an cu 24 parale, şi de 2 şi
3 ani cu o nisfe (64 parale). Pe atunci nu se
.zicea nici de cumpărător nici de vânzător cu­
vântul curat, adecă dă-mi marfă curată, rachiu
•curat, vin curat, căci ei nu se pricepeau şi nici
le vinea în minte să se gândească la falşificare.
Banii Ţerei pe atunci erau, de aramă : lescăi
(2 lescăi o para), mici şi subţiri, de 2 parate,
de 5, de 10 şi 12 parale. Aceşti bani, erau tur­
ceşti şi ruseşti. De a r g in t: Puişorul (15 parale>
mic şi subţire, dupea de 24 parale, 1 leu şi opt,
leul avea 40 parale. N isfea u a de 64 parale,
:sorocovăţu rusesc, de 2 lei şi 16 parale, so-
Tocovăţu nem ţesc de 2 lei 20 parale. Soroco-
văţului i se mai zicea şi sfanţ. Carboava, de
12 lei, % de carboavă 3 lei, ^ de carboavă 6
lei. B işlicul de 4 lei. Irm ilicul sau ICosaruI
14 lei. 4|4 irmilic, 3 lei 20 parale, % irmilic 7
Iei. Şi aceşti bani erau ruseşti, nemţeşti şi tur-1
ceşti. De a u r : Irmiliei d e ' aur (14 lei). G al-
bănul austriac de 37 lei. G albănul olandez.
toi 37 lei, L ire turceşti, L e fţi şi m ahm udele-
Când venea Ruşii în ţară, lasau şi poli-im peri -
nli. La visleria Stalului însă, nu se primea din
banii de argint decât carboavele şi irmilicii, ear
din bani, de aur, galbenii, polii şi lirele, şi cu
valoarea mai scăzută. Apoi şi la Galaţi, era cu
totul alta valoare la bani. Aceşli bani a dispă­
rut la 1S67, când Statul bătu bani româneşti
de aramă, argint şi aur.
Pe atunci, cu 3 galbeni te îmbrăcai bine, cu
stofă bună şi curată. Nu erau materii franţu­
zeşti şi englezeşti, ci nemţeşti. Ţăranii ’şi cum­
păra sapa şi coisa câte cu un leu şi câte 50
parale. Sucmanul şi ’l cumpăra eftin, lada de
braşov pentru el sau pentru zestrea fetei lui, o
plătea 4 sau 5 lei. Bumbacul ’l cumpăra eftin,
doi lei ocaoa şi femeele lor toate puneau pân­
ză că le dădea mâna. Părechea de opinci o plătea
24 parale şi căciula de un miel întreg, 64 parale
sau 2 lei. Şi ţaranii cu nevestele lor, veneau în
zi de târg şi sărbătorile la oraş câte cu ceva de
vânzare. Ei vindeau pe mai multe pieţe, căci pe
atunci erau mai multe, nu una ca astăzi: Ouă,
smântână, lapte dulce, pui, găini, gâşte şi unii
aduceau şi porci. Oul era două parale, laptele
era 14 parale ocaua, puii 24 sau 30 parale pă-
reehea, găina 1 leu, găsea 2 lei, ear porcii graşi
u n irmilic sau *|2 de galbăn. In earmarocul cel
mare de la Sf. Petru (29 Iunie), earmaroc de
■frite, se vindeau mii de vite, şi nu erau scumpe:
O păreehe de boi buni, 3 sau 4 galbeni, o vacă
4 irmilici, o păreehe de cai, nu ruseşti nici un­
gureşti, ci moldoveneşti câte 200 şi 300 lei p
Cei mai buni şi frumoşi câte 500 şi 800 lei.
Comerţ umblător (ambulant) se făcea şi p ’atuncir
 i.ar mai mult de streini. De mai multe ori pe
an, veneau Şlovaci, nişte oameni nanţi cari
purtau pe spatele lor un fel de ladă lungă de
vr o 5 coti şi largă de 3. In această ladă aveau
o ugheană întreagă de marfă şi mai cu samă
pentru femei. Cu lada pe spete şi o muzică cu
loi in mani, din care cântau, cufrierau străzile,
răceau vânzare, căci avea marfă bună şi eftină
ca p atunci. Apoi la zile de târg, veneau Co-
ropcari (lipoveni), cu o mică lădiţă pe speteT e
aşezau pe pieţe şi marfa lor era mai mult măr­
gele, cercei, inele şi flori pentru fetele şi femeele
de ţară. Ear la earmaroace, inundau oraşul Buc-
c e ^ L j ^ m ce veneau din Iaşi, cu m a r f ^ d e
mofluz şi Erăcuitâ. Act ştia mai vin şi azi, ear
slovacii a dispărut de pe la 1864 şi coropcarii
de pe îa 1890.
*
Pe la 1850 erau 6 hanuri în oraş, in care*
poposau călătorii. Otelul ţinut de Jorj Cristici
în casele unde se află azi şcoala p r o f e s io n a l
case foaste proprietate a boerului Sandulache
oturza. apoi a Căpitanului Botezatu şi la ur­
mă a lui A lecu Vasiliu. Acest otel a fost re­
numit pe timpul când se lucra pentru unire.
Construcţia caselor e şi azi mai tot aşa cum era
şi atunci. Hanul lui Busuioc, o hardughie lungă
şi veche cu prispă lungă la s tr a d ă ^ T a dărâ­
mat la anul 1875 şi pe locul.lui s’a zidit de
diferiţi cumpărători a locului, case cu două rân­
duri, situate pe lângă cofetăria Sfetcovipi. Ha-
n u Iui Iosup Grosu, o altă hardughie şi mai
proastă, cu bureţi pe acoperământ şi cu pereţii
mai jos cu un cot de cât stroda. Şi acesta s ’a
dărâmat, clădindu-se în locul lui la 1882 un
otel mare, frumos, de A lecu Vasiliu, care poartă
numele de ,otel central". Hanul Belăroaei, mai
apoi a lui C. Genadiu, vechiu şi sdrenţuiţ,
cumpărat la 1872 de primărie, care l’a desfii-
inţat mărind grădina publică. Apoi hanul lui
N eculai Vasiliu, din strada Soarelui, care este
şi azi ca şi atunci, cu deosebire că acum are ca
v r’o 30 centimetri muşchiu şi bureţi pe aco­
perământ. Si hanul lui Ioniţă A bageriu, tot
vechiu este şi astîlz1, situat în faţa palatului
municipal. Aceste două hanuri, primăria, le pă­
strează, se vede, ca amintire a trecutului, măcar
•că ameninţă a cădea peste oameni.
De pe la anul 1870, p.nvantnl han a rămas
numai pentrn localurile de eră şine, unde se găz-
duesc mai mult ţaranii ce vin cu căruţele la o-
•raş şi se mai zidiră alte hoteluri, precum i Otel
Europa a lui N. Teodorescu, otel Naţional şi otel
Dragoeauu a. lui N. Dragoeanu.
*
După cum am arătat, cofetari pe la 1 8 o 0 era
numai N astasă, căruia urmară fiiul lui, Ghiţa.
«i pe la 1862 şi 1866 se mai deschiseră a lui
Cristea Cafegiu şi Mafiş. Aceste erau mai mult
cafenele, aveau însă şi de ale cofetarei, lu­
cruri mai simple şi mai proaste. Pe la l o / ,
veni Ivanciu Ştefă n escu , care deschise o cofe­
tărie mai bunicică, la care începu a se duce cu­
coanele să guste ceva mai bumşor. Apoi j ţ
1880 veni din Iaşi Madam A lexandru (cum i
se zice) Sfetcovioi, care deschise o cofetărie
bună, elegantă, şi la care venea toată lumea.
Cu deschiderea acestei cofetării, încetase a in
 caduce spiţerii şi galantarii, cofeturi de la Paris.
.Apoi, în locul acesteia veni de la Roman cofe­
tarul I. Gheorghiu , şi mai apoi de la Boto­
şani, Victor V oitonovici ; astfel că azi avem
două cofetării bune, bez de bragagii, Bul­
gari şi Macedoneni, cari mişue pe străzi cu co­
feturi d’alor şi alviţă. Cafenele, fiind una pe Ia
1850, două pe la 1866; la 1900 erau 6 mai
principale, pe stradele principale, şi pe străzile
lăturalnice Încă vr’o 20.

Meşteşugari (meseriaşi) erau pe la 1850, a-

proape numai români şi unguri. Ei erau zidari,
oieri, cismari, bărbieri, cărătaşi, blănari, ferari.
Ferarii, erau numai ţigani, aşezaţi toţi pe o stra­
dă ce se numea atunci „strada ţigănimei". Cei
mai însemnaţi din meşteşugari, pe cât îmi adue
■aminte erau: Ianuş lojă, P avăl Poltzer, N . Sas-
<cău, Toader Blanaru, Oţoiu, Gh. Tabaca-
Ioniţă Stoleriu, Ioan Lăcătuşii , M ăgăr-
dici Cărătaşu, Dănilă Ţară-lungă, C. Pară-
m oale ş. a. Ei erau intocmiti pe bresle, dar care
se desfăcură cam pe la 1860. In cursul timpului
.până la 1900, mulţi muriră, alţii eşiră în loc
cu meşteşuguri mai bune, aşa că la 1900, se
-aflau încă meşteşugari români, între carii, Plo-
■eseu, F/orescu, Goanţă, cismari apoi zidari,
stoleri, ferari, bărbieri sunt mai mulţi, reviind
•după 30 ani, ear la formarea breslelor. Şi din
ce în ce eu cred că numărul meseriaşilor va
creşte, căci sunt mulţi băeţi pe la şcoale de me­
serii, multe fete pe la şcoli profesionale. Numai
•croitorii pentru bărbaţi şi pentru femei nu pot
‘trăi. A fost din timp câte unul, dar din cauza
concurenţei croitorilor evrei, nu pot exista. Sunt
şi azi, două croitorese pentru dame, care vor
putea să existe, numai dacă vor fi ajutate.
*
Pe Ia 1850, era o fabrică de dubălărie (tăbă-
eărie) a lui D avid Iufta.ru. Ceva cu totul pri­
mitiv, pielea ce-o tăbăcea nu se întrebuinţa de cât
peniru ciubotele sătenilor. Mai după câţi-va ani,
se mai înfiinjă una, a lui Silaghi. Era şi o fa­
brică de bere a leahului Jejacic, dar care n ’a
ţinut mult din cauză că oamenii nu s’au putut
deprinde cu băutul berei ; se vede că era proa­
stă. Mai era o fabrică de rachiu, lângăpodul
de la Letea, cu o singură caldaie, fără alte
meşteşuguri, şi o fabrică de cărămidă pe Lei-
teni. Până la 1867, mai erau şi alte aşa pore­
clite fabrici, de lumânări de ceară galbenă, de
îumânări de său, de făcut oloiu din sămânţa de
cânipă.
La 1867, doi prusieni Carol şi Franţ A inţ,
Înfiinţară o fabrică de bere, pe locul cumpătat
de la N. Dragoeanu, unde a fost hanul cu cer­
dac la marginea târgului. Bere făcea multă, dar
n u era bună, n ’o pre bea oamenii. In schimb
însă făcea bune drojdii pentru plămădit, cozo-
fiaeii. La 1890, fabrica a trecut în proprietatea
Elveţianului F elix Grivel, pe care o refăcu şr
o înzestră cu toate maşiuele de fabricat beie
bună. Si făcea şi face şi azi bere, pe care o bea
multă lume, având şi o grădină frumoasă, în
Care vara adese ori nu mai găseşti scaun. S a
deprins luni(M: cu bere.
Pe la 1890, M oga, înfiinţa o fabrică pentru
ţesut materie de sucmane, şi postavuri mai sini-
 ple. La 1881, V. Ţ enov şi compania, construi
şi înfiinţă pe câmpul poştei o fabrică de che­
restea. Pe la 1886, Filderman construi o fa­
brică de tăbăcărie sistematică, lucrând pielea
foarte bine, vânzăndu-se mult în toate oraşele.
Apoi Gros, înfiinţă o fabrică de ţesătorie şi de
postavuri. S’a mai înfiiinţat şi o fabrică de tur­
nătorie. Cam tot pe la 1870, Venţel Zin-
gher, înfiinţă o fabrică de cărămidă bună, fă­
când acum şi bazalt. Şi o altă fabrică tot de
cărămidă a lui A. Marcovici, pe Leiteni. Apoi
la 1894 se mai înfiinţă o mică fabrică de. tera­
cotă pentru sobe de oale, pentru sobe şi
ornamente pentru case. Pe la 1892 s’a con­
struit de Paul Cristin, pe locul morei lui Me-
leca, o moară cu 4 rânduri, cu turbină şi toate
maşinele moderne pentru măcinat făină de grâu.
T ot cam pe atunci, se deschise şi o fabrică de
cârnăţărie a lui Ioan Stratulativ, cu salamuri,
şunci, slănină şi tot felul de uscături (mezeluri).
Aceste fabrici lucrează şi astăzi. Pe lângă oraş,
se înfiinţă la Letea fabrica de hârtie în 1881 şi
la Mărgineni o fabrică de spirt.
*

După cum am spus, de la 1850 pănă la 1860.

căsăpiile şi casapii erau mai toţi români şi un­
guri. Aveau şi evreii scaunul lor, a căror vite
le tăea haham u. Oca de carne se vindea cu 15
şi 20 parale. Chiar la 1867, ocaoa de carne se
vindea cu un leu şi opt, ceea ce ar face azi un
chilogram şi jumătate 40 bani. Preţul cărnei îose
nu s ’a suit decât până la 70 bani. Cu încetul,
casapii români a dispărut, şi la 1900 nu se afla
•decât unul singur, ceilalţi evrei. Bine înţeles că:
 negustorii şi vânzătorii de porci, au fost şi sunt
num ai români şi unguri.
Tăerea vitelor cam pănă la 1867, se făcea
sub o şandram a aşezată lângă Bistriţa, numită
sahana. Acolo se tăeau vitele cornute şi mieii.
Se tăeau de boeri şi pe la curţile lor, ear por­
ci tăeau fie-care pe la casele lor, chiar şi acei
ce puneau carne de porc în vânzare. Nu era nici
o supraveghere, nici o reglementare. Medic ve­
terinar nu era, vitele şi porcii, ori de erau, ori
de nu erau bolnave, să tăiau pentru vânzare.
De la 1866— 1886, începură a se aduce vitele
ce trebueau să se taie, la primărie. Acolo, un
om al primăriei sau un altul tocmit pentru a-
ceasta, înroşa în foc un fer în formă de literă
şi punea pe coapsa vitei. Aceasta se chema
<danga şi vita dănguită era învoită a se tăia.
Dar de era bolnavă vita, sau de era slabă, nu
era treaba dangagiului, era chestia de po tri­
ve a lă între el şi casap,
La 1886, sahanaua se prefăcu în abatoriuT
to t de lemn, dar cu mai multe despărţituri şi
cu scursuri pentru murdării, şi ţinut mai curat-:
ear vitele se tăia numai de haham şi el pro­
clama care carne e cuşer bună pentru evrei, şi
care tr e if bună pentru celelalte neamurL Tăe­
rea să făcea Insă sub privigherea unui medic ve­
terinar, care cerceta apoi carnea. Asemenea şi
porcii, începu cam pe la 1891 a se tăia tot la aba-
toriu, cercetându-se carnea de Veterinar. Se as-
vârlea pe Bistriţa câte-odată carnea de vită şi de
multe ori cea de porc, găsindu-se boală în ele.
Deschizându-se hala la 1889, vânzarea carnei de
vită nu se face decât acolo, ear pentru cea de porc
s ’a învoit a se vinde şi pe la marginele oraşuluL
 Pitării (brutării) pe la 1850 erau numai doă
în tot oraşul, din care una era a unui evreu.
Boerii şi parte din negustori îşi făceau pânea în
casă, astfel că cele două pitării erau de ajuns
pentru obştie. Pânea albă (jimna) se vindea cu
14— 15 parale, şi pânea de rând cu 8— 10 pa­
rale, ear lipia, 4 parale. Făina de grâu se mâ-
cina tot unde se măcina şi cea de popuşoiu, în
moara lui Rugină şi Goguleţ. Mai era o moară
în sus pe gârla Bârnatului a lui C. Lupaşc şi
alta peste pod la Arăm eşti.
Până la 1S67, pităriile se mai înmulţiră,
erau patru ; dar se înmulţiră şi naravurile pita­
rilor, cari erau acum toţi evrei. Pânea albă o
vindeau scump, 25 paraieT~şi cea neagră 20 pa­
rale. Era de proastă calitate şi lipsă la căntar.
Cetăţenii începu a striga, şi Primarele d’atunci,
îngrijit şi ne mai putând ce le face, se holărâră
a face monopol. Astfel, cu contract dădu unui
evreu de la Roman, dreptul de a face el singur
pâne pentru îndestularea publică, şi cu condiţie
vârâtă în contract ca : Dacă nu va face pâne de
ajuns pentru obşlie, să plătească primăriei 400
galbeni, şi dacă primăria va lăsa ca să facă şi
alţii pâne, să plătească pitarului 400 galbeni.
Evreul de la Roman, deschise pităria în nişte
case mici unde se află astăzi casa cu 2 rânduri
a fotografului din faţa palatului. Primăria, prin
poliţie şi cu pompierii închise celelalte pitării.
A lucrat o lună în linişte, pănea era bună şi
dreaptă, vânzăndu-se cu 20 parale ocaoa pânea
albă şi 15 parale cea neagră. Pitarii cari erau
opriţi a mai face pâne, aveau şi ei sfinţii lor.
Cu plângeri la Prefectură, la Minister, cu stă-
ruinţi puternice, şi cu strigătul că timpul mono*
 polurilor a trecut, să dădu voe a face şi aciia
pane. Primăria s ’a trezit în încurcătură. Pitarul
cu contract cerea să se ţie condiţia, ori de nu,
s ă i se deie acei 400 galbeni, ori face proces,
pentru mai multe pagube.
Pricina ajungând la cunoştinţa obştească, unii
dând dreptate evreului, alţii primăriei, intervine
garda naţională şi discurcă pricina. Subloco­
tenentul Gh. M ovileanu (institutor) şi sergentul
JV. Teodorescu (boltaşu), fiind de serviciu la
garda pieţei cu 24 gardişti, într’o Sămbătă, dă­
du poruncă sergentului care cunoştea pe evreul
pitar, ca mergând cu patrula se-1 găsească şi
se’l aducă la gardă. Sergentul Teodorescu cu 4
soldaţi gardişti î’l pândi când eşi de la fere-
deu (bae), şi găsindu-1 il aduc cu nepusă în
masă la garda pielii. Fiind primit frumos şi pri­
eteneşte, Sub-Locotenentul Movileanu, invită pe
gardişti să facă distracţie d-lui pitar, ca să nu’i
fie urât pănă ce ’i va lua îndreptările. Un gar­
dist scoase îndată un fluer şi începu a cânta
d e jb râ u (sârbă) şi alţi 4 gardişti se prinse la
joc. L ’a jucat pe evreu vr’o 3 sferturi de ceas.
Apoi după vr’o 5 minute, alţi 4 gardişti înce­
pură din nou jocul, luănd şi pe evreu ; şi tot
aşa schimbându-se, l’a jucat pe pitar până di­
mineaţa încât bietul evreu era mai mult mort de
obosală. A doua zi dimineaţa dăndu’i drumul,
s ’a dus la pitărie, a adus căruţi, a încarcat toate
tarhaturile, uneltele, făina şi pe ici îi drumul
la Roman, lăsând şi contract şi tot, ne-mai dând
pe la Bacău. Multă vreme s’a râs cu hohot de
acest lucru, dar primăria a scăpat şi contrac­
tul s ’a desfiinţat cu flueru şi cu sârba.
 La 1900, erau 6 pitării în oraş, şi toate a
•evreilor. Numai acei ce făceau colaci, covrigi,
pomeni, erau români,
*
Pe la 1864, unii din negustorii români (bacali)
se lăsară de negoţ şi trecu dughenile Ia calfe,
alţii se retraseră cu totul, şi alţii muriră. De Ia
1864— 1879, se mai deschise şi alte dugheni de
băcănie şi de bazaruri, de către : Iordache A-
ristide, Gh. Polcovnicu, Gh. Putină, V. Ghe-
rasim . N. Zisu, Gh. Pronea, Ghiţă Radovici,
N . P a l a d i d. Radu C. Porum baru ş. a. astfel
eă la 1879 erau incă 23 negustori bacali ro­
mâni şi numai unul evreu. Erau : I. Băcu , I.
Gheorghiu, Jancu A ndriescu şi C. R ăileanu ,
A l. Gheorghiu, fra ţii Neculau, fra ţii Glod ,
Gh. Rotescu. C. Donici, D. Vasiliu, C. Palo-
. şanu, Gh. P. Ionescu, Gh. Ionescu, I. Vasiliu,
Gh. S ta vri şi alţii cari ’mi scapă. La 1900 înse,
a rămas vr’o 6 negustori bacali, ca mostre aşe-
;zaţi pe la capăt de strade şi la marginea oraşu­
lui, şi vr’o 36 negustori evrei bacali. Din 100
de crâşme ce erau în oraş la 1900, numai
v r’o 6 erau a românilor. Acum şi negoţul celalalt
a trecut la evrei şi la alţi străini, aşa eă astăzi
uliţa mare e toată a negustorilor evrei cu marfă
de tot felul, şi unde şi unde câte un negustor
armean, mai remăind vr’o palru.
Perderea negoţului de băcălie din mâna ro­
mânilor, se daloreşte multor cause, Mai întăi,
negustorii de pe la 1850, cari erau oameni cu­
prinşi şi cu vază, nu voiră a învăţa şi pe copii
lor a face negustoria, se’i lase în locul lor. Ei
1i dădură să înveţe carte multă, să se procop­
sească. Calfele, cărora le trecea dugheuile, nu-
aveau capital de ajuns, nu puteau aduce marfă,
pe socoteala lor de la Galaţi. Acei ce deschideau
noi dugheni, repede le închideau ear, şi unii
carii puteau să se ţină în negoţ, se aruncau a
ii consilieri comunali, ajutori de primari, pri­
m ari şi dughenile fără ochiul stăpânului, se sfâr—
şiau. Apoi înmulţindu-se evreii in oraş, căci de^
unde— după cum am arătat— la 1850 erau ca la
600 de evrei, la 1895 populaţia oraşului fiind
de 15000 suflete, 7000 erau evrei şi 8000 ro­
m âni şi alte neam u ri; a început şi concurenţa
curată şi necurată.
Evreii şi alţi streini, la început nu puteau în­
frunta negoţul ce se făcea de români, nu le dă­
dea mâna, dar apoi înmullindu-se prin voea ce
aveau de a intra în ţară şi a se aşeza P^n o^
raşe, profitând de m u l t e neajunsuri şi slăbiciuni
a târgoveţilor, s’a întrodus pe nesimţite în t r e -
bile tuturor ca meseriaşi, negustoraşi, împrumu-
tători de bani, azi deschizănd o dugheniţă, măine
o crâşmă, pănă ce astăzi— după cum am arăta t
— pujin e In mâna românilor. De unde^ acum
25 ani, evreii şi streinii nu locueau decât par­
tea oraşului despre Bistriţa, acum sunt întinşi'
în tot oraşul ca negustori, ba chiar şi pro
prietari.
*
Inmulţindu-se populaţia, înmulţindu-se febri^
cile iu oraş şi mai multe în judeţ, proprietarii
făcând agricultura mai întinsă, afacerile s a în­
mulţit şi ele, comerţul a luat vânt şi oraşul un.
loc mare şi prielnic negoţului.
 Pentru înlesnirea comercianţilor şi proprieta­
rilor, pentru uşurarea afacerilor, Banca Naţio­
nală din Bucureşti, a deschis aici o sucursală. în
anul 1894, sub conducerea d-lui N. Vişineanu .
Azi se află sub conducerea d-lui Victor N asta.
La 1900, mai mulţi cetăţeni întrunindu-se ş r
prin acţiuni, deschise o nouă casă de bancă, n u­
mită „Banca com erţului*, pentru ca micii ne-
gustoraşi şi acei ce au nevoe de sume mai mici,,-
să le găsească la îndămână. S’a deschis cu un
capital de 35000 lei, şi s’a dat sub conducerea-
d-lui V. Gorănescu. Astăzi, această mică bancă?
are un capital de 8C000 lei, făcând şi operaţi—
uni în anul 1895, de 2000000 lei.
 înainte de 1839 nu era nici o şcoală publică
^în oraş. Odraslele boereşti şi acei cu dare de
.m ână, învăţau carte în străinătate mai cu samă
la Paris. Negustorii şi toţi ceilal Ji cari voiau ca
copii lor să ştie carte, îi dădea de învăţau pe la
Preuţi, dasc.lli de biserică şi pe la dascăli greci.
P e atunci era alfabetul slavonesc, care începea
cu a\, buche, vede şi se sfârşia cu cervu, \alii,
%âmne. Scrierea era cu 2 şi 3 rânduri. Cuvinte
slavoneşti ca ; ottioşeme, delă, ţapis, doclad, pre-
susveie, ţdelcă, şi multe altele erau în toate lu­
crările dregătoriilor şi în jalbele înpricinaţilor.
Scrisoarea veche precum şi cuvinte ca cele ară­
tate, le găsim întrebuinţate chiar şi pe la 1864,
căci încă tot se mai aflau prin slujbe oameni
vechi.
La 1839, se înfiinţă „Shoala Domnească“ (aşa
se scriea şcoala) cu Profesorul Constantin Platou,
jşi în 4 ani se complectă cu 4 profesori. Ir tre
.aceşti profesori, era şi unul Iacobencu, bâet
tânăr, frumos, bun, care stălu un an la şcoalăr -
şi apoi se duse la Mănăstirea Neamţului unde
se călugări. A murit bătrân acum câţi’va ani şi
nimenea n ’a putut afla secretul călugăriei sale..
Costache Platon, om deştept şi destoinic pentru. •
datoria lui, introduse In clasa I-a un sistem care
era aşa : banca întâia avea înainte o bancă de
năsip, unul din copii după porunca şadatorulur'
(monitor cum se zice azi) care striga „îndrep-
teazâ primare" copilul trecea cu un netezător de-
lemn peste năsipul de pe bancă, ş’apoi şada-
torul ear striga „luaţi sama bine şi scriţi litera
a “ arătându-le de pe o tablă mare ce era îna­
intea lor, litera.
Copii începeau să scrie cu degetul pe năsip li­
tera a, îndreptând şadatorul pe la unii cari n’o
făceau bine. Apoi, clasa avea 8 cercuri de ferr
pe lângă păreţi, cercuri bătute în părete. La a-
numită oara, eşiau copiii din bănci şi treceau la
cercuri. Fie-care cerc avea căte 10 copii şi u n =
şadator. Şadatoru intra înăuntrul cei cului, ear
copii se înşirau în afară pe lângă cerc. Acole, o
oară şi mai bine şadataru asculta lecţiile, le dă­
dea alte lecţii. Acest sistem a urmat pănă la a-
nul 1858 când s’a desfiinţat. Programul era ma­
re şi l a r g : La gramatică se dădea etimologiar
sintaxa, ortografia. La aritmetică: Numerile com­
plexe, regula 3 simplă şi compusă, regula de
dobânzi simplă şi compusă. In clasa lV-a s e
traducea mici bucăţi şi din limba latină.
Costache ‘Platon învăţa pe elevi a cânta ş t
din gură. El avea mai cu samă un cântec care
’i plăcea :
Vale albă
Dalbă vale
De la munte râurel
=şi mai departe nu ’mi amintesc. Elevii căutau şi
el ţinea acompaniment cu ghitara , căci bine şi
frumos cânta din ghitară.
Cum s’a înfiinţat şcoala, ea a fost populată.
Veneau băeţi şi de la ţară. Orăşenii şi-a trimis
copii la şcoală, nu însă şi boerii. Şi negustorii
aveau alt tâlc pentru copiii lor. Ca să nu le fie
greu la şcoala Domnească, cum ziceau ei, îi dă­
dea mai întăi de mici pe la şcolile dascalilor şi
preuţilor. Aşa în 1850 ne-ara găsit vr’o 10
-copii de negustori la dascalul Gheorghe de la
Sf. Ion care ne învăţa carte bisericeasca. îmi
aduc aminte, că eu am ţinut jumătate de an,
tabla „vistierul bunătăţilor", căci nu puteam zice
cuvântul „sălft^Iueşte", şi mai toate neamurile
mele îmi zicea în râs vistieru.
Examenul cel mare de sfârşit de an, se făcea
.cu mare pompă. Venea un delegat de la Aca­
demia din Iaşi, şi toată sala era ticsită de pă­
rinţii copiilor, de preuţi şi din boerii ce voiau să
ştie de cum merge învăţătura. In examen chiar,
copiii cari respundeau bine şi cu curaj, erau
chemaţi şi li se dădea sau un irmilic, sau 2 so-
rocoveţi de câtre acei ce asistau.
La şcoala Domnească, azi şcoala No. 1 de bă­
eţi, a fost înscrişi de la 1839 — 1904, 10688
elevi, din cari a absolvit şcoala 1600. Şcoala a
avut 3 directori: Pe Costache Platon, Neculai
Romano şi Neculai Bibiri. Costache Platon a e-
şit la pensie în 1869. Sub el ca profesor, a tre­
cut 2 şi 3 generaţii, din care au eşit mulţi oa­
meni la dregătorii înalte, la demnităţi înalte şi
oameni de omenie. C. Platon eşind la pensie, a
rămas omul cel mai mult stimat de elevii şi de
.orăşenii lui. In ori ce ocazie a fost trimis în con-
.siliul comunal, în consiliul judeţian, ales şi de­
putat. Şi când era profesor, era adesea ori che­
mat la sfaturile boerilor şi a obştiei, căci cuvântul
lui era cugetat, sfatul lui înţelept. El a murit în
vrâstă de 85 ani.
La 1854, fiind numit prezident la Judecătoria
ţinutului (Tribunal) Costache Eraclide, el deschise
şi o şcoală particulară, unde pe lângă unele o-
biecte din şcoala domnească să mai învăţa şt
limba franceză. Boerii, mai cu samă cei de sta­
rea a doua, îşi dădeau copii la această şcoală..
Nu (inu însă mult timp, căci G. Eraclide fiind
strămutat, trecu şcoala lai Frânt Edinachevici,
un profesor adus de boerul Grigote Morţun ,
pentru copii lui. In şcoala lui Franţ, pe lângă,
-copii remaşi de la G. Eraclide, mai veniră şi
alţii, căci se mai învăţa şi clavirul. Gu toate a-
cestea, treceau de la această şcoală, la şcoala
-domnească şi de la aceasta la şcoala lui Franţ.
Nu mult după aceia, o doamnă căreia i se zi­
cea Madam Mayer deschise o şcoală particu­
lară pentru fete. Aici se învăţa mai mult fran­
ţuzeşte şi clavirul, puţin şi româneşte. Şcoala s’a
populat îndată cu fete numai de a boerilor, bo-
•erănaşilor şi acelor mai înstăriţi.
*

La 1859 Octombrie 8, s’a înfiinţat întăia

şcoală de fete in oraş. Cât de mult era aştep­
tată deschiderea unei şcoli de fete, găsese că e
bine să fac cunoscut graba şi frica care o aveau
unii din părinţi, că fetele lor nu vor fi. primite
la şcoală. Eată o jalbă , dată consiliului munci-
palităţii, de Costache Damian, la 1859, Octom­
brie 6 :
 „Am loat încredinţare, că nrmează a se deschide
slioală de fete în acest oraş, apoi şi sub-scrisul avândj
o copilă c« num ele Mariea în vrâstă de 12 ani, si lip­
sit de m ijloace a o da în osebite Pensionaturi cu plată,
vin a ruga pe onorabilul consiliu a o prenumera în lista
elevelor ce vor li ; bine voind a ave în consideraţie că
si eu a m jă rtfit serviţii cătră Patrie mai mult de 19 ani,
precum în deobşte e cunoscut, şi adevărul că sunt lipsit
d e mijloace".
Alta dată tot la municipalitate de văduva Ca­
tinca Melinte :
„Sunt acum de 12 ani de zale de când mă găsesc vă­
duvă ; şi rămăind împovărată de mai mulţi copii şi o
copilă mai mică numită Ileana ; aşa dar fiind că acu s’a
rânduit pansion de ocărmuire, apoi cu supunere mă r o g
ca să fie si copiia mea trecută la listă, spre învăţătură,
căci ca văduvă ce sunt nu’mi dă mâna ai da o creştere
deosebită*1.
Şcoala s’a deschis cu 64 copile, sub direcţia d-nei
A na Dobrea. S'ar fi putut primi 150 de feter
însă localul nu avea încăpere, după cum s’a
raportat şi Ministerului. După 4 ani şcoala s a
complectat cu 4 clare. La această şcoală (No.
t de fete) a fost 4 directoare : Ana Dobrear
M aria Morlun, Olilia lăbuş , telicia Radu. De
Ia 1859— 1904 a fost înscrise la această şcoală
6323 eleve, şi a absolvit 837 eleve.
La 1860 s ’a înfiinţat a doua şcoală de băeţL
Directori a f o s t: C. Dobrea, Ştefan Constanda-
chi, lancu Broşteanu, şi Sava Anton. De la
1860— 1904, a fost înscrişi 690& elevi, şi a ab­
solvit 950 elevi.
La 1867, fiind prefect Gh. Lecca, a înfiinţat
dinpreună cu comuna, gimnaziul. La 1 Decem­
brie, s ’a deschis cu doi profesori, Ioan Chuuş i
N . Corivan, unul de ştiinţi şi altul de partea
literară. Ca director a fost numit Ştefan Con-
standachi, care s ’a oferit a preda gratis şi istoria.
 O lună de zile, profesorii au fost plătiţi de
comună, şi tot anul 1868 au fost plătiţi de ju­
deţ Şi comună, ear la 1?69 a trecut la Stat.
Ştefan C'onstandachi, precum şi diaconul Dimi-
trie Andriescu, erau institutori, trecând şi acesta
după vr’o căji-va ani ca profesor de religie la
gimnaziu. La 1891 Statul clădi localul pentru
gimnaziu, dar aşa fel ca să poată servi şi' pen­
tru Liceu. I se dădu numele de: „Gimnaziul
Principele Eerdinand“. La 1898 se înfiinţă lice­
ul, începând cu clasa V, asfel că la 1901 a fost
complectat cu 8 clase, şi e foarte populat. Di­
rectori la liceu a fost : SteJ'an Constandache,
loan Chirul Neculai Convan, Gh. Jovianu, 'CP„
Topliceanu şi Lascar Venia?nin.
La 1870, s’a înfiinţat a doua şcoală de fete-.
Directoare au fost doamnele : Elena Ficşinescnr
Felicia Tţadu şi Olimpia Grigoriu. De la 1870—
1904 au fost înscrise 5431 eleve, şi absolvit
699 eleve.
La 1871, s’a înfiinţat a treia şcoală pentru
băeti. Directori au f o s t: Gli. Movileanu, Arborer
Ştefan Boteţ, Emil eManoliu, Sapa Ariton, Di-
mitne Broşteanu şi loan Lambrior. Această şcoală
a stat mulţi ani numai cu 3 clase, înfiintându-
mai târziu clasa IV. De la 1871— 1904 au fost
înscrişi 3985 elevi şi au absolvit 430 elevi.
La 1875, s’a deschis un institut privat de fete,
sub conducerea d-nei Alina Corivan, în care să
învăţa 4*clase primare, limba franceză şi ger­
mană, clavirul şi lucrul de mână. In 1879, in-
stitututul a trecut sub conducerea d-nei De la
Chaise, o franceză. La 1894 trecu sub conduce­
rea d-nei Cecilia Lang, când pe lângă clasele
primare, se mai înfiinţară şi 4 clase gimnaziale.
&
cu programul statului, dănd elevele examen Ia
liceu. Acest institut este şi astăzi tot sub con­
ducerea d-nei Lang.
La 1876, Judeţul înfiinţă o şcoală de mese­
rii cu 4 ateliere şi internat. Şcoala a avut ca
directori p e : I. Chim şi Major Murguleţ. N’a
avut inse multă viaţă, s’a desfiinţat pe la 1880
din cauză că erau mai mulţi profesori de cât
maiştri şi elevi. Să învăţa pe copii, mai multă
aritmetică, istorie şi gramatică, decât li se dă­
d ea fer şi lemn pentru lucru.
La 1890 Octombrie, fiind eu primar, am înfi­
inţat cu autorizarea Ministerului, Externatul secun­
dar de fete. Până la 1891, localul şi profesoarele
s ’a plătit de comună, când trecu apoi la Stat.
La 1903 înse, să prefăcu Externatul în smoala
profesională. Directoare a f o s t: d-ra Resu Şi d-ra
Ortansa cMorţun. Şcoala e populată şi atelie­
rele ei lucrează cu prisosinţă.
La 1899, fiind Ministru Lucrărilor Publice, d.
Doctor C. Istrati, înfiinţă la atelierul Circum­
scripţiei a VII din oraş, o şcoală practică de
meserii, ţinând şi băeţi în internat. Această
şcoală, unde se ’nvaţă numai meşteşugul, etern
fac lucrări bune, trainice şi lucrări chiar
mare valoare. Deschiderea şcoalei s a tă^
presenţa Ministrului şi a unu, n— pubUc
ear aiasma a fost onciaia u-
aZiTotP laCOÎ899 HsUŞa-,nm ntat a treia şcoaM de
fete, însă numai cu o singură clasă, pus. s
direcţiunea d-nei Eugenia ‘Dimitriu,
Până la 1865, evreii şi străinii nu şi-au dat
coDiî la şcoalele publice. Nu se gâsea pumşor
de streia Priu aceste şcoli. Evreii » aveau aşa
 zişii belferii lor, cari învăţa copii nu evreeşte,
ci jidoveşte, şi purla câte unul în cârcă când
eşa la plimbare cu elevii lui cari nu treceau
In vrâstă de 8 ani. De la 1865— 1893, au început
a veni la şcoalele publice, şi cu încetul conti-
gentul lor eia aproapre în jumătate cu româ­
nii. Orăşenii, mai cu samă acei cărora li se
părea scump a cumpăra câte o carte pentru co­
piii lor, şi al ţii din nepăsare şi din obişnuinţa de
a se sluji în treburile lor cu copiii, nu-i dădea
la şcoală. La 1893 înse, făcându-se noua lege
de învăţământ, unde în întâiul loc să prevede ob­
ligativitatea, ca fie-care părinte să fie chemat
a-şi aduce copilul la şcoală şi dacă nu se su-'
pune, să fie am endat; mai înfiinţându-se şi taxe
pentru streini; contigentul românilor a crescut
cu mult, iar al străinilor a remas la 20 °|0.
Până la înfiinţarea gimnaziului şi apoi Liceul,
cu greu se ’nvâţa carte multă. In Moldova, p â­
nă la 1862 era o singură şcoală superioară,
Academia oMihăileană din Iaşi. Acolo se ’ngră-
mădea mulţi din acei ce sfârşau clasele primare.
De la noi din oraş, puţini rămâneau acasă, cei
mai mulţi şi din acei ce aveau şi din acei ce
n ’aveau, luau drumul Iaşilor, unii pentru Aca­
demie şi alţii pentru şcoala preparandală ce se
înfiinţase pe la 1856. Şi Doamne, anevoioasă
mai era ducerea la Iaşi, mai ales când părinţii
n u prea erau cuprinşi. Câte 8 şi 10 băeţi ne
vâra în harabaoa lui Nahman Ţudic, i se plătea
un irmilic de cap, şi a treia zi,* une ori şi a
patra zi, eram la Iaşi. Şi cu toate astea Bacăul
de la 1856 — 1866, avea un bun contigent de
tineri cu carte, căci la 1862 se ’nfiinţă în Iaşi
şi Universitatea; alţii a trecut apoi şi în străinătate.
 Azi, când ai în localitate atâtea şcoli primare,
o şcoală superioară complectă ; când drumul U-
iiiversităţilor din Iaşi şi Bucureşti e atât de în­
demânatic şi de eftin ; când traiul acolo îl gă­
ie ş t i după mijloacele ce ai; e o tiranie ca părinţii
s ă nu rîndrumeze pe copii lor a-şi sfârşi învăţă­
tu ra In ţară, spre a fi buni şi folositori cetăţeni.
*
A l e x a n d r u B u n Voevodul Moldovei, a făcut
Biserica ‘Precistea (Adormirea Maicei Domnului).
La 1800, 1oan cMocanu, a făcut Biserica Sf.
loan ‘Botezătorul, în zilele P. S. S. Gherasim
Episcop al Romanului. N’am putut a mă infor­
m a cine era acel creştin loan Mocanu. Piesupun
Inse. că trebue să fi fost un răzeş bogat sau
u n negustor înstărit. S a făcut apoi zestie bise-
ricei, mai multe case din oraş, lăsate prin tes­
tam ent de negustori, şi altele date . ca danie.
Testamentul lui I amandi sin <£\hhalache dMăr-
gărint din anul 1831 August, glâsueşte că, ve­
nitul acelor dugheni ce le lasă Bisericei, să fie
pentru slujbaşii bisericei şi pentru pomenirea, lui
m acar de 4 ori pe an, prin parastase; şi că
dughenile să nu se înstrăineze. S’a ţinut pănă
astăzi orânduirea testatorului, dar astăzi locul
acelor dugheni — căci casele numai sunt — s a
vândut cu 8000 lei.
La 1830, cucoana văduvă Soltana Ureche
făcut Biserica Buna-Vestire. O bisericuţă mică,
unde de abia încăpea vr’o 50 de
Comuna o mai refâcu cam pe la 1885. U tăcu
mai mare, unde pot încăpea ca ia 15° t a x a ­
tori. Si bisericuţii i s’a dat ca zestre v ro două
<dugheni, cu a căror venit să se întreţie.
 La 1842, boerul Enache Crupenschi, făcu bi­
serica Sfinţii împăraţi. El dădea bani şi boeră-
naşul Antohi Bârţu, un bun prieten şi bun cre­
ştin, a privighiat zidirea de la început şi până
la sfârşit. Oamenii văzând pe Antohi Bârzu, în
fîe-care zi între lucrători, şi plătind, credeau că
el face biserica, şi d’aceea chiar şi până azi u-
nii zic „biserica Bârzului". Boerul Crupenşchi,
înzestră bisericaşi cu o mică moşioară de la Brătila.
La 1847, Căminarul Pavalache Cristea şi Pro­
topopii Enache Petrovici, făcu biserica Sf. Neculai.
După ce s’a făcut temelia şi trebuia să înceapă
zidirea, cele întăi cărămizi duse pe şchele au
fost duse în poala antereului de cătră boer şi
protopop. Asemenea şi mulţi din negustori a a-
jutat cu ce au putut la facerea bisericei. Clopotul
cel mare care e şi azi, s’a vârsât In curtea bi­
sericei şi cu material (aur, argint, aramă, fer),
strâns tot de la negustori, boeri şi de la toţi ce
erau creştini. Biserica s’a zidit în timpul P. S. S.
Iustin al Romanului. Biserica Sf. Neculai-e Ca­
tedrala oraşului.
Din timpuri îndepărtate, catolicii (ungurii) a-
veau biserica lor, era chiar episcopie. Fiind
aşezată pe locul care azi e a lui Bucă , pe cul­
mea dealului ce începe de la capătul oraşului
despre Mărgineni şi merge pe sub casele Ho-
ciung şi se sfârşeşte la aşa zise casele protopo­
pului, şi Bistriţa avându’şi matca ei p ’atunci pe
la poalele acestei culme, ungurii s’au temut a nu
o lua apa Bistriţei, şi dărămând’o au luat toate
odoarele şi documentele ce erau In ea, ducân-
du-le la Episcopia din Iaşi. Multe zeci de ani,
lingurii au stat fără biserică, pănă când la 1841
.zidi biserica ce este azi. Tocmai când se sfâr-
şîse şi era numai de văruit, s’a prăbuşit turnul
cel mare din faţă, în ziua de 16 Iunie 1841r
peste lucrătorii ce se odihneau la amiază pe
lângă zidurile bisfiricei. Yr’o 4 lucrători au fost
omorâţi şi vr’o 6 răniţi şi sdrobiţi la câte un
picior şi mâini. Biserica catolică are moşia Ba­
raţii de lângă oraş şi mai multe prăvălii. Toată
averea se administrează de Episcopul din Iaşi.
L a 1858, Armenii îşi zidiră şi ei biserică. O
biserică mare, încăpătoare. Morţii se îngropau
pe lângă biserici, numai evreii aveau ţintirim
afară din oraş. Armenii ne-având biserică, pe mor­
ţii lor îi duceau la biserica din Roman. Cei ce
puteau îşi ducea morţii vârâţi in sicrie, cu tră­
suri bune şi cu oare care pompă ; dar pe cei
mai mulţi îi ducea ungurii cărăuşi din Cleja,
cari puneau sicriul într’o căruţă cu 2 cai şi pe
ici 'i drumul. De multe ori, dacă vre-unul din
acei cărăuşi, târguia în vr’o dugheană de-a ar­
menilor Câte ceva, şi li se părea că le cere
scump pe sucman sau pălărie, ziceau : „Las mai
eftin ztspâne, c’apoi te-oi duce sâ eu mai eftin
la Rom an". .
La 1876 se înfiinţâ de comună, crmrtrrul la
vale, cam la 800 de metri de marginea oraşului
fn cătunul „Domniţa Maria “. Se zidi şi o Bi­
serică, cu hramul Sf. Treime. .
P e la 1850, preuţi la biserici erau mar mulţi
decât acum. Erau : Preutul Sapa Nichi for eseur
Ambrosie <Bălăsescu, loan Climescu Vasile lir -
tescu, Costache Suţescu, Stefănescu Catihet (care
avea şi o şcoală pentru pregătirea dascalilor şi
a preuţilor), Gh. Albu, Gh. Cnsier, Gh. Popo-
pici, Costaehe Bocescu şi alţii de carr nu mi a-
mintesc. Deşi poporănii creştini erau mult mai.
puţini decât acum, totuşi aceşti preuţi aveau
casele lor şi aveau şi bani. Venitul Epetrahiru-
lui era mult, căci mai fie-care boer şi cei mai
mulţi din negustori aveau tocmit câte un preut
cu anul, să li se facă macar odată pe lună, pa­
raclis şi aiasmă în case. Şi bisericele erau pline
Duminicile şi serbătorile; botezuri multe şi cu­
nunii multe. Aceşti preuţi aveau unii vr’o câte­
va clase de seminariu. alţii nu. dar toţi erau
preuţi încuviinţaţi, iubiţi şi respectaţi de popo-
răni. In fruntea lor, stătea Protopopul Enache
Petrovici, care ’şi ţinea demnitatea lui, deşi era
aspru cu preuţii, mai cu samă cu cei de la ţară.
De dânsul aveau mai multă frică preuţii. decât
de Vlădică. Şi Protopopul era cuprins. Era om
deştept şi cu multă energie în el. Era chemat
mai în tot d’auna la sfaturile boerilor şi al dre­
gătorilor. El dădea peciul, învoirea de cununie,
şi el era la cununilie boerilor mari şi la morţii
bogataşilor. Şi azi să mai pomeneşte îneă de
Protopopul Enache.
*
La 1852, se înfiinţă pentru întăiaşi dată. Tea­
tru. Alecu Villner, Iancu Gheorghiu Budu,
fraţii Gheorghe şi Simion Hociung, Gh. Le-
vezanu, fraţii Costache şi Dimitrie Bârzu,
Dimitrie Talianu, Ştefănache Busuioc, d-ra.
Maria Vilner, (acum d-na Morţun), d-ra Ta~
rsiţa Vimitriu (acum d-na B enea); o mână de­
ţineri, unii trecuţi de 24 ani, alţii mai micir
feciori de oameni din bună societate,„cu carte şi
deştepţi, unii funcţionari cu vază la Isprăvnicier
alţii la Judecătorie, se hotărâră a deschide a-
ceastă biserică, căci închinători erau mulţi. Şi
In adevăr, de la întăile reprezentaţii, de la boer
până la gospodarul tăcut de prin mahalale, n ă ­
văliră la teatru. După un an, au fost nevoiţi
conducătorii teatrului, să aducă şi actori streini.
A şa a adus pe Sterian Calcăntraur, Gh. N e-
culau, d-na Bogdanovici, d-ra M aria Moru-
zan şi d-ra Em a (pronumele ’i l’am uitat). A-
ceastă din urmă, aproape de închiderea teatrului,
deveni soţia căpitanului Botezatu. D-ra Moruzan,
mult mai târziu deveni soţia lui Gh. Hociung,
care ajunse director de prefectură.
La începutul reprezentaţiilor, cum am zis, nu
lipseau boerii. Unii mai văzuse teatru la Iaşi,
căci acolo teatrul a început la 1844, alţii prin
străinătate ; dar alţii nu văzuse de loc. Intr’o
piesă ce se reprezintă,— n u’mi aduc aminte titlul,
Ştefanache Busuioc juca un rol de giubeliu,
şi trebuindu’i antereu şi giubea mai curată, le
ceruse de la moşul seu, Sărdarul Grigore B u ­
suioc. In seara de reprezentaţie, când era pe
scenă Ştefănache şi Cuconu Grigore în lojă, era
în piesă ca să ningă. Chip ninsoarea se fă­
cea cu hârtiuţi mici şi las:ite de deasupra scenei.
Când a început ninsoarea, Ştefănache de pe
scenă îşi zicea rolul....’L„ Vai de mine, a în ce­
p u t să ningă /...“ Ear Sărdarul Busuioc din lo­
jă îi strigă: „Dă-te în tr ’o parte Ştefănache
că m i se udă antereu...."U n hohot de râs is-
bucni în sală şi hazu însoţit de aplauze asurzi­
toare, fu şi mai mare, când Ştefănache ascultă
ce ’i zise moşu, şi să de-te d oparte.
Teatrul ţinu cam pe la'jumătatea anului 1858,
când se mută în localul lui, Isprăvniciea ţinutului.
Până la 1866, se mai făcea teatru prin case par­
ticulare, unde repede se ’njgheba câte o scenă,
 şi mai cu samă elevii de la Academie când ve­
neau în vacante, plăcerea lor era să facă teatru.
Pe la 1866, începu sa vie trupa de sub direcţia
d-nei Fani Tardini, o trupă cu renume, având
Intre actori şi pe fraţii Iancu şi A lecu Vlădi-
<
cesou . Trupa venea vara, şi repede rădica o na-
ratcă de scânduri, o hardughie mare în care se
făcea loji, staluri, scenă şi toate cele necesare ;
încăpea în ea peste 700 de oameni. Mai tot
d ’auna acest teatru de scânduri să făcea în curtea
primăriei. In toate serile când se juca, era plin
:ticsit de lume. Gustul de teatru, se lăţea cât
mai mult la orşeni După Fani Tardini, a venit
nemuritorul M atei M ilu în mai multe rânduri,
apoi alte trupe ; şi toate înveseleau lumea şi ele
se duceau cu bănişori.
Gustul de teatru, îndemnă pe concetăţeanul
nostru N eculai Drăgoeanu , sâ facă la rândul
al doilea a hotelului ce construi în anul 1873,
o sală proprie pentru teatru. In această sală
încăpătoare şi frumos alcătuită şi mobilată, să
deschise teatru în amil 1874, sub direcţia lui
M ih a il Clim escu ,care aduse actori buni de la
Iaşi şi Botoşani. In anul următor, sub direcţia
lui Costache Genadiu (tânăru), Io se f Şavlos -
c h i şi a mea, se aduse o trupă mult mai mare
cu actori din Craiova şi Bucureşti. In serile când
să juca, îmbulzala lumei era atât de mare, în­
cât adese ori se făcea apel la poliţie'de a opri
lumea că nu mai era1'loc,
In această stagiune s’a jucat o piesă originală
<i mea „Băile de la iŞ/ăn/c, comedie în 5 acte.
Când s’a afişat]*ah început şoaptele. Mulţi ere-
deau şi mai cu samă mai marii ocărmuirei, că
s ă ocăreşte guvernul în piesă. In seara de re-
petiţie spre reprezentaţie, ne-am trezit în sal&
cu Procurorul, care şi-a arătat dorinţa — foarte
politicos d’altmintrelea— că voeşte să steie la re­
petiţie. I-am înţeles gândul şi tâlcul venirei. Fi­
ind rudenie cu mine, l’am chemat d’oparte, în 4
ochi, şi l’am intrebat. Mi-a spus că Prefectul l’a
trim is. Am început repetiţia şi după vr’o 3 cea­
suri s’a sfârşit. Doar în „Băile de la, Slănicu
n u era să se vorbească bună-oară ca în „Apele-
d e la V ăcăreşti“
Erau aluzii la guvern, dar nu din cele ce sar
în ochi. Procurorul mulţumit de piesă, s’a dus,
şi piesa s’a jucat apoi în faţa unei săli pline, cui
m ult succes. Tot în acea stagiune s ’a jucat o
localizare a mea „Senatorul Som noros “, apoi
m ai târziu o altă localizare „Doctoria Soacre -
lo r “. Nu voiu arăta cum a fost primite de pu­
blic aceste piese, ca să nu se zică că mă laud.
Dragostea orăşenilor pentru teatru, trecuse
hotarele oraşului, şi- adese ori o trupă bună din>
Iaşi sau din Bucureşti precum si trupe streine,
▼eneau întâi la Bacău. Gând Teodor A slan a>
format pentru întăiaşi dată opereta romăneasc&
la Iaşi, a venit apoi la Bacău, jucând întâi „Fa­
ta M a m e i A n g o t ?. De vr’o 4 ori s a jucat a-
ceastă operetă, aşa de mult a plăcut publicului.
Muzica din operetă a trecut multe luni şi încă.
se cânta de fie-care prin case, pe strade de co­
pii. P ână şi servitoarele care scoteau apă am
fântănă, scoţând apă cântau „din mama A ngo
eu am eşit...etc.“ Cât a jucat trupa, moi într »•
sa ră nu s'a mai găsit locuri.
După aceasta a venii trupa de operete fran­
ceze a d-nei Keller. A fost întâi în. Ibşn. apoi.
l a Bacău şi d’aci la Bucureşti. In timpuli râ s -
boiului (1877), din buna societate a oraşului,
doamne şi domni suiau scena pentru reprezen­
taţii date în ajutorul răniţilor şi însuşi Iubitul P o e t
Vasile A lexandri , de pe această scenă şi-a re­
citat poemul său : Dan Căpitan de plaiu. Pen­
tru nimenea nu era o pacoste, teatru. Comuna
chiar a dat subvenţie 2000 lei,
La 1889, a ars întreaga clădire a lui N. Dra-
goeanu, a ars şi teatrul. Pănă la 1895, n’am
mai avut trupe mari, ci diferite adunături, care
jucau în grădini de vară. La 1895 deschizăn-
du-se sala din palatul municipal, a început ear
să vie trupe, înse nici una n’a făcut stagiune
de earnă în regulă. Jucau câte 2 sau 3 repre­
zentanţii, alta vinea în loc. Une ori vinea câte
2 sau 3 actori cu afişe mari, alte ori concerte,
de mai multe ori răpezeli din Bucureşti şi Iaşir
pentru o singură reprezentaţie. S’a văzut cu de­
stulă amărăciune, că nu mai e acum publicul
de altă dată pentru teatru. D’abia şi abia s e
umple sala când e o trupă cu actori buni. Cele
de mai multe ori, sala nici un sfert nu e plină.
Nu mai e acea tragere de inimă, nici acea imbul-
zeală ca să deie om peste om. Când faci apel
la vr’o persoană din societate a încuraja teatrur
îţi respunde cuconiţa: „Un boston infierbăntatr
e mai plăcut decât ori ce piesă drăgălaşă de-a
lui V. Alexandri". De multe ori, trupişoarele
care năzuesc a sta mai mult cu nădejdea de a
veni lumea la teatru, aleargă apoi la poliţie de
le vinde biletele să poată plăti cheltuiala ş®
drumul. Poate că dacă ,ar fi o sală de teatru şi
cu loji, dacă unele trupişoare ce fnişue tot anul
de colo până colo, numai ca să iee bani fără au
juca bine, ar dispărea; dacă o trupă cu actor»
 buni, cu roluri învăţate, cu toate îngrijirile ce­
rute pentru teatru, s ’ar stabili pentru o stagiune
<de earnă, făcând şi abonamente ; poate zic ar
reveni ear dragostea de teatru şi ar fi ca şi
înainte.
*
Până la 1868, nu era Librărie în oraş. Căr­
ţile trebuitoare pentru elevii din şcoli, se adu­
ceau de la librăriile din Iaşi ori Bucureşti de că­
tre directorii de şcoale sau de vre unul din
profesori, şi aceştia le vindeau elevilor. Legatul
I cărţilor se făcea de vre un preut sau dascal,
cu tartajL Mai cu samă preutul Gh. Âlbu, fâ-
I cea aşa legătură, el mai fâcca şi potcapuri pen­
tru preuţi.
La 1868, înfiinţă cea întăi librărie, H. M ai-
g u liu s pe care o înzestra cu toate cârţile de
şcoală şi cu toate cele necesare şcolarului. El
înfiinţă tot atunci şi o legătorie de cârţi, inse tot
cam primitivă. După vr’o câţi va ani, se încer­
cară şi Institutorii să deschidă o librărie. Au de-
sch is’o, dar nu a avut viaţă lungă.
Pe la 1875, negustorul loan Bâcu, deschise
o mică librărioară în colţul stradei ce duce la
biserica catolică, şi o puse sub conducerea unui
•ucenic al lui, Pascal A nghelescu. Mergea bi­
nişor. Venind trupa română de operete, şi după
ce s’a jucat, „Fata Mamei Angot* care a plăcut
publicului foarte mult, Pascal Anghelescu a cre­
zu t că e bine să facă negustorie şi pe sama sa.
Având un exemplar din libretul operetei, a dat
3a o tipografie şi i-a tipărit 1000 exemplare, pe
care le vindea cu un leu. Aflând despre aceasta
Căpitanul Bengescu traducătorul libretului, veni In
 Bacău şi voi a face proces de daune stăpânului
Ioan Bâcu. Puindu-se la mijloc alte persoane,
se ’nvoiră, şi Bâcu plăti Căpitanului 1000 lei,,
i dar închise şi librăria.
La 1876, se deschisc o a <ioua librărie de
Haber în tovărăşie şi cu H. M argulius. La
18S9, deschise librărie Costache Gavrilescu şi
M ihai Vasiliu zis şi Gogălniceanu. Aşa că lik
1900 şi astăzi se găsesc în oraş trei mari li­
brării complecte : A lui H. Margulius, C. Gavri­
lescu şi Mihai Vasiliu. Mai sunt şi altele mai
mici, înse nu complecte ca cele arătate mai sus^
Legătoria de cărţi s’a îmbunătăţit de H. Mar­
gulius, făcând lucrări bune şi frumoase.
*
Pe la sfârşitul anului 1866, fraţii Toader şt
Iancu Tăutu, aduseră pentru întăiaşi dată tipo­
grafie in oraş. Apoi, pe la sfârşitul anului 1867r
formându-se o societate pe acţiuni, se aduse o
nouă tipografie. Acţionari erau : Gh. Lecca, L
N egură, M. Cliniescu, V Collini, Major Gh.-
1 Costin, Gh. D um bravă, eu şi alţii de cari
n u’mi amint.esc. Aducerea acestei tipografii a fost
din cauză că, fraţii Tăutu închinându-se la alte
feţe ce erau contra cu oamenii cari voiau o altă
politică, adese ori făceau şicane şi greutăţi in
scoaterea ziarului. Această a doua tipografie, a
trecut din mână tn mână : La m in e , la M . Cli­
niescu, la A vra m Lubel, la 1. B. Ştefaniu, până
când la 1880 o luă H M argulius, care o pre­
făcu, o îmbunătăţi, aducând la 1892 şi maşină
rotativă.
La 1893, Costache Gavrilescu In tovărie cu
M . H aber aduse o nouă tipografie tot cu raa-
jşină rotativă. Astăzi avem două tipografii mari,
cari fac lucrări multe, bune, tipăresc jurnale,
registre, cârţi şi altele.
*
La 1867, mai mulţi profesori, judecători, a-
vocaţi, ingineri, proprietari şi alte persoane, în­
fiinţară „Societatea p en tru în vă ţă tu ra popo­
ru lu i ro m â n “ având ca preşedinte pe Gh. Lecca.
Această societate a avut un traiu ca de 2 luni.
Nu apucasă bine casierul ei, Ştefan Ţirţescu
nici măcar să încaseze cotizajiunile de la toţi
membrii.
Tot la 1867, se înfiinţară „Societatea pentru
t i r u dar care repede a dispărut, ne-având vreme
nici măcar să’şi încarce arma vr’un membru al
ci. Apoi la 1881 se înfiinţă „Societatea oame­
n ilo r cari ştiu c iti“ sub preşedinţia lui M. Cli-
jnescu. Avea şi o revistă a ei „Mica bibliote­
c ă “ şi 7 din membrii ei au ţinut şi conferinţi
publice în sala prim ăriei: D-na D im itriu
g a , M . Climescu, Radu O. Porumbaru, Gh.
lanoli, P. Topliceanu, loan Chiru şi eu, am
tinut acele conferinţi. Această societate a trăit
mai multişor, dar n ’a sfârşit anul Ear la 1893,
se înfiinţă „societatea pen tru ajutorarea co­
piilor săraci“ sub preşedinţia primarului, b a
strâns ceva bani, dar trăeşte încă şi acum în ­
chisă î n t r u n proces-verbal.
De ce a perit aceste societăţi ? De boala po­
liticei. Microbii necunoscuţi <pe atunci, lucrau în
linişte şi distrugerea lor era mai rflpede. La
1902, se înfiinţă „Societatea Ateneului sub
preşedinţa lui N . Corivan. Două erai d aran-
5u-l s’a ţinut conferinţi de membri, dar apoi a
■dispărut şi aceasta. Tot boala veche. La 1905,
reînvieară această societate, mai numeroasă, cu
alte baze, s’a publicat constituirea ei, dar... nir*i
o conferinţă pănă acum. S’a mai Înfiinţat „So­
cietatea de Gimnastică*, de „ Vănat şi Tira. Nu
ştiu dacă nu se vor înbolnăvi şi acestea. Sin­
g u ra care trăeşte şi dă roade, e * Societatea pen­
tru Şcoala de Adulţi“.
Dacă membrii cari formează societăţi cultu­
rale, ar avea tragere de inimă să lucreze numai
pentru scopul binefăcător al societăţei şi nu ar
aluneca în discuţii politice şi de partid, societă­
ţile ar trăi mult, foloasele sociale ar fi mari,
căci acei ce compun societăţile sunt oameni in­
teligenţi, energici şi cu dor de muncă.

Intr’o sară din earna anului 1875, cinci inşi

stăteau la un cap de masă in otelul Alecu
V asiliu: Ghită ‘Vavli, M. Climescu, V. Col-
lini, Lascar Lupaşc şi eu, stăteam şi gustam un
vin roş cumpărat de curând de A. Vasiliu din.
pivniţele boerului Răducănachi lioset de la Căiuţ.
îl vindea 6 lei ocaua, dar era bun. Gustănd şi
vorbind de politica a m are, unii cu aprindere,
alţii mai dăm o l; de năzbâtiile ce proectam să
mai facem ; Lascar Lupaşc ne opri şi z is e :
„Ia lăsaţi politica. Mai bine scriţi la gazetă, de
suferinţele slujbaşilor. Gâ, după ce le vine m a n ­
datul după o lună şi două, apoi când te duci
la Casierie, îţi spune că nu sunt bani. Şi noi
bieţii amploiaţi suntem nevoiţi să scontăm lefile
la Spilman şi la Cofler, câte cu 20 la sută, şi
unii dau leafa în jumătate..."
— „Ştiţi ce? Ai să înfiinţăm o casă de eco­
nomie" zise Climescu. Zis şi făcut. Scoaserăm
fie-care câte 5 lei, îi dădurăm lui Pavli numin-
du-1 casier. Climescu s’a însărcinat să facă sta­
tutele, dând şi numele societăţei de „Bistriţa*.
A doua zi statutele erau gata. A treia zi con-
vocarâm încă vr’o 10, apoi 20 persoane şi după
v r’o 5 zile societatea se conslitui sub preşe­
dinţia — îmi pare—a d-iui Toma R afael având
de casier pe Cristian Ellenbergher.
Societatea începu operaţiile, şt procentul pen­
tru împrumutaţi era de 10 la sută pe an, pu-
tându-se împrumuta şi pe o lună. La 1880r
Societatea „Bistriţa*, după cererea a o parte din
societari, începu să lichideze. Mulţi şi-a retras
capitalurile lor, ear câţi au mai rămas, trecură
cu capital cu tot la o nouă societate ce era
în formaţiune: Societatea „Carpatii . Capitalul
„Bistriţei'" era de 30000 lei, şi azi „ Carpatii“
are un capital de 134000 lei. Preşedinţi la acea­
stă societate au fost mulţi, dar de mai mulţi
ani e Gh. Răileanu şi Casier Iancu Broşteanu.
La 1894, institutorii urbani şi învăţătorii de
la sate, înfiinţară „Societatea corpului didactic“
pentru ajutorarea membrilor ei şi pentru ajuto-
torarea copiilor săraci. A mers bine această so­
cietate, membrii ei nu se mai împrumutau cu
bani decât la ea, şi procentul era mic. La 1903
înfiinţând-se „Casa de Economie a corpului di­
dactic din toată ţara* la Bucureşti, societatea
de la noi a început a lichida ne mai având să
meargă înainte.
La 1900, amploiaţii formară o nouă societate
a lor sub numele „Progresul“, care operează şi
azi sub preşedinţia lui Ştefan Constandachi.
Cu înfiinţarea accstor societăţi, cu putinţă de
 a ’şi îndeplini nevoile la moment ori cui îi
trebueşte bani, cămătarii au intrat în pământ,
şi amploiaţii şi toţi cari au nevoe de bani, gă­
sesc cu uşurinjâ.
*
In anul 1893, mai mulţi cetăţeni de toate ca­
tegoriile se ntruniră, şi hotărâră a se rădica un
monument M arelui Poet V. Alexandri, fiind
oraşul Bacău, locul unde s’a născut. S’a ales un
comitet sub preşedinţia d-lui Gh. Răileanu, care
să scoală liste de subscripţie şi să facă ori ce
serbări spre a şe aduna banii trebuitori. Tot
cam în acelaşi timp, Profesorul Universatar,
marele scriitor şi patriotul încarnat Vasile A -
lexandrescu Ureche, dărui oraşului bustul în
bronz al Marelui Barbat de Stat M ihail Cogăl-
nicean u.
In vara anului 1897, ambele busluri puse pe
piedestale de piatră cioplită, cu inscripţii pe toate
laturile pietrii, au fost aşezate : A lui V. Ale­
xandri în grădina publică şi a lui M. Cogălni-
ceanu, la colţul grădinei Primăriei. Tot atunci
să făcu şi inaugurarea lor prin o serbare demnă
şi frumoasă. Din partea guvernului a fost Mi­
nistrul Domeniilor A nastasie Stolojan, a mai
fost d. Ionel Grădişteanu, delegaţiuni de stu ­
denţi din Iaşi şi Bucureşti şi mai toţi cetăţenii
Bacăului. S’a ţinut discursuri de Ministru, de d.
Grădişteanu, de preşedintele comitetului, de stu­
denţi şi de mulţi cetăţeni. Până noaptea târziu,
oraşul a fost într’o mare animaţie.
Mai este un barbat mare al ţării care de la
1860— 1866, fiind Capul-Chihaia la Constanti-
nopol, a lucrat cu tărie, cu înţelepciune şi pa-
triotism luminat, la realizarea unirei şi secula­
rizarea averilor mănăstireşti. E. Costache N eg ri ,
care apoi la 1866 s’a retras şi a trăit mare
parte din vieaţă in casele lui de pe malul
tuşului, din Tg. Ocna. N’a mai făcut politică,
dar a făcut nenumărate bine-taceri. ^ _
Amintirea despre C. N eg ri este sădită în ini-
mele românilor, dar bustul lui pus pe un pie­
destal, ar aminti şi mai mult generaţiilor de
astăzi şi celor viitoare, cine a fost acest bărbat
la care s’a ţinut cel întăi sfat pentru unire, m
 In anul 1550, erau boeri de starea întăl (pro­
tipendada), boeri de starea a doua şi boerănaşi
(bivel-noeri), a căror obârşie e răzăşască. Erau
pe cât îmi am intesc: Nicu Ghica Comăneş-
teanul, Vasile Sturza, Beizadea C. Sturza,
Răducănache Roseti, Costache Rosetti Teţ-
canu, Sandulache Sturza, Alecu Aslan, Gri-
gori Roset, Neculai Donici, Emanoil Donici,
lancu Donici, Manolache Coroiu, Dimitrie
Cracte, Costache Strat, Dimitrie Strat, Enst-
chi Crupenschi, Matei Crupenschi, Petraehe
Brăescu, Grigore Busuioc, Pavalachi Cristes,,
lancu Vasiliu, Panaite Ian oii, Grigore Mor-
ţun, Costache Crupenschi, Ion Istrati, Cos­
tache Lupaşc. Erau apoi boeriţi cu decrete, şi
d ’aceştia erau mulţi, căci boeriile să dădea cu
ghiotura, mai cu samă de Caimacanul Bogoridi.
Unii din boeri, purtau haiue moldovineşti cu
antereu, giubea, şapcă sau căciulă poloneză, ear
Enachi Crvpenschi, purta şi işlic pe cap. Cei
mai mulţi înse, fiind prin streinătate, purtau
haine nemţeşti. Traiul boerilor, era palriarhal_
Fie-care avea moşie neamanetată, bani aveau d’a-
juns, hambarele li erau pline de grâu şi câm­
purile pline cu herghelii de cai şi cirezi de vite.
Ei, nu plăteau nici un soiu de bir, nu li se lua
copii la oaste, şi toţi ţăranii de pe moşie, li
munceau degeaba. Cea mai mare parte erau buni
creşlini, căci fie-care pe la moşiile lor, aveau pe-
lângă curte şi biserică, şi făceau şi fapte bune.
Mulţi din ei aveau şi ţigani, robi.
îm i amintesc o Întâmplare : Eram de 8 ani
şi trebuia să trec când m ă duceam la şcoalăr
p rin tr’un loc neîngrădit. Intr’una din zile, tre­
când pe acel loc văd viind în faţa mea, un om
negru la faţă şi cu coarne de fei, prinse de uii
cerc de fer înprejurul capului. M’ant spăriat şi
n.’am întors fuga acasă. Tată-meu vazându-mfc
spăriat, m’a întrebat că ce am păţit, eu i-am
spus ce am văzut. Tată-meu îmi zise să nu mi
fie frică că acela e ţigan rob, făcându-mă să în
[vleg ce e ro b ; şi dacă i-a pus coarne aşa fa<r
mai cu samă boeroactle, când robii li stnck
w Jo oală sau sunt leneşi. Erau şi boeri, cai*
finea bine pe robii lui şi nu , chinuea. Dez.o-
binrtu-se ţiganii sub D om nul G ngore Chica,
mai toţi s'a dus pe la sat,, şi mai cu sania pe
la moşiile und.' erau Egum. nt greci Cu vr o IO-
ani «d urmă, găseai la Mănăstirea C a ş i n u l . b -
câtari buni şi sofragii. Ear la ‘ 864 ţigan» -
ri aveau case cu 10 prfj.ni, au fost şi ei im
proprietâriţi, plătind un galbsn p e n t r u 01
v Până la 1865, boerii, ma, ales ce, mai ba
trâm , ..'aveau nici o grijO, e, nu voiau sa ş t »
 ce e în ţară, căei ţara erau ei. Ei erau chemaţi
de Vodă la sfaturi, la obşteasca adunare şi dre-
gătoriile cele mai înalte lor li se dădeau. Ei nit
făceau cheltueli mari că n ’aveau pe ce. Făceau
•chefuri une ori, şi cheful îl ţinea cu zilele. Ju­
cau cărţile, dar moşiile nu le-au perdut ei. Strân­
geau unii la bani, de nu’i vedea lumina soarelui.
Aşa lui Beizadea Costache Sturza i a furat ţi­
ganii de pe moşie, 18000 galbeni din o cămară
unde erau îngropaţi.
Boerii n ’avea grijă de legile d’atunci, nu Ie
păsa nici de isprăvnicie, nici de judecătorie; ei
«.veau privilegiuri şi în fruntea isprăvniciei şi a
judecătoriei tot ei erau. Aşa de la 1850— 1859,
-a fost ispravnici: A ga Sandulachi Ştu rza ,
H atm anu Alecu Aslan, Grigore Roset, Cos­
tache Paladi şi lorgu Lipan. Ear prezedenţi de
Judecătorie au f o s t: Ioniţă Lupaşc, B u cşene -
seu, Alecu Crupenschi, C. Eraclide, D im itrie
C rupenschi şi C. Crupenschi Chiticeanu. Vor
mai fi fost şi alţii, dar nu i-am putut afla.
Boerii Ispravnici, nu făceau doar administraţie,
că aşa ceva nici nu să cerea p’atunci. Pen­
tru ei era slava şi puterea de a avea pe eapra
ră d va n u lu i un jandarm, şi la uşa casei alt jan­
darm. In cancelarie lucrau capii de masă şi cei­
lalţi slujbaşi. Când veneau la cancelarie, veueau
s ă iscălească hârtiile şi raporturile la Vornicul cel
mare (ministru de interue), şi nu citeau ce iscăleau.
Astfel un n.andr^""de cap de masă, puse
în tr ’o zi ispravnicului Hatmanul Aslan, printre
hârtiile de iscălit şi un raport cătră Ministru prin
care cerea se’i primească dimisia din cauză de
.sănătate ; şi Hatmanul a iscâlit.
Când lipsea Ispravnicul sau era locul vacant;
S a m e şu li ţinea locul. Puterea de eczecuţie şi
tinerea liniştii în oraş, se făcea de câtre 25 sau
30 jandarmi, având ca căpitan pe C. Ştam atir
ear prin ţinut de P rivig h ito ri (sub-prefecţi), ju ­
deţ (comună) şi m azili. La Isprăvnicie, după
It^ ea d ’alunci, fiind date pricinele cu acei
ce datoresc bani după şinele şi alte zapise, a-
colo să făcea răfuiala şi isprăvnicia eczecuta cu
jandnrmi sau dădea poruncă la Privighetori, da­
că datornicul era în judeţ. Şi după obiceiul p ă ­
m â n tu lu i, poruncile erau şi lari, erau şi slabe.
Aş a am cunoscut pe un Privighitor, care când
venea la el creditorul cu porunca Ispravnicului
ca să execute pe datornic, întreba pe creditor :
„Ce fel de poruncă se’ţi dau la judeţ, de un
irmilic, de un galbăn ori de un pol imperial ?
Creditorul dacă nu voia să steie mult pe acele
m ehaguri, zicea se’i deie de un galbăn, şi Pri-
vighitoiul îl trimitea cu mazil şi cu poruncă
scrisă la ju d e ţ; ear de zicea de un imperial,
apoi trimitea 2 mazili şi cu poruncă se 1 împli­
nească pe datornic în 24 ceasuri
Când Vodă Grigore Ghica la 18fcS2 sau 18o3,
Du’mi aduc bine aminte, a trecut la T. Ocna s ă
vadă C astelul (penitenciarul) ce s’a construit
sub domnia lui, s’a oprit într’un sat de lângă
T. Ocna, şi acolo i-a eşit înainle toată ţărăni­
m ea în haine de serbătoare ca se’l primească
şi să jăluească de multe altele. Vodă a întrebat
pe 3 moşnegi ce erau In fruntea ţăranilor : „Cum
trăiţi oameni buni ? — „Bine Măria Ta ! — „Dar
cu lspravnicu cum vă împăcaţi?"— Bine Măria Ta .
— -Dar cu Privigbitorul ? “ Moşnegu nu răspun­
deau. — „Nu vă face dreptate? E rău cu v o i-
Vă asupreşte ? “ Moşnegii nu respundeau, „L>a
răspundeţi oameni buni, vă jăcueşte, vă. ie ruş-
ferturi ? “ Atunci unul din moşnegi răspunse :
— „Păi Măria Ta, de când ’i lumea a bătut
vântul şi cât va fi lumea are să bată vântul". :
Vodă înţelese, câ moşneagul bate în obiceiurile
pământului.
In vara anului 1857, tată-meu mă dădu la
isprăvnicie ca să scriu, ca să nu bat J e la cum
zicea el, toată vacanţa cea mare, căci pffn Sep­
tembrie era să mă ducă la Academia din Iaşi.
Scriiam la masa unui bun cinovnic, care era
şi cap de masă. Se vede că tot aici erau şi lu­
crările pentiu flăcăii ce să luau la oaste. Intr’o
zi, intră în cancelarie un flăcău lega i cobză şi
adus de doi mazili. Flăcăul „era_ca un stejar.
Aflând şi eu că acela Tra prins pentru oaste,
ziceam în mine : „Două zeci d’aiştia bate ICO
de turci". Mazilii dădu hârtiile capului şi acesta
citindu-le, aiuncă vr’o câte-va dojeni flecăului,
că de ce a fugit prin pădure. In urma flăcăului
a intrat şi un ţăran cărunt, care se închină pâ­
nă la pământ înaintea şefului.■ — „Cine eşti tu ?
îl întrebă capul de masă. — „Tata băeatu-
îm “. Ku am văzut ce s’a urmat, dar capul se
scoală şi vorbeşte afară cu tata băiatului multă
vreme. Se Întoarce, şi ’mi zise să scriu, po­
runcă la Judeţ. Aşa cum ’mi spunea se scriu,
făcea observaţii judeţului, că trimite la oaste
fleeăi betegî, şi că să Irimeată un altul. Pen-
1ru scris rni-a dat şi mie tata băeatului, un bi-
şlic de 4 lei. Flecăul a fost deslegat şi a fugit
ea un epure.
Şi la Judecătorie, erau vasilicalale (mită). Am
cunoscut un prezedent de judecătorie, la care
pând se ducea acasă un împricinat care trebuia să
 se judece a doua zi, era întrebat de felul pri­
cinii şi după ce asculta, întreba pe împricinat:
„Ai îndulcit apa ?“ adecă dacă a adus câpăţinele
de zahar. „îndulcit Cucoane*. Ear dacă pricina
i se părea grea, întreba a doua o a r ă : „Şi la
fântână". Aici era greu, ca să îndulceşti apa din
fântână, trebuia 20 sau 30 câpăţâni de zahar.
Cu toate acestea s’a găsit oameni, care i-au vâ­
rât în spărieţi. Va sile R ugină având un proces.
In care să judeca de ani cu târgul pentru pă­
mântul pe care astăzi e strada Gâsăpiilor, se duse
în zioa terminului la judecată, şi dupl ce Pre-
zedentul cu Asesorul şi cu Ş le nul se aşezară
pe scaune în sala de şedinţă, inaintă şi Vasile
Rugină la o mesuţă ce slujea pentru vichili (a-
vocaţi), şi după ce ’şi scoase documentele şi Ie
înşiră pe mesuţă, scoase din buzunar şi două,
pistoale pe care le puse d’asupra. Toţi judecă­
torii, la vederea pistoalelor s ’a vârât sub masă,
ear toruşij năvălind, scoase pe Rugină afară.
Nu s’a mai judecat pricina. Rugină a fost sur-
gunit pe un an, ear apoi judecătorii când judecau,
ascultau cu mai multă bună-voinţă pe împricinaţi»
Armata nemţască fiind în ţară, şi in Bacău
era multă. Ofiţerii ei, adese ori voiau să se a-
mestece în treburile dregătorilor, ear cei mai
mici, al de, vacmaistri îşi băteau joc de jandar­
mii români. Intr’o zi de Paşti, la scrânciobul de
la livada lui Sandu Bacalu, era lume multă şi
erau şi jandarmii Gh. M uşte aţă şi I. Budea-
nu, nişte barbaţi nanţi, chipeşi, voinici. Urmând
o leacă de ceartă de la nişte femei înprejurul
cărora se ’nvârtea jandarmii, un vacmaistru voia
se’i trimată la obahtă (închisoare). Jandarmii,
nici nu voiră să se uite la el. Vacmaistru che-
 'mă încă 3 catane ce erau prin livadă, poruncind
se’i iee pe sus. Jandarmii ’i îmbrânciră şi ’şi
■căutau de petrecere. Trimise Vaemaistru pe o
•catană şi după un sfert de ceas se ’ntoarse
<cu vr’o 24 soldaţi cu puştile, ca se’i rădice. „A-
•cu ’i acu“ zise Musteaţă şi împreună eu Bu-
deanu, să răpăd la gard şi seot câte un par, şi
când soldaţii nemţi începu se’i lovească, ei cu
parii s’au luptat aşa fel, încât pe toţi nemţii cu
puşti cu tot i-au culcat la pământ şi au fugit.
*Dimitrie Cracte , i-au ascuns până noaptea
târziu şi în zori i-au trimis la Faraoani unde
<xh. Negel era arendaş, şi n ’au mai eşit d’acolo
până nu s’a dus Nemţii din târg, căci coman­
dantul a făcut mare gură cerând de Ia isprăv-
nicie prinderea lor, dar mai departe n’a rapor­
tat, că’i era ruşine.
*

Cam pe la 1854, simţindu-se mai binişor căl­

d ura vântului ce bătea pentru renaşterea ţărilor
surori, şi mai cu samă de la întrunirea congre­
sului puterilor la Paris, se începu în toată Mol­
dova mişcarea pentru unire. In Bacău, In
fruntea mişcării să puse bărbaţi cari au dat
o luptă uriaşă pentru a stărui, şi a ţinea ne
întrerupt entusiasmul cetăţenilor. Vasile Sturţay
Costache Rosetti Tcţcanu, ‘Dimitrie Cracte, Io an
Lecca , Petrachi Brăescu, erau boerii cu senti-
m eute miri, cu iubire de ţară, carii nu şovăeau.
In faţa ameninţerilor, nici în faţa făgăduelilor, şi
carii înconjuraţi de fruntaşii negustorilor şi urmaţi
de falanga tinerilor cu focul sfânt în inimă, s’au
luptat ani până ce faptul măreţ s’a îndeplinit.
Odată mişcarea începută, Caimacanul cBogo-
ridi trimise Ispravnic pe un om mai ager, pe
Costache Palade, care să facă a se înăbuşi ast­
fel de mişcări, căci ştiut era că Caimacanul era
un agent al Turciei, căreia n u’i plăcea unirea
ţârilor. Cu ţoale acestea conducătorii dinpreună
cu toţi cetăţenii nu s ’au sinchisit, şi erau gata a
înfrunta ori ce fel de ameninţare. Hotelul lui
Jo rj Cristici, a slujit de local de întruniri, de
bancheturi şi de biuiou pentru împrăştierea ma­
surilor ce se hotâiau. Bacăul, trebuea să zdro­
bească ori ce piedici, căci după doi ani, entusi-
asmul era general: De la copilul de 7 ani până
bătrân, ochii li scânteiau de diagoste, piepturile
li se bâteau de nerăbdare pentru isbutirea cauzei
sfinte ce pătrunsese în inimele tuturor.
îmi aduc aminte, parcă văd chiar şi acum,
ce zile de sărbătoare erau pentiu orăşeni, când
trebuea să primească pe Comisarii F u te n lo i\
trimişi in ţară, să se încredinţeze de dorinţele
Bem anilor. La marginea oraşului din jos, loji
ctlăţenii şi ţăranii din jurul oraşului. în haine
curate şi cu cocarde tricolor pe piepturi, cu fe­
mei şi copii, având în fi mite pe conducătorii
lor, aşteptau sosirea Comitarului.
In zioa aceea oraşul era pustiu, toată suflaiea
respiia pe câmpul întins şi verde de la ma/gine.
Şi când se apiopia Trim isul Puterilor , un ura
d e tu ră to r făcea să clocotească văile, şi tiă su ia
eia oprită, în care se aiunca sute de bilete îr>
forma căiţilor de vizită, având tipărite în fran­
ţuzeşte la cele 4 colluri cuvintele^: \ n i w r
L ib e rte , E galite, F raternite. Apoi să oesha-
mau caii, trăgând trăsura cetăţenii ; şi pe \ot
drumul înconjurata şi urmaiă de nm de
Iu strigăte de Union, era dus Comisarul străin
la conacul pregătit. Mulţi din orăşeni nu price­
peau cuvântul Union şi strigau : Ion ! Sim ion!
Aşa să primiră toţi Comisarii Puterilor, afară
de cel al Turciei. Ispravnicul Paladi, făcu tot ce
i-a plesnit prin minte ca să împedice macar ca
Trimisul Turciei, să nu vadă şi să nu audă do­
rinţele poporului. Aşa, că d’abia cu v r ’o 3 cea­
suri înainte de a sosi Comisarul, se află de ve­
nirea lui. Aceste 3 ceasuri au fost d’ajuns înse,
pentru ca toată mulţimea în frunte cu condu­
cătorii ei, să fie la locul de aşteptare. Evreii inse
ştieau, căci ei erau mai toţi acolo, cu cele 10
porunci. Au fost împrăştiaţi, daţi mai la o parte
şi locul îl ocupară românii. Trimisul Turciei era
Însoţit, de Ministrul Costin Catargiu. Să vede,
că acel Ministru îndeplinind poruncile Caimaca^
nului, nu voia ca Trimisul Porţii să fie Intim-
pinat şi primit cu alaiu ; căci îndată ce s’a apro­
piat trăsura de mulţime, şi cetăţenii începură a
striga ura voind a deshama caii de la trăsură,,
surugiii din porunca Ministrului, începură a plesni
cu bicile în dreapta şi în stânga, şi In cai carii
sburară ca fulgerul făcându’şi drum printre no­
rod. Ura se striga, dar striga altfel şi acei cari
erau mâi aproape, şi cari au fost loviţi de bice.
După ce s’a dus trăsura, s’a cunoscut de toţi
cele ce s ’au întâmplat, şi o mânie izbucni din
pieptul fie-căruia. Intre cei loviţi cu biciul era
şi Costache R oseti Teţcanu şi Petrachi Bră-
escu. Aceştia îndemnară Jumea să meargă la
conacul Turcului, se’i facă urări şi se’i arate
dorinţa lor pentru unire, şi apoi să meargă la
Ministrul Catargiu, care trăsese la casele Prin-
cesei Elena Sturza.
Tot drumul, de la marginea oraşului şi până.
sila conac, mulţimea având înainte pe fruntaşi, a
strigat ura, şi lăutarii cântau. Ajunşi, Trimisul
'Turciei a eşit afară din casă şi a primit pe
-conducători, cu care s’a întreţinut în casă ca
-vr’o 10 minute. In acest timp, mulţimea mani­
festa afară strigând Unire cu Domn pământean.
Eşind boerii de la Turc, să îndreptară cu toată
lumea la Ministru, însă acesta sp ălasăputina.
s p re Iaşi, căci dacă n ’o spăla şi-ar fi gă sit Ba­
că uL
""Tfomisarul Turc a stat noaptea în oraş, diu
cauză că avea cu dânsul şi un băeat a lui ca
d e vr’o 14 ani, care spăriindu-se de cele ce a
văzut şi auzit la intrarea în oraş, s’a îmbolnă­
vit de friguri. A doua zi a plecat.
Dorinţa românilor, fiind Unirea cu Domn pă­
mântean, la mulţi boeri li veniră pofta de dom­
nie, dar acei ce s’a arătat pe faţă erau : M ih a il
S tu rza care fusese Domn până la 1848, şi fiul
«eu Beizadea Grigori S tu rza care era şi mai
/pofticios de tronul Domniei. Odată ce Preten­
denţii să ştiură, agenţii lor umplură oraşele din
Moldova, lucrând pe capete spre a capata par­
tizani. Unii din agenţi erau cunoscuţi, ear alţii
lucrau pe sub ascuns, şi bani mulţi aveau cu
<ei. La noi venise boemi Şepte-Sate, om deştept
ş i cu pricepere, care lucra din răsputeri. Isprav­
nicul era pus la poruncile lui, şi amândoi lucrau
neadormiţi. In întăiul loc, după cum am mai
sp u s, ţinta lor era să înăbuşe mişcarea, să po­
tolească focul orăşenilor.
Eşise cântecul „Hora Unirei“ de V. A le ­
x a n d ri, şi lăutarii şi toată suflarea o cânta. Era
oprit înse să se cânte unde putea să se oprea­
scă, dar unde nu putea, hora să cânta şi se juca
cu mare căldură. Tot pe atunci, V. A lexandrir
făcu şi o piesă „Tândală şi Pâcală“, un dialog:
în versuri Intre un Moldovan şi un Muntean, şi
care se sfârşeşte cu jucarea Horei Unirei.
Un afiş al Teatrului anunţase unele piese, între
care şi noua piesă „Tândalâ şi Păcală" jucată
de A lecu Villner şi Costache Bârzu. Isprav­
nicul şiiea, că la urma acestei piese trebue să
se cânte şi sâ se joace Hora Unirei, a chemat
pe şeful orchestrei de la leatru, pe L em eş , că­
ruia ’i porun ’i câ dacă cântâ hora Unii ei, ct
doua zi el •şi cu toatâ familia lui va fi scoasă
din oraş. Lemeş, se ’nfricoşâ şi spuse celor de
la Teatru, ce ’i-a spus lspravnicu, că el e otrt
nevoeş, îi e fricâ şi că n ’are să cânte. Nu-i zise
uirnene nimic.
Cele petrecute se răspândi în tot oraşul şi îi*
sara de reprezentaţie, nu mai încăpea lumea în
ieatru, stătea şi prin coridoare şi pe scări. Să^
jucară piesele celelalte şi la urmă se rădică per-
dt'oa, începând piesa „Tândalâ şi Păcală". Le-
meş să scoboară de pe scaun, luăndu-şi şi scripca.
Lumea era curioasă să vadă ce are să se în­
tâmple. Când ajunse la sfârşitul piesei, şi P ă­
cală zi'-ea : „Acum frate Tândală să-i. tragem
Hora Unirei..." iute sări din stal lancu Gheor­
g h iu Budu, şi scoţind scripca de sub surtuc,
începu să cânte Hora Unirei.
Nu să mai ştiea ce era în Teatru : Toată lu­
mea s’a sculat în picioare, strigând ura, b ă tâ n d :
din palme, şi făcând un sgomot asurzitor. Cu­
coanele şi toate femeile de prin loji, smulsei
lumânările aprinse din ^richelejg.. de pe păreţi,
strigând să iasă cu toţii pe st-rade. Bărbaţii en-
tusiasmaţi pana la lacrimi, urmară pe femei, ş t1
Ju ănd şi muzica eşiră în drum, cântând din gură
Hora Unirei. După o 1|2 de ceas, erau sute de
oameni cari cântau şi jucau Hora.... Unii s’au
dus la locuinţa lui Şepte-Sate ca se ’l iee la
joc, dar Şepte-Sate > in trasă în gaură de şarpe.
Iute s’au ăcTus trăsuri încarcate cu sticle de
şampanie, din care mai toţi au gustat. A fost
o noapte de mare veselie.
*
Sub Căitnăcănia lui Vogoridi, s’au făcut cele
întăi alegeri pentru D ivanul Ad-hoc. In toată
Moldova a fost o luptă crâncenă. înainte de a-
legeri să făceau întruniri, în care să vorbea de
dorinţele românilor, de intrigile care să ţese de
unele puteri, de cum trebue să se voteze şi să
îndepărteze cu curaj ademenirile acelor cari um­
bla să împedice îndeplinirea faptului celui Mare,
Unirea ; şi cum trebue aleşi oameni pricepuţi şi
pătrunşi de dorinţele calde, drepte şi sfinte a
poporului. Boerii mai simandicoşi, nu se ames­
tecau în această mişcare şi nici voiau să audă.
D’abia, cu mare stăruinţă a putut face Costa­
che R oseti Teţcanu pe Răducănachi R oseti
de la Găiuţ, se ’l aducă la o întrunire ce se ţi­
nea în casele lui Barder. Aici erau adunaţi toţi
fruntaşii oraşului şi parte şi din ţinut. A vorbit
toţi pe rând, şi a vorbit şi Vasile Rugină. A-
cesta spuind câ trebue să nu mai fie privilegiuri,
că înaintea legei să fie d’opotrivă, că toţi boer
ş i ţăran să fie tot una... Boerul Răducănachi
II întrerupe : „Da bine domnişorule, nu’i destul
„că am venit să te ascult pe dumneta, apoi vo-
^eşti să fii cu mine tot una?...“ îşi puse şapca
pe cap şi mânios eşi pe uşă. Mirosau ceva berii
şi nu pre făceau mult chelemet cu bonjuriştii,
cum li zicea ei.
In ziua de alegeri, a fost ferbere mare, oa­
menii lui Beizadea umblau de rupeau pământul.
N u ’mi aduc aminte ce c o l e g i u era, unde alegă­
torii erau numai 14. Dreplul de vot era restrâns
amarnic, sâ cerea nu ştiu ce avere, ce venit.
La acel colegiu erau 2 candidaţi: Ion Lecca şi
Beizadea Grigore Sturza. S’a votat în zioa
tntăi, rezultatul a fost : 7 voturi unul, 7 voturi
altul. S’a votat a doua z i : 7 voturi unul, 7 vo­
turi altul. S’a hotărât a se vota şi a 3-a zi. In
acest colegiu, era şi un mic răzeş, Ştefan Gă-
burici, om cu casă grea şi care părea mai ne­
voiaş. In sara despre zioa a treia, se duse la
el acasă cineva şi găsindu ’l, îi răstoarnă pe
masă din o batistă, 1500 galbeni. „Aceştia pen­
tru d-ta“ zise acel cineva.—■ ^Pentru mine?
întreabă mirat Găburici. Şi ce să fac cu ei ?“—
„Se ’i iai şi să votezi pe BeizadeaM Găburici să.
uită cu ochii holbaţi la bani, şi parcă i se în-
cleştasă gura.— „ E i! Ce zici ? “ întrebă acel ci-
ne^va. După o mică luptă cu dânsul, Ş te fa n
Găburici rădicând capul, zise : „Ta i înapoi bo-
erule, n u 'm i v â n d cugetul
A treia zi s’a votat ear : 7 voturi unul, 7 vo­
turi altul. S’a întrebat la Iaşi la Ministru, ce să
se facă. Şi s’a răspuns, că dacă vor candidaţii
să tragă la sorţi. Candidaţii n’au voit, şi cole­
giul s’a închis.
Marii barbaţi din Iaşi, cari conduceau în în­
treagă ţară, lupta pentru Unire şi alegerea unui
Domn pământean, văzând cum s’au fâcut ale­
gerile, întrebuinţându-se din partea Caimaeanuliti
ameninţări, falşuri, conrupere, s’a plâns puterilor,
 înaintând împăratului Napoleon şi o corespon­
denţă secrelă a Caimacanului Vogoridi, pe care-
cu multă ghibăcie a fost scoasă din biuroul lui
B ogoridi şi dată lor. Alegerile au fost sfărâ­
mate, şi trebuiră a se face altele.
In 1858, In locul Caimacanului Vogoridi, se
instală Locotinenţa Domnească, în care pe lângă
A n a sta sie Panu, Ştefănică Catargiu, era şi de
la noi Vasile Sturza. Făcându-se noi alegeri,
agenţii nu inai mişueau, li era frică şi lor şi
stăpânilor lor. Astfel în linişte şi cu mare bu­
curie, au fost aleşi la noi pentru Divanul A d-
hoc : ‘Postelnicul V. Alexandri şi Aga Costache
Roseti Teţcanu la proprietarii mari. Comisul Pe-
trache Brăescu, la oraş, Spataru Dimitrie Cracter
şi ţăranul Ion a Babei (de la Valea lui Ion),
pentru săteni.
Aceştia dinpreună cu aleşii din toată Moldova,
după multe sbuciumări, cu mult tact şi cu mult
patriotism, alese în zioa de 5 Ianuarie 1859,
Domn al Ţării Moldovei pe Colonelul A le x a n ­
d r u lo a n C u za La 24 Ianuarie 1859, şi Di­
vanul Ad-hoc din Valachia, Fa ales tot pe Ale­
xandru I. Cuţa, Domn.
Generaţiile de la 1866 încoace, nu’şi pot da
sam ă de marea bucurie a românilor de a-
tunci, de focul sfânt ce aveau în inimi, de Jupla
uriaşă, de isbânda strălucită, că visul lor au
fost îndeplinit. Amândouă ţările erau în serbă-
toare, românii cuprinşi de un entusiasm fără
margini, bine-cuvântau pe D-zeu şi pe Barbaţii
cari a condus cu înţelepciune şi mult patriotism
la îndeplinirea actului măreţ, că după atâtea
veacuri, românii s ’au unit sub un singur Domn
păm ântean.
 Boerilor mari, celor încărcaţi de privilegiuri
şi de puteri, nu le-a prea venit la socoteală
alegerea Domnului Cu\a. Ei inirosau ceva, cum
am zis, simţau că oamenii noi puşi in capul
guvernului, cu alte idei, cu alte năzuind, n’au
să le lase şi înainte traiul liniştit fără nici o
grijă' şi fără a nu contribui cu nimic, ca tara să
meargă spre propăşire. Astfel văd, că după 11
luni de la alegerea Domnului, boerii au început
să se mişte spre a’şi apăra clasa lor. O broşu­
rică găsită în hârtiile Medelmcerului Neculai Du-
mitraşc, poartă titlul : „Santinela de Bacău“ ti­
părită la Inşi. La începutul acestei broşuri, este
un proces verbal.

„Anul 1859, Noembrie în 2 zile.“

Subscrişii, conduşi de simţiri patriotice si dorinţi d e
adevărat progres, adunăndu-ne astăzi spre a delibera a-
tât asupra principiilor ce trebue să conducă ziaristica pe
calea apăiărei şi a desvoltărei drepturilor ţărei n m in e,
cât şi asupra mijlocului de a înfiinţa un ziar politic,, sci-
enţific, literar, în politia Bacău, am socotit cu cale de a
face un apel la concursul tuturor ce sunt de opinia noa­
stră prin deschiderea unei foi de subscripţie, destinată
a aduna capitalul trebuitor spre îndeplinirea acestei în ­
treprinderi14.
„Spre acest sfârşit un comitet compus din sânul nostru,,
de Prinţul Costache Sturza, Spatarul lancu Vasiliu,
Stolnicul Dimitri-', Goga şi Ştefan Matos, va îngriji de
adunarea şi sporirea acelui capital“.
„Ca profesie de credinţă a noastră s’au adoptat în
unanimitate principiile expuse în cuvântul ţinut astăzi
între noi de cătră d. Nicu Aslan, care cuvânt se va
şi publica în broşuri ; ear d. Nicu Aslan rămâne însăr­
cinat cu redacţia an sef a acestei foi“.
„Jurnalul va fi întitulat „Santinela de Bacău*. îndată
ce foaea de subscriere va fi acoperită cu o cifră care
să făgăduiască acoperirea macar în parte a speselor ce
d. Redactor va arata ca trebuitoare, Comitetul este poftit
d e a chibzui de îndată cumpărarea uneltelor si instala­
rea redacţiei“.
(urmează 232 iscălituri).
Pentru întocm ai cu originalul.
C om itetul: P r i n ţ u l C. S t u r z a , S p a t a r u l a n c u Va­
s i l i u , S t o l n . D i m i t r i e G o g a ş i Ş t e f a n M a to s .

Şi cuvântarea d-luî Nicu Aslan, urmează în­

dată după acest proces verbal. Voiu reproduce
părţi din această cuvântare, ca să se vadă „pro­
fesia de credinţă“ a jurnalului ce voiau să scoată:
....„In loc de a îmbărbăta pe guvern pe calea uitărei
a tuturor disbinărilor, născute din deosebire de idei
"politici, noi âi videm zilnic prin organele lor, preum-
blând de la un capăt al ţărei la altul, focal disbinam
”si al intrigei. Cine au cetit în ziarele lor necuviincioa­
s e l e expresii ce aruncă asupra unei clase, ura ce aţaţă,
"necontenit între cetăţeni; calomnia şi minciuna ce a-
runcă asupra fiecăru ia? Nu eczistă expresie înegri-
”toare, care să nu fi întrebuinţat pentru a ataca claaa
b o e r i m e i ....a
Şi mai departe :
Ei fătis. atacă boerimea, dar aceasta este masca,
că ei în realitate atacă proprietarii; căci cme z ic e J a
"noi, D-lor, boer, zice proprietar; cm e zice proprietar,
„zice boer... “
Nenorocul d-lui Nicu Aslan, că nici acei 232
iscăliţi îu procesul-verbal n’au dat nici o para şi
Stolnicul Dimitrie Goga şi Ştefan Matos, unul ba-
cal la uliţă şi altul armean negustoraş a«
de a doa zi chiar că ei n’au ce căuta alătuiea
cu Prinţul Costache Sturza. Şi astfel <*nu
fiul Hatmanului Alecu Aslan n a putut să fie
redactor „an şef * la „Santinela de Bac*u * a
Când Domnitorul Oiiţa* se duse Pent™ “
dată la Bucureşti, prin Bacău i-a -
Tot oraşul şi satele de prin prejur,
meni în haine de serbătoare, au eşit într’u
intimpinarea iubitului lor Domn , la cămpui
poştei din partea de sus a oraşului. Se ’n-
tâmplă înse, că înaintea carâtei Domneşti, să
rină trăsura cu agiotantul Colonel N . Pisoscki.
Lumea care n u ’l cunoştea, crezănd că’i Vodă,
i-au deshamat caii de la trăsură şi ’l duceau pe
mâni în oraş, cu toate protestările Colonelului.
trecu 3 minute ş; eată că soseşte şi carâta
;u Domnul Ţării, mergând înainte sute de ţă-
’ani călări. Mulţimea lasă atunci trăsura Colo-
lelului, la care cu greu surugii înhămau caii şi
>ă luară după Domn cu strigăte nesfârşite de
ira, mergând trăsura încet, şi femeile şi copiii,
’au acoperit de flori. La conac, s’a prezentat
oti fruntaşii cu deputaţii Bacăului din divanul
Id-hoc şi toate autorităţile. Mulţimea a mani-
estat ceasuri afară, eşind de mai multe ori Vo~
lă ca să le multămească. Se zice, că V odă au-
;ind de ce a păţit agiotantul seu i-a zis „Colo-
onele, ţ'ai găsit Bacăul
*
De la 1859— 1866, au f::4 prefecţi: Hrista-
1'or Cercheţ, Ginea Beduinu, Dimitrie Cracte şl
lugeniu Ghica Comăneşteanul. In acest timp,
•arbaţii Bacăului, şi-au păstrat încă legătura râ-
aasă din luptele pentru unire, duşmănia încă
iu pătrunsese şi acei trimişi în camerile din
•ucureşti, dădură tot concursul lor pentru rea-
zarea faptelor mari făcute de Alexandru Cu\a :
Secularizarea averilor mănăstireşti, Improprietă-
irea sătenilor, Codul lui Napoleon, legea instruc-
unei Publiee. Fiind Prefect cDimitne Oracle, s’a
plicat înproprietărirea sătenilor. Atunci au ve-
oît în tară roulţi ingineri polonezi, carii au fost
întrebuinţaţi la delimitare. Aşa în Bacău, pe cât
*mi aduc aminte a venit şi s’a aşezat apoi aici r
Cihoschi, Şavloschi, Climchevici, Eterle şi nemţi
ca Cratovit, Cnapik şi alţii. cDwutrie Cracte era
u n prefect favorit a lui Uodă Cuţa, dar mini­
strul seu General Florescu nu’l avea la stomah,
aşa că eşind Domnitorul din ţara la 1865, Cracti
n ’a mai fost pi efect.
Faptul de la 11 Fevruarie 1866, cu detrona­
rea Domnitorului Alexandru Luţa a uimit pe
toată lumea, \im enea,— afară de acii ce cunoş­
teau înprejurările-- nu putea s»* şi’l tălmăcească.
A venit ordine de la Lo. otinent » Domnească din
B ucureşti, să jure funcţionarii pentru Contele de
ttandra apoi după cât -va zi e pentru ‘Prinţul
G a r o l d e H o h e n z o le r n . p oc'amatca Domn
ai Romănit*i.
Era Prefect atunci Eugeniu Ghica şi de vr’o
câte-va zile lipsea din <>raş, ei » la C.ostache Teţ-
catiu, la moşie. Nefiind chipul * se vesti re­
pede prin satele din judeţ, p efectul nu ştiea
nimic, şi a doua zi plecă 1h Bj ■ău şi merse da-
dreptul la Prefectură Era în uniloimă de pre­
fect, era tână'- si măreţ. C^r» iiu’i fu mirarea
când văzu în laţa pr« fe> turii o gpi nindă de oa-
im‘in. Iute intră în cancelarie, şi toţi din nă-
tilitiu când ’l văzu şi f- lui ■orii a intrat, în­
cepui ă a se ascutide prin i ughere, fugind şi
preutul care lua jurământul. Ii tebând Prefectul,
ce este această lume, această fugă, şi că ce ca­
ută popa acolo, i se respunde de Directorul
Pi> fecturei Gh Hociung , cel-- întâmplate, ară­
tând şi depeşile. Prefectul întoarse spatele, eşi
p*> uşă şi ’şi trimise telegrafic demisia.
 Incepându-se plebiscitul, ca să se vadă dacă
ţara voeşte pe Prinţul Carol, cu facerea lui erau
însărcinate toate autorităţile administrative.
La plasa Taslăul de jos, era Sub-Prefect Dimi­
trie Talieanu, care ajangănd la satul ‘Berţunţ , un
sa t mare compus din români, unguri şi mulţi
ţigani, dădu poruncă ca a doua zi, tot satul să
fie la Primărie. Adunându se sătenii, li tâlmăei
Cuconu Tachi— cum ’i ziceau oamenii— ce va să
zică un Prinţ strein, ce bine are să fie pentru
ţară şi multe altele cum să pricepea un subpre­
fect pe vremea acea, şi care nu ştia rostul de
<;ât din porunci. Sătenii au zis că, bine aşa să
fie, şi ei vroesc ce a vroit toată lumea. Sosesc
şi ţiganii vr’o sută şi mai bine. începu sub­
prefectul să li facă şi lor cuvânt, să spuie şi di
dacă vor. Atunci ţiganii în treb a ră: „Cucoane
Tapi, rumunii cum a zis ?“ „Da“ respunse sub­
prefectul — „Apoi noi zicem ba. — „De ce mă
ţiganilor ?“ — Pentru că rumunii daca merg pa
colo, noi mergem pă dincoace". Na ştiu cum a
fi scris în condica plebiscitului, subprefectul, dar
ţiganii de la Berzunt au fost contra Prinţului
strein.
*
Odată cu detronarea ‘Domnitorului Cuţa şi a-
legerea ca ‘Domn al ţărilor-unite a ‘Prinţului
Carol, una din dorinţele divanurilor ad-hoc a
fost îndeplinită, dorinţă care era şi a lui Vodă
Cuţa. De atunci începură a să dispărţi barbaţâ
politici, înjghebând partide bine desluşite: Albi
(conservatori) şi Rosti (liberali). In Moldova însă
să născu o nouă grupare, numită *Fracţiunea
liberă şi independentă“ care şă deosebia ceva de
liberali şi eu totul de conservatori. Ea, era com­
p u să din barbaţi energici şi independenţi, Nâşul
ei a fost Profesorul şi marele orator U^iculat
Jonescu. Şi pe steagul acestei grupări, era mai
cu sam ă scris „jos cu drepturile evreilor“. Protes­
tarea produsă în Moldova contra împroprietăririi
evreilor, susţinută şi înfierbântată de Fracţiune,
aleşii trimişi în Constituantă şi erau mulţi din
Fracţiune, între cari erau şi majoritatea aleşilor din
Bacău ; făcu pe de oparte şi Tabacii din Bucu­
reşti pe de altă parte, să se şteargă acel nenorocit
articol 7 din Constituţie.
In Bacău, gruparea Lractiunei era condusă de:
loan Lecca, Iancu Negură, Alexandru Lupaşc
şi Gh. Lecca . La carii se alipiră îndată tineritul
burghez şi o mare parte din negustorime. In a-
cest oraş, ura contra evreilor era mai mare de
cât în altele. Chiar autorităţile erau contra lor.
Astfel consiliul comunal a hotârât să nu mai
fie servitori români pe la evrei, şi poliţia a exe­
cutat în 24 de oare. Poliţaiul Zaharachi Mol-
dovanu şi Lupu Huhu al lui, era spaima evrei­
lor, mulţi evrei nu eşau din vizuinile lor când
Poliţaiul era prin oraş. Ba şi pe acel ce sămâna
ca evreu, era arestat. Aşa, profesorul univer­
sitar din Iaşi, Melic, aflându-se în hotel, Poli­
ţaiul l’a trimis la poliţie ; şi a stat vr un şfert
de ceas, până i s’a spus cine este.
Dela 1866 — 1870, au fost prefecţi: Gh. Leccar
M atei Crupenschi, oAlecu Scorţescu şi Gh. dMi-
Jer. Ear preşedinţi de Tribunal au f o s t: Dimi-
trie Lupaşc, Gh. Exarhu, Dimitrie Ghica Comă-
nesteanid, Căpitănescu şi loan cProdan.
In vara anului 1866, locuitorii din comune e
Caşin, Mănăstirea Caşin şi Curiţa, s’au răsculat
în contra evreului arendaş Solomon Grinberg,
şi i-a devastat toată recolta de pe moşie, parte
au luat’o ei, parte a striîat’o. Capii acelor ră­
scoale, în număr de vr’o 10 săteni, au Jost a-
duşi de Procuror şi închişi. închiderea sătenilor
a stârnit o mişcare, şi a doua zi tineritul în­
flăcărat şi cu alţi cetăţeni, în număr ca o sută,
merse la Tribunal şi arătă Preşedintelui, care
era ‘Dimitrie Lupaşc, că acei săteni sunt nevi­
novaţi şi sunt închişi de judecătorul de instruc­
ţie ca să facă pe placul jidovilor. Dimitrie Lu­
paşc, se ’nbrăcă în robă, îşi puse toca pe cap
şi porni la puşcărie, urmat de toţi, la carii se-
mai adaugisă pe drum. Ceru directorului arestului
se ’i deschidă uşa unde sunt închişi sătenii, şi
deschizând’o, li strigă din uşă : „Eşiţi ! sunteţi
liberi". Ţăranii eşiră, sărutară mâinele, noi stri­
garăm ura, dar peste vr’o 3 zile, nu-i vorbă,
Preşedintele a fost scos.
Venind o alegere, în care ’şi puse candidatura
şi Colonelul Grigon Sturza, străin de oraş şi
de care să vorbea că e prietenul evreilor, s a
înjghebat în ziua de alegeri o manifestare: Mai
mulţi cetăţeni, purtând înaintea lor o tablă pusă
într’un par şi pe care era s c ris : „Candidatul
Jidovilor" având şi muzică care cânta un huset
jidovesc, s’au oprit înaintea localului unde se
făcea alegerea, strigând : „Trăiască deputatul
jidovilor". Preşedintele biuroului, a dat judecăţii
pe manifestanţi şi Tribunalul a condamnat p e :
eM. Climescu, Ştefan Constandachi, Gh. Movi-
leanu şi pe mine la câte 15 zile închisoare. Fă­
când apel la Curtea din Focşani, ne-au a-
părat Neculai Voinov şi d. Ne culai Jleva, şi
Curtea ne-au achitat.
 Ziaristica şi-a făcut apariţia în Baeău, tot mai
înainte de cât în alte oraşe. Pe la sfârşitul a-
nului 1866, un comitet compus din : Iancu Ne*-
g ură , D. Holban, cMihai Climescu, Ştefan Con-
standachi şi eu, scoaserăm ziarul „Zorile*, ziar
liberal, dar mai mult susţinând vederile Ţracţi-
unei libere şi independente. Ziar nou, cu idei şi
dorinţi noi, a fost îmbrăţoşat, şi chiar Ministerile
a trimis pe rând abonamentele lor. Ziarul tipă-
rindu-se la tipografia fraţilor Tăutu, nu a apărut
decât cam până la jumătatea anului 1867, căci
partidul protivnic importase în oraş pe unul
numit „Brănişteanu “, care scotea un ziar „Căld­
u ţu l“ şi din care cauză ni făcea multe şicane.
Brănişteanu înse nu a scos multă vreme „Că-
lău\ul “, căci într’o sară la hot^l, ofiţerul de
gardă Eni dMacri luăndu’l la refec că ce caută
în Bacău de ocăreşte pe bacăoani, şi dojana fâ-
cândui-o cu vr’o câte-va palme, a doua zi Brâ-
nişteanu s ’a călăuzit afară din oraş.
Tot la 1866, s’a înfiinţat tn toată ţara Garda
V'Qaţională. In Bacău răpede s ’a format un ba­
talion şi peste batalion, căci bătrâni cu inimă
ca Gh. Negel, Iancu oMancaş si alţii venise cu
bucurie de a luat puşca de gardist. Entusiasmul
era mare între cetăţeni, şi aproape 3 pârţi dia
batalion şi-au făcut uniforma îndată. Comandan­
tul gârzii era Majorul Gh. Costin, fost căpitan
în arm; t i şi- fost. comandant de pompieri. Căpi­
tani a fost aleşi (căci gradele se alegeau): Că­
pitan V. Colini, Căpitan Cost Em. Lupaşc,
Căpitan C. A nastasiu şi Căpitan loan Şandrii;
ear Căpitan agiotaut, era M ihai Climescu E-
xerciţii cu puşca să făcea necontenit, şi de la
o vreme paza oraşului a fost încredinţată gârzii.
 Pe la anul 1864, Carnegi , comerciant dia
'Galaţi, din firma „Teologii şi Carnegi* să. pre­
zintă la N. D um itraşc şi închirie un hambar
mare de lâugă Bistriţa, spre a pune în el uişte
marfă ce trebuea să-i sosească din Anglia. A
plătit chiria pe un an înainte, 140 galbeni. După
2 luni a sosit şi marfa care s’a deseărcat în.
hambar, baloturi mari şi boloboace, în care se
zicea că sunt farfurii, oglinzi şi altele.
In vara anului 1867, s’a prezentat la N. Du-
mitraşc o altă persoană cu o scrisoare din par­
tea lui Carnegi, prin care să zicea că prezenta­
to ru l cu aceasta e stăpânul mârfii, şi el va
plăti chiria. Acela a plătit chiria, dar se vede
că era grăbit ori înadins, lăsă pe masă şi hârtia
şi cheile de la hambar eşind şi ne mai viind.
Nu mult după aceasta, veni ungurul K eresteni
care şedea de mult timp în oraş, cu alt rând de
chei şi observă marfa.
Intr’una din zile, se prezintă la N . D um it­
ra şc , Baronul E der care venise din Bucureşti,
şi voia se’i deie marfa că e a lui. N. Dumitraşe,
auzind că Casa din Anglia care trimise marfa,
a r fi dat faliment şi temându-se se nu fie
respunzător, refuză, spuind că nu ’l cunoaşte.
Puţin timp după aceasta, veni din nou Baronul
Eder, însorit de Prefectul Gh. Lecca, care reco­
mandă lui N. Dumitraşe pe Baron, spuindu-i că
e reprezentanta ®Au driei in Bucureşti, şi că s&
i se deie marfa N. Dumitraşc n’a voit, arătând
declaraţia lui Carnegi, că prezentatorul cu acesta
e stăpânul mârfii. După *|2 de ceas, Prefectul
-chemă la dânsul pe N. Dumitraşc, şi-i spuse că.
Baronul Eder i-a declarat că în marfa din ham ­
bar sunt arme de răsboiu. Dumitraşc cu bună
credinţă, a tăgăduit, şi atunci Prefectul îi zise
că a doua zi dimineaţă să se afle la hambar,
u n d e va veni cu baronul ca să constate.
A doua zi, cinci inşi intrau în hambar : Pre­
fectul Lecca, Baronul Eder, N. Dumitraşc, V.
Colini fiul seu şi eu care eram poliţaiu. S’a în­
chis uşile şi cu două topoare ce se aduse, eu şi
cu Collini începurăm a desface un balot. Pe de
lături şi d’asupra balotului înăuntru, erau numai
farfurii, dar la mijloc dădurăm peste o ladă.
Deschizând lada, erau puşti şi când am scos
una, N. Dumitraşc a început a şuera de mirare.
Apoi desfundarăm un poloboc, care avea înă­
u n tru potcoave pe toate laturile, ear la mijloc
ear o ladă, pe care deschizând’o s’a găsit în ea
cartuşe. Atunci Baronul Eder, zise Prefectului
în franţuzeşte : „Am avut dreptate şi dar vi le
las sub privigherea d-voastră“. A plecat cu Pr®"
fectul, ear N. Dumitraşc nedumerit şi îngrijat de
focul ce avea în hambar, închise uşa, şi ne re-
traserăm. Baronul a plecat în seara aceea la
Bucureşti, ear Prefectul a luat măsuri ca ham­
barul să fie păzit.
Răpede s’a auzit în tot oraşul de găsirea ar­
melor în hambarul lui Dumitraşc, toţi vorbeau
în felurite chipuri, până ce din partea Ştmtori or
s’a lămurit că depozite de a r m e s au făcut de
U nsuri în mai multe pârţi a ţerei şi că g
n u l lui Cuza-Yodă ar fl ştiut de ele. Ungurii
voiau să facă revoluţie contra Austriei.
Răpede şi Iancu Negură să duse la N. Du
m itraşc de luă el acea deşlaraţiecă
to ru l cu acesta e stăpânul marf ş
zăbovească, se duse şi puse Pec^ a P Ş
hambarului. Prefectul poiuncise Căpitanului de
calaraşi, ca să puie la hambar santinelă de pa­
ză. Sara, să ţinu un sfat în care să hotărâ cat
armele să fie luate de garda naţională, ca ar­
me de contrabandă. Se regulă şi modul cum*
trebue de urmat, însărcinându-se pe I. Lecca şi
I Negură să c o n v i n g ă pe comandantul
gărzii, care era fricos, că nu va păti nimic. A-
poi, între I. Negurâ, 1. Lecca, M. Climescu Că­
pitanul agiotant. şi V. Collini Căpitanul compa­
niei întăia, să regulă earăşi ce trebue de făcutr
fără ştirea comandantului, când garda va ajunge
la hambar şi va găsi în faţa ei pe Căpitanul de
calaraşi cu soldaţii,
A doua zi pe la 10 ore dimineaţa începuse-
goarnele a suna pe strade, adunarea. La 12 ba­
talionul era înşirat în ograda Primăriei. Yeni
toţi : I. Negură în uniformă de sergent de gar­
dă, I. Lecca, Zaharachi Moldovanu, Tachi Mă-
tăsaru, Al. Bibiri şi alţii cari întrară în compa­
nia întăiea. Apoi Căpitanul Agiotant M. Climescur
aduse şi împărţi fie-cărui gardist câte 6 cartuşe
pentru puşcă. Majoru Costin, care nu ştiea d&
aceasta, râmase încremenit, ear gardiştii luară
cartuşele şi ’şi încărcară puştele. La 1 du­
pă 12, batalionul în frunte cu muzica comuneir
plecă înşirat pe plutoane spre hambarul lui Du-
mitraş. înaintea hambarului era de dimineaţa,
încă Căpitanul de calaraşi Brustureanu, cu 25-
calaraşi, cari auzind de venirea gardei, puse-
soldaţii în front de bâtae, căci i se trimise re-
spuns, că garda va parlamenta şi va hotărâ în?
urmă.
Când batalionul se apropiase de hambar ca
la 40 de paşi, Majorul Costin comandă muzices
să facă la stânga şi când voia să comande cai
 batalionul să facă la stânga, Căpitanul Col-
lini apucă înainte şi comandă : „Batalion ! îna­
inte, pas gimnastic" şi atunci toţi gardiştii nă­
văliră aşupra cala^aşilor care rămăsese înpresuraţi,
unii înse s’au luptat ne dând puşca din mână,
gardiştii i-au dezarmat, ear Căpitanul Brustu-
reanu a dat pintini calului spre oraş. Un foc
dacă se dădea de calaraşi, era mare nenorocirre.
Celelalte companii, a întrat în hambar şi adu­
când carele cu boi ce erau pregătite de mai
înainte, începu să ’ncarce în căruţi armele. In
timpul acesta, Prefectul vestit de Căpitanul de
calaraşi, veni iute la faţa locului, somă garda
isă se retragă, dar i se spuse să-şi caute de
•drum. Veni şi Procurorul Petrescu, care în
numele legei soma ca garda să se retragă. Nu
.mai avu parte la cuvânt, căci sergentul I. Ne­
g u r ă ordonă la 4 gardişti se ’l aresteze.
Patru ceasun a încărcat armele, şi nu s’a
p utu t lua decât un şfert, care s’a pus în 8 că-
ruti, cu lăzile de cartuşe. S’a dat apoi adunarea
:şi gardiştii puindu-se în ordine pe companii, au
^aşezat înamte căruţele una după alta având pe
delaturi pază de gardişti, ş’apoi în urma lor
mergea batalionul cu muzica în frunte, mândri,
victorioşi, parcă veneau de la răsboiu Stia-
«dele până la Primărie, erau aşa de îndesate de
lume, încât cu greu s’a străbătut şi toată mul­
ţimea striga, ura. La Primărie s’a luat armele
:şi cartuşele şi s’a pus sub pază întreită în ca­
za rm a gardei, batalionul a rupt rândurile, gar­
diştii a plecat pe la casele lor, şi armele s a
Imp.ârţit după vr’o câte-va zile. S’a crezut că
^Guvernul va lua vr’o măsură de pedepsire. Nu. A
răm as lucrul baltă, ear capclmaistrul muzicei a
compus m arşul hambarului. Târziu, în Septem—
brie, a venit regimentul de cavalerie de sub co—
manda Colonelului Radovici, a încărcat celelalte-
arme şi cartuşe din hambar, ducându-le la Bu—
cureşti; ear N. Dumitraşc a rămas cu farfuriile-
şi cu potcoavele.
*
In ziua de 7 Aprilie 1868, Măria Sa Car o l
I D om nitorul Ţării, a întrat în oraş la ora 4-
după amiază, însoţit de Miniştrii: Ion C. Bră-
tianu şi D im itrie Guşti. Orăşenii şi garda na­
ţională, au făcut o primire măreaţă Suveranu -
lu i şi Primului Ministru. M ăria Sa, a fost găz­
duit în casele lui Costache loan (care sunt azi a.
d-lui Toma Rafael), ear Miniştrii au fost găzduiţi
la boerul Brăescu în casele unde se află astăzi
şcoala de fete No. 1. Petrecând noaptea în oraşr
la masa Domnească au luat parte Prefectul şi
mai mulţi fruntaşi din cetăţeni. In oraş înse, era
o ferbere tăcută, căci fiind chestia drumului de
fer concedată prusianului Doctor Strusberg cu,
370000 lei noi chilometru, zicea că Ministrul
Brătianu umblă prin ţară ca să pregătească pe
deputaţi să nu se opue. A doa zi a plecat
D om nitorul înpreună cu Miniştrii la Iaşi.
In zioa de 11 Aprilie, Prefectul Gh. Lecca
primeşte din Iaşi o depeşă de la Ministrul Bră­
tianu prin care ’i spune că, M ăiia Sa a bin&
voit se’l numească Prefect Poliţiei Capitclei, şi
că Directorul să gireze până la numirea titula-
rului. Prefectul, şi-a trimis îndată demisiea ne­
primind postul ce i se încredinţase. Vestea de-
schimbarea Prefectului a tulburat pe cetăţeni
şi nu se explica aceasta, decât ca o isbândă a
■evreilor. îndată, tot în acea zi să lipiră afişe în
care se pofteau cetăţenii la o întrunire publică
ce va avea loc în sara de 12 Aprilie, în localul
Primăriei.
In ziea de 12 Aprilie, să înştiinţază de Ia
Iaşi pe Directorul Prefectnrei că, Ministrul Bră-
tianu va trece noaptea prin Bacău, să nu i se
facă nici o primire, nici gazdă să nu ’i pregă­
tească, căci nu se opreşte. Această înştiinţare a
fost aflată de unii din cetăţeni. Pe la 8 ceasuri
sara, multă lume veni la în tru n ire; sala era
ticsită, afară pe prispă şi în curte stăteau ca
=600, 700 de cetăţeni. A vorbit Dimitrie Lupaşc,
Iancu Negură şi A lexandru Holban unul din
fruntaşii grupărei Fracţiunei, care se afla în o-
ra ş de câte-va zile. In cuvântările acestora, s’a
arătat cât e de scump plata unui chilometru de
drum de fer, că dacă concesionarul n’ar fi Pru­
sian, plata ar fi mai mică ; că ţara se ’nglo-
dează cu sute de milioane ; că guvernul face
toate după placul străinilor, chiar schimbarea
prefectului e după gustul jidovilor ; şi câte al­
tele, căci doar era o întrunire a opoziţiei.
Pe Li oara 10, spărgându-se întrunirea şi ce­
tăţenii plecară,—eată că prin dreptul casei lui
N. Dumitraşc, să vede viind o cupe cu 6 cai de
poştă şi pe capra cupeului stând un om în uni­
fo rm ă .—„Eată epurele" stiigară cei dinainte din
orăşeni şi îndată opriră caii şi încunjurară cu-
peaoa. Deprinşi cu deshămatu cailor, îi deshămă
auzindu-se strigând: — „Acu să meargă cu dru­
mul de fer“. Şepte sute de oameni erau acum
lângă cupe şi în drum, cari manifestau, dar ma­
nifestaţie aspră şi ţărişoară. In dosul cupelii
stătea Negură, Holban şi alţii, ear la fereartra
d in dreapta cupeului e r a u : Zaharachi Moldo-
vanu, Mătăsariu, Gonstandachi cari dojeneau pfi
Ministru. — „Vrai să ne vinzi Ţara Nemţilor ?*
răcnea lumea. Ministrul, care din cauza că se as-
vârlea din când în când câte o piatră în cupe, tre­
cea când la un colţ când la altul în cupe.— •
„D-lor, zise Ministru, sunt de la 48...“ nu sfâr­
şise şi Moldovanu îi strigă: „Nu vorbi de 48
c ă şi eu sunt de la 48...“ „Scoateţi’l din cupe*
răcnea mulţimea. Atunci sosi gâfâind Directorul
Prefecturii şi somă uralţimea să lase liber pe d.
JVIinistru. Având pălărie nantă pe cap, unul din
mulţime îi dete un pumn în fundul pălăriei,
astfel că dându-se in jos, acoperiră ochii Direc­
torului. „Cine a dat ?“ strigă Directorul. „Popo­
rul suveran" respunse mulţimea. „Până şi cheful
jidanilor îl faci, ai schimbat Prefectu..." vocifera
din mulţime. Ministrul înţelese îndată, că am a­
ru l cetăţenilor e şi schimbarea Prefectului, şi
atunci dădu parola de onoare că va fi numit
car. Pietrele înse, tot mergeau pe cupe, până
când comandantul pompierilor cu vr’o câţi-va
pompieri, înhâmă repede caii şi dete drum tră-
surei. Această dojană, care cât pe ce era să pice
Intr’o faptă nenorocită, ţinu ca vr’o 20 minute.
A treia zi, a sosit dimineaţa ca un vultur P re ­
fectul nou, A lecu Scorţescu, şi până sara i-a
sosit şi un domn ce se chema Toroc ca poli­
ţaiu şi unul Vasiliu care acum e avocat în
Focşani, ca secretar de poliţie. A patra zi a venit
procurorul general D obreanu, car a cincea zi
a intrat în oraş un regiment de infanterie sub
comanda colonelului Gh. A n g helescu şi o ba­
terie de tunuri, care fu aşezată pe locul din faţa
caselor Sion, unde e acum palalul municipal.
 A şesea zi, a venit ear M ăiia Sa, care se*
’nto rcia la Bucureşti, şi fiind că drumul îl fă­
cea c« cai de poştă, era obositor şi trebuia să
ste ie 'v r’o 4 cea?uri în oraş. De la capătul stra-
dei Bui-uioc din şoseaca naţională şi până la
casele Biăescului, au fost înşiraţi soldaţi şi pe
q parte şi alta a şoselei, ne având voe publicul
să intre pe acea stradă. M ăria Sa a trecut prin­
tre soldaţi şi s’a oprit la gazdă, uride’l aştepta
Pi efectul, primarul şi toate autoi itâtile. Măria
<Na a întrebat pe primar, ce fel s’a întâmplat cu
d-nu Ministru ? Primai ul buimăcit, îi respunse-:
„Să vezi m a ta M ăria Ta... Boerii Leculeşii...“
N’a sfârşit şi D om nul începu vorba cu alţii.
După re a plecat M ăria Sa, comandantul
Regimentului a făcut cunoscut că „garda naţio­
nală este desfiinţată şi toţi gardiştii să aducă
armele la primărie de bună voe, ea să nu fie
silit a întrebuinţa forţa..." Na avut nevoe Co­
lonelul de a ’şi arăla puterea regimeniului, căci
toţi şi-au adus armele în linişte şi fără nici o
împotrivire. Pe fie-care strada se vedeau orăşeni
cu puşti în spate, cari se îndreptau spre primă­
rie, nu însă şi cu puştile de la h a m b a r; unii
le-au dus şi pe acele dar alţii le-au pastrat.
După ce s ’a strâns armele, s’a luat de infan­
terie care a şi plecat. A plecat şi tunurile, a
căror guri deschise s’a colbăit numai. Procu­
rorul general, a deschis urmărire contra lui Hol-
ban şi Negură, şi deschisă a remas şi până azi,
ear Toroc, (poliţaiul) a şi început se’şi arăte
arnma.
îndată după această rezmeriţă, am scos un
zi; r umoristic cu gravuri „R usaliile “ Acest ziar
lt-au pus mult sânge rău la inimă guvernamen-
 taliîor şi mai cu samă Prefectului. Dar ziarul
încetă a mai apare din zioa de 25 Noembrie 1868,
când am avut o alteraţie (ca se zic mai delica(*
cu Prefectul. Alteraţiea a avut de rezultat demi­
sia Prefectului în zioa de 30 Noembrie, fiind Mi­
nistru de interne M. Cogălniceanu.
*
De la 1870— 1900 şi până astăzi, după cât
îmi aduc aminte, au fost prefecţi : Gh. E xarhu,
D im itrie Ghica Comăneşteanul, Gh. Leveza-
n u , A lexandru Villner, A lexandru Vidraşou,
Ciril Sebastian , \Gh. R adu , Va sile Tataru,
D im itrie R osetti Teţcanu, M işu Sturza, Colo­
nel A l. Crupenschi, E rnest Sturza, N. N.
Ghica, Radu Rosetti, D im itrie Donici, Lascar
R osetti, Ioan Lecca, Leon Sachelarie, Iu n iu
JLecca, N. Donici, N. Botez, Caton Lecca,
D im itrie Lecca şi P. Cantili.
De la 1870— 1900 şi până astăzi, după cât
îmi amintesc, au f o s t preşedinţi de tribunal :
Leon Şachelarie, Teodor Chemingher, Simion
Hociung, A l. Brăescu, Iancu Ganea, ‘D im i­
trie Iuraşc, Gh. Răileanu, H otineanu, T. P e -
troni, C. Buzdugan, T. Aronovici şi 1). A n ­
ton eseu,
De la ÎS6 6 — 1900 şi până astăzi, au fost
următorii avocaţi cari pledau : A. A vra m , A -
lecu Villner, E rnest Sturza, ‘D im itrie Hol-
p a n , D im itrie Lupaşc, M. Petrescu, V. Po-
povici, T. Chemingher, Costache Radu, Leon
Sachelarie, A n d rei Teodoru, Ciril Sebastian,
H. G rinberg (naturalizat), Gh. Răileanu , Gh.
M anoliu, N. Botez, Ed. Racoviţă, V. Coliini,
I . Bârzan, V. ‘Pavli, C. Stavila, Dim. Che-
m ingher, I. Vârgolici, A . Floareş, N . Miha.il,
Em . N eagu, Dalban, Gh. Gh. M orţun, Sar-
chis Ştefănescu, N. N . Donici, Gh. Berea.
De la 1866— 1900, Casieri generali (admini­
stratori financiari) au f o s t: Gh. Teodoru, Gh.
Lascar, 1. Apostolescu, Gentili, T. Miller, Mi-
h a i H aret, A rh iri şi Gh. Polţer, care e de 17
ani administrator.
Ministru dintre Bacaoani a fost Iancu S tra t.
De la 1880— 1900, au fost miniştrii tot din Ba­
caoani : General Lecca, Gh. Lecca şi Doctorii
C. Istrati.
*

In 1870, un comitet compus din: I. N egură,

Gh. Lecca, D. Holbau, M . Climescu şi ea,
înfiinţarăm ziarul „Gazeta de B acău“ a cărei
redacţii; era într’o casă cu °2 râudun, adecă o
odae jos şi una d’asupra, a lui M. Climesca,
zidită înt’un colţ d in curtea caselor lui din strada
Justiţiei. „Gazeta de B acăuu răpede a fost a-
preciată în ziaristica din ţară şi jurnalele din
Bucureşti, o reproduceau mai d e s ; se nţelege
acele ju rm le cărora le cânta în strună.
In 1874 în urma unui articol violent sens
contra guvernului, s’a făcut de guvern, proces
de presă Gazetei. De şi procesele de presa se
judecau tot de Curtea cu juraţi, dar era închi­
soarea preventivă, astfel că guvernul se mulţu­
mea cu închisoarea de o lună sau două, şi pu­
tea Curtea să achite. Articolul cu pricina, era
‘s c r i s d e I. Negura, ,1 avâ„du-se vedere m-
chisoarea, era pacat ca un aşa barbat, .ost
putat să sLcie la răcoare. Se găsi atunci un
şef de masă de la Tribunal, Dimitrie Cristea
care arăta dorinţa să steie el închis în locul lpî
Negură. S’a scris atunci de D. Cristea pe o
foae de hârtie, vr’o 40 de rânduri de Ia sfâr­
şitul articolului, şi o dete lui C. A vra m care
era girantele Gazetei, s’o prezinte Judecătorului
de instrucţie, unde era chemat. G. Avram dete
foaea manuscrisului, Judecătorului de instrucţie,
declarând că autorul e Dimitrie Cristea. Judecă­
torul râse pe sub musteaţă, dar chemă pe Cri­
stea. Acesta declară sus şi tare, că el e autorul
şi ’şi ea toată respunderea. A fost arestat şi
stâtu în puşcărie o lună şi mai bine, până ce
fu adus înaintea Curţii cu juraţi. Se ştiea de lume
şi chiar de guvern, că Tachi Cristea e u a om
pus la răcoare degeaba, dar n’aveau încotro,
•căci vorba ceea : „unde dai şi unde crapă*.
La Juraţi, Tachi Cristea a avut cinstea se fia
apărat d e : Nicolae Ionescu, Gh. M ârzeseu,
D im itrie Cracte şi l. Negură. Apărarea, lesne
s e poate înţelege, cât a fost de frumoasă şi tot
•odată, de hazlie. Cristea a fost achitat, i s’a
strigat ura, s’a făcut manifestaţie de dragoste,
apărătorilor şi ju raţilor; ear sara a fost un mie
chef la mine (ca să nu zic banchet), unde pe
la sfârşit, cu paharele în mână şi cu muzica în
frunte am luat Transilvania, după cum să o-
bicinuia pe atunci.
„Gazeta ee Bacâu“ a apărut regulat până la
1883, fiind în anii din urmă, organul „sincerilor
liberali". In acest timp de 13 ani, a mai apărut
diferite ziare, aşa : „Bacăul" al liberalilor, „ Voa-
■cea Bacăului*, „Coşniţa (umoristică)", „Obser-
vatoiul*, „ Comuna“, „Şiretul*, C urierul fie
Bacău*, „M uncitorul* de I. Gheorghiu Buda
şi Dimitrie Rosetti Teţcanu, şi care toate răsă­
re a u şi degrabă apuneau.
*

l»egea electorală din 1866, prevedea că „co­

legiul al 3-lea să compune din patentari" d e ş i
mtu încolo se zicea că, colegiul al 3-lea este al
oraşelor. Această nedesluşire a dat loc la diferite
interpretări şi Primăriile la facerea listelor elec­
torale, treceau ca alegători în acest colegiu şi
p e patentarii din judeţ. Dacă guvernul se simţea
slab la vr’o alegere, în acest colegiu, iute aducea
din judeţ cu căruţele sute de patentari ţărani şi
alţi negustori, cari înăduşau cu voturile lor pe
orăşeni.
I>a începutul anului 1874, M. Climescu şi cu
mine, am contestat la primărie înscrierea aces­
tora, In liste. Ni s’a respins contestarea, şi am
fecut apel la tribunal. Tribunalul ne-a respins
apelul şi ne-a condamnat să plătim cheltueli de
judecată, de cap câte 7 lei, ceea ce făcea o sumă
de peste 2000 lei. Am făcut recurs la Casaţie,
şi Casaţia a stricat hotărârea. C’am greu era
pentru noi acii 2000 lei, dar isbutirăm că pe
•viitor nu s ’a mai scris în liste acii patentari.
T ot în anul 1874, s’a format „Comitetul de
r e z is te n ţă “ care se compunea din : Colonelul
D im itrie Lecca. A lexa n d ru Villner, Costa-
e h e PJaton, M ihail Climescu, Dimitrie Hol-
ban> N eculai M orţun şi eu. întrunirea comi­
tetului era în fie-care zi, în localul redacţiei
„Gizeta de Bacău*. Hotărârele comitetului să
publica prin Gazetă şi ele erau mai mult P^n-
Ir» sprijinirea şi ajutorarea celor obijduiţi T
fâcănd şi o opoziţie amarnică guvernului. Comi­
tetul de rezistenţă, a apărat înaintea Tribunalu­
lui din Bărlad, pe un sat de oameni obijduiţi
de un frate a lui Tachi Anastasiu. A discoperit
parte din banii perduţi la Mărăşeşti din deligenţă,
în următoareie împrejurări:
Vr’o 5 ţigani din Valea-Sacă, erau daţi înain­
tea Curţii cu juraţi pentru tâlhărie. I-am apărat
-eu ca avocat din oficiu, şi după cum erau do­
vezile. ţiganii au fost ertaţi de Curte. După vr’o
3 luni, unul din ţiganii scăpaţi, a voit să vede
se arăte că şi ei au recunoştinţă, şi a venit la
mine se’mi spue că el poate se’mi deie şi mie
1000 galbeni din banii de la Mărăşeşti.
Trebue să reamintesc, ce bani erau aceştia.
In 1868, deligenţa Statului, ducea de la laşi la
Bucureşti, o sumă de vr’o 10.000 galbeni, parte
şi în hârtii de valoare. La poşta de la Mărăşeşti,
căutându-se banii în lada deligenţii la spate, lada
era deschisă şi geanta cu banii nu niai era. Se
*ntelege, că perderea privea pe Stat şi dar a
.năvălit la faţa locului: Doi Prefecţi, doi Proca-
iori, soldaţi şi Directorul general al Poştelor, mi
se pare un D-n Fălcoianu. Incepându-se cerce­
tările printre surugii, au început şi chinuirile. O
lună întreagă, Directorul poştelor, a torturat pe
acii nenorociţi într’un mod aşa de îngrozitor, în
cât vr’o doi surugii au murit şi alţii au răm as
nevolnici. Aflănduse de cele ce se petrec acolo,
toate glasurile din ţară s’a râdieat cerănd pedep­
sirea Schingiuitorului. Banii nu s’au găsit, d a r
Directorul fiind judecat, a fost condamnat la în­
chisoare, unde ’mi pare că a şi murit.
l-am spus ţiganului, să se ducă şi să mă a-
ştepte la Valea-Sacă, lângă Primărie, şi spuind
Comitetului de cele aflate, a doua zi, m’am dus
dimineaţa cu trăsura la D-l Procuror C. Balaiş.
l / a m găsit în pat, şi i-am arătat scopul vizitei
mele. Procurorul a râs, dar ca se nu’mi strâce
fcliefu, s ’a îmbrăcat şi am plecat la Valea-Sacă^
Lângă ^Primărie, găsesc ţiganu, care ne arătă
casa unuia P etre a Doboş, zicând că acolo sunt
bani. Am întrat în năuntru, era numai nevasta
lui acasă. Eu făceam pe portărelul şi de la uşă
am luat în răspăr pe femee, întrebând unde sunt
banii. Femeea de frică, auzind de Procuror, merse
In tindă şi scoase din o putină o legătură ca
galbeni, apoi de sub streşina casei cutii de sar­
dele pline cu galbeni. D’acolo am plecat la un
alt ţăran Cură, unde asemenea am luat o le­
gătură cu galbeni. La Primar, soţia sa ne-a scos
de sub talpa coşarului, altă legătură cu bani.
Apoi la P reutul Borcrea, ne-au dat şi el alţi
bani şi vr’o căte-va ceasornice de aur şi argint..
Peste tot, s’a găsit vr’o 2000 galbeni.
Prociirorul i-au dat judecăţii şi judele instruc­
to r i-au trimis înaintea Curţii cu juraţi, pentru
faptul de abuz de încredere, adicătelea dacă a
găsit banii, de ce nu i-au dat când au auzit că
su n t perduţi. înaintea juraţilor ou arătat că: „ei
Petrea Doboş şi Cură se ’ntorceau în zori de
ziuă, cU căruţele goale căci dusese nişte făînă
la Focşani. Pe şose, în dreptul Mătidrişcăi, a u
găsit jos în drum o geantă mare de piele, pe
ţâ r e au luat’o şi a pus’o în căruţă fără să caute
ce e întrânsa. Ajungând noaptea acasă, a descuiat
geanta şi au găsit in ea o mulţime de suluri în
ta re erau galbeni şi mai multe hârtii. Hârtiile
le-au ars, iar banii i-au împărţit. Cură, spuma
Preutului la spovedanie, acesta i a cerut să i facâs
şi lui parte şi i-au dat. A simţit şi Primarele
şi i-au dat şi lui."
„Am trăit bine d’atunci, ne am luat boi, ş’apoi
şi ţiganii din sat ne-au mai furat. Că ei, n’au
auzit de cele ce au fost la Mărăşeşti, ei nu ştiu
carte şi nici nu le-au spus nimeni." Curtea i-au
achitat. S’or fi mai înfruptat şi alţii diji banii
aciea, dar ţăranii n ’a mai aratat pe niminea.
Tot în acel an, Comitetul a hotărât facereaţ
unui apel la ţară, ca să se râdice o Statue lui
Ş te fa n cel M are. S’a publicat apelul, s’a scos
liste de subscripţie şi s’au trimis la mii de persoa­
ne, şi chiar D om nitorului Cai ol. In scurt timp,
s’a slrâns vr’o 50 de napoleoni. Guvernul văzind
că, Comitetul de rezistenţă din Bacău poate să.
isbutească, a format el un Comitet oficial, pus
sub preşedinţa Domnitorului. Nouă ne-au părut
bine că am stârnit guvernul. Noi, ne-am oprit
a mai strânge bani, trimiţind acii 50 napoleoni
Comitetului instituit. Slatuea s’a râdicat în Iaşi,
şi la inaugurarea ei, s’a trimis şi din partea
Comitetului de rezistenţă o coroană, macar că
membrii lui erau răzleţi p’atunci.
*
In 1876, când opoziţia din toată ţara a dat
luptă mare în alegerile de Senat, fracţiunea li­
beră şi independentă a Intrat în rândurile par-
lidului liberal, şi-a lepădat caftanul şi şi-a schim­
bat şi numele. In Bacău, lupta în alegeri a fos-
1nvei şunatâ. Văzind prefectul că a perdut cole­
giul I-iu de Senat, akgându-se din opoziţie pe
Costache Roseti Teţcauir, la colegiul al doilea
fiind candidat Gh. Lecca alt opozant, s’a adus
şi armată. După ce s’a consituit biuroul provi­
 zoriu, sub preşedinţa lui Alexandru Villner, C.
T u lbure care pretindea că e mai bătrân, a des­
chis un alt biurou în altă odae d’a primărie1 şi
a cerut armată, ca să deşerte sala de alegeri
unde preşida Villner. A venit Procuroru, urm at
de locotinentul Zota şi de un pluton de soldaţi,
cari s au aşezat înaintea salei de alegeri. Procu­
rorul a somat pe alegători să deşarte sala, bă-
tându-se toba. Alegătorii nici bindisau. A somat
a doua oară, iar bătând toba. Atunci oameni
decişi s’au repezit la uşă şi s’au înfesat unul
lângă altul, ca să nu poată străbate sold.*t*' în
sală, strigând deschizindu-se la p ep tu ri: „Aide,
daţi ; daţi dacă vă dă m âna“. Procurorul, care
avea şi el rudenii în sală, a trimis după noi in­
strucţiuni, şi răspunsul a fost, să se retragă sol­
daţii, cari s ’au şi retras, iar Gh. Lecca a fost
ales. Dar altă belea, Dl Gheorghe Sturza fiind
primar, nu voea să legalizeze mandatul alesuiuL
L ’a iscălit în sfârşit.
*
In timpul războiului R uso-Turc (1876— 1878),
mai toată armafa rusască a trecut pe !•« Bacău,
iar cavaleria şi cazacii prin oraş. Orăşenii îi
primea cu bucurie, îi cfartirueau fără a se opune;
căci de a astă dată soldatul rus nu era acel de
la 1848 şi 1854. care pe unde trecea, pârjolea.
Intrând în luptă şi armata română, chemată Iti
ajutor de M arele D uce Nicolae comandantul
oştilor ruseşti de peste Dunărea, Bacaoanii mai
în fie-care zi se gândeau la mijloacele, de a face
mai uşor traiul soldatului român întrat în foc.
Aşa să alcătueau serbări, reprezentaţii de teatru,
loterii, liste de subscripţie, strângăndu-se bani
•cu care se cumpărau cojoace, căciuli, tutun şî
alte. Acii ce aveau, dădeau cu bueurie pentru
rechziţie, vile, cai, oi, putini cu brânză. Dar
vorba ceea „la răsboiu ea la răsboiu* erau şt
făcători de minuni, cari făceau că unele dia vitele
mari şi grase, să ajungă la faţa locului, viţei,
şi din cojoace să ajungă mintene.
Armata română şi parte din cea rusască, d-e
su b comanda D om nitorului Ca rol, a fâeut iz­
bânzi şi încă multe. Ori ce izbândă aflată, să
serbătorea de orăşeni prin urare şi chefuri. Şi
când Osman Paşa, leul din Plevna, în zioa de
^ 8 Noembrie 1878 s’a predat Generalului român,
Cerchez, tot oraşul bine cuvânta armata, care
luând botezul de sânge, a eşit victoiioasă.
N’a ţinut înse mult timp bucuria, căci făcân-
du-se pacea, Congresul de la Berlin a făcut
parte mai b ’ină, tot Rusului, tovarăşul de luptă.
Ni s’o luat Basarabia şi ni s’a dat Dobrogia. Şi
pe deasupra a pus ca condiţie pentru recunoaş­
terea independenţii deplină a ţării, să se deie
drepturi politice la toţi evreii din ţără. Pentru
aceasta, trebuia o Conslituantă şi la 1879 Main
se făcu alegerile pe această chestiune. Lupta In
alegeri a fost înverşunată între acii ce sprijineau
guvernul şi între acii cari nu voeau să audă de
împământenirea evreilor. Bacăul, a trimis la Con­
stituantă pe toţi din opoziţie, cari au făgăduit
că nu vor vota. In Cameră, s’a format îndată
un grup de 53 deputaţi, cari nu vooau să pri­
mească sub nici un chip, împământenirea cu top­
tanul a evreilor. In această grupare erau toti
conservatorii din Cameră (afară de unul), acii
ce a făcut parte din fracţiunea liberă şi inde­
pendentă şi din puţini liberali- Guvernameutaiii
de şi rrau mai mulţi, totuşi nu puteau face n?-
mic, căci trebuea ca împămâmenirea să fie vo­
ta tă de două treimi din numărul deputaţilor,
î i ’aveau două tieimi, căci acii 53 erau cu vr o
4 mai mult de cât o treime. S’a început trată­
rile, s ’a îenunţat de guvern la împământenirea
totală, şi s ’a cei ut a se admite macar pe categorii,
şi categoriile cuprindeau mii şi mii de ev iei, cei-
5 3 n ’au primit.
S ’a prelungit Constituanta, s’a închis câte pe
o lună, dar acii 53 erau în păr la ori-ce şedinţă
de fiica unei surprinderi. Şi aşa de la Maiu şi
p ână la Octombrie s’a târăgănit, până ce în.
urm ă Guvernul a primit propunerea celor 53,
ca împământenirea să se facă individual şi cu
©are care condiţii, Intre acii 53 erau şi trimişii
Bacăului, cari au votat accst proect; Eugenlu
Chica Comanăsteanul, ‘Dimitrie ‘Roselti Tctcanu,.
Gh. L i vi za nu şi eu. Constituanta, după ce a re­
gulat această mare chestiune, în interesul şi bi­
nele ţării, s’a prefăcut în Cameră legiuitoare şi
la 1881 a proclamat tara Regat şi pe v a r o l
E e e e a l R o m â n ie i. ■. •••. . .
Pentru regat, din r e p r e z e n t a n ţ i i Bacăului au
v o ta t: Dimitrie Rosetti TVţcanu, V. Buzdugan,
Gh. Levezeanu, Gh. Lecca şi tu.
*
In 1876, cinci inşi ou format pentru intaeaşi
dală club. Acişlia « a u » . Climescu Teodor
Chemingher, <Dlmitrie ţAmdriescu, Gh. M ovileam
«i eu cari nchiriind doue odaiti m m Inţr o că-
s u ţ a i n k a ce era lâng* locul pe care e az. pa­
latul administrativ, se adunau acolo In
t i şi in fie care saiă. Clubul se numea ^1 .sm
cerilor liberali“ şi „Gazeta de Bacău" era organul,
la care mai rămăsese ca redactori şi proprietari,,
Climescu şi eu.
Mobilierul clubului, era o masă, vr’o 10 scaune
ş\ doue canapele. Acolo să scriea Gazeta şi s<i
vorbea de mergerea treburilor şi răutatea oame­
nilor. Todiriţă (cum ziceam lui Chemingher) era
mai blajin, mai îngăduitor, el de la o vreme să-
culca pe canapea şi ’i trăgea un somn bun. Ve­
nind liberalii la putere, s’a făcut alegerea şi pen­
tru Cameră. Clubul avea atunci 15 membri, cari
să sfătuiră să’şi încerce puterile. Aşa, că la a-
legerea colegiului al treilea (acum colegiul al
doilea) puse candidat contra candidatului oficial,,
pe M. Climescu, care avu 81 de voturi. încura­
jaţi de acest rezultat., clubul să mută în case
mai mari, cu chirie mai mare. în casele preu-
tului C. Suţescu, de lângă grădina publică. Aici
numărul membrilor, ajunse la 32, şi opoziţia
contra guvernului s’a declarat pe faţă prin „Ga­
zeta de Bacău". Trebuind să se facă o alegere par­
ţială la colegiul al doilea, colegiul proprietarilor
mici, clubul a pus candidatura lui C. Platon'
contra candidaturei oficiale. A avut Platon 29
voturi şi celălalt 42.
La 1880, Clubul s’a mărit, şi în fruntea lui
s ’a pus un Comitet compus din : Eugeniu Ghica
Preşedinte, Dimitrie Rosetti Te(.canu Vice-preşe-
dinte, membri : Ernest Sturza, M. Climescu, Di-
rnitrie Holban, Gh. Levezanu, Y. Collini şi eu^
Iu zioa de 8 Noembrie 1880, s ’a făcut inaugUK
rarea clubului prin un banchet de 120 taeămurir
în saloanele de sus de la cofetăria lui Ivancin
Stefănescu, la care au luat parte şi barbaţi po­
litici din altă parte ; pe cât îmi amintesc, au fost
d-nii : Vericeanu din Bucureşti, N. Ionescu, AI.
Holban şi alţii. Preşedintele Eugeniu Ghica, ră­
dicând cel întâi tuast, a declarat între altele că
-„reia steagul lui lancu U^jegură, pe care l'a pă­
răsit* şi Dl Al. Holban a proclamat de şef al
liberalilor independenţi pe Gh. Vernescu, acla-
mându-se de toată adunarea. Numărul clubiştilor
-să suise acum la 80, şi tot „Gazeta de Bacău*
•era organul lui.
Până la 1888, s’a dat luptă pe toate căile şi
fn ori-ce ocazie, alipindu-se mai în urmă, după
-vr’o câţi-va ani şi dizidenta liberală din locali­
ta te, câci opo\itiunea unită să înşghebase încă
d e la 1883. L a ’ 1888, picând liberalii de la pu­
tere, alegerile se fScură sub guvernul opoziţiei
ainite. Dl Eugeniu Ghica, fiind la Paris, prin o
telegramă iscălită de vr’o 50 persoane, fu che­
m a t să conducă alegerile, şi îndată veni luând
■conducerea lor, şi care se făcu apoi ast-fel cum
dorea opoziţia din Bacău.
*
In Septembrie 1889, a fost la Bacău marele
m anevre regale, cu două corpuri de armată, al
3-lea şi al 4-lea. In tot timpul manevrelor, ora­
ş u l a fost în deplină sărbătoare, în multă anima­
ţie ; căci M . S. ‘Regeie Carol şi A. S. R. ‘Prin­
cipele Ferdinand, au stal 7 zile în Bacău, având
«artierul general în casele lui I. Iuraşc.
£n sara întâia, s ’a făcut retragerea cu torte
înaintea palatului administrativ, fiind 8 m^ zici
militare sub conducerea inspectorului Hiibsch. A
d o a zi, M. Sa şi A. S. R. dinpieună cu toţi ^a-
taşaţii străini, s’au dus la Râcăcium, unde s au
arun cat pontoane pe apa Şiretului trecând arti­
leria şi cavaleria. In zioa a treia, pe dealul- d e
la Şerbăneşti, s’a primit defilarea corpului aE
4-lea, ce vi nea dinspre Roman. In zioa a 4-a, a
fost manevre la podul de la Hoit. Ofensiva o
avea Generalul Ca ntilî, care venea despre P ru t,
şi apărarea podului o avea Generalul Racoviţă-
S ’a dat o luptă, şi general Cantili s’a retras ii*
satul Câmpeni, ear generalul Racoviţă, a trecut
cu armata podul, urmărind pe inamic. In zioa
a 5-a a fost marea manevră la satul Câm­
peni. Armata de sub comanda generalului R a-
coviţă, a luat ofensiva spre a scoate din pozi-
ţiuni armata de sui) com&nda generalului CantilL
Artileria şi cavaleria era sub comanda genera­
lului Raiovici. După o luptă de 4 oare, arm ata
generalului Cantili a început să se retragă, ş»
retragerea — după spusele celor competinţi — a
fost cu mult tact şi chibzueală. La ambele ma­
nevre, aproape jumătate din oraş a însoţit p e
Rege şi armată. Copii de la şcoli au fost învoite
să vie la locul de luptă. A 6-a zi, a fost marea.
defilare pe câmpul de la Hemeiuş, ţinând 4
oare. Tot câmpul, fiind mai aproape de oraş,,
era plin de orăşeni, de ţărani veniţi de priit
sate şi mulţi din oraşele învecinate Roman şr.
Piatra, carii sosiră cu trenuri de plăcere.
In toate zilele la masa Regelui, au tost invi­
taţi pe rând toţi deputaţii, toţi notabilii oraşului,
toate autorităţile şi toate persoanele politice din?
ori ce partid.
La masa din zioa defilării au luat parte ş i
toţi ofiţerii superiori. M. S. Regele, a râdicat in -
tăiul toast pentru armată, cu multă satisfacţie
pentru reuşita manevrelor şi mândru că e ŞefuM
ei. A respuns d. Ministru de Războiu G eneral
M ânu, mulţumind M. Sale, de solicitudinea ce
are pentru armată. Apoi M. Sa, a rădicat al
doilea toast pentru cetăţenii Bacaoani, mulţu­
mind de primirea călduroasă ce i s’a făcut. Am
răspuns eu ca primar. Nu’mi aduc bine aminte
de tot ce am zis, dar am sfârşit cu aceste cu­
vinte :
. ..„Să trăeşti Maiestate ! Isbândă în toate întreprin-
.„derile voastre, si ori unde veti merge să întâlniţi în
„cale tot inimi calde si pline de patriotism ca ale cetă­
ţ e n ilo r Bacăoani. Să trăească M. Sa R egina! Să tră­
i a s c ă A. S. R egală Principele Ferdinand ! Să trăească
„brava armata romană ! ....“
A 7-a zi, M. S. Regele şi cu toată suita, a
.asistat la gară, observând Îmbarcarea trupelor.
Apoi la 11 oare dimineaţn, a plecat dinpreună.
rşi cu Miniştrii Lascar Catargiu şi General Mânu,
sp re Iaşi.

Legea electorală de la 18&6, prevedea 4 co­

legii : colegiul întăiu al proprietarilor mari, co­
legiul al doilea al proprietarilor mici, colegiul al
treilea al oraşului şi colegiul al patrulea al ţă ­
ranilor. La Senat două colegii, întăiu al proprie­
tarilor mari şi al doilea al proprietariloi mici şi
profesionişti. Bacăul dădea 5 deputaţi şi doi
senatori. Modul cum se făceau alegerile, era
greoiu şi şugubăţ.
Mai întăiu să instituia biuroul provizor, com­
pus din cel mai bătrân din alegători ca preşe­
dinte, luându-şi doi secretari tot din aledători.
A poi'se ’ncepea votarea cu buletine scrise pen­
tru alegerea biuroului definitiv. Adese ori se ’n-
. tâmpla ca votarea biuroului să ţie o zi întreagă.
 După ce se alegea biuroul, se ’ncepea votarea
pentru deputaţi. Alegerea pentru fie-care colegiu
ţinea două zile. Semnul de izbândă a candida­
ţilor era după cum se alegea biuroul, adică din
a cui partidă face parte. Buletinele erau iscălite
Ia un colt de Preşedinte, şi date alegătorul»».
Cei hotărâţi de a vota pe unul sau pe altul din
candidaţi, votau atunci când li se dădea buleti­
nul, mulţi înse şi mai cu samă funcţionarii mici,
luau buletinele cu ei şi votau a doua zi. Peste
noapte şi a doua zi până la o vreme, se tăr-
gueau, se sfătueau, şi acei cari făgăduise pie-
fectului, precum şi funcţionarii trebuia să arăte
pe cine a scris In buletin. '/Votarea era pe faţă,
^alegătorul scriea numele candidatului în vileag,
desfată şi cu alţii aşa că se putea şti pe acei
ce a făgăduit votul dacă se ţineau de cuvânt
sau nu, aveai dreptul se’i strângi mâna sau se i
zici un... aferim. Mânie însă nu era. Erau unii,
cari făgăduise la doi, şi guvernamentalului şi
opozantului, şi atunci ca să se scape din în­
curcătură, cerea de la biurou alt buletin sub
cuvânt că a feştelit pe cel luat sau l’a perdut. I se
dădea, şi atunci situaţia lui era seăpatâ. Avea
două buletine, scriea pe unul pe guvernamental
' şi pe altul pe opozant. Celui întăi i arăta c a l a
votat, celuialalt asemenea, dar în urnă punea pe
acel ce credea el.
In zioa întâia sfărşindu-se alegerea la eeasul
hotărât, preşedintele închidea urna, lua cheia şi
pleca. Peste noapte urna era păzită de alegători
din toate partizile, atâţia câţi voiau să rămâe.
Alegătorii paznici, ca să nu doarmă, să nu li
- se fure urna sau să o spargă, să puneau la
masă, beau, beuchetuiau şi dormeau cu rândul. La
1867, ca ocazia u»ior alegeri, Fracţiunea liberă-
tăcuse tovirăşie (uu cartel cum ’i zice azi)-
t u boerii, ca să se aleagă Grigore Balş, dar să.
se aleagă şi Neculai Ionescu. Liberalii erau p u ­
ţini. Se alege Grigore Balş, şi la al doilea să
votează pe N. Ionescu, astfel că după toate so­
cotelile iăcule, izbânda era a lui N. Ionescu.
Libeialii aveau de candidat pe lordachi ăMili-
cescu şi ei nu voiau cu nici un chip să iasă N.
Ionescu, macar că şi ei erau convinşi, că votu-
îile în urna sunt cu 15 sau 20 mai multe de
cât. a lui Milicescu. Ce-au făcut? Un şireclic în­
drăzneţ. lacobachi Gorovei şi Diaconul Dimitrie
Andriescu, veniră noaptea şi intrară între alegă­
torii cari păzeau urna, dar cari mâncau şi beau;
to t în sala unde era şi urna. Au fost şi ei pof-
iiţi să ia câte un păhărel ; din unul s ’au făcut
doue, apoi 3, apoi 4, musafirii s’au crezut şi ei
datori să facă cinste, au mai trimis după vinr
bând până când începură mai la toţi să li se
lenevească limbile. Atunci Gorovei propune pen­
tru mai bună siguranţă a urnei, la caz când vo r
adormi, s’o pună sub paza santinelii. ^ Gorovei
era comandant de pompieri şi în casieria primă­
riei care era alăturea cu sala de alegere, era
santinelă un soldat pompier. Toţi primiră pro­
punerea, luară urna şi o dusă în casierie, spu-
ind soldatului să ia sama de ea. Mai bând câte­
va pahare, Dimitrie Andriescu era guialiv şi i
năucea pe ceelalţi cu vorbele lui. Gorovei, gă­
s i a n elenciu ca să lipsească câte-va minute..
iViminea (afară de Andriescu) nu bănuia nimic.
Se duse in casierie şi având de cu vreme adus
acolo in altă odae un tinichigiu, îl chemă, des-
2ipi fundul urnei, scoase 15 buletine pe care era
 setis N. Ionescu şi puse în loc 25 d*a lui Mili-
cescu. Lipi fuhdul la loc, şi se duse apoi ear
în sală.
S’a făcut zioă, Gorovei şi Andriescu a plecat,
şi la 9 s’a deschis ear urna începâudu-se
votarea* La 5 ceasuri s’a început despoierea.
Rezultatul a fost că, Iordache Miiicescu a eşit
ales cu vr’o 10 voturi mai mult de cât N. Io­
nescu. Toţi acei ce volase pe N. Ionescu, au
rămas cu gurile căscate, şi mai cu samă acii
caii scrisese voturile la câte 5, 6 alegători,
şi observând la citirea" buletinelor, abia 2 dacă
au eşit c u . scrierea lor. Târziu s’a aflat de
cele făptuite, dar era târziu şi de ruşine nu
s’a mai făcut nici o gură.
întrunirile care se făceau în timpul alegerilor,
lot d’auna au fost cum se zice, contradictoiii.
Discursurile erau ţinute pe idei şi principii, erau
zgomotoase, dar im insultătoare. Se certau în
întruniri, se ameninţau, dar când eşiau d’acolo
erau tot prietini, relaţiile sociale nu erau tulbu­
rate. De pe la anul 1879 înse, întrunirile erau
violente şi atacurile personale nu lipseau. Din
cauza aceasta, de pe la 188-8, întrunirile nu s’au
mai făcut contradictorii, ci fie-care partid îşi lua
uită casă unde chema pe alegători. Şi urâle per­
sonale erau mari, duşmăniile erau multe. Cu ţi­
nerea întrunirilor de fie-care partid pe sama*lui şi
In casa lui, a încetat urâle şi duşmăniile. In
colegiul al doilea, făcând parte şi alegătorii din
Tg. Ocna, carii pâqi la 1830 nu erau mai mulţi
de 120, cauJiditul colegiului dacă avea nevoe
de ei, se ducea acolo şi căpătând partizani, li
aducea apoi cu căniţi la Bacău, plătindu le dru*
mul şi cheltuiala la oraş, Nu’i vorba, cu viind
In oraş, se mai furau dintr’ânşii, câte 10 şi 20.
O dată la o alegere, candidând cineva diii Ba­
cău, se duse In Tg. Ocna şi găsiră partizani
vr’o 80 de alegători şi mai bine. I-au pus în
căruţi şi venea cu ei la Bacău. In Orăşa, după
ce i-au hrănit bine, dându-le şi icre şi băutu-
rică, i-au vârât în Biserică puindu-i să jUre, că’l
vor vota. Au jurat totî• Ajunşi în Baeău şi ră.*
măind pe noapte ca să voteze a doua zi, #0
din ei au votat pentru I. Negură care fu ales
şi acel cineva a rămas pugubaş şi de icfe şi de
jurământ.
La 1883, modiflcându-se legea electorală, a
rămas 3 colegii la deputaţi şi tot două la seiVât,
înse numărul deputaţilor pentru BatîăU, de la ii
s’a urcat la 12, şi de Senatori de lâ 2 iii 4.
S ’a introdus şi votul secret, ca fie-care alegător
să voteze singur inlr*o odae sau într o cuşcă in*
ehisâ, pusă in sala de alegere, cu buietihe ti­
părite şi plicuri ştempluite date de biurou S a
crezut de la început, că a scăpat alegătorul irriai
nevoeş şi acii a căror afaceri atârnau de la tfl-
ministratie, şi funcţionarii mai cu safnă, de grija
câ nu se va şti cum votează; aşi, parcă a *
cheiat contract $i guvernul şi oposiţia, ca săi ga-
âească fie-care mijloace de control Au
la alte alegeri ingerinţa guvernului eia şi m
făţişă, tertipurile opoziţiei şi amarnice. Su­
veica în altă parte, la noi căutarea alegătorului
până şi în ciubote înainte de a intra la V0tv ^
sa nu aibâ buletine de-a opoziţiei şi aducefea
buletiniloi' opoziţiei când se 'ntorcea de la vet.
Dar mai presus de Mâtfc.s'S lnc«P“ a
rărea voturilor. Pe când până la 1879, candi
daţii nu cheltuiau de câl tu plata drumulu ţfi
 ist
te e tiS tie S M

plgtş. hpnului sau a hptelului pentru alegatorul

ce'l aducea din judeţ, la 1883, la alegeri cu
yp|ul seci ft, rei din Ţg. Qcna veniau g u câte
20 sau 30 făruţi una după alta, chiuind şi cu
pflppleanul de aur între dinţi. Molipsirea sfl
făcu răpede şi în Bacău, astfel că de la 1888
Ipcpace, nu şe fnai putea face o alegere, dacii
guvgrnul nu dădea bani şi dacă candidaţii opo­
ziţiei nu puneau ca fond pentru alegeri, de la
15000 —20000 lei şi une ori şi mai mult după
cum lupţa era înverşunată, după cum acii ale­
gatori deprinşi de a fl plătiţi suiau preţul, şi
rpai cu samă alegătorii din Tg. Ocna s’au urcat
la Ş5Q, şi numai aducerea a 150 la vpt, tre-
ţ)uea să coşţe 500Q sau 6000 l0i- 4 m vâ?ut ră-
zăşi alegători în colegiul întăi, la o alegere par?
ţiaiă uncie nu se punea interes nici dintr’o parte,
că yjpe^u la alegeri, se puneau pe o bancă de
}4.ngă uşa şălei, se uilau la toţi cari intrau, se
Uitau ţinjă la candidaţi, şi dacă nimenea nu’i
jptrebaj şe duceau oftând şi nu votau. Am văzut
§§prneneş alegători pari luau bani şi de la o parte
de la a Iţa, şi după Ge eşia djn sala de vot,
şţf4ngpa mâna upuia şi celuialalt-
La 1903, prin o nouă modificare, s’a garan­
tat absolut secretul votului. A lipsit controlul
şi ingerinţa, dar n’a lipsit încă cumpărarea vo­
turilor. Ar trebui să se facă să lipsască şi acea­
sta, şi acii carii pot să'- facă sunt numai candi­
daţii fără deosebire, ce se vor mai pune pentru
a ii aleşi. Căci, astăzi de şi votul e în adevăr
secret, totuşi când sunt liberalii la guvern, se
aleg candidaţii liberali, şi când sunt conserva­
torii, şe aleg conservatori. Şi cu toate acestea
 m
în Bicău sunt puţini liberali şi mai puţini con­
servatori,
De la 1866 până astăzi; au fost aleşi în ca-
meri le legiuitoare ca deputaţi şi senatori, unii
de cAte 2 ori, alţii până la 6 ori, urm ătorii:
lancu Negură, Eugeniu Ghica Comăneşieanul,
loan Lecca, Grigore Balş, Iordachi Milicescu.
Jordache Iuraşc, Doctoru G. Prodan, Alexandru
ViUiier, Ernest Sturza,' G. Platon, C, Dimonisie,
Atanasie Cristodulo. lancu Ga nea, Gh. Leveza-
nu, Em. Lahovari, Gh. Exarhu, Dimitrie Crâcte,
lancu Strat, C. Ştrat, Gh. Lecca, Costache Ho-
feelti Teţcanu, Vasile Buzdugan, C. Climescu,
Doctoru L. Collin, Dimitrie Lupaşc, N. Mosţun,
General Dim Lecca, Dimitrie Rosetti Teţcanu,
C. Radu, Al. Vidraşcu, Alexandru Lupnşc. Gh.
Ianoli, Gh. Manoliu, Ilie Racovită, Ciril Soba»*
tian, Caton Lecca, Ştefan Tirtescu, Leon Sache-
larie, Iuniu Lecca, Dimitrie I. Lecca, Victor Lec­
ca C. Vlaicu, Toma Rafael, Mihaii Climescu, V.
Cancicov, V. Capşa, Gh. C. Sturza Gh Belo-
eanu, Lupu Crupenschi, Dimitrie Ghica Loma-
neşteanul, Doctoru C. Istrati, Radu Porumbarii,
Al. Constantinescu, C. Răiieanu, Gh. Stenan,
Neculai D. Ghica Comăneşteanu, Gh. Răiieanu,
N. Botez, Doctoru Gheorghiu, Căpitan N. Cru­
penschi, Petru Eni, Gh. Strat, Dr. C. Sturza.
*
Este o legendă care trfleşte din timpuri înde-
pariate : , Ţ a i găsU B aciul'. Dnii zic ca na­
şterea acestei zicatoare ar fl înainte de Ştefan
cel Mare. căci la lârgul Bacău era vama pentra
mărfurile ce veneau din jos, şi vameşii fiind oa­
meni lacomi şi tară privigherea altora, vămuiau
cum li venia la îndămânS, încât negustorii când
scăpau povesteau la oricine zicând : „Mi-am gă*
sit ‘Bacăul11. Alţii o pun pe socoteala târgove­
ţilor, că ar fl fost oameni îndrăzneţi şi zurbagii.
Eu înse cred, că din vechime chiar, târgoveţii
Bacăoani er;tu oameni ce’şi cunoşteau drepturile
lor, ne obicinuiţi la încovăiere, nu sufereau Îm­
pilarea şi ’şi iubeau oraşul ca şi Ţara.
Ajuns la sfârşitul povestire! mele şi ajunş şi
la amurgulu vieţii mele, doresc generaţii de faţă
şi celor viitoare, să ţie înainte zicătoarea: »Şi-&
găsit Bacăul! “

FINE

/
P R E Ţ U L 2 LEI EXEMPLARUL-